[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

JUDECĂTORII

 

(Psalmul 106.34-36. Faptele Apostolilor 13.20. Ieremia 50.6.)

 

Iuda bate pe Cananiţi şi Fereziţi.

 

1

 

1.           După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au īntrebat pe Domnul, şi au zis: „Cine dintre noi să se suie īntīi īmpotriva Cananiţilor, ca să pornească lupta cu ei?“

2.           Domnul a răspuns: „Iuda să se suie; iată că am dat ţara īn mīnile lui.»

3.           Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te īmpreună cu mine īn ţara care mi-a căzut la sorţ, şi să luptăm īmpotriva Cananiţilor; şi voi merge şi eu cu tine īn ţara care ţi-a căzut la sorţ.“ Şi Simeon s'a dus cu el.

4.           Iuda s'a suit, şi Domnul a dat pe Cananiţi şi pe Fereziţi īn mīnile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec.

5.           Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta īmpotriva lui, şi au bătut pe Cananiţi şi Fereziţi.

6.           Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit şi l-au prins, şi i-au tăiat degetele cele mari dela mīni şi dela picioare.

7.           Adoni-Bezec a zis: „Şapte zeci de īmpăraţi, cu degetele cele mari dela mīni şi dela picioare tăiate, strīngeau mīncare subt masa mea; Dumnezeu īmi răsplăteşte şi mie cum am făcut».» L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.

8.           Fiii lui Iuda au pornit lupta īmpotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au dat foc cetăţii.

9.           Fiii lui Iuda s'au pogorīt apoi, ca să bată pe Cananiţi, cari locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi cīmpia.

10.         Iuda a pornit īmpotriva Cananiţilor cari locuiau la Hebron, numit mai īnainte Chiriat-Arba; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.

11.         De acolo a pornit īmpotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai īnainte Chiriat-Sefer.

12.         Caleb a zis: „Voi da pe fiică-mea Acsa de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.“

13.         Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mīna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa.

14.         Cīnd a intrat ea la Otniel, l-a īndemnat să ceară un ogor dela tatăl ei. Ea s'a pogorīt depe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?“

15.         Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar, căci mi-ai dat un pămīnt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.“ Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos.

16.         Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s'au suit din cetatea Finicilor, īmpreună cu fiii lui Iuda, īn pustia lui Iuda la miazăzi de Arad, şi s'au dus de s'au aşezat īntre popor.

17.         Iuda a pornit cu fratele său Simeon, şi au bătut pe Cananiţi cari locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvīrşire, şi au numit-o Horma (Nimicire).

18.         Iuda a mai pus mīna pe Gaza şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui, şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.

19.         Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpīnire pe munte, dar n'a putut să izgonească pe locuitorii din cīmpie, pentrucă aveau cară de fer.

20.         Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; şi el a izgonit deacolo pe cei trei fii ai lui Anac.“

 

Cruţarea Cananiţilor.

 

21.         Fiii lui Beniamin n'au izgonit pe Iebusiţii cari locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit īn Ierusalim cu fiii lui Beniamin pīnă īn ziua de azi.

22.         Casa lui Iosif s'a suit şi ea īmpotriva Betelului, şi Domnul a fost cu ei.

23.         Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai nainte se chema Luz.

24.         Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate, şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra īn cetate, şi vom avea milă de tine.“

25.         El le-a arătat pe unde ar putea să intre īn cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul săbiei; dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.

26.         Omul acela s'a dus īn ţara Hetiţilor; a zidit o cetate, şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pīnă īn ziua de azi.

27.         Manase n'a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui,din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa īncīt Cananiţii au izbutit să rămīnă īn ţara aceasta.

28.         Cīnd Israel a fost destul de tare, a supus pe Cananiţi la un bir, dar nu i-a izgonit.

29.         Efraim n'a izgonit pe Cananiţii cari locuiau la Ghezer, şi Cananiţii au locuit īn mijlocul lui Efraim la Ghezer.

30.         Zabulon n'a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; şi Cananiţii au locuit īn mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.

31.         Nici Aşer n'a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;

32.         şi Aşeriţii au locuit īn mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.

33.         Neftali n'a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, şi a locuit īn mijlocul Cananiţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir.

34.         Amoriţii au dat īnapoi īn munte pe fiii lui Dan, şi nu i-au lăsat să se coboare īn cīmpie.

35.         Amoriţii au izbutit să rămīnă la Har-Heres, la Aialon şi la Şaalbim; dar mīna casei lui Iosif a apăsat asupra lor, şi au fost supuşi la un bir.

36.         Ţinutul Amoriţilor se īntindea dela suişul Acrabim, dela Sela, şi īn sus.

 

Īngerul Domnului mustră.

 

2

 

1.           Īngerul Domnului S'a suit din Ghilgal la Bochim, şi a zis: „Eu v'am scos din Egipt, şi v'am adus īn ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v'o voi da. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legămīntul Meu cu voi;

2.           şi voi să nu īncheiaţi legămīnt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele.» Dar voi n'aţi ascultat de glasul Meu. Pentruce aţi făcut lucrul acesta?

3.           Am zis atunci: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta īn coaste, şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.“

4.           După ce a spus Īngerul Domnului aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plīns.

5.           Au pus locului aceluia numele Bochim (Ceice plīng); şi au adus jertfe Domnului acolo.

 

Poporul slujeşte Domnului īn timpul lui Iosua.

 

6.           Iosua a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare īn moştenirea lui, ca să ia ţara īn stăpīnire.

7.           Poporul a slujit Domnului īn tot timpul vieţii lui Iosua, şi īn tot timpul vieţii bătrīnilor cari au trăit după Iosua şi cari văzuseră toate lucrurile mari, pe cari le făcuse Domnul pentru Israel.

8.           Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, īn vīrstă de o sută zece ani.

9.           L-au īngropat īn ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres, īn muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

 

Judecătorii.

 

10.         Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s'a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.

11.         Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului, şi au slujit Baalilor.

12.         Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor cari-i īnconjurau; s'au īnchinat īnaintea lor, şi au mīniat pe Domnul.

13.         Au părăsit pe Domnul, şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.

14.         Domnul S'a aprins de mīnie īmpotriva lui Israel. El i-a dat īn mīnile unor prădători cari i-au prădat, i-a vīndut īn mīnile vrăjmaşilor lor dejurīmprejur, şi nu s'au mai putut īmpotrivi vrăjmaşilor lor.

15.         Ori unde mergeau, mīna Domnului era īmpotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, şi cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel īntr'o mare strīmtorare.

16.         Domnul a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mīna celor ce-i prădau.

17.         Dar ei n'au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alţi dumnezei şi s'au īnchinat īnaintea lor. Īn curīnd s'au abătut dela calea pe care o urmaseră părinţii lor, şi n'au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei.

18.         Cīnd le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i izbăvea din mīna vrăjmaşilor lor īn tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinurile scoase de ei īmpotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.

19.         Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decīt părinţii lor, ducīndu-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se īnchine īnaintea lor, şi stăruiau īn această purtare şi īmpetrire.

20.         Atunci Domnul S'a aprins de mīnie īmpotriva lui Israel, şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legămīntul Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor, şi fiindcă n'au ascultat de glasul Meu,

21.         nu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe cari le-a lăsat Iosua cīnd a murit.

22.         Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la īncercare, ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.“

23.         Şi Domnul a lăsat īn pace pe popoarele acelea pe cari nu le dăduse īn mīnile lui Iosua, şi nu S'a grăbit să le isgonească.

 

Slujirea Israeliţilor la Idoli.

 

3

 

1.           Iată neamurile pe cari le-a lăsat Domnul ca să īncerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.

2.           El voia numai ca vīrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să īnveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai īnainte.

3.           Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau īn muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pīnă la intrarea Hamatului.

4.           Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la īncercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise.

5.           Şi copiii lui Israel au locuit īn mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor;

6.           au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor.

 

Otniel.

 

7.           Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor.

8.           Domnul S'a aprins de mīnie īmpotriva lui Israel, şi i-a vīndut īn mīnile lui Cuşan-Rişeataim, īmpăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.

9.           Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

10.         Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător īn Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat īn mīnile lui pe Cuşan-Rişeataim, īmpăratul Mesopotamiei, şi mīna Lui a fost puternică īmpotriva lui Cuşan-Rişeataim.

11.         Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

 

Ehud.

 

12.         Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a īntărit pe Eglon, īmpăratul Moabului, īmpotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.

13.         Eglon a strīns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.

14.         Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, īmpăratul Moabului.

15.         Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mīna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, īmpăratul Moabului.

16.         Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a īncins-o pe subt haine, īn partea dreaptă.

17.         A dat darul lui Eglon, īmpăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.

18.         Cīnd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari-l aduseseră.

19.         El īnsuş s'a īntors dela petrăriile de līngă Ghilgal, şi a zis: „Īmpărate, am să-ţi spun ceva īn taină.“ Īmpăratul a zis: „Tăcere!“ Şi toţi cei ce erau līngă el au ieşit afară.

20.         Ehud a īnceput vorba cu el pe cīnd stătea singur īn odaia lui de vară, şi a zis: „Am un cuvīnt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Eglon s'a sculat de pe scaun.

21.         Atunci Ehud a īntins mīna stīngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i-a īmplīntat-o īn pīntece.

