EXODUL (EŞIREA)

 

Sau a doua carte a lui Moise (Psalmul 103.7. Neemia 9.9-20)

 

POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT

CAPITOLELE 1-15. 21.

 

(Gen.15.13,14. Ps.105.23-39;106.7-12; Fapt.Ap.7.7-36)

 

Înmulţirea Israeliţilor în Egipt.

 

1

 

1.           Iată numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:

 

2.           Ruben, Simeon, Levi, Iuda,

3.           Isahar, Zabulon, Beniamin,

4.           Dan, Neftali, Gad şi Aşer.

5.           Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.

 

6.           Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.

 

7.           Fiii lui Israel s'au înmulţit, s'au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s'a umplut ţara de ei.

 

 

Suferinţele Israeliţilor.

 

8.           Peste Egipt s'a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.

 

9.           El a zis poporului său: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.

 

10.         Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.“

 

11.         Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.

 

12.         Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s'au scîrbit de copiii lui Israel.

13.         Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.

14.         Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.

 

15.         Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,

16.         şi le-a zis: „Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorîţi; iar dacă este fată, s'o lăsaţi să trăiască.“

17.         Dar moaşele s'au temut de Dumnezeu, şi n'au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

 

18.         Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: „Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?“

19.         Moaşele au răspuns lui Faraon: „Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.“

 

20.         Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s'a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.

 

21.         Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

 

22.         Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.“

 

 

Naşterea lui Moise.

 

2

 

1.           Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

 

2.           Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.

 

3.           Ne mai putînd să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul rîului.

4.           Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.

 

5.           Fata lui Faraon s'a pogorît la rîu, să se scalde; şi fetele cari o însoţeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimes pe roaba ei să-l ia.

 

6.           L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plîngea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!“

7.           Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?“

8.           „Du-te“, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s'a dus şi a chemat pe mama copilului.

9.           Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.“ Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.

10.         Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape.“

 

 

Fuga lui Moise în Madian.

 

11.         În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.

 

12.         S'a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.

 

13.         A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n'avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?“

 

14.         Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?“ Moise s'a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.

 

15.         Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă.

 

16.         Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jghiaburile ca să adape turma tatălui lor.

 

17.         Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s'a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.

 

18.         Cînd s'au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curînd azi?“

 

19.         Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mîna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.“

20.         Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentruce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănînce pîne!“

 

21.         Moise s'a hotărît să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiică-sa Sefora.

 

22.         Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sînt străin aici ); „căci“, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.“

 

 

Dumnezeu aude strigătul Israeliţilor.

 

23.         După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte desnădăjduite. Strigătele acestea, pe cari li le smulgea robia, s'au suit pînă la Dumnezeu.

 

24.         Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.

 

25.         Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.

 

 

Rugul aprins.

 

3

 

1.           Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

 

2.           Îngerul Domnului i S'a arătat într'o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s'a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc.

 

3.           Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, şi pentru ce nu se mistuie rugul.“

 

4.           Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, şi a zis: „Moise! Moise!“ El a răspuns: „Iată-mă!“

 

5.           Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pămînt sfînt.“

 

6.           Şi a adăugat: „Eu sînt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“ Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu.

 

7.           Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.

 

8.           M'am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într'o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii, Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii.

 

9.           Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns pînă la Mine, şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii.

 

10.         Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.“

 

 

Trimeterea lui Moise.

 

11.         Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine sînt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?“

 

12.         Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimes: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.“

 

13.         Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m'a trimes la voi»; şi mă vor întreba: «Care este Numele Lui?» ce le voi răspunde?“

14.         Dumnezeu a zis lui Moise:„Eu sînt Cel ce sînt.“ Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte «Eu sînt», m'a trimes la voi.“

 

15.         Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m'a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.

 

16.         Du-te, strînge pe bătrînii lui Israel, şi spune-le: «Mi s'a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. El a zis: «V'am văzut, şi am văzut ce vi se face în Egipt,

 

17.         şi am zis: «Vă voi scoate din suferinţa Egiptului, şi vă voi duce în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, într'o ţară unde curge lapte şi miere.»

 

18.         Ei vor asculta de glasul tău; şi te vei duce, tu şi bătrînii lui Israel, la împăratul Egiptului, şi îi veţi spune: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, s'a întîlnit cu noi. Dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.»

 

19.         Ştiu că împăratul Egiptului n'are să vă lase să plecaţi decît silit de o mînă puternică.

 

20.         Eu Îmi voi întinde mîna, şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecaţi.»

 

21.         Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, cînd veţi pleca, nu veţi pleca cu mînile goale.

 

22.         Fiecare femeie va cere dela vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.“

 

 

Şovăirea lui Moise.

 

4

 

1.           Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n'au să mă creadă, nici n'au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: «Nu ţi s'a arătat Domnul!»

2.           Domnul i-a zis: «Ce ai în mînă?» El a răspuns: «Un toiag.»

 

3.           Domnul a zis: «Aruncă-l la pămînt.» El l-a aruncat la pămînt, şi toiagul s'a prefăcut într'un şarpe. Moise fugea de el.

4.           Domnul a zis lui Moise: «Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.» El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s'a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui.

5.           «Iată», a zis Domnul, «ce vei face, ca să creadă că ţi s'a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»

 

6.           Domnul i-a mai zis: «Bagă-ţi mîna în sîn.» El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o, şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.

 

7.           Domnul a zis: «Bagă-ţi din nou mîna în sîn.» El şi-a băgat din nou mîna în sîn; apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăş cum era carnea lui.

 

8.           «Dacă nu te vor crede,»a zis Domnul, «şi nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.

9.           Dacă nu vor crede nici aceste două semne, şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din rîu, şi s'o torni pe pămînt; şi apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pămînt.“

 

10.         Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.“

 

11.         Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

 

12.         Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.“

 

13.         Moise a zis: „Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea să trimeţi.“

 

14.         Atunci Domnul S'a mîniat pe Moise, şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuş vine înaintea ta; şi, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui.

 

15.         Tu îi vei vorbi, şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut.

 

16.         El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţinea pentru el locul lui Dumnezeu.

 

17.         Ia în mînă toiagul acesta, cu care vei face semnele.“

 

 

Moise în Egipt.

 

18.         Moise a plecat; şi, cînd s'a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, cari sînt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.“ Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!“

19.         Domnul a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt: căci toţi ceice umblau să-ţi ia viaţa, au murit.“

 

20.         Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari, şi s'a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mînă toiagul lui Dumnezeu.

 

21.         Domnul a zis lui Moise: „Plecînd ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ţi le pun în mînă, să le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece.

 

22.         Tu vei zice lui Faraon: «Aşa vorbeşte Domnul: «Israel este fiul Meu, întîiul Meu născut.

 

23.         Îţi spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întîiul tău născut.“

 

24.         În timpul călătoriei, într'un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întîlnit Domnul, şi a vrut să-l omoare.

 

25.         Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său, şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: „Tu eşti un soţ de sînge pentru mine.“

 

26.         Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sînge!“ din pricina tăierii împrejur.

 

Întîlnirea lui Moise cu Aaron.

 

27.         Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.“ Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, şi l-a sărutat.

 

28.         Moise a făcut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimesese, şi toate semnele, pe cari-i poruncise să le facă.

 

29.         Moise şi Aaron şi-au văzut de drum, şi au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel.

 

30.         Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.

 

31.         Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s'au plecat şi s'au aruncat cu faţa la pămînt.

 

 

Moise şi Aaron înaintea lui Faraon.

 

5

 

1.           Moise şi Aaron s'au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.“

 

2.           Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?“ Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.“

 

3.           Ei au zis: „Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.“

 

4.           Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.“

 

 

Mărirea muncilor.

 

5.           Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s'a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?“

 

6.           Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

 

7.           „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.

8.           Totuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: «Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.»

9.           Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.“

10.         Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

11.         duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.“

12.         Poporul s'a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.

13.         Isprăvniceii îi sileau, zicînd: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!“

14.         Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce“, li se zicea, „n'aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?“

15.         Logofeţii copiilor lui Israel s'au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis: „Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?

16.         Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune: «Faceţi cărămizi!» Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.“

17.         Faraon a răspuns: „Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: «Haidem să aducem jertfe Domnului!»

18.         Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.“

 

Cîrtirea Israeliţilor.

 

19.         Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.“

20.         Cînd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21.         Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.“

 

22.         Moise s'a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes?

23.         De cînd m'am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n'ai izbăvit pe poporul Tău.“

 

Izbăvirea făgăduită.

 

6

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mînă puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mînă puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.“

 

2.           Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, şi i-a zis: „Eu sînt Domnul.

3.           Eu M'am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el subt Numele Meu ca «Domnul.“

 

4.           De asemenea Mi-am încheiat legămîntul Meu cu ei, ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

 

5.           Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legămîntul Meu.

 

6.           De aceea spune copiilor lui Israel: «Eu sînt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu cari vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor, şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.

 

7.           Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu cari vă apasă Egiptenii.

 

8.           Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpînire; Eu, Domnul.“

 

9.           Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împedicat să asculte pe Moise.

 

10.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

11.         „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă afară din ţara lui.“

12.         Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m'au ascultat: cum are să m'asculte Faraon pe mine, care n'am o vorbire uşoară?“

 

13.         Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

 

Spiţa neamului lui Moise şi Aaron.

 

14.         Iată căpeteniile familiilor lor.

              Fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sînt familiile lui Ruben.

 

15.         Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr'o femeie Cananită. Acestea sînt familiile lui Simeon.

 

16.         Iată numele fiilor lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani.

 

17.         Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, şi familiile lor. -

 

18.         Fiii lui Chehat: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sutătreizeci şi trei de ani. -

 

19.         Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. - Acestea sînt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor.

 

20.         Amram a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed; şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sutătreizeci şi şapte de ani. -

 

21.         Fiii lui Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. -

 

22.         Fiii lui Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri.

 

23.         Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab, sora lui Nahşon; şi ea i-a născut pe Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

 

24.         Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sînt familiile Coriţilor.

 

25.         Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel; şi ea i-a născut pe Fineas.

              Aceştia sînt căpeteniile familiilor Leviţilor cu familiile lor.

 

26.         Aceştia sînt Aaron acela şi Moise acela, cărora le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile lor.“

 

27.         Ei sînt aceia cari au vorbit lui Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sînt Moise acela şi Aaron acela.

 

28.         Cînd a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului,

29.         Domnul a zis lui Moise: „Eu sînt Domnul. Spune lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.“

 

30.         Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu nu vorbesc uşor: cum are să m'asculte Faraon?“

 

 

Cele zece urgii.

 

7

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

 

2.           Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

 

3.           Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.

 

4.           Totuş Faraon n'are să v'asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

 

5.           Egiptenii vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, şi cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.“

 

6.           Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.

 

7.           Moise era în vîrstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, cînd au vorbit lui Faraon.

 

 

Moise şi Aaron fac minuni.

 

8.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:

9.           „Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: «Faceţi o minune!» să zici lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într'un şarpe.“

 

10.         Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut într-un şarpe.

 

11.         Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

 

12.         Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s'au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

13.         Inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

 

Cea dintîi urgie: prefacerea apei în sînge.

 

14.         Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

 

15.         Du-te la Faraon dis de dimineaţă, cînd are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul rîului. Să-ţi iei în mînă toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,

 

16.         şi să zici lui Faraon: «Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimes la tine, să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că pînă acum n'ai ascultat.»

 

17.         Acum, aşa vorbeşte Domnul: «Iată cum vei cunoaşte că Eu sînt Domnul. Am să lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; şi ele se vor preface în sînge.

