[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

IOV

 

(Psalmul 73. Eclesiast 8.14. Ioan 9.3. Romani 9.20. 1 Cor.4.3-5,9)

 

Propăşirea lui Iov.

 

1

 

1.           Era īn ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

 

2.           I s'au născut şapte fii şi trei fete.

3.           Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori.Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

4.           Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rīnd pe rīnd, cīte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănīnce şi să bea īmpreună cu ei.

5.           Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cīte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu īn inima lor.“ Aşa avea Iov obicei să facă.

 

 

Satana cere să se atingă de Iov.

 

6.           Fiii lui Dumnezeu au venit īntr'o zi de s'au īnfăţişat īnaintea Domnului. Şi a venit şi Satana īn mijlocul lor.

 

7.           Domnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreerarea pămīntului şi dela plimbarea pe care am făcut-o pe el.“

 

8.           Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămīnt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.“

 

9.           Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

10.         Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvīntat lucrul mīnilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.

 

11.         Dar ia īntinde-Ţi mīna, şi atinge-te de tot ce are, şi sīnt īncredinţat că Te va blestema īn faţă.“

 

12.         Domnul a zis Satanei: „Iată, īţi dau pe mīnă tot ce are, numai asupra lui să nu īntinzi mīna.“

              Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

 

Răbdarea lui Iov.

 

13.         Īntr'o zi, pe cīnd fiii şi fiicele lui Iov mīncau şi beau vin īn casa fratelui lor celui īntīi-născut,

 

14.         a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau līngă ei.

15.         Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

16.         Pe cīnd vorbea el īncă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

17.         Pe cīnd vorbea el īncă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, īnşiraţi īn trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.“

18.         Pe cīnd vorbea el īncă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mīncau şi beau vin īn casa fratelui lor īntīi-născut.

 

19.         Şi deodată, a venit un vīnt mare de dincolo de pustie, şi a izbit īn cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.“

20.         Atunci Iov s'a sculat, şi-a sfīşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncīndu-se la pămīnt, s'a īnchinat,

 

21.         şi a zis: „Gol am ieşit din pīntecele mamei mele, şi gol mă voi īntoarce īn sīnul pămīntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvīntat fie Numele Domnului!“

 

22.         Īn toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc, şi n'a vorbit nimic necuviincios īmpotriva lui Dumnezeu.

 

 

Satana īnvinuieşte pe Iov.

 

2

 

1.           Fiii lui Dumnezeu au venit īntr'o zi de s'au īnfăţişat īnaintea Domnului. Şi a venit şi Satana īn mijlocul lor şi s'a īnfăţişat īnaintea Domnului.

 

2.           Domnul a zis Satanei: „De unde vii?“ Şi Satana a răspuns Domnului: „Dela cutreierarea pămīntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“

 

3.           Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămīnt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare īn neprihănirea lui, şi tu Mă īndemni să-l perd fără pricină.“

 

4.           Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

5.           Dar ia īntinde-Ţi mīna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sīnt īncredinţat că Te va blestema īn faţă.“

 

6.           Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mīnă: numai cruţă-i viaţa.“

 

7.           Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

              Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pīnă īn creştetul capului.

 

8.           Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.

 

9.           Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămīi neclintit īn neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!“

 

10.         Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?“

              Īn toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc cu buzele lui.

 

              Cei trei prieteni vin la Iov.

11.         Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari-l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plīngă de milă şi să-l mīngīie.

Rom.12.15.

12.         Ridicīndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plīns. Şi-au sfīşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărīnă īn văzduh deasupra capetelor lor.

 

13.         Şi au şezut pe pămīnt līngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cīt de mare īi este durerea.

 

 

Plīngerea lui Iov.

 

3

 

1.           După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua īn care s'a născut.

2.           A luat cuvīntul şi a zis:

3.           „Blestemată să fie ziua īn care m'am născut,

 

               şi noaptea care a zis: «S'a zămislit un copil de parte bărbătească!»

4.           Prefacă-se īn īntunerec ziua aceea,

              să nu se īngrijească Dumnezeu de ea din cer,

              şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5.           S'o cuprindă īntunerecul şi umbra morţii,

              nori groşi să vină peste ea,

              şi neguri de peste zi s'o īnspăimīnte!

 

6.           Noaptea aceea! S'o acopere īntunerecul,

              să piară din an,

              să nu mai fie numărată īntre luni!

7.           Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8.           Blestemată să fie de ceice blastămă zilele,

              de ceice ştiu să īntărīte Leviatanul (Sau: crocodil.);

 

9.           să se īntunece stelele din amurgul ei,

              īn zădar să aştepte lumina,

              şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10.         Căci n'a īnchis pīntecele care m'a zămislit,

              nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11.         Dece n'am murit īn pīntecele mamei mele?

              Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pīntecele ei?

 

12.         Dece am găsit genunchi cari să mă primească?

              Şi ţīţe cari să-mi dea lapte?

 

13.         Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14.         cu īmpăraţii şi cei mari de pe pămīnt,

              cari şi-au zidit falnice morminte,

 

15.         cu domnitorii cari aveau aur,

              şi şi-au umplut casele cu argint.

16.         Sau n'aş mai fi īn viaţă,

              aş fi ca o stīrpitură īngropată,

              ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

 

17.         Acolo nu te mai necăjesc cei răi,

              acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18.         Acolo cei puşi īn lanţuri sīnt lăsaţi toţi īn pace,

              nu mai aud glasul asupritorului;

 

19.         cel mai mic şi cel mare sīnt tot una acolo,

              şi robul scapă de stăpīnul său.

20.         Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere,

              şi viaţă celor amăriţi la suflet,

 

21.         cari aşteaptă moartea şi nu vine;

              măcar că o doresc mai mult decīt o comoară,

 

22.         cari n'ar mai putea de bucurie

              şi de veselie, dacă ar găsi mormīntul? -

23.         Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie īncotro să meargă,

              pe care īl īngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

 

24.         Suspinurile īmi sīnt hrana de toate zilele,

              şi jalea mi se varsă ca apa.

25.         De ce mă tem, aceea mi se īntīmplă;

              de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26.         N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă,

              şi necazul dă peste mine.“

 

Cuvīntarea lui Elifaz către Iov.

 

4

 

1.           Elifaz din Teman a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Dacă vom īndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?

              Dar cine ar putea să tacă?

3.           De multeori tu ai īnvăţat pe alţii,

              şi ai īntărit mīnile slăbite.

 

4.           Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau,

              şi ai īntărit genunchii cari se īndoiau.

 

5.           Şi acum, cīnd este vorba de tine, eşti slab!

              Acum, cīnd eşti atins tu, te turburi!

              Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

 

6.           Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?

 

7.           Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit?

              Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

 

8.           După cīte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea īi seceră roadele!

 

9.           Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,

              nimiciţi de vīntul mīniei Lui.

10.         Mugetul leilor īncetează,

              dinţii puilor de lei sīnt zdrobiţi!

 

11.         Leul bătrīn piere din lipsă de pradă,

              şi puii leoaicei se risipesc.

 

 

Toţi oamenii sīnt vinovaţi.

 

12.         Un cuvīnt s'a furişat pīnă la mine,

              şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

13.         Īn clipa cīnd vedeniile de noapte frămīntă gīndul,

              cīnd oamenii sīnt cufundaţi īntr'un somn adīnc,

 

14.         m'a apucat groaza şi spaima,

              şi toate oasele mi-au tremut.

 

15.         Un duh a trecut pe līngă mine ...

              Tot părul mi s'a sbīrlit ca ariciul ...

16.         Un chip cu o īnfăţişare necunoscută era īnaintea ochilor mei.

              Şi am auzit un glas care şoptea īncetişor:

17.         „Fi-va omul fără vină īnaintea lui Dumnezeu?

              Fi-va el curat īnaintea Celui ce l-a făcut?

 

18.         Dacă n'are īncredere Dumnezeu nici īn slujitorii Săi,

              dacă găseşte El greşeli chiar la īngerii Săi,

 

19.         cu cīt mai mult la cei ce locuiesc īn case de lut, cari īşi trag obīrşia din ţărīnă,

              şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

 

20.         De dimineaţă pīnă seara sīnt zdrobiţi,

              pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

 

21.         Li se taie firul vieţii:

              mor, şi tot n'au căpătat īnţelepciunea!

 

 

Nelegiuitul piere.

 

5

 

1.           Strigă acum! Cine īţi va răspunde?

              Căruia dintre sfinţi īi vei vorbi?

2.           Nebunul piere ucis de mīnia lui,

              prostul moare ucis de aprinderea lui.

3.           Am văzut pe un nebun prinzīnd rădăcină;

              apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

 

4.           Fiii lui n'au noroc,

              sīnt călcaţi īn picioare la poartă,

              şi nimeni nu i scapă!

 

5.           Secerişul lui este mīncat de cei flămīnzi,

              cari vin să-l ia chiar şi din spini,

              şi averile lui sīnt īnghiţite de oameni īnsetaţi.

 

6.           Nenorocirea nu răsare din ţărīnă,

              şi suferinţa nu īncolţeşte din pămīnt.

7.           Omul se naşte ca să sufere,

              după cum scīnteia se naşte ca să zboare.

 

 

Ajutorul este la Dumnezeu.

 

8.           Eu aş alerga la Dumnezeu,

              lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

9.           El face lucruri mari şi nepătrunse,

              minuni fără număr.

 

10.         El varsă ploaia pe pămīnt,

              şi trimete apă pe cīmpii.

 

11.         El īnalţă pe cei smeriţi,

              şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

 

12.         El nimiceşte planurile oamenilor vicleni,

              şi mīnile lor nu pot să le īmplinească.

 

13.         El prinde pe cei īnţelepţi īn viclenia lor,

              şi planurile oamenilor īnşelători sīnt răsturnate:

 

14.         dau peste īntunerec īn mijlocul zilei,

              bījbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

 

15.         Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab īmpotriva ameninţărilor lor,

              şi-l scapă din mīna celor puternici.

 

16.         Aşa īncīt nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit,

              iar fărădelegea īşi īnchide gura.

 

 

La adăpostul lui Dumnezeu.

 

17.         Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!

              Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

 

18.         El face rana, şi tot El o leagă;

              El răneşte, şi mīna Lui tămăduieşte.

 

19.         De şase ori te va izbăvi din necaz,

              şi de şapte ori nu te va atinge răul.

 

20.         El te va scăpa de moarte īn vreme de foamete,

              şi de loviturile săbiei īn vreme de război.

 

21.         Vei fi la adăpost de biciul limbii,

              vei fi fără teamă cīnd va veni pustiirea.

 

22.         Vei rīde de pustiire ca şi de foamete,

              şi nu vei avea să te temi de fiarele pămīntului.

 

23.         Căci vei face legămīnt pīnă şi cu pietrele cīmpului,

              şi fiarele pămīntului vor fi īn pace cu tine.

 

24.         Vei avea fericire īn cortul tău,

              īţi vei găsi turmele īntregi,

25.         īţi vei vedea sămīnţa crescīndu-ţi,

              şi odraslele īnmulţindu-se ca iarba de pe cīmp.

 

26.         Vei intra īn mormīnt la bătrīneţă, ca snopul strīns la vremea lui.

 

27.         Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sīnt spre folosul tău!“

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

6

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cīntărească durerea,

              şi să mi se pună toate nenorocirile īn cumpănă,

3.           ar fi mai grele decīt nisipul mării: de aceea īmi merg cuvintele pīnă la nebunie!

 

4.           Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns,

              sufletul meu le suge otrava,

              şi groază Domnului bagă fiori īn mine!

 

5.           Sbiară măgarul sălbatec cīnd are verdeaţă?

              Mugeşte boul cīnd are de mīncare?

6.           Poţi mīnca ce-i fără gust şi fără sare?

              Are vreun gust albuşul unui ou?

7.           Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating,

              acela-i hrana mea, fie cīt de greţoasă ea!

8.           O, de mi s'ar asculta dorinţa,

              şi de mi-ar īmplini Dumnezeu nădejdea!

9.           De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

              īntindă-Şi mīna şi să mă prăpădească!

 

10.         Īmi va rămīnea măcar această mīngīiere,

              această bucurie īn durerile cu cari mă copleşeşte:

              că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfīnt.

 

11.         La ce să mai nădăjduiesc cīnd nu mai pot?

              La ce să mai aştept, cīnd sfīrşitul se ştie?

12.         Tăria mea oare este o tărie de piatră?

              Trupul meu e de aramă?

13.         Nu sīnt eu lipsit de ajutor,

              şi n'a fugit mīntuirea de mine?

 

Iov se tīnguieşte.

 

14.         Cel ce sufere are drept la mila prietenului,

              chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

 

15.         Fraţii mei s'au arătat īnşelători ca un pīrīu,

              ca albia pīraielor cari trec.

 

16.         Un sloi le turbură cursul,

              zăpada se īngrămădeşte pe ele;

17.         vine arşiţa vremii şi seacă,

              vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18.         Cete de călători se abat din drumul lor,

              se cufundă īn pustie, şi pier.

19.         Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele,

              călătorii din Seba sīnt plini de nădejde cīnd le văd.