22.         Chiar şi mīnerul a intrat după fer, şi grăsimea s'a strīns īn jurul ferului; căci n'a putut scoate sabia din pīntece, ci a lăsat-o īn trup aşa cum o īnfipsese.

23.         Ehud a ieşit prin tindă, a īnchis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.

24.         Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii īmpăratului şi s'au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau īnchise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără īndoială, īşi acopere picioarele īn odaia de vară.“

25.         Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpīnul lor era mort, īntins pe pămīnt.

26.         Pīnă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat īn Seira.

27.         Cum a ajuns, a sunat din trīmbiţă īn muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s'au pogorīt cu el din munte, şi el s'a pus īn fruntea lor.

28.         El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul a dat īn mīnile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.“ Ei s'au pogorīt după el, au pus stăpīnire pe vadurile Iordanului, īn faţa Moabului, şi n'au lăsat pe nimeni să treacă.

29.         Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n'a scăpat unul.

30.         Īn ziua aceea Moabul a fost smerit subt mīna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.

 

Şamgar.

 

31.         După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.

 

Debora şi Barac.

 

4

 

1.           Copiii lui Israel iarăş au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud.

2.           Şi Domnul i-a vīndut īn mīnile lui Iabin, īmpăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.

3.           Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de cară de fer, şi de douăzeci de ani apăsa cu putere pe copiii lui Israel.

4.           Pe vremea aceea judecător īn Israel era Debora, proorociţa, nevasta lui Lapidot.

5.           Ea şedea subt finicul Deborei, īntre Rama şi Betel, īn muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.

6.           Ea a trimes să cheme pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali, şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te, īndreaptă-te spre muntele Taborului, şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;

7.           voi trage spre tine, la pīrīul Chison, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, īmpreună cu carăle şi oştile lui, şi-l voi da īn mīnile tale“.

8.           Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce“.

9.           Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă īn calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera īn mīnile unei femei“. Şi Debora s'a sculat, şi s'a dus cu Barac la Chedeş.

10.         Barac a chemat pe Zabulon şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau īn urma lui, şi Debora a plecat cu el.

11.         Heber, Chenitul, se despărţise de Cheniţi, fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi īşi īntinsese cortul pīnă la stejarul Ţaanaim, līngă Chedeş.

12.         Au dat de ştire lui Sisera, că Barac, fiul lui Abinoam, s'a īndreptat spre muntele Taborului.

13.         Şi, dela Haroşet-Goim, Sisera şi-a strīns spre pīrīul Chisonului toate carăle: nouă sute de cară de fer, şi tot poporul care era cu el.

14.         Atunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua cīnd dă Domnul pe Sisera īn mīnile tale. Īntr'adevăr, Domnul, merge īnaintea ta“. Şi Barac s'a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el.

15.         Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul săbiei, pe Sisera, toate carăle lui şi toată tabăra. Sisera s'a dat jos din carul lui, şi a fugit pe jos.

16.         Barac a urmărit carăle şi oştirea pīnă la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut subt ascuţişul săbiei, fără să fi rămas un singur om.

 

Sisera este ucis de Iael.

 

17.         Sisera a fugit pe jos īn cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul; căci īntre Iabin, īmpăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace.

18.         Iael a eşit īnaintea lui Sisera, şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine, şi nu te teme“. El a intrat la ea īn cort, şi ea l-a ascuns subt o īnvelitoare.

19.         El i-a zis: „Dă-mi te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete“. Ea a deschis burduful cu lapte, i-a dat să bea, şi l-a acoperit.

20.         El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te īntreabă: «Este cineva aici?» să răspunzi: «Nu“.

21.         Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mīna pe ciocan, s'a apropiat īncet de el, şi i-a bătut ţăruşul īn tīmplă, aşa că a răspuns adīnc īn pămīnt. El adormise adīnc şi era rupt de oboseală; şi a murit.

22.         Pe cīnd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit īnainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi“. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea īntins, mort, cu ţăruşul bătut īn tīmplă.

23.         Īn ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, īmpăratul Canaanului, īnaintea copiilor lui Israel.

24.         Şi mīna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, īmpăratul Canaanului, pīnă ce au nimicit pe Iabin, īmpăratul Canaanului.

 

Cīntarea de laudă a Deborei.

 

5

 

1.           Īn ziua aceea, Debora a cīntat această cīntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:

2.           „Nişte căpetenii s'au pus īn fruntea poporului īn Israel,

              Şi poporul s'a arătat gata de luptă:

              Binecuvīntaţi pe Domnul!

3.           Ascultaţi, īmpăraţi!

              Luaţi aminte, domnitori!

              Voi cīnta, da, voi cīnta Domnului,

              Voi cīnta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.

4.           Doamne, cīnd ai ieşit din Seir,

              Cīnd ai plecat din cīmpiile Edomului,

              Pămīntul s'a cutremurat, cerurile au picurat,

              Şi norii au turnat ape cu găleata;

5.           Munţii s'au clătinat īnaintea Domnului,

              Sinaiul acela s'a clătinat

              Domnului, Dumnezeului lui Israel“.

6.           „Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat,

              Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite,

              Şi călătorii apucau pe căi strīmbe.

7.           Căpeteniile erau fără putere īn Israel, fără putere,

              Pīnă cīnd m'am sculat eu, Debora,

              Pīnă cīnd m'am ridicat eu, ca o mamă īn Israel.

8.           El īşi alesese noi dumnezei:

              Atunci războiul era la porţi;

              Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă

              La patruzeci de mii īn Israel.

9.           Inima mea se īndreaptă spre căpeteniile lui Israel,

              Spre aceia din popor cari s'au arătat gata să lupte.

              Binecuvīntaţi pe Domnul!

10.         Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe,

              Voi, cari şedeţi pe covoare,

              Şi voi, cari umblaţi pe drum, - cīntaţi!

11.         Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor,

              Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,

              Binefacerile cīrmuirii Sale īn Israel.

              Atunci poporul Domnului s'a pogorīt la porţi:

12.         Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!

              Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cīntare!

              Scoală-te, Barac,

              Şi adu-ţi robii  de război,

              Fiul lui Abinoam!

13.         Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici,

              Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.

14.         Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.

              După tine a mers Beniamin īn oştirea ta.

              Din Machir au venit căpeteniile,

              Şi din Zabulon cīrmuitorii.

15.         Mai marii lui Isahar au fost cu Debora,

              Şi Isahar a venit după Barac,

              A fost trimes pe urma lui īn vale.

              La pīraiele lui Ruben,

              Au fost mari hotărīri!

16.         Pentruce ai rămas īn mijlocul staulelor

              Să asculţi behăitul turmelor? La pīraiele lui Ruben

              Mari au fost sfaturile!

17.         Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.

              Pentruce a stat Dan pe corăbii?

              Aşer a stat pe malul mării,

              Şi s'a odihnit īn limanurile lui.

18.         Zabulon este un popor care a īnfruntat moartea,

              Şi Neftali la fel, pe īnălţimile din cīmpie.

19.         Īmpăraţii au venit, s'au luptat;

              Atunci au luptat īmpăraţii Canaanului,

              La Tanaac, la apele Meghido;

              N'au luat nicio pradă, nici argint.

20.         Din ceruri se luptau,

              De pe cărările lor stelele se luptau īmpotriva lui Sisera,

21.         Pīrīul Chison i-a luat,

              Pīrīul din vremile străvechi, pīrīul Chison!

              Suflete, calcă-'n picioare pe viteji!

22.         Atunci copitele cailor au răsunat

              De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

23.         Blestemaţi pe Meroza, a zis Īngerul Domnului,

              Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui;

              Căci n'au venit īn ajutorul Domnului,

              Īn ajutorul Domnului, printre oamenii viteji“.

24.         Binecuvīntată să fie īntre femei Iael,

              Nevasta lui Heber, Chenitul!

              Binecuvīntată să fie ea īntre femeile cari locuiesc īn corturi!

25.         El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte;

              Īn pahar īmpărătesc i-a adus unt.

26.         Cu o mīnă a luat ţăruşul,

              Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor,

              A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,

              I-a sfărīmat şi străpuns tīmpla.

27.         El s'a ghemuit: a căzut şi s'a culcat la picioarele ei;

              S'a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;

              Acolo unde s'a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.

28.         Pe fereastră, prin zăbrele,

              Se uită mama lui Sisera, şi strigă:

              „Pentruce zăboveşte carul lui să vină?

              Pentruce vin carăle lui aşa de īncet?“

29.         Cele mai īnţelepte dintre femeile ei īi răspund,

              Şi ea īşi răspunde singură:

30.         „Negreşit, au găsit pradă! Şi-o īmpărţesc:

              O fată, două fete de fiecare om;

              Pradă de haine văpsite pentru Sisera;

              Pradă de haine văpsite cusute la gherghef,

              Două haine văpsite şi cusute la gherghef,

              De pus pe grumazul biruitorului!“

31.         Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!

              Dar cei ce-L iubesc sīnt ca soarele, cīnd se arată īn puterea lui“.

              Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

 

Apăsarea Madianiţilor.

 

6

 

1.           Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat īn mīnile lui Madian, timp de şapte ani.

2.           Mīna lui Madian a fost puternică īmpotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau īn văgăunile munţilor, īn peşteri şi pe stīnci īntărite.