 

18.         Peştii din rîu vor pieri, rîul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa rîului.“

 

19.         Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sînge; şi va fi sînge în toată ţara Egiptului, atît în vasele de lemn cît şi în vasele de piatră.“

 

.20.        Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon şi subt ochii slujitorilor lui; şi toate apele rîului s'au prefăcut în sînge.

 

21.         Peştii din rîu au pierit, rîul s'a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa rîului, şi a fost sînge în toată ţara Egiptului.

 

22.         Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

23.         Faraon s'a întors dela rîu, şi s'a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

24.         Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile rîului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa rîului.

25.         Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul rîul.

 

Broaştele.

 

8

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

2.           Dacă nu vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte pe toată întinderea ţării tale.

 

3.           Rîul va mişuna de broaşte; ele se vor sui, şi vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frămîntat pînea.

 

4.           Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău, şi pe toţi slujitorii tăi.“

5.           Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Întinde-ţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!“

 

6.           Aaron şi-a întins mîna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului.

 

7.           Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului.

 

8.           Faraon a chemat pe Moise, şi pe Aaron, şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului, să depărteze broaştele dela mine şi dela poporul meu; şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.“

 

9.           Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi, cînd să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele dela tine şi din casele tale? Nu vor mai rămînea decît în rîu.“

10.         El a răspuns: „Mîne“. Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru.

 

11.         Broaştele se vor depărta dela tine şi din casele tale, dela slujitorii tăi şi dela poporul tău; nu vor mai rămînea decît în rîu.“

12.         Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu cari lovise pe Faraon.

 

13.         Domnul a făcut cum cerea Moise; şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare.

14.         Le-au strîns grămezi, şi ţara s'a împuţit.

15.         Faraon, văzînd că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spuse Domnul.

 

 

Păduchii.

 

16.         Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: «Intinde©ţi toiagul, şi loveşte ţărîna pămîntului, şi se va preface în păduchi (Sau: ţînţari.), în toată ţara Egiptului.“

17.         Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mîna cu toiagul, şi a lovit ţărîna pămîntului; şi s'a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărîna pămîntului s'a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului.

 

18.         Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n'au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace.

 

19.         Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

 

 

Musca cînească.

 

20.         Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, şi du-te înaintea lui Faraon, cînd are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

21.         Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimet muşte cîneşti împotriva ta, împotriva slijitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muşte, şi pămîntul va fi acoperit de ele.

22.         Dar, în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locueşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentruca să cunoşti că Eu, Domnul, sînt în mijlocul ţinutului acestuia.

 

23.         Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mîne.“

24.         Domnul a făcut aşa. A venit un roi de muşte cîneşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui, şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte cîneşti.

 

25.         Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.“

26.         Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa; căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Şi dacă am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?

 

27.         Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum ne va spune.“

 

28.         Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi. Rugaţi-vă pentru mine.“

 

29.         Moise a răspuns: „Am să ies dela tine, şi am să mă rog Domnului. Mîne, muştele se vor depărta dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. Dar, să nu ne mai înşele Faraon, ne vrînd să lase pe popor să plece, ca să aducă jertfe Domnului.“

 

30.         Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

 

31.         Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s'au depărtat dela Faraon, dela slujitorii lui, şi dela poporul lui. N'a mai rămas una.

32.         Dar Faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima, şi n'a lăsat pe popor să plece.

 

 

Ciuma vitelor.

 

9

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

2.           Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti,

 

3.           iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

 

4.           Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.“

 

5.           Domnul a hotărît vremea, şi a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în ţară.“

6.           Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n'a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

 

7.           Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s'a împietrit, şi n'a lăsat pe popor să plece.

 

 

Vărsatul negru.

 

8.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mînile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s'o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.

9.           Ea se va preface într'o ţărînă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.“

 

10.         Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s'au înfăţişat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici ferbinţi.

 

11.         Vrăjitorii nu s'au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.“

 

12.         Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

 

 

Piatra şi focul.

 

13.         Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

14.         Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul.

 

15.         Dacă Mi-aş fi întins mîna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pămînt.

 

16.         Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.

 

17.         Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece,

18.         iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n'a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui şi pînă azi.

19.         Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; şi vor peri.“

20.         Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s'au temut de Cuvîntul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele.

21.         Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe cîmp.

22.         Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer; şi are să bată piatra în toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe cîmp în ţara Egiptului!“

 

23.         Moise şi-a întins toiagul spre cer; şi Domnul a trimes tunete şi piatră, de cădea foc pe pămînt.Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

 

24.         A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată ţara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.

25.         Piatra a nimicit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe cîmp, şi a frînt toţi copacii de pe cîmp.

 

26.         Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n'a bătut piatra,

 

27.         Faraon a trimes să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu sîntem vinovaţi.

 

28.         Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.“

 

29.         Moise i-a zis: „Cînd voi eşi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pămîntul!

 

30.         Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.“

 

31.         Inul şi orzul se prăpădiseră, pentrucă orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

 

32.         grîul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau tîrzii.

33.         Moise a plecat dela Faraon, şi a eşit afară din cetate; şi-a ridicat mînile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat, şi n'a mai căzut ploaia pe pămînt.

 

34.         Faraon, văzînd că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n'a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

35.         Lui Faraon i s'a împietrit inima şi n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.

 

 

Lăcustele.

 

10

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,

 

2.           şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M'am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.“

 

3.           Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Pînă cînd ai de gînd să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

 

4.           Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimete mîne nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

 

5.           Ele vor acoperi faţa pămîntului, de nu se va mai putea vedea pămîntul; vor mînca ce a mai rămas nevătămat, vor mînca ce v'a lăsat piatra, vor mînca toţi copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre,

 

6.           îţi vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n'au văzut aşa ceva de cînd sînt ei pe pămînt pînă în ziua de azi.“ Moise a plecat şi a ieşit dela Faraon.

 

7.           Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Pînă cînd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?“

 

8.           Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. „Duceţi-vă,“ le-a zis el, „şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Cari şi cine sînt ceice vor merge?“

9.           Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrînii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului.“

 

10.         Faraon le-a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gînd să faceţi!

11.         Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.“ Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

12.         Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănînce toată iarba pămîntului, tot ce a lăsat piatra.“

 

13.         Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un vînt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vîntul dinspre răsărit adusese lăcustele.

14.         Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s'au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atît de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

 

15.         Au acoperit toată faţa pămîntului, de nu se mai vedea pămîntul; au mîncat toată iarba depe pămînt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n'a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toată ţara Egiptului.

 

16.         Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră.

 

17.         Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze dela mine şi urgia aceasta de moarte!“

 

18.         Moise a ieşit dela Faraon, şi s'a rugat Domnului.

 

19.         Domnul a făcut să sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat în marea Roşie; n'a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

 

20.         Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

 

 

Întunerec de trei zile.

 

21.         Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre cer, şi va fi întunerec peste ţara Egiptului, aşa de întunerec de să se poată pipăi.“

 

22.         Moise şi-a întins mîna spre cer; şi a fost întunerec besnă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

 

23.         Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s'a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

 

24.         Faraon a chemat pe Moise, şi a zis:„Duceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu rămînă în ţară decît oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.“

 

25.         Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru,

26.         şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămînă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pînă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.“

27.         Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a vrut să-i lase să plece.

 

28.         Faraon a zis lui Moise: „Ieşi dela mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.“

29.         „Da!“ a răspuns Moise,„nu mă voi mai arăta înaintea ta.“

 

 

Ameninţarea cu urgia a zecea.

 

11

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici. Cînd vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va izgoni de aici.

 

2.           Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare să ceară dela vecinul său şi fiecare dela vecina ei, vase de argint şi vase de aur.“

 

3.           Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în ţara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon şi înaintea poporului.

 

4.           Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pela miezul nopţii, voi trece prin Egipt;

 

5.           şi toţi întîii născuţi din ţara Egiptului vor muri, dela întîiul născut al lui Faraon, care şade pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al roabei care stă la rîşniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.

 

6.           În toată ţara Egiptului vor fi ţipete mari, aşa cum n'au fost şi nu vor mai fi.

 

7.           Dar dintre toţi copiii lui Israel, dela oameni pînă la dobitoace, nici măcar un cîne nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel.

 

8.           Atunci toţi aceşti slujitori ai tăi se vor pogorî la mine şi se vor închina pînă la pămînt înaintea mea, zicînd: „Ieşi, tu şi tot poporul care te urmează!“ După aceea, voi ieşi. Moise a ieşit dela Faraon, aprins de mînie.

 

9.           Domnul a zis lui Moise: „Faraon n'are s'asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile Mele în ţara Egiptului.“

 

10.         Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n'a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

 

 

Aşezarea Paştelor.

 

12

 

1.           Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2.           „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi lună; ea va fi pentru voi cea dintîi lună a anului.

 

3.           Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

4.           Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta.

5.           Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.

 

6.           Să-l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara (Evreieşte: între cele două seri.).

 

7.           Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.

8.           Carnea s'o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s'o mănînce cu azimi şi cu verdeţuri amare.

 

9.           Să nu-l mîncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît şi picioarele şi măruntaiele.

 

10.         Să nu lăsaţi nimic din el pînă a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămînea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.

 

11.         Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să-l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.

 

12.         În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

 

13.         Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului.

14.         Şi pomenirea acestei zile s'o păstraţi, şi s'o prăznuiţi printr'o sărbătoare în cinstea Domnului; s'o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.

 

15.         Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca pîne dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.

 

16.         În ziua dintîi veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mîncarea fiecărui ins.

 

17.         Să ţineţi sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri.

 

18.         În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncaţi azimi, pînă în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.

 

19.         Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mînca pîne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.

 

20.         Să nu mîncaţi pîne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mîncaţi azimi.“

21.         Moise a chemat pe toţi bătrînii lui Israel, şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel pentru familiile voastre, şi junghiaţi Paştele.

 

22.         Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sîngele din strachină, şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stîlpi ai uşii cu sîngele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă pînă dimineaţa.

 

23.         Cînd va trece Domnul ca să lovească Egiptul, şi va vedea sîngele pe pragul de sus şi pe cei doi stîlpi ai uşii, Domnul va trece pe lîngă uşă, şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

 

24.         Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac.

25.         Cînd veţi intra în ţara, pe care v'o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfînt.

 

26.         Şi cînd vă vor întreba copiii voştri: «Ce însemnează obiceiul acesta?»

 

27.         să răspundeţi:«Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lîngă casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.“ Poporul s'a plecat, şi s'a închinat pînă la pămînt.

 

28.         Şi copiii lui Israel au plecat, şi au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

 

 

Moartea întîilor-născuţi.

 

29.         La miezul-nopţii, Domnul a lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, dela întîiul-născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, pînă la întîiul-născut al celui închis în temniţă, şi pînă la toţi întîii-născuţi ai dobitoacelor.

 

30.         Faraon s'a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi Egiptenii; şi au fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

 

31.         În aceeaş noapte Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis.

 

32.         Luaţi-vă şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă, şi binecuvîntaţi-mă.“

 

33.         Egiptenii zoreau poporul, şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi vom pieri.“

 

34.         Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, şi le-au pus pe umeri.

35.         Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, şi au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine.

 

36.         Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Şi astfel au jăfuit pe Egipteni.

 

 

Plecarea din Egipt.

 

37.         Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afară de copii.