 

20.         Dar rămīn īnşelaţi īn nădejdea lor,

              rămīn uimiţi cīnd ajung la ele.

 

21.         Aşa sīnteţi şi voi acum pentru mine.

              Voi īmi vedeţi necazul, şi vă īngroziţi!

 

22.         V'am zis eu oare: «Daţi-mi ceva,

              cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23.         scăpaţi-mă din mīna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mīna celor răi?»

24.         Īnvăţaţi-mă, şi voi tăcea;

              faceţi-mă să īnţeleg īn ce am păcătuit.

25.         O cīt de īnduplecătoare sīnt cuvintele adevărului!

              Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26.         Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis,

              şi să nu vedeţi decīt vīnt īn cuvintele unui desnădăjduit?

27.         Voi năpăstuiţi pe orfan,

              prigoniţi pe prietenul vostru.

 

28.         Uitaţi-vă la mine, vă rog!

              Doar nu voi minţi īn faţă!

29.         Īntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi;

              īntoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sīnt nevinovat!

 

30.         Este vreo nelegiuire pe limba mea,

              şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

 

Iov desnădăjduit.

 

7

 

1.           Soarta omului pe pămīnt este ca a unui ostaş,

              şi zilele lui sīnt ca ale unui muncitor cu ziua.

 

2.           Cum suspină robul după umbră,

              cum īşi aşteaptă muncitorul plata,

3.           aşa am eu parte de luni de durere,

              şi partea mea sīnt nopţi de suferinţă.

 

4.           Mă culc, şi zic:

              «Cīnd mă voi scula?

              Cīnd se va sfīrşi noaptea?»

              Şi mă satur de frămīntări pīnă īn revărsatul zorilor.

 

5.           Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămīntoasă,

              pielea-mi crapă şi se desface.

 

6.           Zilele mele sboară mai iuţi decīt suveica ţesătorului,

              se duc şi nu mai am nicio nădejde!

 

7.           Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare!

              Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

 

8.           Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi;

              ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

 

9.           Cum se risipeşte norul şi trece,

              aşa nu se va mai ridica celce se pogoară īn Locuinţa morţilor!

 

10.         Nu se va mai īntoarce īn casa lui,

              şi nu-şi va mai cunoaşte locul īn care locuia.

 

11.         De aceea nu-mi voi ţinea gura,

              ci voi vorbi īn neliniştea inimii mele,

              mă voi tīngui īn amărăciunea sufletului meu.

 

12.         Oare o mare sīnt eu, sau un balaur de mare,

              de-ai pus strajă īn jurul meu?

13.         Cīnd zic: «Patul mă va uşura,

              culcuşul īmi va alina durerile,»

 

14.         atunci mă īnspăimīnţi prin visuri,

              mă īngrozeşti prin vedenii.

15.         Ah! aş vrea mai bine gītuirea,

              mai bine moartea decīt aceste oase!

16.         Le dispreţuiesc!  ... nu voi trăi īn veci ...

              Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!

 

17.         Ce este omul, ca să-Ţi pese atīt de mult de el,

              ca să iei seama la el,

 

18.         să-l cercetezi īn toate dimineţile,

              şi să-l īncerci īn toate clipele?

19.         Cīnd vei īnceta odată să mă priveşti?

              Cīnd īmi vei da răgaz să-mi īnghit scuipatul?

20.         Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor?

              Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale,

              de am ajuns o povară chiar pentru mine īnsumi?

 

21.         Pentruce nu-mi ierţi păcatul,

              şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea?

              Căci voi adormi īn ţărīnă,

              şi cīnd mă vei căuta, nu voi mai fi!“

 

Cuvīntarea lui Bildad.

 

8

 

1.           Bildad către Şuah a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Pīnă cīnd vrei să vorbeşti astfel,

              şi pīnă cīnd vor fi cuvintele gurii tale ca un vīnt puternic?

3.           Oare va răsturna Dumnezeu dreptul?

              Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

 

4.           Dacă fiii tăi au păcătuit īmpotriva Lui,

              i-a dat pe mīna păcatului.

 

5.           Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu,

              dacă rogi pe Cel Atot puternic,

 

6.           dacă eşti curat şi fără prihană,

              atunci negreşit,El va veghea asupra ta,

              şi va da īnapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

7.           Vechea ta propăşire va fi mică

              faţă de cea de mai tīrziu. Īnvăţăminte din păţania celor dinainte.

8.           Īntreabă pe cei din neamurile trecute,

              şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

 

9.           Căci noi sīntem de ieri, şi nu ştim nimic,

              zilele noastre pe pămīnt nu sīnt decīt o umbră. -

 

10.         Ei te vor īnvăţa, īţi vor vorbi,

              şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

11.         «Creşte papura fără baltă?

              Creşte trestia fără umezeală?

12.         Fiind īncă verde şi fără să se taie,

              ea se usucă mai repede decīt toate ierburile.

 

13.         Aşa se īntīmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu,

              şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

 

14.         Īncrederea lui este zdrobită,

              şi sprijinul lui este o pīnză de păianjen.

15.         Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare;

              se prinde de ea, dar nu ţine.

 

16.         Cum dă soarele, īnverzeşte,

              īşi īntinde ramurile peste grădina sa,

17.         īşi īmpleteşte rădăcinile printre pietre,

              pătrunde pīnă īn ziduri.

18.         Dar dacă-l smulgi din locul īn care stă,

              locul acesta se leapădă de el şi zice:

              «Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!»

 

19.         Iată, aşa sīnt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui;

              apoi din acelaş pămīnt răsar alţii după el.

 

20.         Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană,

              şi nu ocroteşte pe cei răi.

21.         Ba īncă, El īţi umple gura cu strigăte de bucurie,

              şi buzele cu cīntări de veselie.

22.         Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine,

              iar cortul celor răi va pieri.“»

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

9

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Ştiu bine că este aşa.

              Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate īnaintea lui Dumnezeu?

 

3.           Dacă ar voi să se certe cu El,

              din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

4.           A Lui este īnţelepciunea, şi atotputernicia:

              cine I s'ar putea īmpotrivi fără să fie pedepsit?

 

5.           El mută deodată munţii,

              şi-i răstoarnă īn mīnia Sa.

6.           Zguduie pămīntul din temelia lui,

              de i se clatină stīlpii.

 

7.           Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare;

              şi ţine stelele supt pecetea Lui.

8.           Numai El īntinde cerurile,

              şi umblă pe īnălţimile mării.

 

9.           El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele,

              şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

 

10.         El face lucruri mari şi nepătrunse,

              minuni fără număr.

 

11.         Iată, El trece pe līngă mine, şi nu-L văd,

              se duce şi nu-L zăresc.

 

12.         Dacă apucă El, cine-L va opri?

              Cine-I va zice: „Ce faci?“

 

13.         Dumnezeu nu-Şi īntoarce mīnia;

              supt El se pleacă toţi sprijinitorii mīndriei.

 

14.         Şi eu, cum să-I răspund?

              Ce cuvinte să aleg?

15.         Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde.

              Nu pot decīt să mă rog judecătorului.

 

16.         Şi chiar dacă m'ar asculta, cīnd Īl chem,

              tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

17.         El, care mă izbeşte ca īntr'o furtună,

              care īmi īnmulţeşte fără pricină rănile,

 

18.         care nu mă lasă să răsuflu,

              mă satură de amărăciune.

19.         Să alerg la putere? El este atotputernic.

              La dreptate? Cine mă va apăra?

20.         Oricītă dreptate aş avea, gura mea mă va osīndi;

              şi oricīt de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21.         Nevinovat! Sīnt; dar nu ţin la viaţă, īmi dispreţuiesc viaţa.

22.         Ce-mi pasă la urma urmei?

              Căci, īndrăznesc s'o spun:

              El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

 

23.         Şi dacă biciul ar pricinui măcar īndată moartea! ...

              Dar El rīde de īncercările celui nevinovat.

24.         Pămīntul este dat pe mīnile celui nelegiuit;

              El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

 

25.         Zilele mele aleargă mai iuţi decīt un alergător;

              fug fără să fi văzut fericirea;

 

26.         trec ca şi corăbiile cele iuţi,

              ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

 

27.         Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferinţele,

              să-mi las īntristarea, şi să fiu voios,»

 

28.         sīnt īngrozit de toate durerile mele.

              Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

 

29.         Şi dacă voi fi judecat vinovat,

              pentruce să mă mai trudesc degeaba?

30.         Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă,

              chiar dacă mi-aş curăţi mīnile cu leşie,

 

31.         Tu tot m'ai cufunda īn mocirlă,

              de s'ar scīrbi pīnă şi hainele de mine!

32.         Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde,

              şi să mergem īmpreună la judecată.

 

33.         Nici nu este vreun mijlocitor īntre noi,

              care să-şi pună mīna peste noi amīndoi.

 

34.         Să-Şi tragă īnsă varga deasupra mea,

              şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

 

35.         Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El.

              Altfel, nu sīnt stăpīn pe mine.

 

10

 

1.           M'am desgustat de viaţă!

              Voi da drum slobod plīngerii mele,

              voi vorbi īn amărăciunea sufletului meu.

 

2.           Eu zic lui Dumnezeu: «Nu mă osīndi!

              Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3.           Īţi place să chinuieşti,

              să dispreţuieşti făptura mīnilor Tale,

              īn timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4.           Oare ai ochi de carne,

              sau vezi cum vede un om?

 

5.           Zilele Tale sīnt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6.           ca să cercetezi fărădelegea mea

              şi să cauţi păcatul meu,

7.           cīnd ştii bine că nu sīnt vinovat,

              şi că nimeni nu mă poate scăpa din mīna Ta?

 

8.           Mīnile Tale m'au făcut şi m'au zidit,

              ele m'au īntocmit īn īntregime ...

              Şi Tu să mă nimiceşti!

 

9.           Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci īn ţărīnă?

 

10.         Nu m'ai muls ca laptele?

 

              Nu m'ai īnchegat ca brīnza?

11.         M'ai īmbrăcat cu piele şi carne,

              m'ai ţesut cu oase şi vine;

12.         mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,

              m'ai păstrat cu suflarea prin īngrijirile şi paza Ta.

13.         Iată totuş ce ascundeai īn inima Ta,

              iată, ştiu acum, ce aveai de gīnd:

14.         că, dacă păcătuiesc, să mă pīndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

 

15.         Dacă sīnt vinovat, vai de mine!

              Dacă sīnt nevinovat, nu īndrăznesc să-mi ridic capul,

              sătul de ruşine şi cufundat īn ticăloşia mea.

 

16.         Şi dacă īndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu,

              mă loveşti cu lucruri de mirat,

 

17.         Īmi pui īnainte noi martori īmpotrivă,

              Īţi creşte mīnia īmpotriva mea,

              şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18.         Pentruce m'ai scos din pīntecele mamei mele?

              O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

 

19.         Aş fi ca şi cum n'aş fi fost,

              şi din pīntecele mamei mele aş fi trecut īn mormīnt!

20.         Nu sīnt zilele mele destul de puţine?

              Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

 

21.         īnainte de a mă duce, ca să nu mă mai īntorc,

22.         īn ţara īntunerecului şi a umbrei morţii,

              īn ţara negurii adīnci,

              unde domneşte umbra morţii şi neorīnduiala,

              şi unde lumina este ca īntunerecul!“

 

 

Cuvīntarea lui Ţofar.

 

11

 

1.           Ţofar din Naama a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Să rămīnă această năvală de cuvinte fără răspuns,

              şi să creadă limbutul că are dreptate?

3.           Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă?

              Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4.           Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept,

              şi sīnt curat īn ochii Tăi.» -

 

5.           A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,

              de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

6.           şi de ţi-ar descoperi tainele īnţelepciunii Lui, ale īnţelepciunii Lui nemărginite,

              ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

 

7.           Poţi spune tu că poţi pătrunde adīncimile lui Dumnezeu,

              că poţi ajunge la cunoştinţa desăvīrşită a Celui Atot puternic?

 

8.           Cīt cerurile-i de īnaltă: ce poţi face?

              Mai adīncă decīt Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9.           Īntinderea ei este mai lungă decīt pămīntul,

              şi mai lată decīt marea.

10.         Dacă apucă, dacă īnchide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

 

11.         Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele,

              vede uşor pe vinovaţi.

 

12.         Omul dimpotrivă, are minte de nebun,

              şi s'a născut ca mīnzul unui măgar sălbatic!

 

13.         Tu, īndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu,

              īntinde-ţi mīnile spre El.

 

14.         Depărtează-te de fărădelege,

              şi nu lăsa nedreptatea să locuiască īn cortul tău.

 

15.         Şi atunci, īţi vei ridica fruntea fără teamă,

              vei fi tare şi fără frică;

 

16.         īţi vei uita suferinţele,

              şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

 

17.         Zilele tale vor străluci mai tare decīt soarele la amiază,

              īntunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

 

18.         Vei fi plin de īncredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică.

              Te vei uita īn jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

 

19.         Te vei culca şi nimeni nu te va turbura,

              şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20.         Dar ochii celor răi se vor topi;

              ei n'au loc de scăpare:

              moartea, iată nădejdea lor!“

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

12

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „S'ar putea zice, īn adevăr, că neamul omenesc sīnteţi voi,

              şi că odată cu voi va muri şi īnţelepciunea!

