[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

ISAIA

 

(Ieremia 25.4-6. 1 Petru 1.10,11,15,16. Apocalipsa 15.3.)

 

Necredinţa şi pedeapsa lui Israel.

 

 

1

 

1.           Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, īmpăraţii lui Iuda.

2.           Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pămīntule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s'au răsculat īmpotriva Mea.

3.           Boul īşi cunoaşte stăpīnul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpīnului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.“

 

4.           Vai, neam păcătos, popor īncărcat de fărădelegi, sămīnţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfīntul lui Israel. I-au īntors spatele ...

 

5.           Ce pedepse noi să vă mai dea, cīnd voi vă răzvrătiţi din ce īn ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!

 

6.           Din tălpi pīnă'n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vīnătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:

 

7.           ţara vă este pustiită, cetăţile vă sīnt arse de foc, străinii vă mănīncă ogoarele supt ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.

 

8.           Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă īn vie, ca o covercă īntr'un cīmp de castraveţi, ca o cetate īmpresurată.

 

9.           De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

 

 

Nu jertfe şi sărbători.

 

10.         Ascultaţi cuvīntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!

 

11.         „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sīnt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sīngele taurilor, oilor şi ţapilor.

 

12.         Cīnd veniţi să vă īnfăţişaţi īnaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?

 

13.         Nu mai aduceţi daruri de mīncare nefolositoare, căci Mi-e scīrbă de tămīie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!

 

14.         Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

 

15.         Cīnd vă īntindeţi mīnile, Īmi īntorc ochii dela voi; şi ori cīt de mult v'aţi ruga, n'ascult: căci mīnile vă sīnt pline de sīnge!“

 

 

Indemn la pocăinţă.

 

16.         „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Īncetaţi să mai faceţi răul!

 

17.         Īnvăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!“ -

 

18.         „Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cīrmīzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca līna.

 

19.         De veţi voi şi veţi asculta, veţi mīnca cele mai bune roade ale ţării;

20.         dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi īnghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.“

 

21.         Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia īn ea, şi acum e plină de ucigaşi!

 

22.         Argintul tău s'a prefăcut īn zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.

 

23.         Mai marii tăi sīnt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n'ajunge pīnă la ei.

 

24.         De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.

 

25.         Īmi voi īntinde mīna īmpotriva ta, īţi voi topi sgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.

 

26.         Voi face iarăş pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la īnceput. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.“

 

27.         Sionul va fi mīntuit prin judecată, şi ceice se vor īntoarce la Dumnezeu īn el, vor fi mīntuiţi prin dreptate.

28.         Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi ceice părăsesc pe Domnul vor pieri.

 

29.         Vă va fi ruşine de terebinţii īn cari găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor īn cari vă desfătaţi;

 

30.         căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n'are apă.

31.         Omul tare va fi ca un cīlţ, şi lucrarea lui ca o scīnteie; amīndoi vor arde īmpreună, şi nimeni nu-i va stinge.

 

 

2

 

1.           Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.

2.           Se va īntīmpla īn scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi īntemeiat ca cel mai īnalt munte; se va īnălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor īngrămădi spre el.

 

3.           Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne īnveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.“ Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvīntul Domnului.

 

4.           El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărī īntre un mare număr de popoare; aşa īn cīt din săbiile lor īşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia īmpotriva altuia, şi nu vor mai īnvăţa războiul.

 

5.           „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm īn lumina Domnului!“

 

6.           Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentrucă sīnt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.

 

7.           Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n'au sfīrşit; ţara este plină de cai, şi carăle lor sīnt fără număr.

 

8.           Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se īnchină īnaintea lucrării mīnilor lor, īnaintea lucrurilor făcute de degetele lor.

 

9.           De aceea cei mici vor fi scoborīţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.

10.         „Intră īn stīnci, şi ascunde-te īn ţărīnă, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!“

 

11.         Omul va trebui să-şi plece īn jos privirea semeaţă şi īngīmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi īnălţat īn ziua aceea.

 

12.         Căci este o zi a Domnului oştirilor īmpotriva oricărui om mīndru şi trufaş, īmpotriva oricui se īnalţă, ca să fie plecat:

13.         īmpotriva tuturor cedrilor īnalţi şi falnici ai Libanului, şi īmpotriva tuturor stejarilor Basanului;

 

14.         īmpotriva tuturor munţilor īnalţi, şi īmpotriva tuturor dealurilor falnice;

 

15.         īmpotriva tuturor turnurilor īnalte, şi īmpotriva tuturor zidurilor īntărite;

 

16.         īmpotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi īmpotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.

17.         Mīndria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi īnălţat īn ziua aceea.

 

18.         Toţi idolii vor pieri.

19.         Oamenii vor intra īn peşterile stīncilor şi īn crăpăturile pămīntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cīnd Se va scula să īngrozească pămīntul.

 

20.         Īn ziua aceea, oamenii īşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe cari şi-i făcuseră, ca să se īnchine la ei, īi vor arunca la şobolani şi la lilieci;

 

21.         şi vor intra īn găurile stīncilor, şi īn crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cīnd Se va scula să īngrozească pămīntul.