 

38.         O mulţime de oameni de tot soiul s'au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.

39.         Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, şi fără să-şi ia merinde cu ei.

 

40.         Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

 

41.         Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului.

 

42.         Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentrucă atunci i-a scos din ţara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.

 

 

Chipul cum să se prăznuiască Paştele.

 

43.         Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănînce din ele.

 

44.         Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănînce din ele.

 

45.         Veneticul şi simbriaşul să nu mănînce.

 

46.         Să nu le mănînce decît într'o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.

 

47.         Toată adunarea lui Israel să facă Paştele.

 

48.         Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănînce din ele.

 

49.         Aceeaş lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.“

 

50.         Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.

51.         Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştile lor.

 

 

Paştele şi întîii născuţi.

 

13

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.“

 

3.           Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v'a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîne dospită.

 

4.           Astăzi ieşiţi, în luna spicelor (Sau: Abib.).

 

5.           Cînd te va duce Domnul în ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta.

 

6.           Timp de şapte zile, să mănînci azimi; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului.

 

7.           În timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale.

 

8.           Să spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, cînd am ieşit din Egipt.»

 

9.           Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentruca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt.

 

10.         Să ţii porunca aceasta la vremea hotărîtă, din an în an.

 

11.         Cînd te va aduce Domnul în ţara Cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi-o va da,

12.         să închini Domnului pe orice întîi-născut, chiar pe orice întîi-născut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

 

13.         Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi de asemenea pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

 

14.         Şi cînd te va întreba fiul tău într'o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?» să-i răspunzi: «Prin mîna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

 

15.         şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei.

 

16.         Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.“»

 

 

Călătoria spre pustie.

 

17.         După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S'ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.“

 

18.         Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit înarmaţi din ţara Egiptului.

 

19.         Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.“

 

20.         Au plecat din Sucot, şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.

 

21.         Domnul mergea înaintea lor, ziua într'un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într'un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

 

22.         Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.

 

Trecerea mării Roşii.

 

14

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.

 

3.           Faraon va zice despre copiii lui Israel: «S'au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.»

 

4.           Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sînt Domnul.“ Copiii lui Israel au făcut aşa.

 

5.           S'a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s'a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?“

 

6.           Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.

7.           A luat şase sute de cară de luptă cu oameni aleşi, şi toate carăle Egiptului; în toate erau luptători.

 

8.           Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

 

9.           Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carăle lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

 

10.         Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s'au spăimîntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.

 

11.         Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

 

12.         Nu-ţi spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“

 

13.         Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v'o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

 

14.         Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.“

 

15.         Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16.         Tu, ridică-ţi toiagul, întinde ţi mîna spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

 

17.         Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

 

18.         Şi vor şti Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.“

 

19.         Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor.

 

20.         El s'a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s'au apropiat una de alta.

 

21.         Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr'un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s'au despărţit în două.

 

22.         Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.

 

23.         Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24.         În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S'a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.

 

25.         A scos roatele carălor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.“

 

26.         Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carăle lor şi peste călăreţii lor.“

 

27.         Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi în spre dimineaţă, marea şi-a luat iarăş repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.

 

28.         Apele s'au întors, şi au acoperit carăle, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, cari intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n'a scăpat.

 

29.         Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.

 

30.         În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.

 

31.         Israel a văzut mîna puternică, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s'a temut de Domnul, şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

 

 

Cîntarea de laudă.

 

15

 

1.           Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis:

              „Voi cînta Domnului, căci Şi-a arătat slava:

              A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

 

2.           Domnul este tăria mea şi temeiul cîntărilor mele de laudă:

              El m'a scăpat.

              El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;

              El este Dumnezeul tatălui meu:

              pe El Îl voi preamări.

 

3.           Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

 

4.           El a aruncat în mare carăle lui Faraon şi oastea lui;

              Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în marea Roşie.

 

5.           I-au acoperit valurile,

              Şi s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatră.

 

6.           Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;

              Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

 

7.           Prin mărimea măreţiei Tale,

              Tu trînteşti la pămînt pe vrăjmaşii Tăi;

              Îţi deslănţuieşti mînia,

              Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

 

8.           La suflarea nărilor Tale, s'au îngrămădit apele,

              S'au ridicat talazurile ca un zid,

              Şi s'au închegat valurile în mijlocul mării.

 

9.           Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,

              Voi împărţi prada de război;

              Îmi voi răzbuna pe ei,

              Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu mîna mea!“

 

10.         Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:

              Şi marea i-a acoperit;

              Ca plumbul s'au afundat

              În adîncimea apelor.

 

11.         Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?

              Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,

              Bogat în fapte de laudă,

              Şi făcător de minuni?

 

12.         Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă:

              Şi i-a înghiţit pămîntul.

 

12.         Tu Ţi-ai întins mîna dreaptă:

              Şi i-a înghiţit Pămîntul.

 

13.         Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,

              Şi ai izbăvit pe poporul acesta;

              Iar prin puterea Ta îl îndrepţi

              Spre locaşul sfinţeniei Tale.

 

14.         Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura:

              Apucă groaza pe Filisteni,

 

15.         Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,

              Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab;

              Toţi locuitorii Canaanului leşină dela inimă.

 

16.         Îi va apuca teama şi spaima;

              Iar văzînd măreţia braţului Tău,

              Vor sta muţi ca o piatră,

              Pînă va trece poporul Tău, Doamne!

              Pînă va trece

              Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

 

17.         Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale,

              În locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,

              La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!

 

18.         Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

 

19.         Căci caii lui Faraon, carăle şi călăreţii lui au intrat în mare,

              Şi Domnul a adus peste ei apele mării;

              Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.“

 

20.         Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucînd.

 

21.         Maria răspundea copiilor lui Israel:

              „Cîntaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:

              A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.“

 

 

Apele dela Mara.

 

22.         Moise a pornit pe Israel dela marea Roşie. Au apucat înspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers în pustie, n'au găsit apă.

 

23.         Au ajuns la Mara; dar n'au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

 

24.         Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: „Ce avem să bem?“

 

25.         Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s'a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.

 

26.         El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt Domnul, care te vindecă.“

 

27.         Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărît acolo, lîngă apă.

 

 

Cîrtirile în Sin. - Prepeliţele şi mana. Sabatul.

 

16

 

1.           Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.

 

2.           Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron.

 

3.           Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n'am murit loviţi de mîna Domnului în ţara Egiptului, cînd şedeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.“

 

4.           Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.

 

5.           În ziua a şasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“

 

6.           Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veţi înţelege că Domnul este Acela, care v'a scos din ţara Egiptului.

 

7.           Şi mîne dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentrucă v'a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiţi împotriva noastră?“

 

8.           Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, şi mîne dimineaţă vă va da pîne să vă săturaţi, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“

 

9.           Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v'a auzit cîrtirile.“

 

10.         Şi, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s'au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s'a arătat în nor.

 

11.         Domnul, vorbind lui Moise, a zis:

12.         „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveţi să mîncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pîne; şi veţi şti că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“

 

13.         Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s'a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii.

 

14.         Cînd s'a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt.

 

15.         Copiii lui Israel s'au uitat la ea, şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v'o dă Domnul ca hrană.

 

16.         Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“

 

17.         Israeliţii au făcut aşa; şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin.

18.         În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n'avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.

 

19.         Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă.“

20.         N'au ascultat de Moise, şi s'au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa; dar a făcut viermi şi s'a împuţit. Moise s'a mîniat pe oamenii aceia.

21.         Astfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea.

22.         În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.

23.         Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!“

 

24.         Au lăsat-o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s'a împuţit, şi n'a făcut viermi.

 

25.         Moise a zis: „Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe cîmp.

26.         Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.“

 

27.         În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strîngă mană, şi n'au găsit.

28.         Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveţi de gînd să nu păziţi poruncile şi legile Mele?

 

29.         Vedeţi că Domnul v'a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.“

30.         Şi poporul s'a odihnit în ziua a şaptea.

31.         Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

 

32.         Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pînea pe care v'am dat-o s'o mîncaţi în pustie, după ce v'am scos din ţara Egiptului.“

33.         Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană (Mana, numită aşa pentrucă Israeliţii, cînd au văzut-o întîia dată, au strigat: „Man hu = ce este aceasta“? -stih 15), şi aşează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“

 

34.         După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l'a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.

 

35.         Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o ţară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.

 

36.         Omerul este a zecea parte dintr'o efă.

 

Refidim. - Stînca din Horeb.

 

17

 

1.           Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărît la Refidim. Acolo poporul n'a găsit apă de băut.

 

2.           Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!“ Moise le-a răspuns: „Pentruce căutaţi ceartă cu mine? Pentruce ispitiţi pe Domnul?“

 

3.           Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cîrtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentruce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre?“

 

4.           Moise a strigat către Domnul, şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.“

 

5.           Domnul a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrînii lui Israel; ia-ţi în mînă şi toiagul cu care ai lovit rîul, şi porneşte!

 

6.           Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea.“ Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.

 

7.           El a numit locul acela„Masa şi Meriba“ (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră, şi ispitiseră pe Domnul, zicînd: „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?“

 

 

Înfrîngerea lui Amalec.

 

8.           Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.

 

9.           Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînă.“

 

10.         Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s'au suit pe vîrful dealului.

11.         Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.

 

12.         Mînile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o subt el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mînile lui au rămas întinse pînă la asfinţitul soarelui.

13.         Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei.

14.         Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.“

 

15.         Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu (Evreieşte: Jehova-nisi.).“

16.         El a zis: „Pentrucă şi-a ridicat mîna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!“

 

Ietro la Moise.

 

18

 

1.           Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt.

 

2.           Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimeasă acasă.

3.           A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într'o ţară străină,“

 

4.           iar celalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m'a scăpat de sabia lui Faraon.“

5.           Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu.

 

6.           A trimes vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.“

7.           Moise a ieşit înaintea socrului său, s'a aruncat cu faţa la pămînt, şi l-a sărutat. S'au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise.

 

8.           Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele cari veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele.

 

9.           Ietro s'a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mîna Egiptenilor.

10.         Şi Ietro a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, care v'a izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mîna Egiptenilor!

 

11.         Cunosc acum că Domnul este mai mare decît toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s'au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.“

 

12.         Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mîncare. Aaron şi toţi bătrînii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

 

 

Judecătorii.

 

13.         A doua zi, Moise s'a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa pînă seara.

14.         Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa pînă seara?“

15.         Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu.

 

16.         Cînd au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.“

 

17.         Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine.

18.         Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.

 

19.         Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu.

 

20.         Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s'o urmeze şi ce trebuie să facă.“

 

21.         Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece.

 

22.         Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.

 

23.         Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.“

 

24.         Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el.

25.         Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.

 

26.         Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi.

 

27.         Apoi Moise a trimes pe socrul său în ţara lui.

 

 

Pustia şi muntele Sinai.

 

19

 

1.           În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.

 

2.           Dupăce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, şi au tăbărît în pustie. Israel a tăbărît acolo, în faţa muntelui.

 

3.           Moise s'a suit la Dumnezeu. Si Domnul l-a chemat de pe munte, zicînd: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel:

 

4.           „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v'am purtat pe aripi de vultur şi v'am adus aici la Mine.

 

5.           Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;

 

6.           Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.“

 

7.           Moise a venit de a chemat pe bătrînii poporului, şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.

8.           Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

 

9.           Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca să audă poporul cînd îţi voi vorbi, şi să aibă totdeauna încredere în tine.“ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.

 

 

Pregătirea pentru primirea Legii.

 

10.         Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mîne, şi pune-i să-şi spele hainele.

 

11.         Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.