3.           Am şi eu minte ca voi, nu sīnt mai pe jos decīt voi.

              Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

 

4.           Eu sīnt de batjocura prietenilor mei,

              cīnd cer ajutorul lui Dumnezeu:

              dreptul, nevinovatul, de batjocură!

 

5.           Dispreţ īn nenorocire! - iată zicerea celor fericiţi:

              dă brīnci cui alunecă cu piciorul!

6.           Jăfuitorilor li se lasă corturile īn pace,

              celor ce mīnie pe Dumnezeu le merge bine,

              măcar că Dumnezeul lor este īn pumn.

 

7.           Īntreabă dobitoacele, şi te vor īnvăţa,

              păsările cerului, şi īţi vor spune;

8.           vorbeşte pămīntului, şi te va īnvăţa;

              şi peştii mării īţi vor povesti.

9.           Cine nu vede īn toate acestea

              dovada că mīna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10.         El ţine īn mīnă sufletul a tot ce trăieşte,

              suflarea oricărui trup omenesc.

 

11.         Nu deosebeşte urechea cuvintele,

              cum gustă cerul gurii mīncările?

 

12.         La bătrīni se găseşte īnţelepciunea,

              şi īntr'o viaţă lungă e priceperea.

 

13.         La Dumnezeu este īnţelepciunea şi puterea;

              sfatul şi priceperea ale Lui sīnt.

 

14.         Ce dărīmă El, nu va fi zidit din nou;

              pe cine-l īnchide El, nimeni nu-l va scăpa.

 

15.         El opreşte apele şi totul se usucă;

              El le dă drumul, şi pustiesc pămīntul.

 

16.         El are puterea şi īnţelepciunea;

              El stăpīneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

 

17.         El ia robi pe sfetnici,

              şi turbură mintea judecătorilor.

 

18.         El desleagă legătura īmpăraţilor,

              şi le pune o frīnghie īn jurul coapselor.

19.         El ia robi pe preoţi;

              El răstoarnă pe cei puternici

20.         El taie vorba celor meşteri la vorbă;

              El ia mintea celor bătrīni.

 

21.         El varsă dispreţul asupra celor mari;

              El desleagă brīul celor tari.

 

22.         El descopere ce este ascuns īn īntunerec,

              El aduce la lumină umbra morţii.

 

23.         El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le īntinde pīnă departe, şi El le aduce īnapoi īn hotarele lor.

 

24.         El ia mintea căpeteniilor poporului,

              El īi face să rătăcească īn pustiuri fără drum,

 

25.         unde bījbăie prin īntunerec, şi nu văd desluşit;

              El īi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

 

 

13

 

1.           Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

              urechea mea a auzit şi a luat seama.

2.           Ce ştiţi voi, ştiu şi eu,

              nu sīnt mai pe jos decīt voi.

 

3.           Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,

              vreau să-mi apăr pricina īnaintea lui Dumnezeu.

 

4.           Căci voi sīnteţi nişte făuritori de minciuni,

              sīnteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

 

5.           O, de aţi fi tăcut,

              ce īnţelepciune aţi fi arătat!

 

6.           Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea,

              şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7.           Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu?

              Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?

8.           Vreţi să ţineţi cu El

              şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9.           Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare?

              Sau vreţi să-L īnşelaţi cum īnşelaţi pe un om?

10.         Nu, nu; ci El vă va osīndi,

              dacă īn ascuns nu lucraţi decīt părtinindu-L pe El.

11.         Nu vă īnfricoşează măreţia Lui?

              Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12.         Părerile voastre sīnt păreri de cenuşă,

              īntăriturile voastre sīnt īntărituri de lut.

13.         Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!

              Īntīmplă-mi-se ce mi s'ar īntīmpla.

14.         Īmi voi lua carnea īn dinţi,

              şi īmi voi pune viaţa īn joc.

 

15.         Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit;

              dar īmi voi apăra purtarea īn faţa Lui.

 

16.         Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,

              căci un nelegiuit nu īndrăzneşte să vină īnaintea Lui.

17.         Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,

              luaţi aminte la cele ce voi spune.

18.         Iată-mă sīnt gata să-mi apăr pricina,

              căci ştiu că am dreptate.

19.         Are cineva ceva de spus īmpotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

 

20.         Numai două lucruri fă-mi,

              şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

 

21.         Trage-Ţi mīna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

 

22.         Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde;

              sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

23.         Cīte fărădelegi şi păcate am făcut?

              Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

24.         Pentru ce Īţi ascunzi Faţa,

              şi mă iei drept vrăjmaş?

 

25.         Vrei să loveşti o frunză suflată de vīnt?

              Vrei să urmăreşti un pai uscat?

 

26.         Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare,

              şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

 

27.         Pentru ce să-mi pui picioarele īn butuci,

              să-mi pīndeşti toate mişcările,

              să pui hotar paşilor mei,

 

28.         cīnd trupul meu cade īn putrezire

              ca o haină mīncată de molii?

 

14

 

1.           Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

 

2.           Se naşte şi e tăiat ca o floare;

              fuge şi piere ca o umbră.

 

3.           Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis!

              Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

 

4.           Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat?

              Nu poate să iasă niciunul.

 

5.           Dacă zilele lui sīnt hotărīte,

              dacă i-ai numărat lunile,

              dacă i-ai īnsemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

 

6.           īntoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă-i răgaz,

              să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfīrşitul zilei.

 

7.           Un copac, şi tot are nădejde:

              căci cīnd este tăiat, odrăsleşte din nou,

              şi iar dă lăstari.

 

8.           Cīnd i-a īmbătrīnit rădăcina īn pămīnt,

              cīnd īi piere trunchiul īn ţărīnă,

9.           īnverzeşte iarăş de mirosul apei,

              şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10.         Dar omul cīnd moare, rămīne īntins;

              omul, cīnd īşi dă sufletul, unde mai este?

11.         Cum pier apele din lacuri,

              şi cum seacă şi se usucă rīurile,

12.         aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;

              cīt vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă,

              şi nu se mai scoală din somnul lui.

 

13.         Ah! de m'ai ascunde īn locuinţa morţilor,

              de m'ai acoperi pīnă-Ţi va trece mīnia,

              şi de mi-ai rīndui o vreme cīnd Īţi

              vei aduce iarăş aminte de mine!

14.         Dacă omul odată mort ar putea să mai īnvieze,

              aş mai trage nădejde īn tot timpul suferinţelor mele,

              pīnă mi se va schimba starea īn care mă găsesc.

 

15.         Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde,

              şi Ţi-ar fi dor de făptura mīnilor Tale.

 

16.         Dar astăzi īmi numeri paşii,

              ai ochiul asupra păcatelor mele;

 

17.         călcările mele de lege sīnt pecetluite īntr'un mănunchi,

              şi născoceşti fărădelegi īn sarcina mea.

 

18.         Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,

              cum piere stīnca din locul ei,

19.         cum este mīncată piatra de ape,

              şi cum este luat pămīntul de rīu:

              aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20.         Īl urmăreşti īntr'una, şi se duce;

              Īi schimonoseşti faţa, şi apoi īi dai drumul.

21.         De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic;

              de sīnt īnjosiţi, habar n'are.

 

22.         Numai pentru el simte durere īn trupul lui,

              numai pentru el simte īntristare īn sufletul lui.“

 

A doua cuvīntare a lui Elifaz.

 

15

 

1.           Elifaz din Teman a luat cuvīntul, şi a zis:

2.           „Se cade să dea īnţeleptul ca răspuns īnţelepciune deşartă?

              Sau să-şi umfle pieptul cu vīnt de răsărit?

3.           Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic,

              şi prin cuvīntări cari nu slujesc la nimic?

4.           Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,

              nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

5.           Nelegiuirea ta īţi cīrmuieşte gura,

              şi īmprumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6.           Nu eu, ci gura ta te osīndeşte,

              buzele tale mărturisesc īmpotriva ta.

 

7.           Tu eşti omul care s'a născut īntīi?

              Te-ai născut tu īnaintea dealurilor?

 

8.           Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu;

              şi ai sorbit din ele īnţelepciune pentru tine?

 

9.           Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?

              Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

 

10.         Īntre noi sīnt peri albi, bătrīni,

              oameni mai īnziliţi decīt tatăl tău.

 

11.         Puţin lucru sīnt mīngīierile lui Dumnezeu pentru tine,

              şi cuvintele cari-ţi vorbesc atīt de blīnd? ...

12.         Īncotro te trage inima,

              şi ce īnseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13.         Ce! īmpotriva lui Dumnezeu īţi īndrepţi tu mīnia,

              şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

14.         «Ce este omul, ca să fie curat?

              Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

 

15.         Dacă n'are īncredere Dumnezeu nici īn sfinţii Săi,

              dacă nici cerurile nu sīnt curate īnaintea Lui,

 

16.         cu cīt mai puţin fiinţa urīcioasă şi stricată - omul,

              care bea nelegiuirea ca apa!

 

17.         Vreau să te īnvăţ, ascultă-mă!

              Voi istorisi ce am văzut,

18.         ce au arătat īnţelepţii,

              ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

 

19.         cărora singuri li se dăduse ţara,

              şi printre cari nici un străin nu venise īncă.

 

20.         «Omul cel rău īşi duce īn nelinişte toate zilele vieţii,

              toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

 

21.         Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:

              Īn mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

 

22.         El nu trage nădejde să scape de īntunerec,

              vede sabia care-l ameninţă;

23.         aleargă īncoace şi īncolo să caute pīne,

              ştie că-l aşteaptă ziua īntunerecului.

 

24.         Necazul şi neliniştea īl īnspăimīntă,

              şi se aruncă asupra lui ca un īmpărat gata de luptă.

25.         Căci a ridicat mīna īmpotriva lui Dumnezeu,

              s'a īmpotrivit Celui Atot Puternic,

26.         şi a avut īndrăzneala să se năpustească asupra Lui

              cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27.         Avea faţa acoperită cu grăsime,

              coapsele īncărcate cu osīnză,

28.         şi locuia īn cetăţi nimicite,

              īn case părăsite,

              sortite să fie dărīmate.

29.         Nu se va mai īmbogăţi,

              averea nu-i va creşte,

              şi avuţia nu se va mai īntinde pe pămīnt.

30.         Nu va putea ieşi din īntunerec,

              flacăra īi va arde mlădiţele,

              şi Dumnezeu īl va pierde cu suflarea gurii Lui.

 

31.         Dacă se īncrede īn rău, se īnşeală,

              căci răul īi va fi răsplata.

 

32.         Ea va veni īnainte de capătul zilelor lui,

              şi ramura lui nu va mai īnverzi.

 

33.         Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei īncă verzi,

              ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34.         Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă,

              şi cortul omului stricat īl va mīnca focul.

35.         El zămisleşte răul şi naşte răul:

              īn sīnul lui coace roade cari-l īnşeală.“»

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

16

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Astfel de lucruri am auzit eu des;

              voi toţi sīnteţi nişte mīngīietori supărăcioşi.

 

3.           Cīnd se vor sfīrşi aceste vorbe īn vīnt?

              Şi pentruce atīta supărare īn răspunsurile tale?

4.           Ca voi aş vorbi eu,

              de aţi fi īn locul meu?

              V'aş copleşi cu vorbe,

              aş da din cap la voi,

 

5.           v'aş mīngīia cu gura,

              şi aş mişca din buze

              ca să vă uşurez durerea?

6.           Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină,

              iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7.           Dar acum, vai! El m'a stors de puteri ...

              Mi-ai pustiit toată casa!

8.           M'ai apucat, ca pe un vinovat;

              dovadă slăbiciunea mea,

              care se ridică şi mă īnvinuie īn faţă.

9.           Mă sfīşie şi mă urmăreşte īn mīnia Lui,

              scrīşneşte din dinţi īmpotriva mea,

              mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

 

10.         Ei deschid gura să mă mănīnce,

              mă ocărăsc şi mă bat peste obraji,

              se īnvierşunează cu toţii după mine.

 

11.         Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi,

              şi mă aruncă īn mīnile celor răi.

 

12.         Eram liniştit, şi m'a scuturat,

              m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit,

              a tras asupra mea ca īntr'o ţintă.

 

13.         Săgeţile Lui mă īnconjură de toate părţile;

              īmi străpunge rărunchii fără milă,

              īmi varsă fierea pe pămīnt,

14.         mă frīnge bucăţi, bucăţi,

              se aruncă asupra mea ca un războinic.

15.         Mi-am cusut un sac pe piele,

              şi mi-am prăvălit capul īn ţărīnă.

 

16.         Plīnsul mi-a īnroşit faţa;

              şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17.         Totuş n'am făcut nicio nelegiuire,

              şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18.         Pămīntule, nu-mi acoperi sīngele,

              şi vaietele mele să n'aibă margine!

 

19.         Chiar acum, martorul meu este īn cer,

              apărătorul meu este īn locurile īnalte.

 

20.         Prietenii mei rīd de mine,

              dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

21.         să facă dreptate omului īnaintea lui Dumnezeu,

              şi fiului omului īmpotriva prietenilor lui.