3.           Dupăce sămăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau īmpotriva lui.

4.           Tăbărau īn faţa lui, nimiceau roadele ţării pīnă spre Gaza; şi nu lăsau īn Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.

5.           Căci se suiau īmpreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau īn ţară ca s'o pustiască.

6.           Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.

7.           Cīnd copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian,

8.           Domnul a trimes copiilor lui Israel un prooroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v'am scos din Egipt, Eu v'am scos din casa robiei.

9.           V'am scăpat din mīna Egiptenilor şi din mīna tuturor celor ce vă apăsau; i-am izgonit dinaintea voastră, şi v'am dat vouă ţara lor.

10.         V'am zis: «Eu sīnt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă temeţi de dumnezeii Amoriţilor, īn a căror ţară locuiţi. Dar voi n'aţi ascultat glasul Meu.“

 

Ghedeon.

 

11.         Apoi a venit Īngerul Domnului, şi S'a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grīu īn teasc, ca să-l ascundă de Madian.

12.         Īngerul Domnului i S'a arătat, şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!“

13.         Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentruce ni s'au īntīmplat toate aceste lucruri? Şi unde sīnt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc părinţii noştri cīnd spun: «Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?» Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă īn mīnile lui Madian!“

14.         Domnul S'a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mīna lui Madian; oare nu te trimet Eu?“

15.         Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, şi eu sīnt cel mai mic din casa tatălui meu.“

16.         Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om“.

17.         Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere īnaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu īmi vorbeşti.

18.         Nu Te depărta de aici pīnă mă voi īntoarce la Tine, să-mi aduc darul, şi să-l pun īnaintea Ta“. Şi Domnul a zis: „Voi rămīnea pīnă te vei īntoarce.“

19.         Ghedeon a intrat īn casă, a pregătit un ied, şi a făcut azimi dintr'o efă de făină. A pus carnea īntr'un coş şi zeama a turnat-o īntr'o oală, le-a adus subt stejar, şi I le-a pus īnainte.

20.         Īngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le pe stīnca aceasta şi varsă zeama“. Şi el a făcut aşa.

21.         Īngerul Domnului a īntins vīrful toiagului pe care-l avea īn mīnă, şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s'a ridicat din stīncă un foc care a mistuit carnea şi azimile. Şi Īngerul Domnului S'a făcut nevăzut dinaintea lui.

22.         Ghedeon, văzīnd că fusese Īngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpīne Doamne! Am văzut pe Īngerul Domnului faţă'n faţă“.

23.         Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri“.

24.         Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele „Domnul păcii“: altarul acesta este şi astăzi la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

 

Dărīmarea altarului lui Baal.

 

25.         Īn aceeaş noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău, şi un alt taur de şapte ani. Dărīmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul īnchinat Astartei, care este deasupra.

26.         Să zideşti apoi şi să īntocmeşti, pe vīrful acestei stīnci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stīlpul idolului pe care-l vei tăia“.

27.         Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui, şi a făcut ce spusese Domnul; dar fiindcă se temea de casa tatălui său, şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.

28.         Cīnd s'au sculat oamenii din cetate dis de dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărīmat, parul īnchinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.

29.         Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Şi au īntrebat şi au făcut cercetări. Li s'a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta“.

30.         Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărīmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfīnt care era deasupra lui“.

31.         Ioas a răspuns tuturor celor ce s'au īnfăţişat īnaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi īn ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară pīnă dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărīmat altarul“.

32.         Īn ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal īmpotriva lui, fiindcă i-a dărīmat altarul“.

33.         Tot Madianul, Amalec şi fiii Răsăritului, s'au strīns īmpreună, au trecut Iordanul, şi au tăbărīt īn valea Isreel.

34.         Ghedeon a fost īmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trīmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.

35.         A trimes soli īn tot Manase, care deasemenea a fost chemat să meargă după el. A trimes soli īn Aşer, īn Zabulon şi īn Neftali, cari s'au suit să le iese īnainte.

 

Semnul cu līna.

 

36.         Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mīna mea, cum ai spus,

37.         iată, voi pune un val de līnă īn arie; dacă numai līna va fi acoperită de rouă, şi tot pămīntul va rămīnea uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mīna mea, cum ai spus“.

38.         Şi aşa s'a īntīmplat. Īn ziua următoare, el s'a sculat disdedimineaţă, a stors līna, şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.

39.         Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi de mīnie īmpotriva mea, şi nu voi mai vorbi decīt de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o īncercare cu līna: numai līna să rămīnă uscată, şi tot pămīntul să se acopere cu rouă“.

40.         Şi Dumnezeu a făcut aşa īn noaptea aceea. Numai līna a rămas uscată, şi tot pămīntul s'a acoperit cu rouă.

 

Biruinţa asupra Madianiţilor.

 

7

 

1.           Ierubaal, sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s'au sculat disdedimineaţă, şi au tăbărīt la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, īn vale.

2.           Domnul a zis lui Ghedeon: „ Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian īn mīnile lui; el ar putea să se laude īmpotriva Mea, şi să zică: «Mīna mea m'a izbăvit».

3.           Vesteşte dar lucrul acesta īn auzul poporului: «Cine este fricos şi se teme, să se īntoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului“. Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s'au īntors, şi au mai rămas zece mii.

4.           Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este īncă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care īţi voi spune: «Acesta să meargă cu tine», va merge cu tine; şi acela despre care īţi voi spune: «Acesta să nu meargă cu tine», nu va merge cu tine“.

5.           Ghedeon a pogorīt poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor limpăi apă cu limba, cum limpăeşte cīnele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi“.

6.           Ceice au limpăit apa, ducīnd-o la gură cu mīna, au fost īn număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celalt a īngenunchiat ca să bea.

7.           Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de oameni cari au limpăit, vă voi mīntui, şi voi da pe Madian īn mīnile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.

8.           Au luat merindele poporului şi trīmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimes pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare īn cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos īn vale.

9.           Domnul a zis lui Ghedeon īn timpul nopţii: „Scoală-te, şi pogoară-te īn tabără, căci am dat-o īn mīnile tale.

10.         Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău.

11.         Să asculţi ce vor zice, şi după aceea ţi se vor īntări mīnile: pogoară-te dar īn tabără.“ „El s'a pogorīt cu Pura, slujitorul lui, pīnă la īntīia strajă a taberii.

12.         Madian, Amalec, şi toţi fiii Răsăritului, erau răspīndiţi īn vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.

13.         Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea īn tabăra lui Madian; a venit de s'a lovit pīnă la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul īn jos, şi cortul a fost dărīmat.“

14.         Tovarăşul lui a răspuns, şi a zis: „Aceasta nu este altceva decīt sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat īn mīnile lui pe Madian şi toată tabăra.“

15.         Cīnd a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tīlcuirea lui, s'a aruncat cu faţa la pămīnt, s'a īntors īn tabăra lui Israel, şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat īn mīnile voastre tabăra lui Madian.“

16.         A īmpărţit īn trei cete pe cei trei sute de oameni, şi le-a dat tuturor trīmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii īn ulcioare.

17.         El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine, şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge īn tabără, să faceţi ce voi face eu;

18.         şi cīnd voi suna din trīmbiţă, eu şi toţi ceice vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trīmbiţă de jur īmprejurul taberii, şi să ziceţi: «Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“

19.         Ghedeon şi cei o sută de oameni cari erau cu el au ajuns la capătul taberii  la īnceputul străjii dela mijlocul nopţii, īndată dupăce puseseră pe păzitori.

              Au sunat din trīmbiţă, şi au spart ulcioarele pe cari le aveau īn mīnă.

20.         Cele trei cete au sunat din trīmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mīna stīngă şi trīmbiţele cu mīna dreaptă ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!“

21.         Au rămas fiecare la locul lui īn jurul taberii, şi toată tabăra a īnceput să alerge, să ţipe, şi să fugă.

22.         Cei trei sute de oameni au sunat iarăş din trīmbiţă; şi īn toată tabăra, Domnul i-a făcut să īntoarcă sabia unii īmpotriva altora. Tabăra a fugit pīnă la Bet-Şita spre Ţerera, pīnă la hotarul dela Abel-Mehola līngă Tabat.

23.         Bărbaţii lui Israel s'au strīns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian.

24.         Ghedeon a trimes soli īn tot muntele lui Efraim, ca să spună: „Pogorīţi-vă īnaintea lui Madian, şi tăiaţi-le trecerea apelor pīnă la Bet-Bara, şi Iordan.“ Toţi bărbaţii lui Efraim s'au strīns, şi au pus stăpīnire pe trecerea apelor pīnă la Bet-Bara şi Iordan.“

25.         Au pus mīna pe două căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stīnca lui Oreb, şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian, şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon de cealaltă parte a Iordanului.

 

Cearta cu bărbaţii lui Efraim.

 

8

 

1.           Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghideon: „Ce īnseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cīnd ai plecat să te lupţi īmpotriva lui Madian?“ Şi au avut o mare ceartă cu el.

2.           Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe līngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase īn via lui Efraim de cīt culesul īntregei vii a lui Abiezer?“

3.           Īn mīnile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe līngă voi?“ Dupăce le-a vorbit astfel, li s'a potolit mīnia.

 

Urmărirea vrăjmaşului dincolo.