 

12.         Să hotărăşti poporului anumite margini dejurîmprejur, şi să spui: «Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.

 

13.         Nici o mînă să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre, sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.» Cînd va suna trîmbiţa, ei vor înainta spre munte.“

 

14.         Moise s'a pogorît de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.

 

15.         Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.“

 

16.         A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; trîmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

 

17.         Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, şi s'au aşezat la poalele muntelui.

 

18.         Muntele Sinai era tot numai fum, pentrucă Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

 

19.         Trîmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

 

20.         Domnul S'a pogorît pe muntele Sinai, şi anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Şi Moise s'a suit sus.

21.         Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu totdinadinsul să nu dea busna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.

 

22.         Preoţii, cari se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.“

 

23.         Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: «Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui, şi sfinţeşte-l.“

 

24.         Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăş cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.“

25.         Moise s'a pogorît la popor, şi i-a spus aceste lucruri.

 

Cele 10 porunci.

 

20

 

1.           Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:

 

2.           „Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

 

3.           Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

 

4.           Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul.

 

5.           Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

 

6.           şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

 

7.           Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

 

8.           Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s'o sfinţeşti.

 

9.           Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

 

10.         Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

 

11.         Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S'a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

 

12.         Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentruca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

 

13.         Să nu ucizi.

 

14.         Să nu preacurveşti.

 

15.         Să nu furi.

 

16.         Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

 

17.         Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

 

 

Spaima poporului; legea altarului.

 

18.         Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare.

 

19.         Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.“

 

20.         Moise a zis poporului: „Nu vă spăimîntaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.“

 

21.         Poporul stătea în depărtare; iar Moise s'a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

 

22.         Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: «Aţi văzut că v'am vorbit din ceruri.

 

23.         Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei.

 

24.         Să-Mi ridici un altar de pămînt, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvînta.

 

25.         Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pîngări.

 

26.         Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.“

 

Despre slobozenie şi viaţă.

 

21

 

1.           „Iată legile, pe cari le vei pune înaintea lor.

 

2.           Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea, să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire.

 

3.           Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevastă-sa împreună cu el.

4.           Dacă stăpînul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpînului lui, iar el să iasă singur.

5.           Dacă robul va zice: «Eu iubesc pe stăpînul meu, pe nevastă-mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod,»

 

6.           atunci stăpînul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stîlpul uşii, şi stăpînul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămînă pentru totdeauna în slujba lui.

 

7.           Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii.

 

8.           Dacă nu va plăcea stăpînului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s'o vîndă unor străini, dacă nu-şi va ţinea cuvîntul.

9.           Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor.

10.         Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintîi din hrană, din îmbrăcăminte, şi din dreptul ei de soţie.

 

11.         Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani.

 

Legi în privinţa uciderii.

 

12.         Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte, să fie pedepsit cu moartea.

 

13.         Dacă nu i-a întins laţuri, şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mînă, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă.

 

14.         Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi dela altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorît.

 

 

Necinstirea părinţilor.

 

15.         Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

16.         Cine va fura un om, şi-l va vinde sau îl va ţinea în mînile lui, să fie pedepsit cu moartea.

 

17.         Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.

 

 

Legi privitoare la vătămarea trupului.

 

18.         Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat,

19.         cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească pînă la vindecare.

 

20.         Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat fie femeie, şi robul moare subt mîna lui, stăpînul să fie pedepsit.

21.         Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpînul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui.

 

22.         Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor.

 

23.         Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,

24.         ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă,picior pentru picior,

 

25.         arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie.

26.         Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui.

27.         Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul.

28.         Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănînce, iar stăpînul boului să nu fie pedepsit.

 

29.         Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpînul lui să fie pedepsit cu moartea.

30.         Dacă i se pune stăpînului un preţ pentru răscumpărarea vieţii lui, va plăti tot ce i se va cere.

 

31.         Cînd boul va împunge pe un băiat sau pe o fată, i se va face după legea aceasta;

32.         dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpînului robului, şi boul să fie ucis cu pietre.

 

33.         Dacă un om descopere o groapă, sau dacă un om sapă o groapă şi n'o acopere, şi cade în ea un bou sau un măgar,

34.         stăpînul gropii să plătească stăpînului lor preţul vitei în argint, iar vita moartă să fie a lui.

35.         Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.

36.         Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpînul lui nu l-a închis, stăpînul acesta să dea bou pentru bou, iar boul cel mort să-l ia el.

 

Legi privitoare la avere.

 

22

 

1.           Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.

 

2.           Dacă hoţul este prins spărgînd, şi e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;

 

3.           dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n'are nimic, să fie vîndut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

 

4.           dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.

 

5.           Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într'o vie, şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi via lui.

6.           Dacă izbucneşte un foc şi întîlneşte mărăcini în cale, şi arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

7.           Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoţul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

 

8.           Dacă hoţul nu se găseşte, stăpînul casei să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n'a pus mîna pe avutul aproapelui său.

 

9.           În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» - pricina amîndoror părţilor să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.

 

10.         Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,

11.         să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n'a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, şi celalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

 

12.         Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator faţă de stăpînul lui să i-l înlocuiască.

 

13.         Dacă dobitocul a fost sfăşiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, şi nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfăşiat.

14.         Dacă un om împrumută altuia o vită, şi vita îşi strică un mădular sau moare în lipsa stăpînului ei, va trebui s'o plăteacă.

15.         Dacă stăpînul e de faţă, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi deajuns.

 

Necinstirea unei fete.

 

16.         Dacă un om înşală pe o fată nelogodită, şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă.

 

17.         Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fetelor.

 

18.         Pe vrăjitoare să n'o laşi să trăiască.

 

19.         Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.

 

20.         Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, să fie nimicit cu desăvîrşire.

 

 

Legi privitoare la asuprirea celor săraci.

 

21.         Să nu chinuieşti pe străin, şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

 

22.         Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.

 

23.         Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

 

24.         mînia Mea se va aprinde, şi vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, şi copiii voştri vor rămînea orfani.

 

25.         Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar, şi să nu ceri camătă dela el.

 

26.         Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

 

27.         căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sînt milostiv.

 

 

Întîii născuţi.

 

28.         Să nu huleşti pe Dumnezeu, şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău.

 

29.         Să nu pregeţi să-Mi aduci pîrga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întîiul născut din fiii tăi.

 

30.         Să-Mi dai şi întîiul născut al vacii tale şi al oii tale; să rămînă şapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.

 

31.         Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mîncaţi carne sfîşiată de fiare pe cîmp, ci s'o aruncaţi la cîni.

 

 

Legi privitoare la dreptate.

 

23

 

1.           Să nu răspîndeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.

 

2.           Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea.

 

3.           Să nu părtineşti pe sărac la judecată.

4.           Dacă întîlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă.

 

5.           Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut subt povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.

 

6.           La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului.

 

7.           Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.

 

8.           Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe ceice au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi.

 

9.           Să nu asupreşti pe străin; ştiţi ce simte străinul, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

 

 

Dragostea de aproapele.

 

10.         Timp de şase ani, să sameni pămîntul, şi să-i strîngi rodul.

 

11.         Dar în al şaptelea, să-i dai răgaz, şi să-l laşi să se odihnească; din rodul lui să mănînce săracii poporului tău, iar ce va mai rămînea, să mănînce fiarele depe cîmp.

              Tot aşa să faci cu via şi măslinii tăi.

12.         Timp de şase zile, să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă odihnă, pentruca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.

 

13.         Să păziţi tot ce v'am spus, şi să nu rostiţi numele altor dumnezei: numele lor să nu se audă ieşind din gura voastră.

 

 

Păzirea sărbătorilor.

 

14.         De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.

 

15.         Să ţii sărbătoarea azimilor; timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt; şi să nu vii cu mînile goale înaintea Mea.

 

16.         Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintîi roade din munca ta, din ceeace vei sămăna pe cîmp; şi să ţii sărbătoarea strîngerii roadelor, la sfîrşitul anului, cînd vei strînge depe cîmp rodul muncii tale.

 

17.         De trei ori pe an toată partea bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeu.

 

18.         Să n'aduci cu pîne dospită sîngele jertfei Mele; şi grăsimea praznicului Meu să nu rămînă toată noaptea pînă dimineaţa.

 

19.         Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului.

 

              Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

 

 

Dumnezeu izgoneşte pe Cananiţi.

 

20.         Iată, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.

 

21.         Fii cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentrucă nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

 

22.         Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi protivnicul protivnicilor tăi.

 

23.         Îngerul Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Cananiţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.

 

24.         Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvîrşire, şi să le dărîmi capiştele.

 

25.         Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvînta pînea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.

 

26.         Nu va fi în ţara ta nici femeie care să-şi lepede copilul, nici femeie stearpă. Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin.

 

27.         Voi trimete groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la cari vei ajunge, şi voi face ca toţi vrăjmaşii tăi să dea dosul înaintea ta.

 

28.         Voi trimete viespile bondăreşti înaintea ta, şi vor izgoni dinaintea ta pe Heviţi, Cananiţi şi Hetiţi.

 

29.         Nu-i voi izgoni într'un singur an dinaintea ta, pentruca ţara să n'ajungă o pustie şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe cîmp.

 

30.         Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, pînă vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpînirea ţării.

31.         Îţi voi întinde hotarele dela marea Roşie pînă la marea Filistenilor, şi dela pustie pînă la Rîu (Eufrat). Căci voi da în mînile voastre pe locuitorii ţării, şi-i vei izgoni dinaintea ta.

 

32.         Să nu faci legămînt cu ei, nici cu dumnezeii lor.

 

33.         Ei să nu locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea; căci atunci ai slujii dumnezeilor lor, şi aceasta ar fi o cursă pentru tine.“

 

 

Moise pe muntele Sinai.

 

24

 

1.           Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrîni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncîndu-vă cu faţa la pămînt.

 

2.           Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

 

3.           Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într'un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“

 

4.           Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s'a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

 

5.           A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţămire.

6.           Moise a luat jumătate din sînge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.

 

7.           A luat cartea legămîntului, şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.“

 

8.           Moise a luat sîngele, şi a stropit poporul, zicînd: „Iată sîngele legămîntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

 

 

Vederea lui Dumnezeu.

 

9.           Moise s'a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrîni ai lui Israel.

 

10.         Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui.

 

11.         El nu Şi-a întins mîna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, şi totuş au mîncat şi au băut.

 

 

Moise se suie iarăş pe munte.

 

12.         Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte, şi rămîi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile, pe cari le-am scris pentru învăţătura lor.“

 

13.         Moise s'a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s'a suit pe muntele lui Dumnezeu.

 

14.         El a zis bătrînilor: „Aşteptaţi-ne aici, pînă ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămînea cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“

15.         Moise s'a suit pe munte, şi norul a acoperit muntele.

 

16.         Slava Domnului s'a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul a chemat pe

              Moise din mijlocul norului.

 

17.         Înfăţişarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.

 

18.         Moise a intrat în mijlocul norului, şi s'a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

 

 

Porunci pentru facerea cortului.

 

25

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă.

 

3.           Iată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă;

4.           materii vopsite în albastru, purpuriu, cîrmiziu, pînză de in subţire şi păr de capră;

5.           piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm;

6.           untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;

 

7.           pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar.

 

8.           Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

 

9.           Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.“

 

 

Chivotul şi capacul ispăşirii.

 

10.         Să facă un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui să fie de două coturi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea de un cot şi jumătate.