 

22.         Căci numărul anilor mei se apropie de sfīrşit,

              şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai īntoarce.

 

 

17

 

1.           Mi se pierde suflarea,

              mi se sting zilele,

              mă aşteaptă mormīntul.

 

2.           Sīnt īnconjurat de batjocoritori,

              şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

 

3.           Pune-Te singur zălog pentru mine īnaintea Ta;

              altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

 

4.           Căci le-ai īncuiat inima īn faţa priceperii.

              De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

5.           Cine dă pe prieteni să fie prădaţi,

              copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6.           M'a făcut de basmul oamenilor,

              şi ca unul pe care-l scuipi īn faţă!

 

7.           Ochiul mi se īntunecă de durere;

              toate mădularele mele sīnt ca o umbră.

 

8.           Oamenii fără prihană sīnt īnmărmuriţi de aceasta,

              şi cel nevinovat se răscoală īmpotriva celui nelegiuit.

9.           Cel fără prihană rămīne totuş tare pe calea lui,

              cel cu mīnile curate se īntăreşte tot mai mult.

 

10.         Dar voi toţi, īntoarceţi-vă,

              veniţi iarăş cu cuvīntările voastre,

              şi vă voi arăta că īntre voi niciunul nu e īnţelept.

 

11.         Ce! mi s'au dus zilele,

              mi s'au nimicit planurile,

              planurile acelea făcute cu atīta iubire īn inima mea ...

 

12.         Şi ei mai spun că noaptea este zi,

              că se apropie lumina, cīnd īntunerecul a şi venit!

13.         Cīnd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă,

              cīnd īn īntunerec īmi voi īnălţa culcuşul;

14.         cīnd strig gropii: «Tu eşti tatăl meu!»

              Şi viermilor: «Voi sīnteţi mama şi sora mea!»

15.         Unde mai este atunci nădejdea mea?

              Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16.         Ea se va pogorī cu mine la porţile locuinţei morţilor,

              cīnd vom merge īmpreună (Nădejdea mea şi eu.) să ne odihnim īn ţărīnă.“

 

 

A doua cuvīntare a lui Bildad.

 

18

 

1.           Bildad din Şuah a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Cīnd vei pune capăt acestor cuvīntări?

              Vino-ţi īn minte şi apoi vom vorbi.

3.           Pentruce ne socoţi atīt de dobitoci?

              Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

 

4.           Oare pentru tine, care te sfīşii īn mīnia ta,

              s'ajungă pustiu pămīntul,

              şi să se strămute stīncile din locul lor?

 

5.           Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

 

6.           Se va īntuneca lumina īn cortul lui,

              şi se va stinge candela deasupra lui.

 

7.           Paşii lui cei puternici se vor strīmta;

              şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

 

8.           Căci calcă cu picioarele pe laţ,

              şi umblă prin ochiuri de reţea;

 

9.           este prins īn cursă de călcăi,

              şi laţul pune stăpīnire pe el;

 

10.         capcana īn care se prinde este ascunsă īn pămīnt,

              şi prinzătoarea īi stă pe cărare.

11.         De jur īmprejur īl apucă spaima,

              şi-l urmăreşte pas cu pas.

 

12.         Foamea īi mănīncă puterile,

              nenorocirea este alături de el.

 

13.         Mădularele īi sīnt mistuite unul după altul,

              mădularele īi sīnt mīncate de īntīiul născut al morţii.

14.         Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost,

              şi este tīrīt spre īmpăratul spaimelor.

 

15.         Nimeni din ai lui nu locuieşte īn cortul lui,

              pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16.         Jos, i se usucă rădăcinile;

              sus īi sīnt ramurile tăiate.

 

17.         Īi piere pomenirea de pe pămīnt,

              numele lui nu mai este pe uliţă.

 

18.         Este īmpins din lumină īn īntunerec,

              şi este izgonit din lume.

19.         Nu lasă nici moştenitori, nici sămīnţă īn poporul său,

              nicio rămăşiţă vie īn locurile īn cari locuia.

 

20.         Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui,

              şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

 

21.         Aceasta este soarta celui rău,

              aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.“

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

19

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Pīnă cīnd īmi veţi īntrista sufletul,

              şi mă veţi zdrobi cu cuvīntările voastre?

3.           Iată că de zece ori m'aţi batjocorit;

              nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

 

4.           Dacă am păcătuit cu adevărat,

              numai eu sīnt răspunzător de aceasta.

5.           Credeţi că mă puteţi lua de sus?

              Credeţi că mi-aţi dovedit că sīnt vinovat?

 

6.           Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte,şi mă īnveleşte cu laţul Lui.

7.           Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde;

              cer dreptate, şi dreptate nu este!

8.           Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece;

              a răspīndit īntunerec pe cărările mele.

 

9.           M'a despoiat de slava mea,

              mi-a luat cununa de pe cap,

 

10.         m'a zdrobit din toate părţile, şi pier;

              mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11.         S'a aprins de mīnie īmpotriva mea,

              S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

 

12.         Oştile Lui au pornit deodată īnainte,

              şi-au croit drum pīnă la mine,

              şi au tăbărīt īn jurul cortului meu.

 

13.         A depărtat pe fraţii mei dela mine,

              şi prietenii mei s'au īnstrăinat de mine.

 

14.         Rudele mele m'au părăsit,

              şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15.         Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin,

              īn ochii lor sīnt un necunoscut.

16.         Chem pe robul meu, şi nu răspunde;

              īl rog cu gura mea, şi degeaba.

17.         Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele,

              şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18.         Pīnă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

 

19.         Aceia īn cari mă īncredeam mă urăsc,

              aceia pe cari īi iubeam s'au īntors īmpotriva mea.

 

20.         Oasele mi se ţin de piele şi de carne;

              nu mi-a mai rămas decīt pielea de pe dinţi.

 

21.         Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

              Căci mīna lui Dumnezeu m'a lovit.

 

22.         Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu?

              Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

 

23.         Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise,

              să fie scrise īntr'o carte;

24.         aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier

              şi cu plumb īn stīncă pe vecie ...

25.         Dar ştiu că Răscumpărătorul (Evreieşte: Goel.) meu este viu,

              şi că se va ridica la urmă pe pămīnt.

26.         Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne,

              voi vedea totuş pe Dumnezeu.

 

27.         Īl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;

              ochii mei Īl vor vedea, şi nu ai altuia.

              Sufletul meu tīnjeşte de dorul acesta īnlăuntrul meu.

28.         Atunci veţi zice: «Pentruce-l urmăream noi?»

              Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

 

29.         Temeţi-vă de sabie:

              căci pedepsele date cu sabia sīnt grozave!

              Şi să ştiţi că este o judecată.“

 

 

A doua cuvīntare a lui Ţofar.

 

20

 

1.           Ţofar din Naama a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Gīndurile mele mă silesc să răspund,

              şi frămīntarea mea nu-mi dă pace.

3.           Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine,

              şi din adīncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4.           Nu ştii tu că, de mult de tot,

              de cīnd a fost aşezat omul pe pămīnt,

5.           biruinţa celor răi a fost scurtă,

              şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

 

6.           Chiar dacă s'ar īnălţa pīnă la ceruri,

              şi capul i-ar ajunge pīnă la nori,

 

7.           va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,

              şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»

 

8.           Va sbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi;

              va pieri ca o vedenie de noapte.

 

9.           Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,

              locul īn care locuia nu-l va mai zări.

 

10.         Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,

              şi mīnile lui vor da īnapoi ce a răpit cu sila.

 

11.         Oasele lui, pline de vlaga tinereţii,

              īşi vor avea culcuşul cu el īn ţărīnă.

 

12.         Dulce era răul īn gura lui,

              īl ascundea subt limbă,

13.         īl mesteca īntr'una şi nu-l lăsa,

              īl ţinea īn cerul gurii:

14.         dar hrana lui se va preface īn măruntaiele lui,

              va ajunge īn trupul lui o otravă de aspidă.

15.         Bogăţiile īnghiţite le va vărsa,

              Dumnezeu le va scoate din pīntecele lui.

16.         Otravă de aspidă a supt,

              şi de aceea, limba năpīrcii īl va ucide.

17.         Nu-şi va mai plimba privirile peste pīraiele

              şi rīurile de miere şi de lapte,

 

18.         va da īnapoi ce a cīştigat,

              şi nu va mai trage folos din cīştig;

              va da īnapoi tot ce a luat,

              şi nu se va mai bucura de el,

 

19.         căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară,

              a dărīmat case şi nu le-a zidit la loc.

20.         Lăcomia lui n'a cunoscut margini;

              dar nu va scăpa ce are mai scump.

 

21.         Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

22.         Īn mijlocul belşugului va fi īn nevoie;

              mīna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23.         Şi iată, ca să-i umple pīntecele,

              Dumnezeu va trimete peste el focul mīniei Lui,

              şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

 

24.         Dacă va scăpa de armele de fer,

              īl va străpunge arcul de aramă.

 

25.         Īşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui,

              şi īl apucă spaimele morţii.

 

26.         Toate nenorocirile sīnt păstrate pentru comorile lui;

              va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul,

 

              şi ce va mai rămīnea īn cortul lui va fi ars de foc.

27.         Cerurile īi vor desveli fărădelegea,

              şi pămīntul se va ridica īmpotriva lui.

28.         Veniturile casei lui se vor perde,

              vor pieri īn ziua mīniei lui Dumnezeu.

29.         Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,

              aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.“

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

21

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mīngīiere.

3.           Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog;

              şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

 

4.           Oare īmpotriva unui om se īndreaptă plīngerea mea?

              Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

5.           Priviţi-mă, miraţi-vă,

              şi puneţi mīna la gură.

 

6.           Cīnd mă gīndesc, mă īnspăimīnt, şi un tremur īmi apucă tot trupul:

7.           Pentruce trăiesc cei răi?

              Pentruce īi vezi īmbătrīnind şi sporind īn putere?

 

8.           Sămīnţa lor se īntăreşte cu ei şi īn faţa lor,

              odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

9.           Īn casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică;

              nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

 

10.         Taurii lor sīnt plini de vlagă şi prăsitori,

              juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

 

11.         Īşi lasă copiii să se īmprăştie ca nişte oi,

              şi copiii se sbeguiesc īn jurul lor.

12.         Cīntă cu sunet de tobă şi de arfă,

              se desfătează cu sunete de caval.

13.         Īşi petrec zilele īn fericire,

              şi se pogoară īntr'o clipă īn locuinţa morţilor.

 

14.         Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi.

              Nu voim să cunoaştem căile Tale.

 

15.         Ce este Cel Atot puternic, ca să-I slujim?

              Ce vom cīştiga dacă-I vom īnălţa rugăciuni?

 

16.         Ce! nu sīnt ei īn stăpīnirea fericirii? -

              Departe de mine sfatul celor răi! -

 

17.         dar de multe ori se īntīmplă să li se stingă candela,

              să vină sărăcia peste ei,

              să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri īn mīnia Lui,

 

18.         să fie ca paiul luat de vīnt,

              ca pleava luată de vīrtej?

 

19.         Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa.

              Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

 

20.         el ar trebui să-şi vadă nimicirea,

              el ar trebui să bea mīnia Celui Atotputernic.

 

21.         Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,

              cīnd numărul lunilor i s'a īmplinit?

22.         Oare pe Dumnezeu Īl vom īnvăţa minte,

              pe El, care cīrmuieşte duhurile cereşti?

 

23.         Unul moare īn mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24.         cu coapsele īncărcate de grăsime,

              şi măduva oaselor plină de suc.

25.         Altul moare, cu amărăciunea īn suflet,

              fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26.         şi amīndoi adorm īn ţărīnă,

              amīndoi sīnt mīncaţi de viermi.

 

27.         Ştiu eu bine cari sīnt gīndurile voastre,

              ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28.         Voi ziceţi: «Unde este casa apăsătorului?

              Unde este cortul īn care locuiau nelegiuiţii?»

 

29.         Dar ce! n'aţi īntrebat pe călători,

              şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30.         Cum īn ziua nenorocirii, cel rău este cruţat,

              şi īn ziua mīniei, el scapă.

 

31.         Cine īl mustră īn faţă pentru purtarea lui?

              Cine īi răsplăteşte tot ce a făcut?

 

32.         Este dus la groapă,

              şi i se pune o strajă la mormīnt.

33.         Bulgării din vale īi sīnt mai uşori,

              căci toţi oamenii merg după el,

              şi o mulţime īi merge īnainte.

 

34.         Pentruce dar īmi daţi mīngīieri deşerte?

              Ce mai rămīne din răspunsurile voastre decīt viclenie?“

 

A treia cuvīntare a lui Elifaz.

 

22

 

1.           Elifaz din Teman a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?

              Nu; ci īnţeleptul nu-şi foloseşte de cīt lui.

 

3.           Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos?

              Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cīştiga El?

4.           Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare,

              şi intră la judecată cu tine?

5.           Nu-i mare răutatea ta?

              Şi fărădelegile tale fără număr?

6.           Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi,

              lăsai fără haine pe cei goi.

 

7.           Nu dădeai apă omului īnsetat,

              nu voiai să dai pīne omului flămīnd.