 

4.           Ghedeon a ajuns la Iordan, şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.

5.           El a zis celor din Sucot: „Daţi, vă rog, cīteva pīni poporului care mă īnsoţeşte, căci sīnt obosiţi, şi sīnt īn urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, īmpăraţii Madianului.“

6.           Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mīna lui Zebah şi Ţalmuna īn stăpīnirea ta, ca să dăm pīne oştirii tale?“

7.           Şi Ghedeon a zis: „Ei bine! dupăce Domnul va da īn mīnile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.“

8.           De acolo s'a suit la Penuel, şi a făcut celor din Penuel aceeaş rugăminte. Ei i-au răspuns cum īi răspunseseră cei din Sucot.

9.           Şi a zis şi celor din Penuel: „Cīnd mă voi īntoarce īn pace, voi dărīma turnul acesta.“

10.         Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor īmpreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi ceice mai rămăseseră din toată oştirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră ucişi.

11.         Ghedeon s'a suit pe drumul celor ce locuiesc īn corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.

12.         Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi īmpăraţi ai Madianului: Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.

13.         Ghedeon, fiul lui Ioas, s'a īntors dela luptă prin suişul Heres.

14.         A prins dintre cei din Sucot un tīnăr pe care l-a īntrebat, şi care i-a dat īn scris numele căpeteniilor şi bătrīnilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.

15.         Apoi a venit la cei din Sucot, şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru cari m'aţi batjocorit, zicīnd: «Oare mīna lui Zebah şi Ţalmuna este īn stăpīnirea ta, ca să dăm pīne oamenilor tăi obosiţi?“

16.         Şi a luat pe bătrīnii cetăţii, şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.

17.         A dărīmat şi turnul din Penuel, şi a ucis pe oamenii cetăţii.

18.         El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe cari i-aţi ucis la Tabor?“ Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea īnfăţişarea unui fiu de īmpărat.“

19.         El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v'aş ucide.“

20.         Şi a zis lui Ieter, īntīiul lui născut: „Scoală-te, şi ucide-i!“ Dar tīnărul nu şi-a scos sabia, pentrucă-i era teamă, căci era īncă un copil.

21.         Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu īnsuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.“ Şi Ghedeon s'a sculat, şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele dela gītul cămilelor lor.

 

Moartea lui Ghedeon.

 

22.         Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mīna lui Madian.“

23.         Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“

24.         Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe cari le-aţi luat ca pradă.“ - Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliţi. -

25.         Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.“ Şi au īntins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe cari le prădase.

26.         Greutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur, şi hainele de purpură, pe cari le purtau īmpăraţii Madianului, şi afară de lănţişoarele dela gītul cămilelor lor.

27.         Ghedeon a făcut din ele un efod, şi l-a pus īn cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.

28.         Madianul a fost smerit īnaintea copiilor lui Israel, şi n'a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, īn timpul vieţii lui Ghedeon.

29.         Ierubaal, fiul lui Ioas, s'a īntors, şi a locuit īn casa lui.

30.         Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.

31.         Ţiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.

32.         Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrīneţă fericită; şi a fost īngropat īn mormīntul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.

 

Israeliţii se īnchină iarăş la idoli.

 

33.         După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au īnceput iarăş să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.

34.         Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mīna tuturor vrăjmaşilor cari-i īnconjurau.

35.         Şi n'au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

 

Uneltirea lui Abimelec.

 

9

 

1.           Abimelec, fiul lui Ierubaal, s'a dus la Sihem la fraţii mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atīt lor cīt şi la toată familia casei tatălui mamei sale:

2.           „Spuneţi, vă rog, īn auzul tuturor locuitorilor din Sihem: «Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpīnească peste voi, sau un singur om să stăpīnească peste voi?» Şi aduceţi-vă aminte că eu sīnt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.“

3.           Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el īn auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s'a plecat spre Abimelec; căci īşi ziceau: „El este frate cu noi.“

4.           I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe cari i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătīi şi neastīmpăraţi, cari au mers după el.

5.           A venit īn casa tatălui său la Ofra, şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaş peatră. N'a scăpat decīt Iotam, cel mai tīnăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

6.           Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s'au strīns la olaltă, şi au venit de au făcut īmpărat pe Abimelec, līngă stejarul sădit īn Sihem.

 

Pilda lui Iotam.

 

7.           Iotam a aflat despre lucrul acesta. S'a dus şi s'a aşezat pe vīrful muntelui Garizim, şi iată ce le-a strigat el cu glas tare:

              „Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte!

8.           Copacii au plecat să ungă un īmpărat şi să-l pună īn fruntea lor. Ei au zis măslinului: «Īmpărăţeşte peste noi!»

9.           Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care īmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

10.         Şi copacii au zis smochinului: «Vino, tu, de īmpărăţeşte peste noi!»

11.         Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

12.         Şi copacii au zis viţei: «Vino, tu, şi domneşte peste noi.»

13.         Dar viţa le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu vinul, care īnveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?»

14.         Atunci toţi copacii au zis spinului: «Vino, tu, şi īmpărăţeşte peste noi.»

15.         Şi spinul a răspuns copacilor: «Dacă īn adevăr vreţi să mă ungeţi ca īmpărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă subt umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.»

16.         Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcīnd īmpărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V'aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba pe care v'a făcut-o? -

17.         Căci tatăl meu s'a luptat pentru voi; şi-a pus viaţa īn primejdie, şi v'a izbăvit din mīna lui Madian;

18.         şi voi v'aţi ridicat īmpotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaş piatră, şi aţi făcut īmpărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentrucă este fratele vostru. -

19.         Dacă īn adevăr şi cu toată curăţia v'aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria voastră, şi voi să fiţi bucuria lui!

20.         Dacă nu, să iasă un foc din Abimelec, şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo, şi să mistuie pe Abimelec!“

21.         Iotam s'a dat īnlături, şi a luat-o la fugă; s'a dus la Beer unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

 

Sfīrşitul ruşinos al lui Abimelec.

 

22.         Abimelec stăpīnise trei ani peste Israel.

23.         Atunci Dumnezeu a trimes un duh rău īntre Abimelec şi locuitorii Sihemului şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi lui Abimelec,

24.         pentru ca şi cruzimea săvīrşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sīngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, cari-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.

25.         Locuitorii Sihemului au pus la pīndă īmpotriva lui, pe vīrfurile munţilor, nişte oameni, cari jăfuiau pe toţi cei ce treceau pe līngă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec.

26.         Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi, şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut īncredere īn el!

27.         Au ieşit la cīmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii, şi au īnceput să se veselească; au intrat īn casa dumnezeului lor, au mīncat şi au băut, şi au blestemat pe Abimelec.

28.         Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec, şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, şi nu este Zebul, īngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec?

29.         Oh! dacă aş fi eu stăpīnul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec“. Şi despre Abimelec zicea: „Strīnge-ţi oştirea şi ieşi“!

30.         Zebul, cīrmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s'a aprins de mīnie.

31.         A trimes pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem, şi au răsculat cetatea īmpotriva ta.

32.         Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pīndă īn cīmp.

33.         Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi cīnd Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi īmpotriva ta, să-i faci ce-ţi vor īngădui puterile.

34.         Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea, şi s'au pus la pīndă līngă Sihem, īmpărţiţi īn patru cete.

35.         Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit, şi a stătut la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s'au sculat atunci dela pīndă.

36.         Gaal a zărit poporul, şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vīrful munţilor.“ Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe cari-i iei drept oameni.“

37.         Gaal, luīnd iarăş cuvīntul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe īnălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.“

38.         Zebul i-a răspuns: „Unde īţi este acum gura, cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum, şi luptă-te cu el!“

39.         Gaal a īnaintat īn fruntea locuitorilor Sihemului, şi s'a luptat cu Abimelec.

40.         Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi pīnă la intrarea porţii.

41.         Abimelec s'a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, cari n'au putut să rămīnă la Sihem.

42.         A douazi, poporul, a ieşit la cīmp. Abimelec, căruia i s'a dat de ştire,

43.         şi-a luat ceata, a īmpărţit-o īn trei părţi, şi s'a pus la pīndă īn cīmp. Văzīnd că poporul ieşea din cetate, s'a sculat īmpotriva lor, şi i-a bătut.

44.         Abimelec şi cetele cari erau cu el au pornit īnainte şi s'au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s'au aruncat asupra tuturor celorce erau īn cīmp, şi i-au bătut.

45.         Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat-o, şi a ucis poporul care se afla īn ea. Apoi a dărīmat cetatea pīnă īn temelie, şi a presărat sare peste ea.

46.         La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s'au dus īn cetăţuia casei dumnezeului Berit.

47.         S'a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemnului s'au strīns acolo.

48.         Atunci Abimelec s'a suit pe muntele Ţalmon, el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure īn mīnă, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.“

49.         Şi au tăiat fiecare cīte o ramură, şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile līngă cetăţuie, şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau īn ea. Aşa au perit toţi oamenii din turnul Sihemului, īn număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.

50.         Abimelec a pornit īmpotriva Tebeţului. A īmpresurat Tebeţul, şi l-a luat.

51.         Īn mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au īncuiat uşile după ei, şi s'au suit pe acoperişul turnului.

52.         Abimelec a ajuns pīnă la turn; l-a bătut, şi s'a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.

53.         Atunci o femeie a aruncat o piatră de rīşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a sfărīmat ţeasta capului.