 

11.         Să-l poleieşti cu aur curat, să-l poleieşti pe din lăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

12.         Să torni pentru el patru verigi de aur, şi să le pui la cele patru colţuri ale lui: două verigi deoparte şi două verigi de cealaltă parte.

13.         Să faci nişte drugi de lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.

14.         Să vîri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului;

15.         drugii vor rămînea în verigile chivotului, şi nu vor fi scoşi din ele.

 

16.         Să pui în chivot mărturia, pe care ţi-o voi da.

 

17.         Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate.

 

18.         Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

19.         să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

20.         Heruvimii să fie cu aripile întinse pedeasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.

 

21.         Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia, pe care ţi-o voi da.

 

22.         Acolo Mă voi întîlni cu tine; şi dela înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

 

 

Masa cu pînile pentru punerea înainte.

 

23.         Să faci o masă de lemn de salcîm; lungimea ei să fie de doi coţi, lăţimea de un cot, şi înălţimea de un cot şi jumătate.

 

24.         S'o poleieşti cu aur curat, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur.

25.         Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur.

26.         Să faci pentru masă patru verigi de aur, şi să pui verigile în cele patru colţuri, cari vor fi la cele patru picioare ale ei.

27.         Verigile să fie lîngă pervaz, şi în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa.

28.         Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aur; şi ei vor sluji la ducerea mesei.

29.         Să-i faci farfurii, căţui, potire şi ceşti, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat.

 

30.         Să pui pe masă pînile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.

 

 

Sfeşnicul.

 

31.         Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr'o bucată.

 

32.         Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr'o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.

33.         Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe cari ies din sfeşnic.

34.         Pe fusul sfeşnicului, să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.

35.         Să fie o gămălioară subt cele două braţe cari ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; tot aşa să fie şi subt cele şase braţe, cari ies din sfeşnic.

36.         Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr'o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

37.         Să faci cele şapte candele, care vor fi puse (Sau: aprinse.) deasupra, aşa ca să lumineze în faţă.

 

38.         Mucările şi cenuşarele lui să fie de aur curat.

39.         Se va întrebuinţa un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

40.         Vezi să faci după chipul, care ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Cortul.

 

26

 

1.           Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit, şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.

 

2.           Lungimea unui covor să fie de două zeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaş măsură.

3.           Cinci din aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie de asemenea prinse împreună.

4.           La marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, să faci nişte chiotori albastre; tot aşa să faci şi la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.

5.           La cel dintăi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă.

6.           Apoi să faci cincizeci de copci de aur, şi cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, aşa încît cortul să alcătuiască un întreg.

7.           Să mai faci nişte covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiş peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.

 

8.           Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeaş măsură.

9.           Pe cinci din aceste covoare să le legi împreună deosebit, şi pe celelalte şase deosebit, iar pe al şaselea covor să-l îndoieşti în faţa cortului.

10.         Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte cea dintîi împreunare de covoare, şi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşeşte a doua împreunare de covoare.

11.         Să faci cincizeci de copci de aramă, şi să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperişul cortului, aşa încît să alcătuiască un întreg.

12.         Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperişului cortului, jumătate din ce trece dintr'un covor, să acopere partea dinapoi a cortului;

13.         iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperişului cortului, să cadă cîte un cot deoparte, şi un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, aşa încît să le acopere.

14.         Să mai faci apoi pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi peste ea o învelitoare de piei de viţel de mare.

 

15.         Apoi să faci nişte scînduri pentru cort; scîndurile acestea să fie de lemn de salcîm, puse în picioare.

16.         Lungimea fiecărei scînduri să fie de zece coţi, şi lăţimea fiecărei scînduri să fie de un cot şi jumătate.

17.         Fiecare scîndură să aibă două urechi unite una cu alta; aşa să faci la toate scîndurile cortului.

18.         Să faci douăzeci de scînduri pentru cort, înspre laturea de miazăzi.

19.         Supt cele douăzeci de scînduri, să pui patruzeci de picioare de argint, cîte două picioare subt fiecare scîndură pentru cele două urechi ale ei.

20.         Pentru a doua lature a cortului, latura de miază noapte, de asemenea să faci douăzeci de scînduri,

21.         împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cîte două picioare subt fiecare scîndură.

22.         Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, să faci şase scînduri.

23.         Să mai faci două scînduri pentru unghiurile din fundul cortului;

24.         să fie cîte două la un loc, începînd de jos, şi bine legate la vîrf cu un cerc; amîndouă aceste scînduri, cari sînt puse în cele două unghiuri, să fie la fel.

25.         Vor fi astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaisprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.

26.         Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din părţile cortului,

27.         cinci drugi pentru scîndurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile din partea din fundul cortului din spre apus.

28.         Drugul dela mijloc să ajungă dela un capăt la celalt al scîndurilor.

29.         Să poleieşti scîndurile cu aur, şi verigile în cari vor intra drugii, să le faci de aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur.

30.         Cortul să-l faci după chipul care ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Cele două perdele.

 

31.         Să faci apoi o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie, şi să aibă pe ea heruvimi.

 

32.         S'o prinzi de patru stîlpi de salcîm, poleiţi cu aur; stîlpii aceştia să aibă nişte cîrlige de aur, şi să stea pe patru picioare de argint.

33.         Să atîrni perdeaua de copci, şi în dosul perdelei să vîri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărţirea între Locul sfînt şi Locul prea sfînt.

 

34.         Să pui capacul ispăşirii pe chivotul mărturiei, în Locul prea sfînt.

 

35.         Masa s'o pui dincoace de perdea, şi sfeşnicul în faţa mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului; iar masa s'o pui înspre partea de miază noapte.

 

36.         La intrarea cortului să mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef.

 

37.         Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stîlpi de salcîm şi să-i îmbraci cu aur; stîlpii aceştia să aibă cîrlige de aur, şi să torni pentru ei cinci picioare de aramă.

 

 

Altarul pentru arderile de tot.

 

27

 

1.           Altarul să-l faci din lemn de salcîm; lungimea lui să fie de cinci coţi, şi lăţimea lui de cinci coţi. Altarul să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de cinci coţi.

 

2.           În cele patru colţuri, să faci nişte coarne care să fie dintr'o bucată cu altarul; şi să-l acoperi cu aramă.

 

3.           Să faci pentru altar oale de scos cenuşa, lopeţi, lighene, furculiţe şi tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.

4.           Să faci altarului un grătar de aramă, în chip de reţea, şi să pui patru verigi de aramă la cele patru colţuri ale reţelei.

5.           Grătarul să-l pui subt straşina altarului, începînd de jos, aşa că grătarul să vină pînă la jumătatea altarului.

6.           Să faci apoi nişte drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, şi să-i acoperi cu aramă.

7.           Să vîri drugii în verigi; şi drugii să fie de amîndouă părţile altarului, cînd îl vor purta.

8.           Să-l faci din scînduri şi gol pe din lăuntru. Să fie făcut aşa cum ţi s'a arătat pe munte.

 

 

Curtea cortului.

 

9.           Curtea cortului s'o faci astfel. În spre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curţii, să fie nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi pentru această întîie lature,

 

10.         cu douăzeci de stîlpi, cari să stea pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.

11.         Înspre partea de miază noapte să fie deasemenea nişte pînze, pe o lungime de o sută de coţi, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare ale lor de aramă; cîrligile stîlpilor şi beţele lor de legătură, să fie de argint.

12.         În spre partea de apus, să fie pentru lăţimea curţii nişte pînze de cincizeci de coţi, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor.

13.         Înspre partea de răsărit, pe lîngă cei cincizeci de coţi pentru lăţimea curţii,

14.         să mai fie cincisprezece coţi de pînză pentru o aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,

15.         şi cincisprezece coţi de pînză pentru a doua aripă, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.

16.         Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărmizie, şi de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stîlpi şi cele patru picioare ale lor.

17.         Toţi stîlpii curţii de jur împrejur să aibă beţe de legătură de argint, cîrlige de argint, şi picioare de aramă.

18.         Lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înălţimea de cinci coţi; pînzele să fie de in subţire răsucit, iar picioarele să fie de aramă.

19.         Toate uneltele rînduite pentru slujba cortului, toţi ţăruşii lui, şi toţi ţăruşii curţii, să fie de aramă.

 

Untdelemnul sfînt.

 

20.         Să porunceşti copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat.

 

21.         Aaron şi fiii săi să-l pregătească în cortul întîlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara pînă dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii lor, şi pe care copiii lui Israel vor trebui s'o ţină.

 

 

Îmbrăcămintea preoţească.

 

28

 

1.           Apropie de tine pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.

 

2.           Fratelui tău Aaron, să-i faci haine sfinte, ca să-i slujească de cinste şi podoabă.

 

3.           Vorbeşte cu toţi cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere,să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit, şi să-Mi împlinească slujbă de preot.

 

4.           Iată veşmintele pe cari le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brîu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi, veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.

 

5.           Să întrebuinţeze aur, materii văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi subţire.

 

Efodul şi brîul.

 

6.           Efodul să-l facă de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; să fie lucrat cu măiestrie.

 

7.           Să aibă doi umerari uniţi cu el; la cele două capete ale lui, să fie legat de ei.

8.           Brîul să fie de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

9.           Să iei apoi două pietre de onix, şi să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:

10.         şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe a doua piatră, după şirul naşterilor.

11.         Pe cele două pietre să sapi numele fiilor lui Israel, cum se face săpătura pe pietre şi pe peceţi; să le legi într'o ferecătură de aur.

12.         Amîndouă aceste pietre să le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; şi Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.

 

13.         Să faci apoi nişte ferecături de aur,

14.         şi două lănţişoare de aur curat, pe cari să le împleteşti în chip de sfori; şi lanţurile acestea, împletite astfel, să le pui în ferecături.

 

Pieptarul.

 

15.         Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaş lucrătură ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

16.         Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, şi lăţimea tot de o palmă.

17.         În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, şi un smaragd;

 

18.         în al doilea rînd, un rubin, un safir, şi un diamant;

19.         în al treilea rînd, un opal, un agat, şi un ametist;

20.         în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur.

21.         Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. -

22.         Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.

23.         Să faci pentru pieptar două verigi de aur, şi aceste două verigi de aur să le pui la cele două capete ale pieptarului.

24.         Cele două lanţuri de aur împletite să le prinzi de cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului.

25.         Iar celelalte două capete ale celor două lanţuri împletite să le prinzi de cele două ferecături, şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte.

26.         Să mai faci două verigi de aur, şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea din lăuntru care este îndreptată spre efod.

27.         Şi să mai faci alte două verigi de aur, pe cari să le pui jos la cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.

28.         Pieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentruca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu poată să se mişte de pe efod.

29.         Cînd va intra Aaron în sfîntul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. -

 

30.         Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim (Adică lumină [i desăvîrşire.), cari să fie pe inima lui Aaron, cînd se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cînd se va înfăţişa înaintea Domnului.

 

 

Mantia albastră.

 

31.         Mantia de supt efod s'o faci întreagă de materie albastră.

 

32.         La mijloc, să aibă o gură pentru intrarea capului; şi gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură ţesută, ca gura unei platoşe, ca să nu se rupă.

33.         Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, presărate cu clopoţei de aur:

34.         un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe toată marginea mantiei de jur împrejur.

35.         Aaron se va îmbrăca cu ea ca să facă slujba; cînd va intra în locaşul sfînt înaintea Domnului, şi cînd va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, aşa că el nu va muri.