 

8.           Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai īn ea, fiindcă erai cu vază.

9.           Dădeai afară pe văduve cu mīnile goale,

              şi braţele orfanilor le frīngeai.

 

10.         Pentru aceea eşti īnconjurat de curse,

              şi te-a apucat groaza dintr'o dată.

 

11.         Nu vezi dar acest īntunerec,

              aceste ape multe cari te năpădesc?

 

12.         Nu este Dumnezeu sus īn ceruri?

              Priveşte vīrful stelelor, ce īnalt este!

13.         Şi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?

              Poate să judece El prin īntunerecul de nori?

 

14.         Īl īnfăşoară norii, nu vede nimic,

              bolta cerească abea dacă o străbate!»

 

15.         Ce! vrei s'apuci pe calea străveche,

              pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

16.         cari au fost luaţi īnainte de vreme,

              şi au ţinut cīt ţine un pīrīu care se scurge?

 

17.         Ei ziceau lui Dumnezeu: «Pleacă dela noi!

              Ce ne poate face Cel Atot puternic?»

 

18.         Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -

              Departe de mine sfatul celor răi! -

 

19.         Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura,

              cel nevinovat va rīde de ei

 

20.         şi va zice: «Iată pe protivnicii noştri nimiciţi!

              Iată-le bogăţiile arse de foc!»

21.         Īmprieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace;

              te vei bucura astfel iarăş de fericire.

 

22.         Primeşte īnvăţătură din gura Lui,

              şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

 

23.         Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei īntoarce la Cel Atot puternic,

              dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

 

24.         Aruncă dar aurul īn ţărīnă,

              aruncă aurul din Ofir īn prundul pīraielor!

 

25.         Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău,

              argintul tău, bogăţia ta.

26.         Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta,

              şi īţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

 

27.         Īl vei ruga, şi te va asculta, şi īţi vei putea īmplini juruinţele.

 

28.         Pe ce vei pune mīna īţi va izbuti,

              pe cărările tale va străluci lumina.

29.         Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:

              Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

 

30.         El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat,

              care īşi va datora scăparea curăţiei mīnilor tale.“

 

Răspunsul lui Iov.

 

23

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „ Şi acum plīngerea mea este tot o răzvrătire.

              Dar suferinţa īmi īnăduşe suspinurile.

3.           Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc,

              dacă aş putea să ajung pīnă la scaunul Lui de domnie,

 

4.           mi-aş apăra pricina īnaintea Lui,

              mi-aş umplea gura cu dovezi.

5.           Aş şti ce poate să răspundă,

              aş vedea ce are să-mi spună.

6.           Şi-ar īntrebuinţa El toată puterea ca să lupte īmpotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.

 

7.           Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,

              şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

8.           Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;

              dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

 

9.           dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;

              dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

10.         Dar El ştie ce cale am urmat;

              şi, dacă m'ar īncerca, aş ieşi curat ca aurul.

 

11.         Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui;

              am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.

 

12.         N'am părăsit poruncile buzelor Lui;

              mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

 

13.         Dar hotărīrea Lui este luată, cine i se va īmpotrivi?

              Ce-I doreşte sufletul, aceea face.

 

14.         El Īşi va īmplini dar planurile faţă de mine,

              şi va mai face şi multe altele.

 

15.         De aceea tremur īnaintea Lui,

              şi cīnd mă gīndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

16.         Dumnezeu mi-a tăiat inima,

              Cel Atotputernic m'a umplut de groază.

 

17.         Căci nu īntunerecul durerii mele mă nimiceşte,

              nici negura īn care sīnt īnfăşurat.

 

24

 

1.           Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată,

              şi dece nu văd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

 

2.           Sīnt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

 

3.           iau măgarul orfanului,

              iau zălog vaca văduvei;

 

4.           īmbrīncesc din drum pe cei lipsiţi,

              silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

 

5.           Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie,

              ies dimineaţa la lucru să caute hrană,

              şi īn pustie trebuie să caute pīnea pentru copiii lor.

6.           Taie nutreţul care a mai rămas pe cīmp,

              culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor īn via celui nelegiuit.

7.           Īi apucă noaptea īn umezeală,

              fără īmbrăcăminte, fără īnvelitoare īmpotriva frigului.

 

8.           Īi pătrunde ploaia munţilor,

              şi, neavīnd alt adăpost, se ghemuiesc līngă stīnci.

 

9.           Aceia smulg pe orfan dela ţīţă,

              iau zălog tot ce are săracul.

10.         Şi săracii umblă goi de tot, fără īmbrăcăminte,

              strīng snopii şi-s flămīnzi;

11.         īn grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn,

              calcă teascul, şi le este sete;

12.         īn cetăţi se aud vaietele celor ce mor,

              sufletul celor răniţi strigă ...

              Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

13.         Alţii sīnt vrăjmaşi ai luminii,

              nu cunosc căile ei,

              nu umblă pe cărările ei.

14.         Ucigaşul se scoală īn revărsatul zorilor,

              ucide pe cel sărac şi lipsit,

              şi noaptea fură.

 

15.         Ochiul preacurvarului pīndeşte amurgul:

              «Nimeni nu mă va vedea,» zice el,

              şi īşi pune o măhramă pe faţă.

 

16.         Noaptea sparg casele,

              ziua stau īnchişi;

              se tem de lumină.

 

17.         Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii,

              şi cīnd o văd, simt toate spaimele morţii.

18.         Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor,

              pe pămīnt n'are decīt o parte blestemată,

              şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

19.         Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii,

              aşa īnghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20.         Pīntecele mamei īl uită,

              viermii se ospătează cu el,

              nimeni nu-şi mai aduce aminte de el!

              Nelegiuitul este sfărīmat ca un copac,

 

21.         el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii,

              el care nu face nici un bine văduvei! ...

22.         Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sīlnici,

              şi iată-i īn picioare cīnd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23.         El le dă linişte şi īncredere,

              are privirile īndreptate spre căile lor.

 

24.         S'au ridicat; şi īntr'o clipă nu mai sīnt,

              cad, mor ca toţi oamenii,

              sīnt tăiaţi ca spicele coapte.

25.         Nu este aşa?

              Cine mă va dovedi de minciună,

              cine-mi va nimici cuvintele mele?“

 

A treia cuvīntare a lui Bildad.

 

25

 

1.           Bildad din Şuah a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Puterea şi groaza sīnt ale lui Dumnezeu;

              El face să īmpărăţească pacea īn ţinuturile Lui īnalte.

3.           Cine ar putea să-I numere oştile?

              Şi peste cine nu răsare lumina Lui?

 

4.           Cum ar putea omul să fie fără vină īnaintea lui Dumnezeu?

              Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?

 

5.           Iată, īn ochii Lui nici luna nu este strălucitoare,

              şi stelele nu sīnt curate īnaintea Lui;

6.           cu cīt mai puţin omul, care nu este decīt un vierme,

              fiul omului, care nu este decīt un viermuşor!“

 

 

Răspunsul lui Iov.

 

26

 

1.           Iov a luat cuvīntul şi a zis:

2.           „Cīt de bine ştii tu să vii īn ajutorul slăbiciunii!

              Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

3.           Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!

              Ce belşug de īnţelepciune dai tu la iveală!

4.           Către cine se īndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

5.           Īnaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape

              şi supt locuitorii lor;

6.           īnaintea Lui locuinţa morţilor este goală,

              adīncul n'are acoperiş.

 

7.           El īntinde miazănoaptea asupra golului,

              şi spīnzură pămīntul pe nimic.

 

8.           Leagă apele īn norii Săi,

              şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

 

9.           Acopere faţa scaunului Său de domnie,

              şi Īşi īntinde norul peste el.

10.         A tras o boltă pe faţa apelor,

              ca hotar īntre lumină şi īntunerec.

 

11.         Stīlpii cerului se clatină,

              şi se īnspăimīntă la ameninţarea Lui.

12.         Prin puterea Lui turbură marea,

              prin priceperea Lui īi sfarmă furia.

 

13.         Suflarea Lui īnseninează cerul,

              mīna Lui străpunge şarpele fugar.

 

14.         Şi acestea sīnt doar marginile căilor Sale,

              şi numai adierea lor uşoară ajunge pīnă la noi!

              Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?“

 

Cel din urmă răspuns al lui Iov.

 

27

 

1.           Iov a luat din nou cuvīntul, a vorbit īn pilde, şi a zis:

2.           „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!

              Viu este Cel Atotputernic, care īmi amărăşte viaţa,

 

3.           că atīta vreme cīt voi avea suflet,

              şi suflarea lui Dumnezeu va fi īn nările mele,

4.           buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,

              limba mea nu va spune nimic neadevărat.

5.           Departe de mine gīndul să vă dau dreptate!

              Pīnă la cea din urmă suflare īmi voi apăra nevinovăţia.

 

6.           Ţin să-mi scot dreptatea,

              şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

 

7.           Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău,

              şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!

8.           Ce nădejde-i mai rămīne celui nelegiuit;

              cīnd īi taie Dumnezeu firul vieţii, cīnd īi ia sufletul?

 

9.           Īi ascultă Dumnezeu strigătele, cīnd vine strīmtoarea peste el?

 

10.         Este Cel Atotputernic desfătarea lui?

              Īnalţă el īn tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

 

11.         Vă voi īnvăţa căile lui Dumnezeu,

              nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

12.         Dar voi le cunoaşteţi, şi sīnteţi de acelaş gīnd;

              pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?

13.         Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,

              moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

 

14.         Dacă are mulţi fii, īi are pentru sabie,

              şi odraslele lui duc lipsă de pīne.

 

15.         Ceice scapă din ai lui, sīnt īngropaţi de ciumă,

              şi văduvele lor nu-i plīng.

 

16.         Dacă strīnge argint ca ţărīna,

              dacă īngrămădeşte haine ca noroiul, -

17.         el le strīnge, dar cel fără vină se īmbracă īn ele,

              şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

 

18.         Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia,

              ca o colibă pe care şi-o face un străjer.

 

19.         Se culcă bogat, şi moare despoiat;

              deschide ochii, şi totul a pierit.

20.         Īl apucă groaza ca nişte ape;

              şi noaptea, īl ia vīrtejul.

 

21.         Vīntul de răsărit īl ia, şi se duce;

              īl smulge cu putere din locuinţa lui.

22.         Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi īmpotriva lui,

              şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

23.         Oamenii bat din palme la căderea lui,

              şi-l flueră la plecarea din locul lui.

 

28

 

1.           Argintul are o mină de unde se scoate,

              şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2.           Ferul se scoate din pămīnt,

              şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3.           Omul pune capăt īntunerecului (Cu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii) ,

               cercetează, pīnă īn ţinuturile cele mai adīnci,

              pietrele ascunse īn negura şi īn umbra morţii.

4.           Sapă o fīntīnă departe de locurile locuite;

              picioarele nu-i mai sīnt de ajutor,

              stă atīrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti (Zugrăvirea lucrătorilor atīrnaţi de funii.).

5.           Pămīntul, de unde iese pīnea, este răscolit īn lăuntrul lui ca de foc,

6.           pietrele lui cuprind safir,

              şi īn el se găseşte pulbere de aur.

7.           Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.

              Ochiul vulturului n'a zărit-o,

8.           cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea,

              şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

9.           Omul īşi pune mīna pe stīnca de cremene,

              şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10.         Sapă şanţuri īn stīnci,

              şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ īn ele.

11.         Opreşte curgerea apelor,

              şi scoate la lumină ce este ascuns.

12.         Dar īnţelepciunea unde se găseşte?

              Unde este locuinţa priceperii?

 

13.         Omul nu-i cunoaşte preţul,

              ea nu se găseşte īn pămīntul celor vii.

 

14.         Adīncul zice: «Nu este īn mine»,

              şi marea zice: «Nu este la mine.»;

 

15.         Ea nu se dă īn schimbul aurului curat,

              nu se cumpără cīntărindu-se cu argint;

 

16.         nu se cīntăreşte pe aurul din Ofir,

              nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17.         Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

              nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18.         Mărgeanul şi cristalul nu sīnt nimic pe līngă ea:

              īnţelepciunea preţuieşte mai mult decīt mărgăritarele.

19.         Topazul din Etiopia nu este ca ea,

              şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20.         De unde vine atunci īnţelepciunea?

              Unde este locuinţa priceperii?

 

21.         Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

              este ascunsă de păsările cerului.

22.         Adīncul şi moartea zic:

              «Noi am auzit vorbindu-se de ea.»

 

23.         Dumnezeu īi ştie drumul,

              El īi cunoaşte locuinţa.

24.         Căci El vede pīnă la marginile pămīntului,

              zăreşte totul subt ceruri.

 

25.         Cīnd a rīnduit greutatea vīntului,

              şi cīnd a hotărīt măsura apelor,

 

26.         cīnd a dat legi ploii,

              şi cīnd a īnsemnat drumul fulgerului şi tunetului,

 

27.         atunci a văzut īnţelepciunea şi a arătat-o,

              i-a pus temeliile şi a pus-o la īncercare.