54.         Īndată el a chemat pe tīnărul care-i purta armele, şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: «L-a omorīt o femeie.“ Tīnărul l-a străpuns cu sabia, şi a murit.

55.         Cīnd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.

56.         Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizīnd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;

57.         şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s'a īmplinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

 

Tola şi Iair, judecători īn Israel.

 

10

 

1.           După Abimelec, s'a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, īn muntele lui Efraim.

2.           Tola a fost judecător īn Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit, şi a fost īngropat la Şamir.

3.           După el, s'a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător īn Israel douăzeci şi doi de ani.

4.           El avea treizeci de fii, cari călăreau pe treizeci de mīnji de măgari, şi stăpīneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair, şi aşezate īn ţara Galaadului.

5.           Şi Iair a murit, şi a fost īngropat la Camon.

 

Filistenii şi Amoniţii apasă pe Israel.

 

6.           Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit.

7.           Domnul S'a aprins de mīnie īmpotriva lui Israel, şi i-a vīndut īn mīnile Filistenilor şi īn mīnile fiilor lui Amon.

8.           Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel īn vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel cari erau de cealaltă parte a Iordanului īn ţara Amoriţilor īn Galaad.

9.           Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi īmpotriva lui Iuda, īmpotriva lui Beniamin şi īmpotriva casei lui Efraim. Şi Israel era īntr'o mare strīmtorare.

10.         Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis: „Am păcătuit īmpotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.“

11.         Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v'am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni?

12.         Şi cīnd v'au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v'am izbăvit Eu din mīnile lor?

13.         Dar voi M'aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.

14.         Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească īn vremea strīmtorării voastre!“

15.         Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!“

16.         Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S'a īndurat de suferinţele lui Israel.

17.         Fiii lui Amon s'au strīns şi au tăbărīt īn Galaad, şi copiii lui Israel s'au strīns şi au tăbărīt la Miţpa.

18.         Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va īncepe lupta īmpotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“

 

Iefta, judecător īn Israel.

 

11

 

1.           Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

2.           Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcīndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire īn casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.“

3.           Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit īn ţara Tob. Nişte oameni fără căpătīi s-au strīns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.

4.           După cītva timp, fiii lui Amon au pornit cu război īmpotriva lui Israel.

5.           Şi pe cīnd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrīnii Galaadului s'au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.

6.           Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.“

7.           Iefta a răspuns bătrīnilor Galaadului: „Nu m'aţi urīt voi, şi nu m'aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cīnd sīnteţi īn strīmtorare?“

8.           Bătrīnii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne īntoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“

9.           Iefta a răspuns bătrīnilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi īnapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul īi va da īnaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?“

10.         Bătrīnii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.“

11.         Şi Iefta a pornit cu bătrīnii Galaadului. Poporul l-a pus īn fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou īnaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise.

 

Īnfrīngerea Amoniţilor.

 

12.         Iefta a trimes soli īmpăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii īmpotriva mea să faci război īmpotriva ţării mele?“

13.         Īmpăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentrucă Israel, cīnd s'a suit din Egipt, a pus mīna pe ţara mea, dela Arnon pīnă la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o īnapoi acum de bună voie.“

14.         Iefta a trimes iarăş soli īmpăratului fiilor lui Amon,

15.         ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. «Israel n'a pus mīna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.

16.         Căci, cīnd s'a suit Israel din Egipt, a mers īn pustie pīnă la marea Roşie şi a ajuns la Cades.

17.         Atunci Israel a trimes soli īmpăratului Edomului, ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar īmpăratul Edomului n'a voit. A trimes şi la īmpăratul Moabului, şi nici el n'a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.

18.         Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărīt dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

19.         Israel a trimes soli  lui Sihon, īmpăratul Amoriţilor, īmpăratul Hesbonului.

              Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin ţara ta pīnă la locul spre care mergem.»

20.         Dar Sihon n'a avut īncredere īn Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strīns tot poporul, a tăbărīt la Iahat, şi a luptat īmpotriva lui Israel.

21.         Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui īn mīnile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mīna pe toată ţara Amoriţilor, cari erau aşezaţi īn ţara aceasta.

22.         Au pus mīna pe tot ţinutul Amoriţilor, dela Arnon pīnă la Iaboc, şi dela pustie pīnă la Iordan.

23.         Şi acum, cīnd Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpīneşti ţara?

24.         Oare ce-ţi dă īn stăpīnire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpīni? Şi tot ce ne-a dat īn stăpīnire Domnul, Dumnezeul nostru, īnaintea noastră, noi să nu stăpīnim!

25.         Eşti tu mai bun decīt Balac, fiul lui Ţipor, īmpăratul Moabului? S'a certat el cu Israel sau a făcut el război īmpotriva lui?

26.         Iată că sīnt trei sute de ani de cīnd locuieşte Israel la Hesbon şi īn satele din jurul lui, la Aroer şi īn satele din jurul lui şi īn toate cetăţile cari sīnt pe malul Arnonului: pentruce nu i le-aţi luat īn tot timpul acesta?

27.         Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcīndu-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător īntre fiii lui Israel şi fiii lui Amon.“

28.         Īmpăratul fiilor lui Amon n'a ascultat cuvintele pe cari a trimes Iefta să i le spună.

 

Fiica lui Iefta.

 

29.         Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe īn Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit īmpotriva fiilor lui Amon.

30.         Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da īn mīnile mele pe fiii lui Amon,

31.         ori cine va ieşi pe porţile casei mele īnaintea mea, la īntoarcerea mea fericită dela fiii lui Amon, va fi īnchinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.“

32.         Iefta a pornit īmpotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat īn mīnile lui.

33.         Le-a pricinuit o foarte mare īnfrīngere, dela Aroer pīnă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pīnă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi īnaintea copiilor lui Israel.

34.         Iefta s'a īntors acasă la Miţpa. Şi iată că fiică-sa i-a ieşit īnainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n'avea fii şi nici altă fată.

35.         Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis:: „Ah! fata mea! adīnc mă loveşti şi mă turburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n'o pot īntoarce.“

36.         Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceeace ţi-a ieşit din gură, acum cīnd Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.“

37.         Şi ea a zis tatălui său: „Atīt īngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor īn munţi, şi să-mi plīng fecioria cu tovarăşele mele.“

38.         El a răspuns: „Du-te!“ Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s'a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plīns fecioria pe munţi.

39.         După cele două luni, s'a īntors la tatăl ei, şi el a īmplinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse īmpreunarea cu bărbat. De atunci s'a făcut īn Israel obiceiul

40.         că, īn toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

 

Războiul dintre Efraimiţi şi Galaadiţi.

 

12

 

1.           Bărbaţii lui Efraim s'au strīns, au pornit spre miază noapte, şi au zis lui Iefta: „Pentruce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem īmpreună cu ea.“

2.           Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi cīnd v'am chemat, nu m'aţi scăpat din mīnile lor.

3.           Văzīnd că nu-mi vii īn ajutor, mi-am pus viaţa īn joc, şi am pornit īmpotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat īn mīnile mele. Pentruce vă suiţi dar azi īmpotriva mea ca să-mi faceţi război?“

4.           Iefta a strīns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a īnceput lupta cu  Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentrucă Efraimiţii ziceau: „Sīnteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este īn mijlocul lui Efraim, īn mijlocul lui Manase!“

5.           Galaadiţii au pus mīna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi cīnd unul din fugarii lui Efraim, zicea: „Lasă-mă să trec!“ bărbaţii Galaadului īl īntrebau: „Eşti Efraimit?“ Dacă răspundea: „Nu,“

6.           atunci īi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.“ Şi el zicea: „Sibolet“, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului īl apucau, şi-l jungheau līngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit īn vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

7.           Iefta a fost judecător īn Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, şi a fost īngropat īntr'una din cetăţile Galaadului.

 

Ibţan, Elon, Abdon.

 

8.           După el, a fost judecător īn Israel Ibţan din Betleem.

9.           El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete īn afară, şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător īn Israel şapte ani;

10.         apoi Ibţan a murit, şi a fost īngropat īn Betleem.

11.         După el a fost judecător īn Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător īn Israel zece ani;

12.         apoi Elon din Zabulon a murit, şi a fost īngropat la Aialon, īn ţara lui Zabulon.

13.         După el, a fost judecător īn Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul.

14.         El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, cari călăreau pe şaptezeci de mīnji de măgari. El a fost judecător īn Israel opt ani;

15.         apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la īngropat Piraton, īn ţara lui Efraim, pe muntele Amaleciţilor.

 

Vestirea naşterii lui Samson.

 

13

 

1.           Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat īn mīnile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.

2.           Era un om īn Ţorea, din familia Daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă, şi nu năştea.

3.           Īngerul Domnului S'a arătat femeii, şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă, şi n'ai copii; dar vei rămīnea īnsărcinată, şi vei naşte un fiu.

4.           Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănīnci nimic necurat.

5.           Căci vei rămīnea īnsărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentrucă acest copil va fi īnchinat lui Dumnezeu din pīntecele mamei lui; şi el va īncepe să izbăvească pe Israel din mīna Filistenilor.“

6.           Femeia s'a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, şi avea īnfăţişarea unui īnger al lui Dumnezeu, o īnfăţişare īnfricoşată. Nu l-am īntrebat de unde este, şi nici nu mi-a spus care-i este numele.