 

Tabla de aur, tunica, mitra şi brîul.

 

36.         Să faci şi o tablă de aur curat, şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: «Sfinţenie Domnului.»

 

37.         S'o legi cu o sfoară albastră de mitră, în partea dinainte a mitrei.

38.         Ea să fie pe fruntea lui Aaron; şi Aaron va purta fărădelegile săvîrşite de copiii lui Israel cînd îşi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentruca ei să fie plăcuţi înaintea Lui.

 

39.         Tunica s'o faci de in subţire; să faci o mitră de in subţire, şi să faci un brîu lucrat la gherghef.

40.         Fiilor lui Aaron să le faci tunici, să le faci brîne, şi să le faci scufii, spre cinste şi podoabă.

 

41.         Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron, şi pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti, şi-Mi vor sluji ca preoţi.

 

42.         Fă-le ismene de in, ca să-şi acopere goliciunea, dela brîu pînă la glesne.

 

43.         Aaron şi fiii lui le vor purta, cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locaşul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovaţi, şi nu vor muri. Aceasta este o lege vecinică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el.

 

 

Sfinţirea preoţilor.

 

29

 

1.           Iată ce vei face pentruca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi.

              Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur.

 

2.           Fă, cu făină aleasă de grîu, nişte azimi, turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, şi plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn.

 

3.           Să le pui într'un coş, şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci.

4.           Să aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.

 

5.           Să iei veşmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brîul efodului.

 

6.           Să-i pui mitra pe cap, şi pe mitră să pui tabla sfinţeniei.

 

7.           Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi.

 

8.           Să aduci apoi pe fiii lui, şi să-i îmbraci cu tunicile.

 

9.           Să încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu un brîu, şi să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia va fi a lor printr'o lege vecinică. Astfel să închini pe Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea.

 

10.         Să aduci viţelul înaintea cortului întîlnirii, şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul viţelului.

 

11.         Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului întîlnirii.

12.         Să iei cu degetul tău din sîngele viţelului,să pui pe coarnele altarului, iar celalt sînge să-l verşi la picioarele altarului.

 

13.         Să iei toată grăsimea care acopere măruntaiele şi prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere, şi să le arzi pe altar.

 

14.         Dar carnea viţelului, pielea şi balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat.

 

15.         Să iei pe unul din cei doi berbeci; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecului.

 

16.         Să junghii berbecele; să-i iei sîngele, şi să-l stropeşti pe altar dejur împrejur.

17.         Apoi să tai berbecele în bucăţi, şi să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lîngă celelalte bucăţi şi lîngă capul lui.

18.         Berbecele să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

 

19.         Să iei apoi pe celalt berbece; şi Aaron şi fiii lui să-şi pună mînile pe capul berbecelui.

 

20.         Să junghii berbecele; să iei din sîngele lui, să pui pe vîrful urechii drepte a lui Aaron şi pe vîrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mînii lor drepte şi pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sînge să-l stropeşti pe altar de jur împrejur.

21.         Să iei din sîngele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere, şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi închinaţi, Aaron şi veşmintele lui, fiii şi veşmintele lor în slujba Domnului.

 

22.         Să iei apoi grăsimea berbecelui,coada, grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului,cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acopere şi spata dreaptă, căci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului;

23.         din coş să iei din azimile ,puse înaintea Domnului, o turtă de pîne, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă.

 

24.         Toate acestea să le pui în mînile lui Aaron şi în mînile fiilor lui, şi să le legeni într'o parte şi într'alta, ca un dar legănat înaintea Domnului.

 

25.         Să le iei apoi din mînile lor,şi să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.

 

26.         Să iei şi pieptul berbecelui care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, şi să-l legeni într'o parte şi în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.

 

27.         Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata ridicată din berbecele care va sluji la închinarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănîndu-l într'o parte şi într'alta, spata înfăţişînd-o înaintea Domnului prin ridicare.

 

28.         Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, printr'o lege vecinică, pe care o vor ţinea copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare; şi, în jertfele de mulţămire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului.

 

29.         Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, cari le vor pune cînd vor fi unşi şi cînd vor fi închinaţi în slujbă.

 

30.         Vor fi purtate timp de şapte zile de acela din fiii lui, care îi va urma în slujba preoţiei, şi care va intra în cortul întîlnirii, ca să facă slujba în sfîntul locaş.

 

31.         Să iei apoi berbecele pentru închinarea în slujba Domnului, şi să pui să-i fiarbă carnea într'un loc sfînt.

 

32.         Aaron şi fiii lui să mănînce, la uşa cortului întîlnirii, carnea berbecului şi pînea din coş.

 

33.         Să mănînce astfel tot ce a slujit la facerea ispăşirii, ca să fie închinaţi în slujbă şi sfinţiţi; nimeni altul să nu mănînce din ele, căci sînt lucruri sfinte.

 

34.         Dacă va rămînea ceva din carnea întrebuinţată pentru închinarea în slujbă şi din pîne pînă dimineaţa, să arzi în foc ce va rămînea; să nu se mănînce, căci este un lucru sfînt.

 

35.         Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. În şapte zile să-i închini în slujbă.

 

36.         În fiecare zi să mai aduci un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşire; să curăţeşti altarul, făcînd ispăşirea aceasta, şi să-l ungi ca să-l sfinţeşti.

 

37.         Timp de şapte zile, să faci ispăşire pentru altar, şi să-l sfinţeşti; şi astfel altarul va fi prea sfînt, şi oricine se va atinge de altar, va fi sfinţit.

 

 

Jertfa necurmată.

 

38.         Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat.

 

39.         Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celalt miel seara.

 

40.         Împreună cu cel dintîi miel, să aduci a zecea parte dintr'o efă de floare de făină, frămîntată într'un sfert de hin (O măsură = cam 3 litri.) de untdelemn de măsline fără drojdii, şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin.

41.         Pe al doilea miel să-l jertfeşti seara, şi să aduci împreună cu el o jertfă de mîncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită de foc,de un miros plăcut Domnului.

 

42.         Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului întîlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întîlni cu voi, şi îţi voi vorbi.

 

43.         Acolo Mă voi întîlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea.

 

44.         Voi sfinţi cortul întîlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.

 

45.         Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor.

 

46.         Ei vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.

 

 

Altarul tămîierii.

 

30

 

1.           Să faci apoi un altar pentru arderea tămîiei, şi anume să-l faci din lemn de salcîm.

 

2.           Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr'o bucată cu el.

3.           Să-i poleieşti cu aur curat, atît partea de sus, cît şi păreţii lui de jur împrejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.

4.           Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amîndouă laturile, în cele două unghiuri, pentru punerea drugilor, cari vor sluji la ducerea lui.

5.           Drugii să-i faci din lemn de salcîm, şi să-i poleieşti cu aur.

6.           Să aşezi altarul în faţa perdelei dinlăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întîlni cu tine.

 

7.           Aaron va arde pe el tămîie mirositoare; va arde tămîie în fiecare dimineaţă, cînd va pregăti candelele;

 

8.           va arde şi seara cînd va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămîie înaintea Domnului din neam în neam.

9.           Să nu aduceţi pe altar altfel de tămîie, nici ardere de tot, nici jertfă de mîncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură.

 

10.         Numai odată pe fie care an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face odată pe an cu sîngele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru prea sfînt înaintea Domnului.“

 

 

Darurile pentru locaş.

 

11.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

12.         „Cînd vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători.

 

13.         Iată ce vor da toţi ceice vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere;o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.

 

14.         Orice om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.

15.         Bogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor.

 

16.         Să ridici dela copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare, şi să-l întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.“

 

 

Ligheanul de aramă.

 

17.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

18.         „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să torni apă în el,

 

19.         ca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mînile şi picioarele.

 

20.         Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spăla cu apa aceasta, ca să nu moară; şi se vor spăla şi cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.

21.         Îşi vor spăla mînile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.“

 

 

Untdelemnul sfînt şi tămîia.

 

22.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

23.         „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,

 

24.         cincisute de sicli de casia, după siclul sfîntului locaş, şi un hin de untdelemn de măslin.

 

25.         Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfîntă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă.

 

26.         Cu el să ungi cortul întîlnirii şi chivotul mărturiei,

 

27.         masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămîierii,

28.         altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.

29.         Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfinţit.

 

30.         Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui, şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.

 

31.         Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: «Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri.

32.         Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt.

 

33.         Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“

 

34.         Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură.

 

35.         Cu ele să faci tămîie,o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă.

 

36.         S'o pisezi mărunt, şi s'o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt.

 

37.         Tămîie ca aceasta, în aceeaş întocmire, să nu vă faceţi, ci s'o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul.

 

38.         Oricine va face tămîie ca ea, ca s'o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

 

 

Rînduirea meşterilor.

 

31

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

 

3.           Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

 

4.           i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,

5.           să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn, şi să facă tot felul de lucrări.

6.           Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:

 

7.           cortul întîlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui, şi toate uneltele cortului;

 

8.           masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii;

 

9.           altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;

 

10.         veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;

 

11.         untdelemnul pentru ungere, şi tămîia mirositoare pentru sfîntul locaş. Le vor face după toate poruncile, pe cari ţi le-am dat. “

 

 

Ţinerea Sabatului.

 

12.         Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

13.         „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: «Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sînt Domnul, care vă sfinţesc.

 

14.         Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfînt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.

 

15.         Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

 

16.         Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legămînt necurmat.

17.         Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn vecinic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămîntul, iar în ziua a şaptea S'a odihnit şi a răsuflat.“

 

 

Tablele legii.

 

18.         Cînd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

 

 

Viţelul de aur.

 

32

 

1.           Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s'a strîns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut.“

 

2.           Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.“

 

3.           Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi, şi i-au adus lui Aaron.

4.           El i-a luat din mînile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.“

 

5.           Cînd a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, şi a strigat: „Mîne, va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“

 

6.           A doua zi, s'au sculat dis de dimineaţă, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. Poporul a şezut de a mîncat şi a băut; apoi s'au sculat să joace.

 

 

Mînia lui Dumnezeu.

 

7.           Domnul a zis lui Moise:„Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s'a stricat.

 

8.           Foarte curînd s'au abătut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s'au închinat pînă la pămînt înaintea lui, i-au adus jertfe, şi au zis: «Israele! iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!“

 

9.           Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.

 

10.         Acum, lasă-Mă; mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“

 

11.         Moise s'a rugat Domnului, Dumnezeului său, şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mînă tare?

 

12.         Pentruce să zică Egiptenii: «Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi, şi ca să-i şteargă de pe faţa pămîntului?»Întoarce-Te din iuţeala mîniei Tale şi lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău.

 

13.         Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuţi: «Voi înmulţi sămînţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpîni în veac.“

 

14.         Şi Domnul S'a lăsat de răul, pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

 

 

Mînia lui Moise.

 

15.         Moise s'a întors şi s'a pogorît de pe munte, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Tablele erau scrise pe amîndouă părţile, pe o parte şi pe alta.

 

16.         Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

 

17.         Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!“

18.         Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cîntă!“

19.         Şi, pe cînd se apropia de tabără,a văzut viţelul şi jocurile. Moise s'a aprins de mînie, a aruncat tablele din mînă, şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.