28.         Apoi a zis omului: «Iată, frica de Domnul, aceasta este īnţelepciunea;

              depărtarea de rău, este pricepere.»

 

 

Iov mai īnainte.

 

29

 

1.           Iov a luat din nou cuvīntul īn pilde, şi a zis:

2.           „Oh! cum nu pot să fiu ca īn lunile trecute,

              ca īn zilele cīnd mă păzea Dumnezeu,

 

3.           cīnd candela Lui strălucea deasupra capului meu,

              şi Lumina lui mă călăuzea īn īntunerec!

 

4.           Cum nu sīnt ca īn zilele puterii mele,

              cīnd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

 

5.           cīnd Cel Atotputernic īncă era cu mine,

              şi cīnd copiii mei stăteau īn jurul meu;

6.           cīnd mi se scăldau paşii īn smīntīnă,

              şi stīnca vărsa līngă mine pīraie de untdelemn!

 

7.           Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii,

              şi dacă īmi pregăteam un scaun īn piaţă,

8.           tinerii se trăgeau īnapoi la apropierea mea,

              bătrīnii se sculau şi stăteau īn picioare.

9.           Mai marii īşi opriau cuvīntările,

              şi īşi puneau mīna la gură.

 

10.         Glasul căpeteniilor tăcea,

              şi li se lipea limba de cerul gurii.

 

11.         Urechea care mă auzea, mă numea fericit,

              ochiul care mă vedea mă lăuda.

12.         Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,

              şi pe orfanul lipsit de sprijin.

 

13.         Binecuvīntarea nenorocitului venea peste mine,

              umpleam de bucurie inima văduvei.

14.         Mă īmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de īmbrăcăminte,

              neprihănirea īmi era manta şi turban.

 

15.         Orbului īi eram ochi,

              şi şchiopului picior.

 

16.         Celor nenorociţi le eram tată,

              şi cercetam pricina celui necunoscut.

 

17.         Rupeam falca celui nedrept,

              şi-i smulgeam prada din dinţi.

 

18.         Atunci ziceam: «Īn cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

 

19.         Apa va pătrunde īn rădăcinile mele,

              roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

 

20.         Slava mea va īnverzi neīncetat,

              şi arcul īmi va īntineri īn mīnă.»

 

21.         Oamenii mă ascultau şi aşteptau,

              tăceau īnaintea sfaturilor mele.

22.         După cuvīntările mele, niciunul nu răspundea,

              şi cuvīntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23.         Mă aşteptau ca pe ploaie,

              căscau gura ca după ploaia de primăvară.

 

24.         Cīnd li se muia inima, le zīmbeam.

              şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25.         Īmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam īn fruntea lor;

              eram ca un īmpărat īn mijlocul unei oştiri,

              ca un mīngīietor līngă nişte īntristaţi.

 

30

 

1.           Şi acum! ... Am ajuns de rīsul celor mai tineri de cīt mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cīnii turmei mele.

2.           Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mīnilor lor,

              cīnd ei nu erau īn stare să ajungă la bătrīneţă?

3.           Sfrijiţi de sărăcie şi foame,

              fug īn locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4.           Smulg ierburile sălbatice de līngă copăcei,

              şi n'au ca pīne de cīt rădăcina de bucsau.

5.           Sīnt izgoniţi din mijlocul oamenilor,

              strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6.           Locuiesc īn văi īngrozitoare,

              īn peşterile pămīntului şi īn stīnci.

7.           Urlă printre stufişuri,

              şi se adună supt mărăcini.

8.           Fiinţe mīrşave şi dispreţuite, -

              sīnt izgoniţi din ţară.

9.           Şi acum, astfel de oameni mă pun īn cīntecele lor,

              am ajuns de batjocura lor.

 

10.         Mă urăsc, mă ocolesc,

              mă scuipă īn faţă.

 

11.         Nu se mai sfiesc şi mă īnjosesc,

              nu mai au niciun frīu īnaintea mea.

12.         Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea,

              şi īmi īmping picioarele,

              şi īşi croiesc cărări īmpotriva mea ca să mă peardă.

 

13.         Īmi nimicesc cărarea

              şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni īn ajutor.

14.         Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine,

              se năpustesc supt pocnetul dărīmăturilor.

15.         Mă apucă groaza.

              Slava īmi este spulberată ca de vīnt,

              ca un nor a trecut fericirea mea.

16.         Şi acum, mi se topeşte sufletul īn mine,

              şi m'au apucat zilele suferinţei.

 

17.         Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,

              durerea care mă roade nu īncetează.

18.         De tăria suferinţei haina īşi pierde faţa,

              mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19.         Dumnezeu m'a aruncat īn noroi,

              şi am ajuns ca ţărīna şi cenuşa.

20.         Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi;

              stau īn picioare, şi nu mă vezi.

21.         Eşti fără milă īmpotriva mea,

              lupţi īmpotriva mea cu tăria mīnii Tale.

22.         Mă ridici, īmi dai drumul pe vīnt,

              şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23.         Căci ştiu că mă duci la moarte,

              īn locul unde se īntīlnesc toţi cei vii.

 

24.         Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi īntinde mīnile?

              Cel īn nenorocire nu cere ajutor?

25.         Nu plīngeam eu pe cel amărīt?

              N'avea inima mea milă de cel lipsit?

 

26.         Mă aşteptam la fericire,

              şi cīnd colo, nenorocirea a venit peste mine;

              trăgeam nădejde de lumină, şi cīnd colo, a venit īntunerecul.

 

27.         Īmi ferb măruntaiele fără īncetare,

              m'au apucat zilele de durere.

28.         Umblu īnegrit, dar nu de soare.

              Mă scol īn plină adunare, şi strig ajutor.

 

29.         Am ajuns frate cu şacalii,

              tovarăş cu struţii.

 

30.         Pielea mi se īnegreşte şi cade,

              iar oasele īmi ard şi se usucă.

 

31.         Arfa mea s'a prefăcut īn instrument de jale,

              şi cavalul meu scoate sunete plīngătoare.

 

31

 

1.           Făcusem un legămīnt cu ochii mei,

              şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

 

2.           Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?

              Ce moştenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

 

3.           Peirea nu-i oare pentru cel rău,

              şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4.           N'a cunoscut Dumnezeu căile mele?

              Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

 

5.           Dacă am umblat cu minciuna,

              de mi-a alergat piciorul după īnşelăciune:

6.           să mă cīntărească Dumnezeu īn cumpăna celor fără prihană,

              şi-mi va vedea neprihănirea!

7.           De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă,

              de mi-a urmat inima ochii,

              de s'a lipit vreo īntinăciune de mīnile mele,

 

8.           atunci eu să samăn şi altul să secere,

              şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

 

9.           Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,

              dacă am pīndit la uşa aproapelui meu,

10.         atunci nevastă-mea să macine pentru altul,

              şi s'o necinstească alţii!

 

11.         Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,

              o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

 

12.         un foc care mistuie pīnă la nimicire,

              şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13.         De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,

              cīnd se certau cu mine,

14.         ce aş putea să fac, cīnd se ridică Dumnezeu?

              Ce aş putea răspunde cīnd pedepseşte El?

 

15.         Cel ce m'a făcut pe mine īn pīntecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el?

              Oare nu ne-a īntocmit acelaş Dumnezeu īn pīntecele mamei?

 

16.         Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau,

              dacă am făcut să se topească de plīns ochii văduvei,

17.         dacă mi-am mīncat singur pīnea,

              fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18.         eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată,

              eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

19.         dacă am văzut pe cel nenorocit ducīnd lipsă de haine,

              pe cel lipsit neavīnd īnvălitoare,

20.         fără ca inima lui să mă fi binecuvīntat,

              fără să fi fost īncălzit de līna mieilor mei;

 

21.         dacă am ridicat mīna īmpotriva orfanului,

              pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

 

22.         atunci, să mi se deslipească umărul dela īncheietură,

              să-mi cadă braţul şi să se sfărīme!

23.         Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,

              şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

 

24.         Dacă mi-am pus īncrederea īn aur,

              dacă am zis aurului: «Tu eşti nădejdea mea»;

 

25.         dacă m'am īngīmfat de mărimea averilor mele,

              de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobīndisem;

 

26.         dacă am privit soarele cīnd strălucea,

              luna cīnd īnainta măreaţă,

 

27.         şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima īn taină,

              dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, īn semn de īnchinare.), ducīndu-mi mīna la gură:

28.         şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,

              căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

 

29.         Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu,

              dacă am sărit de bucurie cīnd l-a atins nenorocirea,

 

30.         eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască,

              să-i ceară moartea cu blestem;

 

31.         dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:

              «Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?»

32.         Dacă petrecea străinul noaptea afară,

              dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

 

33.         dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii (Ca oamenii sau ca Adam.),

              şi mi-am īnchis nelegiuirile īn sīn,

 

34.         pentrucă mă temeam de mulţime,

              pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinīndu-mă deoparte şi necutezīnd să-mi trec pragul ...

 

35.         Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte!

              Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!

              Cine-mi va da plīngerea iscălită de protivnicul meu?

 

36.         Ca să-i port scrisoarea pe umăr,

              s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

37.         să-i dau socoteală de toţi paşii mei,

              să mă apropii de el ca un domn.

38.         Dacă pămīntul meu strigă īmpotriva mea,

              şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

39.         dacă i-am mīncat roada fără s'o fi plătit,

              şi dacă am īntristat sufletul vechilor lui stăpīni:

 

40.         atunci să crească spini din el īn loc de grīu,

              şi neghină īn loc de orz!“

              Sfīrşitul cuvintelor lui Iov.

 

 

Cuvīntarea lui Elihu.

 

32

 

1.           Aceşti trei oameni au īncetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.

 

2.           Atunci s'a aprins de mīnie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mīnie īmpotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină īnaintea lui Dumnezeu.

 

3.           Şi s'a aprins de mīnie īmpotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osīndeau pe Iov.

4.           Fiindcă ei erau mai īn vīrstă decīt el, Elihu aşteptase pīnă īn clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

5.           Dar, văzīnd că nu mai era niciun răspuns īn gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mīnie.

6.           Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvīntul, şi a zis: „Eu sīnt tīnăr, şi voi sīnteţi bătrīni:

              de aceea m'am temut,

              şi m'am ferit să vă arăt gīndul meu.

 

7.           Eu īmi ziceam: «Să vorbească bătrīneţa,

              marele număr de ani să īnveţe pe alţii īnţelepciunea.»

8.           Dar, de fapt, īn om, duhul,

              suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

 

9.           Nu vīrsta aduce īnţelepciunea,

              nu bătrīneţa te face īn stare să judeci.

 

10.         Iată de ce zic:«Ascultaţi-mă! Īmi voi spune şi eu părerea.

11.         Am aşteptat sfīrşitul cuvīntărilor voastre,

              v'am urmărit dovezile,

              cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.

12.         V'am dat toată luarea aminte;

              şi iată că, niciunul din voi nu l-a īncredinţat,

              niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

13.         Să nu ziceţi īnsă: «Īn el noi am găsit īnţelepciunea;

              numai Dumnezeu īl poate īnfunda, nu un om!»

 

14.         Mie nu mi-a vorbit deadreptul:

              de aceea eu īi voi răspunde cu totul altfel decīt voi.

15.         Ei se tem, nu mai răspund!

              Li s'a tăiat cuvīntul!

16.         Am aşteptat pīnă şi-au sfīrşit cuvīntările,

              pīnă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.

17.         Vreau să răspund şi eu la rīndul meu,

              vreau să spun şi eu ce gīndesc.

18.         Căci sīnt plin de cuvinte,

              īmi dă ghes duhul īnlăuntrul meu;

19.         lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă,

              ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

20.         Voi vorbi deci, ca să răsuflu īn voie, īmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

21.         Nu voi căuta la īnfăţişare,

              nu voi linguşi pe nimeni;

 

22.         căci nu ştiu să linguşesc:

              altfel, īntr'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.

 

33

 

1.           Acum dar, Iov, ascultă cuvīntările mele,

              ia aminte la toate cuvintele mele!

2.           Iată, deschid gura,

              şi mi se mişcă limba īn cerul gurii.

3.           Cu curăţie de inimă voi vorbi,

              buzele mele vor spune adevărul curat:

4.           Duhul lui Dumnezeu m'a făcut,

              şi suflarea Celui Atotputernic īmi dă viaţă.

 

5.           Dacă poţi, răspunde-mi,

              apără-ţi pricina, fii gata!

6.           Īnaintea lui Dumnezeu eu sīnt semenul tău,

              şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.

 

7.           Astfel frica de mine nu te va turbura,

              şi greutatea mea nu te va copleşi.

 

8.           Dar tu ai spus īn auzul meu,

              şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

9.           «Sīnt curat, sīnt fără păcat,

              sīnt fără prihană, nu este fărădelege īn mine.

 

10.         Şi Dumnezeu caută pricină de ură īmpotriva mea,

              mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

 

11.         īmi pune picioarele īn butuci,

              īmi pīndeşte toate mişcările.»

 

12.         Īţi voi răspunde că aici n'ai dreptate,

              căci Dumnezeu este mai mare decīt omul.