7.           Dar mi-a zis: „Tu vei rămīnea īnsărcinată, şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin nici băutură tare, şi să nu mănīnci nimic necurat, pentrucă acest copil va fi īnchinat lui Dumnezeu din  pīntecele maicii lui, pīnă īn ziua morţii lui“.

 

Īngerul se arată din nou.

 

8.           Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimes, şi să ne  īnveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“

9.           Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Īngerul lui Dumnezeu a venit iarăş la femeie. Ea şedea īntr'un ogor, şi Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea.

10.         Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, şi i-a zis: „Iată că omul care venise īn cealaltă zi la mine, mi s'a arătat iar㺓.

11.         Manoah s'a sculat, a mers după nevastă-sa, s'a dus la omul acela, şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?“ El a răspuns: „Eu“.

12.         Manoah a zis: „Acum, dacă se va īmplini cuvīntul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?“

13.         Īngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus.

14.         Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănīnce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.“

15.         Manoah a zis Īngerului Domnului: „Īngăduieşte-mi să Te opresc, şi să-Ţi pregătesc un ied“.

16.         Īngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M'ai opri, n'aş mīnca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s'o aduci Domnului“. Manoah nu ştia că este Īngerul Domnului.

17.         Şi Manoah a zis Īngerului Domnului: „Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem slavă, cīnd se va īmplini cuvīntul Tău?“

18.         Īngerul Domnului i-a răspuns: „Pentruce Īmi ceri Numele? El este minunat.“

19.         Manoah a luat iedul şi darul de mīncare, şi a adus jertfă Domnului pe stīncă. S'a făcut o minune, īn timp ce Manoah şi nevastă-sa priveau.

20.         Pe cīnd flacăra se suia de pe altar spre cer, Īngerul Domnului S'a suit īn flacăra altarului. Văzīnd lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut cu faţa la pămīnt.

21.         Īngerul Domnului nu S'a mai arătat lui Manoah şi nevestei lui. Atunci Manoah a īnţeles că este Īngerul Domnului,

22.         şi a zis nevestei sale: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.“

23.         Nevastă-sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n'ar fi primit din mīnile noastre arderea de tot şi darul de mīncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea, şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri“.

 

Naşterea lui Samson.

 

24.         Femeia a născut un fiu, şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, şi Domnul l-a binecuvīntat.

25.         Şi Duhul Domnului a īnceput să-l mişte la Mahane-Dan, īntre Ţorea şi Eştaol.

 

Lupta lui Samson cu leul.

 

14

 

1.           Samson s'a pogorīt la Timna, şi a văzut acolo o femeie din fetele Filistenilor.

2.           Cīnd s'a suit īnapoi, a spus  lucrul acesta tatălui său şi mamei sale, şi a zis: „Am văzut la Timna  o femeie din fetele Filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă“.

3.           Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie īntre fetele fraţilor tăi şi īn tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă dela Filisteni, cari sīnt netăiaţi īmprejur?“ Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci īmi place.“

4.           Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea dela Domnul: căci Samson căuta un  prilej de ceartă din partea Filistenilor. Īn vremea aceea Filistenii stăpīneau peste Israel.

5.           Samson s'a pogorīt īmpreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Cīnd au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit īnainte un leu tīnăr mugind.

6.           Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva īn mīnă, Samson a sfīşiat pe leu cum se sfīşie un ied. N'a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

7.           S'a pogorīt şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.

8.           După cītva timp, s'a dus iarăşi la Timna ca s'o ia, şi s'a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că īn trupul leului era un roi de albine şi miere.

9.           A luat mierea īn mīnă, şi a mīncat-o pe drum; şi cīnd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat, şi au mīncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

 

Căsătoria lui Samson şi ghicitorile.

 

10.         Tatăl lui Samson s'a pogorīt la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.

11.         Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi, cari au stat īmpreună cu el.

12.         Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici īn cele şapte zile ale ospăţului, şi dacă o veţi deslega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.

13.         Dar dacă n'o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb“. „Ei i-au zis:“ „Spune-ne ghicitoarea ta s'o auzim“.

14.         Şi el le-a zis:

              „Din cel ce mănīncă a ieşit ce se mănīncă,

              Şi din cel tare a ieşit dulceaţă“.

15.         Trei zile, n-au putut deslega ghicitoarea. Īn ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Īnduplecă pe bărbatul tău să ne deslege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jăfuiţi, nu-i aşa?“

16.         Nevasta lui Samson plīngea līngă el şi zicea: „Tu n'ai decīt ură pentru mine, şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai deslegat-o!“ Şi el i-a răspuns: „N'am deslegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o desleg ţie“?

17.         Ea a plīns līngă el tot timpul celor şapte zile cīt a ţinut ospătul; şi īn ziua a şaptea, i-a deslegat-o, căci īl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei deslegarea ghicitorii.

18.         Oamenii din cetate au zis lui Samson īn ziua a şaptea, īnainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce de cīt mierea, şi ce este mai tare decīt leul?

              Şi el le-a zis:

              «Dacă n'aţi fi arat cu juncana mea, Nu mi-aţi fi deslegat ghicitoarea“.

19.         Duhul Domnului a venit peste el, şi s'a pogorīt la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce deslegaseră ghicitoarea. Era aprins de mīnie, şi s'a suit la casa tatălui său.

20.         Nevastă-sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era  prieten el.

 

Stricăciunea făcută holdelor Filistenilor cu vulpile.

 

15

 

1.           După cītva timp, pe vremea seceratului grīului, Samson s'a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea īn odaia ei“.

2.           Dar tatăl nevestei nu i-a īngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti“, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soru-sa cea tīnără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar īn locul ei.“

3.           Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău“.

4.           Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus cīte o făclie īntre cele două cozi, la mijloc.

5.           A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor īn grīnele Filistenilor, şi a aprins astfel atīt stogurile de snopi, cīt şi  grīul care era īn picioare, ba īncă şi grădinile de măslini.

6.           Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Li s'a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi  a dat-o tovarăşului lui“. Şi Filistenii s'au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

7.           Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi īnceta decīt după ce-mi voi răzbuna pe voi“.

8.           I-a bătut aspru, pe spate  şi pe pīntece; apoi s'a pogorīt şi a locuit īn crăpătura stīncii Etam.

 

Samson ucide o mie de Filisteni.

 

9.           Atunci Filistenii au pornit, au tăbărīt īn Iuda, şi s'au īntins pīnă la Lehi.

10.         Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentruce v'aţi suit īmpotriva noastră?“ Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă“.

11.         Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s'au pogorīt la crăpătura stīncii Etam, şi au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpīnesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?“ El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.“

12.         Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorīt să te legăm, ca să te dăm īn mīnile Filistenilor.“ Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorī“.

13.         Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm īn mīnile lor, dar nu te vom omorī.“ Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stīncă.

14.         Cīnd a ajuns la Lehi, Filistenii au īnceput să strige de bucurie īnaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la braţe s'au făcut ca nişte fire de in ars īn foc, şi legăturile i-au căzut de pe mīni.

15.         El a găsit o falcă de măgar  neuscată īncă, a īntins mīna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

16.         Şi Samson a zis:

              „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;

              Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni“.

17.         Dupăce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mīnă. Şi locul acela s'a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

 

Samson bea apă din  stīncă.

 

18.         Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: „Tu ai īngăduit, prin mīna robului Tău, această mare isbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad īn mīnile celor netăiaţi īmprejur?“

19.         Dumnezeu a despicat crăpătura stīncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s'a īntremat, şi s'a īnviorat. De aceea s'a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi.

20.         Samson a fost două zeci de ani judecător īn Israel, pe vremea Filistenilor.

 

Dalila.

 

16

 

1.           Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.

2.           S'a spus oamenilor  din Gaza: „Samson a venit aici“. Şi l-au īnconjurat, şi au pīndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Cīnd se va lumina de ziuă, īl vom omorī“.

3.           Samson a rămas culcat pīnă la miezul nopţii. Pela miezul nopţii, s'a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amīndoi stīlpii, le-a scos īmpreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vīrful muntelui din faţa Hebronului.

4.           După aceea, a iubit pe o femeie īn valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5.           Domnitorii Filistenilor s'au suit la ea, şi i-au zis: „Īnduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cīte o mie o sută de sicli de argint.

6.           Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit“.

7.           Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, cari să nu fie uscate īncă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.

8.           Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate īncă“.

               Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

9.           Iar nişte oameni stăteau la pīndă la ea, īntr'o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sīnt asupra ta Samson“! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cīlţi cīnd se atinge de foc. Şi astfel  n'au ştiut de unde-i venea puterea.

10.         Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat“.

11.         El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, cari să nu fi fost īntrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.

12.         Dalila a luat nişte funii noi, şi  l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sīnt asupra ta, Samson!“ Iar nişte oameni stăteau la pīndă īntr'o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

13.         Dalila a zis lui Samson: „Pīnă acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat“. El i-a zis: „N'ai decīt să īmpleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu īn urzeala ţăsăturii“.

14.         Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn īn pămīnt. Apoi i-a zis: „Filistenii sīnt asupra ta, Samson!“ Şi el s'a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pămīnt cu urzeală cu tot.