 

20.         A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei, şi a dat-o copiilor lui Israel s'o bea.

 

21.         Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atît de mare?“

 

22.         Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mînie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

 

23.         Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu, care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s'a făcut!»

 

24.         Eu le-am zis: «Cine are aur, să-l scoată!» Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.“

 

 

Măcelul.

 

25.         Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; -

 

26.         s'a aşezat la uşa taberii, şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!“ Şi toţi copiii lui Levi s'au strîns la el.

27.         El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.“

 

28.         Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

29.         Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentruca binecuvîntarea Lui să vină astăzi peste voi!“

 

 

Moise se roagă pentru popor.

 

30.         A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.“

 

31.         Moise s'a întors la Domnul, şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.

 

32.         Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!“

 

33.         Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

 

34.         Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!“

 

35.         Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

 

 

Moise se roagă pentru poporul amărît.

 

33

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: «Seminţei tale o voi da!»

 

2.           Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Cananiţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

 

3.           Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat.“

 

4.           Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s'au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.

 

5.           Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor şi lui Israel: «Voi sînteţi un popor încăpăţînat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele depe tine, şi voi vedea ce-ţi voi face.“

 

6.           Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele, şi au plecat dela muntele Horeb.

 

Moise mergînd la cort.

 

7.           Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oare care; l-a numit cortul întîlnirii. Şi toţi ceice întrebau pe Domnul, se duceau la cortul întîlnirii, care era afară din tabără.

 

8.           Cînd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său, şi urmărea cu ochii pe Moise, pînă intra el în cort.

 

9.           Şi cînd intra Moise în cort, stîlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.

 

10.         Tot poporul vedea stîlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pămînt la uşa cortului lui.

 

11.         Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tînărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

 

 

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu.

 

12.         Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: «Du pe poporul acesta!» Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimete cu mine. Însă, Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!»

 

13.         Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gîndeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!“

 

14.         Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.“

 

15.         Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.

 

16.         Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu cînd vei merge Tu cu noi, şi cînd prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pămîntului?“

 

17.         Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!“

 

18.         Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!“

 

19.         Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!“

 

20.         Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“

 

21.         Domnul a zis: ,,Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.

22.         Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.

 

23.         Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.“

 

 

Noile table.

 

34

 

1.           Domnul a zis lui Moise: „Taie două table de piatră ca cele dintîi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintîi pe cari le-ai sfărîmat.

 

2.           Fii gata disdedimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vîrful muntelui.

 

3.           Nimeni să nu se suie cu tine, şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lîngă muntele acesta.“

 

4.           Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintîi; s'a sculat dis de dimineaţă, şi s'a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mînă cele două table de piatră.

5.           Domnul S'a pogorît într'un nor, a stătut acolo lîngă el, şi a rostit Numele Domnului.

 

6.           Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie,

 

7.           care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“

 

 

Înoirea legămîntului.

 

8.           Îndată Moise s'a plecat pînă la pămînt şi s'a închinat.

 

9.           El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţînat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpînirea Ta!“

 

10.         Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în faţa întregului popor, minuni cari n'au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate.

 

11.         Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriţi, Cananiţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

 

12.         Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.

 

13.         Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stîlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pămînt idolii.

 

14.         Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.

 

15.         Fereşte-te să faci legămînt cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, şi, aducîndu-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănînci din jertfele lor,

 

16.         ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să tîrască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor.

 

17.         Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.

 

 

Sărbătorile.

 

18.         „Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea hotărîtă, în luna spicelor, să mănînci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.

 

19.         Orice întîi născut este al Meu, chiar orice întîi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.

 

20.         Să răscumperi cu un miel pe întîiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi pe orice întîi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mînile goale înaintea Mea.

 

21.         Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.

 

22.         Să ţii sărbătoarea săptămînilor, a celor dintîi roade din secerişul grîului, şi sărbătoarea strîngerii roadelor la sfîrşitul anului.

 

23.         De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

 

24.         Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta, şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara, în timpul cînd te vei sui de trei ori pe an, ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

 

25.         Să n'aduci cu pîne dospită sîngele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii pînă dimineaţa.

 

26.         Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintîi roade ale pămîntului.

              Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.“

 

27.         Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legămînt cu tine şi cu Israel!“

 

28.         Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N'a mîncat deloc pîne, şi n'a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legămîntului, cele zece porunci.

 

 

Slava lui Moise.

 

29.         Moise s'a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mînă. Cînd se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentrucă vorbise cu Domnul.

 

30.         Aaron şi toţi copiii lui Israel s'au uitat la Moise, şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.

31.         Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s'au întors la el, şi el le-a vorbit.

32.         După aceea, toţi copiii lui Israel s'au apropiat, şi el le-a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai.

 

33.         Cînd a încetat să le vorbească, şi-a pus o măhramă pe faţă.

 

34.         Cînd intra Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea măhrama pînă ce ieşea; iar cînd ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.

 

35.         Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise, şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăş măhrama pe faţă pînă ce intra ca să vorbească cu Domnul.

 

Sabatul.

 

35

 

1.           Moise a strîns toată adunarea copiilor lui Israel, şi le-a zis: „Iată lucrurile, pe cari a poruncit Domnul să le faceţi.

 

2.           Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfîntă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.

 

3.           Să n'aprinzi foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.“

 

 

Daruri pentru facerea cortului.

 

4.           Moise a vorbit întregei adunări a copiilor lui Israel, şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.

 

5.           Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. - Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;

 

6.           materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră;

7.           piei de berbeci vopsite în roş şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm,

8.           untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare;

 

9.           pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.

10.         Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:

 

11.         locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;

 

12.         chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinlăuntru pentru acoperirea chivotului;

 

13.         masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;

 

14.         sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;

 

15.         altarul pentru tămîie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua uşii de afară dela intrarea cortului;

 

16.         altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,

 

17.         pînzele curţii, stîlpii ei, picioarele ei, şi perdeaua dela poarta curţii;

 

18.         ţăruşii cortului, ţăruşii curţii, şi funiile lor;

19.         veşmintele preoţeşti pentru slujba sfîntului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.“

 

20.         Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.

21.         Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, şi pentru veşmintele sfinte.

 

22.         Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care-l închinase Domnului.

23.         Toţi cei ce aveau ştofe (materii) văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci văpsite în roş, şi piei de viţel de mare, le-au adus.

 

24.         Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint şi de aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus.

25.         Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, şi au adus lucrul lor, şi anume: tort văpsit în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire.

 

26.         Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.

27.         Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;

 

28.         mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămîia mirositoare.

 

29.         Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe cari-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.

 

 

Chemarea meşterilor.

 

30.         Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

 

31.         L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.

32.         I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,

33.         să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.

34.         I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atît lui cît şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.

 

35.         I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

 

 

Dărnicia poporului.

 

36

 

1.           Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în cari pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.

 

8.           Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.

 

3.           Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe cari le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş. Chiar şi dupăce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineaţă, daruri de bună voie.

 

4.           Atunci toţi bărbaţii iscusiţi, prinşi la toate lucrările sfîntului locaş, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau,

5.           şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrărilor, pe cari a poruncit Domnul să le facem.“

 

6.           Moise a pus să strige în tabără că nimeni, fie bărbat fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfîntul locaş. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.

7.           Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările cari trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.

 

Clădirea cortului.

 

8.           Toţi bărbaţii iscusiţi şi lucrătorii au făcut cortul din zece covoare de in subţire şi răsucit din fir albastru, purpuriu şi cărmiziu; pe ele au ţesut heruvimi lucraţi cu măiestrie.

 

9.           Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi; iar lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaş măsură.

10.         Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc.

11.         Au făcut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfîrşea cea dintîi împreunare; tot aşa au făcut şi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.

12.         Au făcut cincizeci de chiotori la cel dintîi covor, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare; chiotorile acestea erau una în faţa alteia.

 

13.         Au făcut cincizeci de copci de aur, şi au prins covoarele unul de altul cu copcile, aşa în cît cortul alcătuia un întreg.

14.         Au făcut nişte covoare din păr de capră, ca să slujească de acoperiş pentru cort: unsprezece covoavoare de acestea au făcut.

 

15.         Lungimea unui covor era de treizeci de coţi, şi lăţimea unui covor era de patru coţi: cele unsprezece covoare aveau aceeaş măsură.

16.         Au prins împreună deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte şase de altă parte.

17.         Au făcut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrşea o împreunare de covoare, şi cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrşea a doua împreunare de covoare.

18.         Au mai făcut şi cincizeci de copci de aramă, cu cari să se împreune acoperişul cortului, ca să alcătuiască un întreg.

19.         Au făcut pentru acoperişul cortului o învelitoare de piei de berbeci văpsite în roş, şi o învelitoare de piei de viţel de mare, care trebuia pusă pedeasupra.

 

20.         Scîndurile pentru cort, le-au făcut din lemn de salcîm, aşezate în picioare.

 

21.         Lungimea unei scînduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scînduri era de un cot şi jumătate.

22.         Fiecare scîndură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scîndurile cortului.

23.         Au făcut douăzeci de scînduri pentru cort, înspre partea de miază-zi.

24.         Au pus patruzeci de picioare de argint subt cele douăzeci de scînduri, cîte două picioare subt fiecare scîndură, pentru cele două urechi ale ei.

25.         Au făcut apoi douăzeci de scînduri pentru a doua lature a cortului, laturea dinspre miazănoapte,

26.         cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cîte două picioare sub fiecare scîndură.

27.         Au făcut apoi şase scînduri pentru fundul cortului, înspre apus.

28.         Au făcut două scînduri pentru cele două unghiuri ale cortului în partea din fund;

29.         acestea erau făcute din două bucăţi, începînd dela partea de jos, şi bine legate la vîrf printr'un cerc; la fel au făcut pentru amîndouă scîndurile din cele două unghiuri.

30.         Erau astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adică şaseprezece picioare, cîte două picioare subt fiecare scîndură.

31.         Au făcut cinci drugi din lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din laturile cortului,

 

32.         cinci drugi pentru scîndurile celei de a doua laturi a cortului, şi cinci drugi pentru scîndurile laturii cortului din fundul dinspre apus;

33.         drugul dela mijloc l-au făcut aşa ca să treacă prin mijlocul scîndurilor, dela un capăt la celalt.

34.         Au poleit scîndurile cu aur, şi verigile lor de aur le-au făcut aşa ca să se poată petrece drugii prin ele; şi drugii i-au poleit cu aur.

 

Cele două perdele.

 

35.         Perdeaua din lăuntru au făcut-o de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; au lucrat-o cu măiestrie; şi au făcut heruvimi pe ea.

 

36.         Au făcut patru stîlpi de salcîm pentru ea, şi i-au poleit cu aur; cîrligele lor erau de aur, şi au turnat pentru stîlpii aceştia patru picioare de argint.

37.         Pentru uşa cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef.

 

38.         Au făcut cei cinci stîlpi ai ei cu cîrligele lor, iar căpătîiele şi beţele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă.

 

Facerea chivotului.

 

37

 

1.           Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate şi înălţimea tot de un cot şi jumătate.

 

2.           L-a poleit cu aur curat pe dinlăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.

3.           A turnat pentru el patru verigi de aur, pe cari le-a pus la cele patru colţuri ale lui: două verigi de o parte şi două verigi de cealaltă parte.

4.           A făcut nişte drugi de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.

5.           A vîrît drugii în verigile dela cele două laturi ale chivotului, ca să ducă chivotul.

6.           A făcut şi capacul ispăşirii de aur curat; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea de un cot şi jumătate.