13.         Vrei dar să te cerţi cu El,

              pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

 

14.         Dumnezeu vorbeşte īnsă, cīnd īntr'un fel, cīnd īntr'altul.

              dar omul nu ia seama.

 

15.         El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte,

              cīnd oamenii sīnt cufundaţi īntr'un somn adīnc, cīnd dorm īn patul lor.

 

16.         Atunci El le dă īnştiinţări,

              şi le īntipăreşte īnvăţăturile Lui,

 

17.         ca să abată pe om de la rău,

              şi să-l ferească de mīndrie,

18.         ca să-i păzească sufletul de groapă

              şi viaţa de loviturile săbiei.

19.         Şi prin durere este mustrat omul īn culcuşul lui,

              cīnd o luptă necurmată īi frămīntă oasele.

20.         Atunci īi este greaţă de pīne,

              chiar şi de bucatele cele mai alese.

 

21.         Carnea i se prăpădeşte şi piere,

              oasele cari nu i se vedeau rămīn goale;

22.         sufletul i se apropie de groapă,

              şi viaţa de vestitorii morţii.

23.         Dar dacă se găseşte un īnger mijlocitor pentru el,

              unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze,

24.         Dumnezeu Se īndură de el şi zice īngerului:

              «Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare īn groapă;

              am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»

25.         Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca īn copilărie,

              se īntoarce la zilele tinereţei lui.

26.         Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu īi este binevoitor,

              īl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie,

              şi-i dă īnapoi nevinovăţia.

27.         Atunci el cīntă īnaintea oamenilor, şi zice:

              «Am păcătuit, am călcat dreptatea,

              şi n'am fost pedepsit după faptele mele;

 

28.         Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre īn groapă,

              şi viaţa mea vede lumina!»

 

29.         Iată, acestea

              le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

30.         ca să-l ridice din groapă,

              ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

 

31.         Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!

              Taci, şi voi vorbi!

32.         Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!

              Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

33.         Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă!

              Taci, şi te voi īnvăţa īnţelepciunea.“

 

 

34

 

1.           Elihu a luat din nou cuvīntul, şi a zis:

2.           «Ascultaţi, īnţelepţilor, cuvintele mele!

              Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3.           Căci urechea deosebeşte cuvintele,

              cum gustă cerul gurii bucatele.»

 

4.           Să alegem ce este drept,

              să vedem īntre noi ce este bun.

5.           Iov a zis: «Sīnt nevinovat

              Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

 

6.           am dreptate şi trec drept mincinos;

              rana mea este jalnică, şi sīnt fără păcat.»

 

7.           Este vreun om ca Iov,

              care să bea batjocura ca apa,

 

8.           care să umble īn tovărăşia celor ce fac rău,

              care să meargă mīnă īn mīnă cu cei nelegiuiţi?

9.           Căci el a zis: «Nu-i foloseşte nimic omului

              să-şi pună plăcerea īn Dumnezeu.»

 

10.         Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi!

              Departe de Dumnezeu nedreptatea,

              departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

 

11.         El dă omului după faptele lui,

              răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

 

12.         Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvīrşeşte fărădelegea;

              Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

 

13.         Cine L-a īnsărcinat să cīrmuiască pămīntul?

              Cine I-a dat lumea īn grija Lui?

14.         Dacă nu s'ar gīndi decīt la El,

              dacă Şi-ar lua īnapoi duhul şi suflarea,

 

15.         tot ce este carne ar pieri deodată,

              şi omul s'ar īntoarce īn ţărīnă.

 

16.         Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta,

              ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17.         Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii?

              Şi vei osīndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

 

18.         care strigă către īmpăraţi: «Netrebnicilor!»

              Şi către domnitori: «Nelegiuiţilor!»

 

19.         Care nu caută la faţa celor mari,

              şi nu face deosebire īntre bogat şi sărac,

              pentrucă toţi sīnt lucrarea mīnilor Lui?

 

20.         Īntr'o clipă, ei īşi pierd viaţa.

              La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere,

              fără amestecul mīnii vreunui om.

 

21.         Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor,

              priveşte paşii fiecăruia.

 

22.         Nu este nici īntunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

 

23.         Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme,

              ca să tragă pe un om la judecată īnaintea Lui.

24.         El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare,

              şi pune pe alţii īn locul lor.

 

25.         Căci El cunoaşte faptele lor:

              noaptea īi răstoarnă, sīnt zdrobiţi.

26.         Īi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi,

              īn faţa tuturor.

27.         Abătīndu-se dela El,

              şi părăsindtoate căile Lui,

 

28.         ei au făcut să se īnalţe la Dumnezeu strigătul săracului.

              I-au īndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

 

29.         Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure?

              Dacă Īşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă?

              La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30.         pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpīnească

              şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

 

31.         Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu:

              «Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

 

32.         arată-mi ce nu văd;

              dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?»

33.         Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate?

              Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu;

              Spune dar ce ştii!

34.         Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea,

              īnţeleptul care m'ascultă va gīndi ca mine:

35.         «Iov vorbeşte fără pricepere,

              şi cuvīntările lui sīnt lipsite de judecată.

 

36.         Să fie īncercat dar mai departe,

              fiindcă răspunde ca cei răi!

37.         Căci adaugă la greşelile lui păcate noi;

              bate din palme īn mijlocul nostru,

              īşi īnmulţeşte cuvintele īmpotriva lui Dumnezeu.“

 

35

 

1.           Elihu a luat din nou cuvīntul, şi a zis:

2.           „Īţi īnchipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te īndreptăţeşti īnaintea lui Dumnezeu,

3.           cīnd zici: «La ce-mi foloseşte,

              ce cīştig am că nu păcătuiesc?»

 

4.           Īţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

 

5.           Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cīt de sus sīnt faţă de tine?

 

6.           Dacă păcătuieşti, ce rău Īi faci Lui?

              Şi cīnd păcatele ţi se īnmulţesc, ce-I faci Lui?

 

7.           Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?

              Ce primeşte El din mīna ta?

 

8.           Răutatea ta nu poate vătăma decīt semenului tău,

              dreptatea ta nu foloseşte decīt fiului omului.

9.           Oamenii strigă īmpotriva mulţimii apăsătorilor,

              se plīng de silnicia multora;

 

10.         dar niciunul nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,

              care ne insuflă cīntări de veselie noaptea,

 

11.         care ne īnvaţă mai mult decīt pe dobitoacele pămīntului,

              şi ne dă mai multă pricepere decīt păsărilor cerului?»

 

12.         Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde,

              din pricina mīndriei celor răi.

 

13.         Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă,

              Cel Atotputernic nu ia aminte.

 

14.         Măcarcă zici că nu-L vezi,

              totuş pricina ta este īnaintea Lui:

              aşteaptă-L!

 

15.         Dar, pentru că mīnia Lui nu pedepseşte īncă,

              nu īnseamnă că puţin Īi pasă de nelegiuire.

 

16.         Aşa că Iov īşi deschide gura degeaba,

              şi spune o mulţime de vorbe fără rost.“

 

 

36

 

1.           Elihu a urmat şi a zis:

2.           „Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am īncă de vorbit pentru Dumnezeu.

3.           Īmi voi lua temeiurile de departe,

              şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4.           Fii īncredinţat, cuvīntările mele nu sīnt minciuni,

              ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5.           Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni;

              şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

 

6.           El nu lasă pe cel rău să trăiască,

              şi face dreptate celui nenorocit.

7.           Nu-Şi īntoarce ochii de asupra celor fără prihană,

              şi-i pune pe scaunul de domnie cu īmpăraţii,

              īi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

 

8.           Se īntīmplă să cadă īn lanţuri,

              şi să fie prinşi īn legăturile nenorocirii?

 

9.           Le pune īnainte faptele lor,

              fărădelegile lor, mīndria lor.

10.         Īi īnştiinţează ca să se īndrepte,

              īi īndeamnă să se īntoarcă dela nelegiuire.

 

11.         Dacă ascultă şi se supun,

              īşi sfīrşesc zilele īn fericire,

              şi anii īn bucurie.

 

12.         Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie,

              mor īn orbirea lor.

13.         Nelegiuiţii se mīnie,

              nu strigă către Dumnezeu cīnd īi īnlănţuie;

 

14.         īşi pierd viaţa īn tinereţă,

              mor ca cei desfrīnaţi.

 

15.         Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui,

              şi prin suferinţă īl īnştiinţează.

16.         Şi pe tine te va scoate din strīmtoare,

              ca să te pună la loc larg, īn slobozenie deplină,

              şi masa ta va fi īncărcată cu bucate gustoase.

 

17.         Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,

              pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18.         Supărarea să nu te īmpingă la batjocură,

              şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă īn rătăcire!

 

19.         Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz,

              şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

 

20.         Nu suspina după noapte,

              care ia popoarele din locul lor.

21.         Fereşte-te să faci rău,

              căci suferinţa te īndeamnă la rău.

 

22.         Dumnezeu este mare īn puterea Lui;

              cine ar putea să īnveţe pe alţii ca El?

 

23.         Cine Īi cere socoteală de căile Lui,

              şi cine īndrăzneşte să-I spună:

              „Faci rău?“

 

24.         Nu uita să lauzi faptele Lui,

              pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

 

25.         Orice om le priveşte,

              fiecare muritor le vede de departe.

26.         Iată ce mare e Dumnezeu!

              Dar noi nu-L putem pricepe,

              numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.

 

27.         Căci El trage la El picăturile de apă,

              le preface īn abur şi dă ploaia,

 

28.         pe care norii o strecoară,

              şi o picură peste mulţimea oamenilor.

 

29.         Şi cine poate pricepe ruperea norului,

              şi bubuitul cortului Său?

30.         Iată, El Īşi īntinde lumina īn jurul Lui,

              şi acoperă adīncimile mării.

 

31.         Prin aceste mijloace,

              El judecă popoarele,

              şi dă belşug de hrană.

 

32.         Ia fulgerul īn mīnă,

              şi-l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33.         Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit,

              şi pīnă şi turmele Īi simt apropierea.

 

 

37

 

1.           La auzul acestor lucruri īmi tremură inima de tot,

              şi sare din locul ei.

2.           Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,

              bubuitul care iese din gura Lui!

3.           Īl rostogoleşte pe toată īntinderea cerurilor,

              şi fulgerul Lui luminează pīnă la marginile pămīntului.

4.           Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ;

              şi nu mai opreşte fulgerul, de īndată ce răsună glasul Lui.

 

5.           Dumnezeu tună cu glasul Lui īn chip minunat;

              face lucruri mari pe cari noi nu le īnţelegem.

 

6.           El zice zăpezii: «Cazi pe pămīnt!»

              Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

 

7.           Pecetluieşte mīna tuturor oamenilor,

              pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

 

8.           Fiara sălbatică se trage īntr'o peşteră,

              şi se culcă īn vizuina ei.

 

9.           Vijelia vine dela miazăzi,

              şi frigul, din vīnturile dela miazănoapte.

10.         Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa,

              şi micşorează locul apelor mari.

 

11.         Īncarcă norii cu aburi,

              şi-i risipeşte schinteietori;

12.         mişcarea lor se īndreaptă după planurile Lui,

              pentru īmplinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămīntului locuit.

 

13.         Īi face să pară ca o nuia

              cu care loveşte pămīntul,

              sau ca un semn al dragostei Lui.

 

14.         Iov, ia aminte la aceste lucruri!

              Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

 

15.         Ştii cum cīrmuieşte Dumnezeu norii,

              şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16.         Īnţelegi tu plutirea norilor,

              minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvīrşită?

 

17.         Ştii pentruce ţi se īncălzesc veşmintele,

              cīnd se odihneşte pămīntul de vīntul de miazăzi?

18.         Poţi tu să īntinzi cerurile ca El,

              tari ca o oglindă turnată?

 

19.         Arată-ne ce trebuie să-I spunem.

              Căci sīntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.

20.         Cine-I va da de veste că Īi voi vorbi?

              Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21.         Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte īn dosul norilor,

              dar va trece un vīnt şi-l va curăţi;

22.         dela miază-noapte ne vine aurora,

              şi ce īnfricoşată este măreţia care īnconjoară pe Dumnezeu!

23.         Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge,

              căci este mare īn tărie,

              dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frīnge.

 

24.         De aceea oamenii trebuie să se teamă de El;

              El nu-Şi īndreaptă privirile spre cei ce se cred īnţelepţi.“

 

 

Răspunsul Domnului.

 

38

 

1.           Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

 

2.           „Cine este celce Īmi īntunecă planurile,

              prin cuvīntări fără pricepere?

 

3.           Īncinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te īntreb, şi tu să Mă īnveţi.

 

4.           Unde erai tu cīnd am īntemeiat pămīntul?

              Spune, dacă ai pricepere.

 

5.           Cine i-a hotărīt măsurile, ştii?

              Sau cine a īntins frīnghia de măsurat peste el?

6.           Pe ce sīnt sprijinite temeliile lui?

              Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,

7.           atunci cīnd stelele dimineţii izbucneau īn cīntări de bucurie,

              şi cīnd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

 

8.           Cine a īnchis marea cu porţi,

              cīnd s'a aruncat din pīntecele mamei ei?