15.         Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc!» cīnd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.“

16.         Fiindcă ea īl necăjea şi-l chinuia īn fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s'a umplut de o nelinişte  de moarte,

17.         şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n'a trecut peste capul meu, pentrucă sīnt īnchinat Domnului din pīntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m'ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om“.

18.         Dalila, văzīnd că īşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Şi domnitorii Filistenilor s'au suit la ea, şi au adus argintul īn mīni.

19.         Ea l-a  adormit pe genunchii ei. Şi chemīnd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a īnceput astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

20.         Atunci ea a zis: „Filistenii sīnt asupra ta, Samson!“ Şi el s'a trezit  din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai īnainte, şi mă voi scutura“. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

21.         Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorīt la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El īnvīrtea la rīşniţă īn temniţă.

 

Răzbunarea şi moartea lui Samson.

 

22.         Dar părul capului lui a īnceput iarăş să crească, dupăce fusese ras.

23.         Şi domnitorii Filistenilor s'au strīns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat īn mīnile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.“

24.         Şi cīnd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicīnd: „Dumnezeul nostru a dat īn mīnile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne īnmulţea morţii.“

25.         Īn bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat īnaintea lor. L-au  aşezat īntre stīlpi.

26.         Şi Samson a zis tīnărului care-l ţinea de mīnă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stīlpii pe cari se reazimă casa, şi să mă razim de ei.“

27.         Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, cari priveau la Samson, cum juca.

28.         Atunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“

29.         Şi Samson a īmbrăţişat amīndoi stīlpii dela mijloc pe cari se sprijinea casa, şi s'a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stīnga.

30.         Samson a zis: „Să mor īmpreună cu Filistenii!“ S'a plecat cu toată  puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe cari i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decīt cei pe cari-i omorīse īn timpul vieţii.

31.         Fraţii lui şi toată casa tatălui său s'au pogorīt, şi l-au luat. Cīnd s'au suit īnapoi, l-au īngropat īntre Ţorea şi Eştaol, īn mormīntul tatălui său Manoah. El fusese judecător īn Israel douăzeci de ani.

 

Mica.

 

17

 

1.           Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.

2.           El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, cari ţi s'au luat, şi pentru cari ai blestemat chiar īn auzul urechilor mele, argintul acesta este īn mīnile mele, eu īl luasem.“ Şi mamă-sa a zis: „Binecuvīntat să fie fiul meu de Domnul!“

3.           El a dat īnapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint; şi mamă-sa a zis: „Īnchin cu mīna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da īnapoi.“

4.           El a dat argintul īnapoi mamei sale. Mamă-sa a luat două sute sicli de argint, şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse īn casa lui Mica.

5.           Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi, şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.

6.           Īn vremea aceea, nu era īmpărat īn Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.

7.           Era un tīnăr īn Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era Levit, şi locuia pentru o vreme acolo.

8.           Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmīndu-şi drumul, a ajuns īn muntele lui Efraim la casa lui Mica.

9.           Mica i-a zis: „De unde vii?“ El i-a răspuns: „Eu sīnt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă  potrivită.“

10.         Mica i-a zis: „Rămīi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu īţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de cari vei avea nevoie, şi mijloace de trai.“

11.         Şi Levitul a intrat la el. S'a hotărīt astfel să rămīnă la omul acesta, care a privit pe tīnăr ca pe unul din fiii lui.

12.         Mica a sfinţit pe Levit, şi tīnărul acesta i-a slujit ca preot şi a locuit īn casa lui.

13.         Şi Mica a zis: „Acum, ştiu că Domnul īmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.“

 

Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica.

 

18

 

1.           Īn vremea aceea, nu era īmpărat īn Israel; şi seminţia Daniţilor īşi cauta o moşie ca să se aşeze īn ea, căci pīnă īn ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire īn mijlocul semintiilor lui Israel.

2.           Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s'o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.“ Ei au ajuns īn muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au  rămas peste noapte acolo.

3.           Cīnd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tīnărului Levit, s'au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu īn locul acesta? Şi ce ai aici?“

4.           El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, īmi dă o simbrie, şi eu īi sīnt preot.“

5.           Ei i-au zis: „Īntreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc īn călătoria noastră.“

6.           Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă īn pace; călătoria pe care o faceţi este subt privirea Domnului.“

7.           Cei cinci oameni au plecat, şi au ajuns īn Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, īn felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; īn ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpīnind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n'aveau nici o legătură cu alţi oameni.

8.           S'au īntors la fraţii lor īn Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?“

9.           „Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim īmpotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpīnire pe ţara aceasta.

10.         Cīnd veţi intra īn ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o īn mīnile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămīnt.“

11.         Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, īncinşi cu armele lor de război.

12.         S'au suit, şi au tăbărīt la Chiriat-Iearim īn Iuda; de aceea locul acesta, care este īnapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pīnă īn ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan).

13.         Au trecut de acolo īn muntele lui Efraim şi au ajuns pīnă la casa lui Mica.

14.         Atunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvīntul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că īn casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.“

15.         Ei s'au abătut pe acolo, au intrat īn casa tīnărului Levit, īn casa lui Mica, şi l-au īntrebat de sănătate!

16.         Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, īncinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.

17.         Şi cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească ţara, s'au suit şi au intrat īn casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, īn timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, īncinşi cu armele lor de război.

18.         Cīnd au intrat īn casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?“

19.         Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi mīna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?“

20.         Preotul s'a bucurat īn inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s'a unit cu ceata poporului.

21.         Au pornit iarăş la drum şi au plecat, punīnd īnaintea lor copiii, vitele şi calabalīcurile.

22.         După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau īn casele vecine cu a lui Mica s'au strīns şi au urmărit pe fiii lui Dan.

23.         Au strigat după fiii lui Dan, cari s'au īntors şi au zis lui Mica: „Ce ai,  şi ce īnseamnă gloata aceasta de oameni?“

24.         El a răspuns: „Dumnezeii mei,  pe cari mi-i făcusem, mi i-aţi luat īmpreună cu preotul şi aţi plecat: ce-mi mai rămīne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: «Ce ai?“

25.         Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărīţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei perde şi pe tine şi pe cei din casa ta.“

26.         Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzīnd că sīnt mai tari decīt el, s'a īntors şi a venit acasă.

 

Cucerirea  cetăţii Lais.

 

27.         Au ridicat dar ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era īn slujba lui, şi s'au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi īn pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au ars cetatea.

28.         Nimeni n'a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n'aveau nicio legătură  cu alţi oameni: ea era īn valea care se īntinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit īn ea;

29.         au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai īnainte Lais.

30.         Au īnălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, pīnă pe vremea robirii ţării.

31.         Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, īn tot timpul cīt a fost casa lui Dumnezeu la Silo.

 

Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin.

 

19

 

1.           Pe vremea cīnd nu era īmpărat īn Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.

2.           Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă, şi l-a părăsit ca să se ducă īn casa tatălui ei īn Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3.           Bărbatul ei s'a sculat şi s'a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s'o aducă īnapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus īn casa tatălui ei; şi cīnd l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.

4.           Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mīncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.

5.           A patra zi, s'au sculat dis de dimineaţă, şi Levitul se pregătea  să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pīne, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca.“

6.           Şi au şezut de au mīncat şi au băut amīndoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te dar să rămīi aici la noapte, şi să ţi se veselească inima.“

7.           Bărbatul se scula să plece; dar īn urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.

8.           Īn ziua a cincea, s'a sculat dis de dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Īntăreşte-ţi mai īntīi inima, te rog; şi rămīi pīnă ce se va pleca ziua spre seară.“ Şi au mīncat amīndoi.

9.           Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui; dar socrul-său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e tīrziu, rămīi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămīi aici peste noapte, şi să ţi se veselească inima; mīne vă veţi scula disdedimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.“

10.         Bărbatul n'a vrut să mai rămīnă şi īn noaptea aceea, ci s'a sculat şi a plecat.

              A ajuns pīnă īn faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari īnşălaţi şi cu ţiitoarea lui.

11.         Cīnd s'au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpīnului său: „Haidem, să ne īndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiţilor, şi să rămīnem īn ea peste noapte“.

12.         Stăpīnul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm īntr'o cetate străină, unde nu sīnt copii de ai lui Israel, ci să mergem pīnă la Ghibea.“

13.         A mai zis slugii sale: „Haidem, să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, şi să rămīnem acolo peste noapte“.

14.         Au mers mai departe, şi apunea soarele cīnd s'au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin.

15.         S'au īndreptat īntr'acolo ca să se ducă să rămīnă peste noapte īn Ghibea.

              Levitul a intrat, şi s'a oprit īn piaţa cetăţii. Nu s'a găsit nimeni care să-i primească īn casă să rămīnă peste noapte.

16.         Şi iată că un bătrīn se īntorcea seara dela munca cīmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau Beniamiţi.

17.         El a ridicat ochii şi a văzut pe călător īn piaţa cetăţii. Şi bătrīnul i-a zis:  „Īncotro mergi, şi de unde vii?“

18.         El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pīnă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sīnt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească īn casă.

19.         Avem īnsă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pīne şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.“

20.         Bătrīnul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămīi īn piaţă peste noapte.“

21.         L-a dus īn casa lui, şi  a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mīncat şi au băut.

22.         Pe cīnd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au īnconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrīnului, stăpīnul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne īmpreunăm cu el.“

23.         Stăpīnul casei a ieşit la ei, şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat īn casa mea, nu săvīrşiţi mişelia aceasta.“

24.         Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar  nu săvīrşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită“.