 

7.           A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

8.           un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

9.           Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor, şi uitîndu-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.

 

Facerea mesei.

 

10.         A făcut masa din lemn de salcîm; lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot şi înălţimea de un cot şi jumătate.

 

11.         A poleit-o cu aur curat, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur.

12.         I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur.

13.         A turnat pentru masă petru verigi de aur, şi a pus verigile în cele patru colţuri, cari erau la cele patru picioare ale ei.

14.         Verigile erau lîngă pervaz, şi în ele erau vîrîţi drugii pentru ducerea mesei.

15.         A făcut drugii de lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei.

16.         A făcut apoi uneltele, cari trebuiau puse pe masă, farfuriile, căţuile, potirele, şi ceştile ei, cari slujeau la jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat.

 

 

Facerea sfeşnicului.

 

17.         A făcut sfeşnicul de aur curat; a făcut sfeşnicul de aur curat, bătut; piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele, şi florile lui erau dintr'o bucată cu el.

 

18.         Din amîndouă părţile lui ieşeau şase braţe: trei braţe dintr'o lature, şi trei braţe din cealaltă lature.

19.         Pe un braţ erau trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe un alt braţ alte trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; aşa era la toate cele şase braţe, cari ieşeau din sfeşnic.

20.         Pe fusul sfeşniciului erau patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.

21.         Era o gămălioară sub două braţe cari ieşeau din sfeşnic, o gămălioară subt alte două braţe, şi o gămălioară subt alte două braţe; aşa era la toate cele şase braţe cari ieşeau din sfeşnic.

22.         Gămălioarele şi braţele sfeşnicului erau dintr'o bucată cu el, bătut în întregime dintr'o bucată de aur curat.

23.         A făcut apoi cele şapte candele ale lui, mucările şi cenuşarele lui, toate de aur curat.

24.         A întrebuinţat un talant de aur curat pentru facerea sfeşnicului cu toate uneltele lui.

 

Altarul pentru tămîie.

 

25.         Apoi a făcut altarul pentru tămîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, şi lăţimea de un cot; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr'o bucată cu el.

 

26.         L-a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît şi laturile de jur împrejur şi coarnele. Şi i-a făcut o cunună de jur împrejur.

27.         Subt cunună a făcut două verigi de aur, pe cari le-a pus în cele două unghiuri din cele două laturi, ca să se vîre în ele drugii, cari slujeau la ducerea lui.

28.         A făcut nişte drugi din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aur.

29.         A făcut untdelemnul pentru ungerea sfîntă, şi tămîia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir.

 

 

Altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de aramă.

 

38

 

1.           A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coţi, şi lăţimea de cinci coţi; era în patru muchi, şi înălţimea lui era de trei coţi.

 

2.           La cele patru colţuri i-a făcut nişte coarne dintr'o bucată cu el, şi l-a poleit cu aramă.

3.           A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, ligheanele, furculiţele şi tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă.

4.           A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o reţea, pe care a pus-o subt pervazul altarului, începînd de jos, aşa că venea pînă la jumătatea altarului.

5.           A turnat apoi patru verigi, pe cari le-a pus în cele patru colţuri ale grătarului de aramă, ca să vîre drugii în ele.

6.           A făcut drugii din lemn de salcîm, şi i-a poleit cu aramă.

7.           A vîrît drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scînduri, gol pe dinlăuntru.

8.           A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor, cari slujeau la uşa cortului întîlnirii.

 

 

Facerea curţii.

 

9.           Apoi a făcut curtea. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau nişte pînze de in subţire răsucit, pe o lungime de o sută de coţi,

 

10.         cu douăzeci de stîlpi aşezaţi pe douăzeci de picioare de aramă; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

11.         În spre partea de miazănoapte, erau o sută de coţi de pînză, cu douăzeci de stîlpi şi cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

12.         Înspre partea de sus, erau cinci zeci de coţi de pînză, cu zece stîlpi şi cele zece picioare ale lor; cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint.

13.         Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coţi lăţime, erau:

14.         pentru o aripă, cincisprezece coţi de pînză, cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor,

15.         şi pentru a doua aripă, care era în faţa ei, de cealaltă parte a porţii curţii, cincisprezece coţi de pînză cu trei stîlpi şi cele trei picioare ale lor.

16.         Toate pînzele de jur împrejurul curţii erau de in subţire răsucit.

17.         Picioarele stîlpilor erau de aramă, cîrligele stîlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint, şi căpătîiele lor erau poleite cu argint. Toţi stîlpii curţii erau legaţi între ei cu beţe de argint.

18.         Perdeaua dela poarta curţii cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărmiziu, şi din in subţire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coţi, şi înălţimea era de cinci coţi, ca lăţimea pînzelor curţii;

19.         cei patru stîlpi ai ei şi cele patru picioare ale lor erau de aramă; cîrligele şi beţele lor de legătură erau de argint; iar căpătîiele erau poleite cu argint.

20.         Toţi ţăruşii din jurul cortului şi curţii erau de aramă.

 

 

Socoteala Cortului.

 

21.         Iată socoteala locaşului cortului întîlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviţilor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

 

22.         Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul.

 

23.         El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan, meşter la săpat în pietre, la cioplit cu meşteşug, şi la lucrat pe gherghef în materiile văpsite în albastru, în purpuriu, în cărmiziu, şi în in subţire.

24.         Tot aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările sfîntului locaş, aur ieşit din daruri, se suia la douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului.

 

25.         Argintul celor ieşiţi la numărătoare, din adunare, se suia la o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş:

26.         Cîte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul sfîntului locaş, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru şase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni.

 

27.         Din cei o sută de talanţi de argint s'au turnat picioarele sfîntului locaş şi picioarele perdelei din lăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanţi, cîte un talant de picior.

 

28.         Şi cu cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli s'au făcut cîrligele şi beţele de legătură dintre stîlpi, şi le-au poleit căpătîiele.

29.         Arama dăruită se suia la şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli.

30.         Din ea au făcut picioarele dela uşa cortului întîlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, şi toate uneltele altarului;

31.         picioarele stîlpilor curţii, de jur împrejur, şi picioarele stîlpilor dela poarta curţii; şi toţi ţăruşii din jurul cortului şi ai curţii.

 

Facerea veşmintelor preoţeşti.

 

39

 

1.           Cu materiile văpsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba sfîntului locaş, şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

2.           Au făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

3.           Au întins nişte plăci de aur, şi le-au tăiat în fire subţiri, pe cari le-au ţesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărmiziu, şi în in subţire; era lucrat cu măestrie.

4.           I-au făcut nişte umărari cari se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.

5.           Brîul era de aceeaş lucrătură ca efodul şi prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul.

6.           Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.

 

7.           Le-au pus pe umărarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

 

Facerea pieptarului.

 

8.           Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măestrie, din aceeaş lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărmiziu, şi de in subţire răsucit.

 

9.           Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.

10.         Au pus în el patru şiruri de pietre: în şirul întîi era: un sardonix, un topaz şi un smaragd;

 

11.         în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;

12.         în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;

13.         iar în al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.

14.         Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi , fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

15.         Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.

16.         Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.

17.         Apoi cele două lănţişoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele două verigi dela cele două capete ale pieptarului;

18.         iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umărarii efodului în partea dinainte. -

19.         Au mai făcut două verigi de aur, pe cari le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinlăuntru dinspre efod.

20.         Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe cari le-au pus la cei doi umărari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului.

21.         Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţapăn deasupra brîului efodului, şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Facerea mantiei efodului.

 

22.         Au făcut mantia de subt efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.

 

23.         La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă.

24.         Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, din fir răsucit;

25.         au făcut şi nişte clopoţei de aur curat, şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:

 

26.         venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Tunicile şi placa de aur.

 

27.         Au făcut şi tunicile de in subţire ţesute cu măestrie, pentru Aaron şi fiii lui;

 

28.         mitra de in subţire, şi scufiile de in subţire cari slujeau ca podoabă; ismenele de in subţire răsucit;

 

29.         brîul de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, şi de coloare albastră, purpurie şi cărmizie, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

30.         Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa împărătească sfîntă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfînt Domnului“.

 

31.         Au legat-o de mitră sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

Lucrarea este sfîrşită.

 

32.         Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întîlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.

 

33.         Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii şi picioarele lui;

34.         învelitoarea de piei de berbece văpsite în roş, învelitoarea de piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;

35.         chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;

36.         masa cu toate uneltele ei, şi pînile pentru punerea înaintea Domnului;

37.         sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate în rînd şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;

38.         altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămîia mirositoare, şi perdeaua dela uşa cortului;

39.         altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;

40.         pînzele curţii, stîlpii ei şi picioarele lor, perdeaua dela poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întîlnirii;

41.         veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul sfînt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.

42.         Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul.

 

43.         Mosie a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvîntat.

 

 

Aşezarea şi sfinţirea cortului.

 

40

 

1.           Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2.           „În ziua întîi a lunii întîi, să întinzi locaşul cortului întîlnirii.

 

3.           Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atîrni perdeaua dinlăuntru.

 

4.           Apoi să aduci masa, şi să pui pe ea cele rînduite. După aceea, să aduci sfeşnicul, şi să-i aşezi candelele.

 

5.           Altarul de aur pentru tămîie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei, şi să atîrni perdeaua la uşa cortului.

 

6.           Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului cortului întîlnirii.

7.           Ligheanul să-l aşezi între cortul întîlnirii şi altar, şi să pui apă în el.

 

8.           Să aşezi curtea de jur împrejur, şi să pui perdeaua la poarta curţii.

9.           Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfînt.

 

10.         Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfînt.

 

11.         Să ungi ligheanul cu piciorul lui, şi să-l sfinţeşti.

12.         Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întîlnirii, şi să-i speli cu apă.

 

13.         Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi, şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.

 

14.         Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile,

15.         şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.“

 

16.         Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.

17.         În ziua întîi a lunii întîi a anului al doilea, cortul era aşezat.

 

18.         Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scîndurile şi verigile, şi a ridicat stîlpii.

19.         A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.

20.         Apoi a luat mărturia, şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot, şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.

 

21.         A adus chivotul în cort; a atîrnat perdeaua despărţitoare înaintea lui, şi a acoperit astfel chivotul mărturirei, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

22.         A aşezat masa în cortul întîlnirii, în partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinlăuntru;

 

23.         şi a pus pe ea pînile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

24.         Apoi a aşezat sfeşnicul în cortul întîlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului;

 

25.         şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

26.         Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întîlnirii în faţa perdelei dinlăuntru;

 

27.         a ars pe el tămîie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

28.         A aşezat perdeaua la uşa cortului.

 

29.         A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului întîlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mîncare, cum poruncise lui Mosie Domnul.

 

30.         A aşezat ligheanul între cortul întîlnirii şi altar, şi a pus în el apă pentru spălat.

 

31.         Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mîinile şi picioarele în el;

32.         cînd intrau în cortul întîlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.

 

33.         Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.

 

 

Slava Domnului.

 

34.         Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.

 

35.         Moise nu putea să intre în cortul întîlnirii, pentrucă norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.

 

36.         Cît au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cînd se ridica norul deasupra cortului.

 

37.         Şi cînd nu se ridica norul, nu porneau, pînă ce nu se ridica.

 

38.         Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregei case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.