 

9.           Cīnd i-am făcut haina din nori,

              şi scutece din īntunerec;

10.         cīnd i-am pus hotar,

              şi cīnd i-am pus zăvoare şi porţi;

 

11.         cīnd am zis: «Pīnă aici să vii, să nu treci mai departe;

              aici să ţi se oprească mīndria valurilor tale?»

 

12.         De cīnd eşti, ai poruncit tu dimineţei?

              Ai arătat zorilor locul lor,

 

13.         ca să apuce capetele pămīntului,

              şi să scuture pe cei răi de pe el?

 

14.         Ca pămīntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete,

              şi toate lucrurile să se arate īmbrăcate ca īn haina lor adevărată?

15.         Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor,

              şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

 

16.         Ai pătruns tu pīnă la izvoarele mării?

              Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adīncului?

 

17.         Ţi s'au deschis porţile morţii?

              Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

 

18.         Ai cuprins tu cu privirea īntinderea pămīntului?

              Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19.         Unde este drumul care duce la locaşul luminii?

              Şi īntunerecul unde īşi are locuinţa?

20.         Poţi să le urmăreşti pīnă la hotarul lor,

              şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21.         Ştii, căci atunci erai născut,

              şi numărul zilelor tale este mare!

22.         Ai ajuns tu pīnă la cămările zăpezii?

              Ai văzut tu cămările grindinei,

 

23.         pe cari le păstrez pentru vremurile de strīmtoare,

              pentru zilele de război şi de bătălie?

 

24.         Pe ce cale se īmparte lumina?

              Şi pe ce cale se īmprăştie vīntul de răsărit pe pămīnt?

25.         Cine a deschis un loc de scurgere ploii,

              şi a īnsemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

 

26.         pentru ca să cadă ploaia pe un pămīnt fără locuitori,

              pe un pustiu unde nu sīnt oameni;

27.         pentru ca să adape locurile pustii şi uscate,

              şi ca să facă să īncolţească şi să răsară iarba?

 

28.         Are ploaia tată?

              Cine dă naştere picăturilor de rouă?

 

29.         Din al cui sīn iese ghiaţa,

              şi cine naşte promoroaca cerului,

 

30.         ca apele să se īngroaşe ca o piatră,

              şi faţa adīncului să se īntărească?

 

31.         Poţi să īnozi tu legăturile Găinuşei,

              sau să deslegi frīnghiile Orionului?

 

32.         Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului,

              şi tu cīrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33.         Cunoşti tu legile cerului?

              Sau tu īi orīnduieşti stăpīnirea pe pămīnt?

 

34.         Īţi īnalţi tu glasul pīnă la nori,

              ca să chemi să te acopere rīuri de ape?

35.         Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece?

              Īţi zic ele: «Iată-ne?»

36.         Cine a pus īnţelepciunea īn negura norilor,

              sau cine a dat pricepere īntocmirii văzduhului?

 

37.         Cine poate să numere norii cu īnţelepciune,

              şi să verse burdufurile cerurilor,

38.         pentruca să īnceapă pulberea să facă noroi,

              şi bulgării de pămīnt să se lipească īmpreună?

39.         Tu izgoneşti prada pentru leoaică,

              şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

 

40.         cīnd stau ghemuiţi īn vizuina lor,

              cīnd stau la pīndă īn culcuşul lor?

41.         Cine pregăteşte corbului hrana,

              cīnd puii lui strigă spre Dumnezeu,

              cīnd umblă rătăciţi şi flămīnzi?

 

 

39

 

1.           Ştii tu cīnd īşi fac caprele sălbatice puii?

              Vezi tu pe cerboaice cīnd fată?

 

2.           Numeri tu lunile īn cari sīnt īnsărcinate,

              şi cunoşti tu vremea cīnd nasc?

3.           Ele se pleacă, fată puii,

              şi scapă iute de durerile lor.

4.           Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod,

              pleacă, şi nu se mai īntorc la ele.

5.           Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

              izbăvindu-l de orice legătură?

6.           I-am dat ca locuinţă pustiul,

              şi pămīntul sărac ca locaş.

7.           El rīde de zarva cetăţilor,

 

              şi n'aude strigătele stăpīnului, care-l mīnă.

8.           Străbate munţii ca să-şi găsească hrana,

              şi umblă după tot ce este verde.

9.           Vrea bivolul sălbatic să fie īn slujba ta?

              Şi stă el noaptea la ieslea ta?

 

10.         Īl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?

              Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11.         Te īncrezi tu īn el, pentrucă puterea lui este mare?

              Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?

12.         Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale,

              ca să le strīngă īn aria ta?

13.         Aripa struţului bate cu veselie,

              de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14.         Dar struţoaica īşi īncredinţează pămīntului ouăle,

              şi le lasă să se īncălzească īn nisip.

15.         Ea uită că piciorul le poate strivi,

              că o fiară de cīmp le poate călca īn picioare.

16.         Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei.

              Că s'a trudit de geaba, nu-i pasă nici de cum!

 

17.         Căci Dumnezeu nu i-a dat īnţelepciune,

              şi nu i-a făcut parte de pricepere.

 

18.         Cīnd se scoală şi porneşte,

              rīde de cal şi de călăreţul lui.

19.         Tu dai putere calului,

              şi-i īmbraci gītul cu o coamă ce fīlfăie?

20.         Tu-l faci să sară ca lăcusta?

              Nechezatul lui puternic răspīndeşte groaza.

21.         Scurmă pămīntul, şi, mīndru de puterea lui,

              se aruncă asupra celor īnarmaţi;

 

22.         īşi bate joc de frică, nu se teme,

              şi nu se dă īnapoi dinaintea săbiei.

23.         Zīngăneşte tolba cu săgeţi pe el,

              suliţa şi lancea strălucesc,

24.         fierbe de aprindere, mănīncă pămīntul,

              n'are astīmpăr cīnd răsună trīmbiţa.

25.         La sunetul trīmbiţei parcă zice:

              «Īnainte!»

              De departe miroase bătălia,

              glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26.         Oare prin priceperea ta īşi ia uliul sborul,

              şi īşi īntinde aripile spre miazăzi?

27.         Oare din porunca ta se īnalţă vulturul,

              şi īşi aşează cuibul pe īnălţimi?

 

28.         El locuieşte īn stīnci,

              acolo īşi are locuinţa, pe vīrful zimţat al stīncilor şi pe vīrful munţilor.

29.         De acolo descopere el prada,

              şi īşi cufundă privirile īn depărtare după ea.

30.         Puii lui īi beau sīngele;

              şi acolo unde sīnt hoituri, acolo-i şi vulturul.

 

 

40

 

1.           Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:

2.           „Eşti īncredinţat acum tu, care vorbeşti īmpotriva Celui Atotputernic?

              Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?“

 

3.           Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

4.           „Iată, eu sīnt prea mic; ce să-Ţi răspund?

              Īmi pun mīna la gură.

 

5.           Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde;

              de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.“

6.           Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

 

7.           „Īncinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te īntreb, şi tu să Mă īnveţi.

 

8.           Vrei să nimiceşti pīnă şi dreptatea Mea?

              Şi să Mă osīndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

 

9.           Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu,

              şi un glas de tunet ca al Lui?

 

10.         Īmpodobeşte-te cu măreţie şi mărime,

              īmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!

 

11.         Varsă-ţi valurile mīniei tale,

              şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!

12.         Smereşte cu o privire pe cei trufaşi,

              zdrobeşte pe loc pe cei răi,

 

13.         ascunde-i pe toţi īmpreună īn ţărīnă,

              īnveleşte-le faţa īn īntunerec!

14.         Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.

15.         Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie!

              El mănīncă iarbă ca boul.

16.         Uită-te ce tărie are īn coapse,

              şi ce putere are īn muşchii pīntecelui său!

17.         Īşi īndoaie coada tare ca un cedru,

              şi vinele coapselor lui sīnt īntreţăsute.

18.         Oasele lui sīnt ca nişte ţevi de aramă,

              mădularele lui sīnt ca nişte drugi de fer.

19.         El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.

              Cel ce l-a făcut l-a īnzestrat cu o suliţă (Adică dinţi mari ca să se apere.).

20.         El īşi găseşte hrana īn munţi, unde se joacă toate fiarele cīmpului.

 

21.         Se culcă supt lotus,

              īn mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.

22.         Desişul lotusului īl acopere cu umbra lui,

              sălciile pīrīului īl īnconjoară.

23.         Dacă se īntīmplă ca rīul să iasă din matcă, el nu fuge:

              chiar de s'ar năpusti Iordanul īn gītlejul lui, el ar rămīnea liniştit.

24.         Crezi că-l poţi prinde lovindu-l īn faţă?

              Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

 

41

 

1.           Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa?

              Sau să-i legi limba cu o funie?

 

2.           Īi vei putea petrece papura prin nări?

              Sau să-i străpungi cu un cīrlig falca?

3.           Īţi va face el multe rugăminţi?

              Īţi va vorbi el cu un glas dulce?

4.           Va face el un legămīnt cu tine.

              ca să-ţi fie rob pe vecie?

5.           Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?

              Īl vei lega tu, ca să-ţi īnveseleşti fetele?

6.           Fac pescarii negoţ cu el?

              Īl īmpart ei īntre negustori?

7.           Īi vei acoperi pielea cu ţepuşe,

              şi capul cu căngi?

8.           Ridică-ţi numai mīna īmpotriva lui,

              şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

9.           Iată că eşti īnşelat īn aşteptarea ta de a-l prinde:

              numai să-l vezi, şi cazi la pămīnt!

10.         Nimeni nu este atīt de īndrăzneţ ca să-l īntărīte.

              Cine Mi s'ar īmpotrivi īn faţă?

11.         Cui sīnt dator, ca să-i plătesc?

              Supt cer totul este al Meu.

 

12.         Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui,

              şi de frumuseţea īntocmirii lui.

13.         Cine-i va putea ridica veşmīntul?

              Cine va putea pătrunde īntre fălcile lui?

14.         Cine va putea deschide porţile gurii lui?

              Şirurile dinţilor lui cīt sīnt de īnspăimīntătoare!

15.         Scuturile (Solzii) lui măreţe şi puternice, sīnt unite īmpreună ca printr'o pecete;

16.         se ţin unul de altul,

              şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

17.         Sīnt ca nişte fraţi cari se īmbrăţişează,

              se apucă, şi rămīn nedespărţiţi.

18.         Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

              ochii lui sīnt ca geana zorilor.

19.         Din gura lui ţīşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

20.         Din nările lui iese fum,

              ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

21.         Suflarea lui aprinde cărbunii,

              şi gura lui aruncă flacări.

22.         Tăria lui stă īn grumaz,

              şi īnaintea lui sare groaza.

23.         Părţile lui cele cărnoase se ţin īmpreună,

              ca turnate pe el, neclintite.

24.         Inima lui este tare ca piatra,

              tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

25.         Cīnd se scoală el, tremură vitejii,

              şi spaima īi pune pe fugă.

26.         Degeaba este lovit cu sabia;

              căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27.         Pentru el ferul este ca paiul,

              arama, ca lemnul putred.

28.         Săgeata nu-l pune pe fugă,

              pietrele din praştie sīnt ca pleava pentru el.

29.         Nu vede īn ghioagă decīt un fir de pai,

              şi rīde la şuieratul săgeţilor.

30.         Supt pīntecele lui sīnt ţepi ascuţiţi:

              ai zice că este o grapă īntinsă peste noroi.

31.         Face să clocotească fundul mării ca un cazan,

              şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32.         Īn urmă el lasă o cărare luminoasă;

              şi adīncul pare ca pletele unui bătrīn.

33.         Pe pămīnt nimic nu-i este stăpīn;

              este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

34.         Priveşte cu dispreţ tot ce este īnălţat,

              este īmpăratul celor mai mīndre dobitoace.“

 

 

Smerirea şi căinţa lui Iov.

42

 

1.           Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

2.           „Ştiu că Tu poţi totul,

              şi că nimic nu poate sta īmpotriva gīndurilor Tale“. -

 

3.           „Cine este acela care are nebunia să-Mi īntunece planurile?“ -

              „Da, am vorbit, fără să le īnţeleg,

              de minuni, cari sīnt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.“ -

 

4.           „Ascultă-Mă, şi voi vorbi;

              te voi īntreba, şi Mă vei īnvăţa.“ -

 

5.           „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine;

              dar acum ochiul meu Te-a văzut.

6.           De aceea mi-e scīrbă de mine

              şi mă pocăiesc īn ţărīnă şi cenuşă.“

 

7.           Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mīnia Mea S'a aprins īmpotriva ta şi īmpotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8.           Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai īn vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.“

 

9.           Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

10.         Domnul a adus pe Iov iarăş īn starea lui dela īnceput, dupăce s'a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat īnapoi īndoit decīt tot ce avusese.

 

11.         Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mīncat cu el īn casă. L-au plīns şi l-au mīngīiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.

 

12.         Īn cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvīntări decīt primise īn cei dintīi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.

 

13.         A avut şapte fii şi trei fete;

 

14.         celei dintīi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.

15.         Īn toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

16.         Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pīnă la al patrulea neam.

 

17.         Şi Iov a murit bătrīn şi sătul de zile.