25.         Oamenii aceia n'au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea, şi le-a adus-o afară.  Ei s'au  īmpreunat cu ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea pīnă dimineaţa: şi i-au dat drumul cīnd se lumina de ziuă.

26.         Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo pīnă la ziuă.

27.         Şi dimineaţa, bărbatul ei s'a sculat, a deschis uşa casei, şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era īntinsă la uşa casei, cu mīnile pe prag.

28.         El i-a zis: „Scoală-te, şi haidem să mergem!“ Ea n'a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, şi a plecat acasă.

29.         Cīnd a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui, şi a tăiat-o mădular cu mădular īn douăsprezece bucăţi, pe cari le-a trimes īn tot ţinutul lui Israel.

30.         Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s'a īntīmplat şi nu s'a văzut aşa ceva, decīnd s'au suit copiii lui Israel din Egipt pīnă īn ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi!“

 

Poporul la Miţpa.

 

20

 

1.           Toţii copiii lui Israel au ieşit dela Dan pīnă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s'a  strīns ca un singur om īnaintea Domnului, la Miţpa.

2.           Căpeteniile īntregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit īn adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, cari scoteau sabia.

3.           Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s'a īntīmplat această nelegiuire?“

4.           Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvīntul, şi a zis: „Ajunsesem, īmpreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămīnem peste noapte acolo.

5.           Locuitorii din Ghibea s'au sculat īmpotriva mea, şi au īnconjurat noaptea casa īn care eram. Aveau de gīnd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pīnă cīnd a murit.

6.           Mi-am luat ţiitoarea , şi am tăiat-o īn bucăţi, pe cari le-am trimes īn tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvīrşit o nelegiuire şi o mişelie īn Israel.

7.           Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o hotărīre aici!“

8.           Tot poporul s'a sculat ca un singur om, şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă īn cortul lui, şi nimeni să nu se īntoarcă acasă.

9.           Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem īmpotriva ei după cum vom ieşi la sorţ.

10.         Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr'o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde  pentru popor, pentruca, la īntoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea īn Israel.“

11.         Astfel toţi bărbaţii lui Israel s'au strīns īmpotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.

12.         Seminţiile lui Israel au trimes nişte oameni īn toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce īnseamnă nelegiuirea aceasta care s'a făcut īntre voi?

13.         Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omorīm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.“ Dar Beniamiţii n'au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.

14.         Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s'au strīns la Ghibea, ca să lupte īmpotriva copiilor lui Israel.

15.         Numărul Beniamiţilor ieşiţi īn ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, cari scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, cari alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.

16.         Īn tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi cari nu se slujeau de mīna dreaptă; toţi aceştia, aruncīnd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.

17.         S'a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s'a găsit patru sute de mii cari scoteau sabia, toţi bărbaţii de război.

18.         Şi copiii lui Israel s'au sculat, s'au suit la Betel, şi au īntrebat pe Dumnezeu, zicīnd: „Cine din noi să se suie īntīi ca să lupte īmpotriva fiilor lui Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Iuda să se suie īntīi.“

 

Seminţia lui Beniamin este aproape nimicită.

 

19.         Copiii lui Israel au pornit disdedimineaţă, şi au tăbărīt la Ghibea.

20.         Şi bărbaţii lui Israel au īnaintat ca să īnceapă lupta īmpotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s'au aşezat īn linie de bătae īmpotriva lor īnaintea cetăţii Ghibea.

21.         Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi īn ziua aceea au culcat la pămīnt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.

22.         Poporul, bărbaţii lui Israel, s'au īmbărbătat, şi s'au aşezat  din nou īn linie de bătaie īn locul unde se aşezaseră īn ziua īntīi.

23.         Şi copiii lui Israel s'au suit, şi au plīns īnaintea Domnului pīnă seara; au īntrebat pe Domnul, şi au zis: „Să  mă mai sui la luptă īmpotriva fiilor fratelui meu Beniamin?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă īmpotriva lui.“

24.         Copiii lui Israel au īnaintat īmpotriva fiilor lui Beniamin, īn ziua a doua.

25.         Şi īn aceeaş zi, Beniamiţii le-au ieşit īnainte din Ghibea, şi iarăş au culcat la pămīnt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi īn stare să poarte armele.

26.         Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s'au suit şi au venit la Betel; au plīns şi au rămas acolo īnaintea Domnului, au postit īn ziua aceea pīnă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire īnaintea Domnului.

27.         Şi copiii lui Israel au īntrebat pe Domnul - acolo se găsea atunci chivotul legămīntului lui Dumnezeu,

28.         şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea īnaintea lui Dumnezeu, - şi au zis: „Să mai pornesc la luptă īmpotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?“ Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mīne īi voi da īn mīnile voastre.“

29.         Atunci Israel a pus nişte oameni  la pīndă īn jurul cetăţii Ghibea.

30.         Copiii lui Israel s'au suit īmpotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s'au aşezat īn linie de bătaie īnaintea cetăţii Ghibea, ca şi īn celelalte dăţi.

31.         Şi fiii lui Beniamin au ieşit īnaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au īnceput să lovească de moarte īn popor, ca şi īn celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, cari suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cīmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.

32.         Fiii lui Beniamin ziceau:„ Iată-i bătuţi īnaintea noastră ca şi mai īnainte!“ Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim, şi să-i tragem departe de cetate la drumul mare.“

33.         Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s'au īnşiruit de bătaie la   Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, cari stăteau la pīndă, s'au aruncat din locul īn care erau, din Maare-Ghibea.

34.         Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns īnaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi īnchipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.

35.         Domnul a bătut pe Beniamin īnaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis īn ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi īn stare să poarte armele.

36.         Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sīnt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe cari-i puseseră la pīndă īmpotriva cetăţii Ghibea.

37.         Oamenii dela pīndă s'au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit īnainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei.

38.         După un semn asupra căruia se īnvoiseră  cu bărbaţii lui Israel, cei dela pīndă aveau să facă să se īnalţe din cetate un fum gros.

39.         Atunci bărbaţii lui Israel s'au īntors īn luptă. Beniaminţii le omorīseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi īnaintea noastră ca īn cea dintīi luptă!“

40.         Dar un fum gros īncepea să se īnalţe atunci din cetate. Beniamiţii s'au uitat īnapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea īntreagă spre cer.

41.         Bărbaţii lui Israel se īntorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s'au īnspăimīntat, văzīnd prăpădul care avea să-i ajungă.

42.         Au dat dosul īnaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce īn pustie., Dar năvălitorii s'au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămīnt, căci īi prinseseră la mijloc.

43.         Au īnconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de īndată  ce voia să se odihnească, pīnă īn faţa cetăţii Ghibea īnspre soare răsare.

44.         Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.

45.         Din ceice au dat dosul ca să fugă spre pustie la stīnca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pīnă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii.

46.         Īntreg numărul Beniamiţilor cari au perit īn ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni īn stare să poarte armele, toţi voinici.

47.         Şase sute de oameni erau ceice dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stīnca Rimon; acolo au rămas patru luni.

48.         Bărbaţii lui Israel s'au īntors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, dela oamenii din cetăţi pīnă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe cari le-au găsit īn cale.

 

Īnmulţirea din nou a seminţiei lui Beniamin.

 

21

 

1.           Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicīnd: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit“.

2.           Poporul a venit la Betel, şi a stat īnaintea lui Dumnezeu pīnă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,

3.           şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s'a īntīmplat aşa ceva īn Israel, să lipsească astăzi o seminţie īntreagă din Israel?“

4.           A doua zi, poporul s'a sculat disdedimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire.

5.           Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s'a suit la adunare īnaintea Domnului?“ Căci făcuseră un jurămīnt mare īmpotriva oricui nu s'ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.“

6.           Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită  o seminţie din Israel.

7.           Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul  să nu le dăm fetele noastre de neveste?“

8.           Ei au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?“ Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise īn tabără, la adunare.

9.           Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.

10.         Atunci adunarea a trimes īmpotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dīndu-le porunca aceasta: „Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.

11.         Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvīrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut īmpreunarea cu bărbat“.

12.         Au găsit īntre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus īn tabără la Silo, care este īn ţara Canaanului“.

13.         Toată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stīnca Rimon, şi să le vestească pacea.

14.         Īn timpul acela Beniamiţii s'au īntors şi li s'au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viaţă din femeile din  Iabes din  Galaad. Dar nu erau destule.

15.         Poporului īi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură īn seminţiile lui Israel.

16.         Bătrīnii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?“

17.         Şi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.

18.         Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicīnd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!“

19.         Şi au zis: „Iată, īn fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.“

20.         Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pīndă īn vii.

21.         Uitaţi-vă, şi cīnd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cīte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi īn ţara lui Beniamin.

22.         Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plīngă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n'am luat cīte o nevastă de fiecare īn război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.

23.         Fiii lui Beniamin au făcut  aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat şi s'au īntors īn moştenirea lor; au zidit iarăş, cetăţile,  şi au locuit acolo.

24.         Şi īn acelaş timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare īn seminţia lui şi īn familia lui, şi s'a īntors fiecare īn moştenirea lui.

25.         Pe vremea aceea, nu era īmpărat īn Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.