 

22.         Nu vă mai īncredeţi dar īn om, īn ale cărui nări nu este decīt suflare: căci ce preţ are el?

 

 

3

 

1.           Domnul, Dumnezeul oştirilor, va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pīne, şi orice izvor de apă,

 

2.           pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe prooroc, pe ghicitor şi pe bătrīn,

 

3.           pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit.

4.           „Le voi da băieţi drept căpetenii, - zice Domnul, - şi nişte copii vor stăpīni peste ei.“

 

5.           Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celalt, fiecare pe aproapele lui, tīnărul va lovi pe cel bătrīn, şi omul de nimic pe cel pus īn cinste.

6.           Vor merge pīnă acolo īncīt unul va apuca pe fratele său īn casa părintească, şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărămăturile acestea supt mīna ta!“

7.           Dar īn aceeaş zi el va răspunde: „Nu pot să fiu doftor, căci īn casa mea nu este nici pīne nici haină: nu mă puneţi căpătenie peste popor.“

8.           Se clatină Ierusalimul, se prăbuşeşte Iuda, pentrucă vorbele şi faptele lor sīnt īndreptate īmpotriva Domnului, īnfruntīnd privirile Lui măreţe.

 

9.           Īnfăţişarea feţei lor mărturiseşte īmpotriva lor, şi, ca Sodomiţii, īşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s'o ascundă. Vai de sufletul lor, căci īşi pregătesc rele!

 

10.         Bine de cel neprihănit! Lui īi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

 

11.         Vai de cel rău! Lui īi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

 

12.         Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi-l stăpīnesc nişte femei! Poporul meu, cīrmuitorii tăi te duc īn rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!

 

13.         Domnul Se īnfăţişază la judecată, stă īn picioare ca să judece popoarele.

 

14.         Domnul intră la judecată cu bătrīnii poporului Său şi cu mai marii lui: „Voi aţi mīncat via! Prada luată dela sărac este īn casele voastre!

 

15.         Cu ce drept călcaţi voi īn picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?“ zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.

 

16.         Domnul zice: „Pentrucă fiicele Sionului sīnt mīndre, şi umblă cu gītul īntins şi cu priviri pofticioase, pentrucă păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile dela picior, -

17.         Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descopri ruşinea“.

 

18.         Īn ziua aceea, Domnul va scoate verigile cari le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele,

 

19.         cerceii, brăţările şi măhramele;

20.         legăturile de pe cap, lănţişoarele dela picioare şi brīele, cutiile cu mirosuri şi băierele descīntate;

21.         inelele şi verigele dela nas;

22.         hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile;

23.         oglinzile şi cămăşile supţiri, turbanele şi măhramele uşoare.

24.         Şi atunci īn loc de miros plăcut va fi putoare; īn loc de brīu, o funie; īn loc de păr īncreţit, un cap pleşuv, īn loc de mantie largă, un sac strīmt; un semn de īnfierare, īn loc de frumuseţă.

 

25.         Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi īn luptă.

26.         Porţile fiicei Sionului vor geme şi se vor jăli; şi ea va şedea despoiată pe pămīnt.

 

 

4

 

1.           Şapte femei vor apuca īn ziua aceea un singur bărbat, şi vor zice: „Vom mīnca pīnea noastră īnşine, şi ne vom īmbrăca īn hainele noastre īnşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi!“

 

 

Proslăvirea Sionului.

 

2.           Īn vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţă pentru cei mīntuiţi ai lui Israel.

 

3.           Şi cel rămas īn Sion, cel lăsat īn Ierusalim, se va numi „sfīnt“, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.

 

4.           Dupăce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului, şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sīnge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii,

 

5.           Domnul va aşeza, peste toată īntinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flacări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost,

 

6.           o colibă, ca umbrar īmpotriva căldurii zilei, şi ca loc de adăpost şi de ocrotire īmpotriva furtunii şi ploii.

 

 

Via Domnului.

 

5

 

1.           Voi cīnta Prea Iubitului meu, cīntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cīmpie foarte mănoasă.

 

2.           I-a săpat pămīntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit īn el viţele cele mai alese. A zidit un turn īn mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.

 

3.           „Acum dar, - zice Domnul - locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi īntre Mine şi via Mea!

 

4.           Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentruce a făcut ea struguri sălbatici, cīnd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?

5.           Vă voi spune īnsă acum, ce voi face viei Mele: īi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; īi voi surpa zidul, ca să fie călcată īn picioare;

 

6.           o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte īn ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.“

7.           Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sīnt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi cīnd colo, iată sīnge vărsat! - Se aştepta la dreptate, şi cīnd colo, iată strigăte de apăsare!

8.           Vai de ceice īnşiră casă līngă casă şi lipesc ogor līngă ogor, pīnă nu mai rămīne loc, şi locuiesc īn mijlocul ţării!

 

9.           Iată ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărīt, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.

 

10.         Chiar zece pogoane de vie nu vor da decīt un bat , şi un omer de sămīnţă nu va da decīt o efă.

 

11.         Vai de cei ce disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare, şi şed pīnă tīrziu noaptea şi se īnferbīntă de vin!

 

12.         Arfa şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le īnveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mīnilor Lui.

 

13.         De aceea poporul meu va fi dus pe neaşteptate īn robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.

 

14.         De aceea īşi şi deschide locuinţa morţilor gura, şi īşi lărgeşte peste măsură gītlejul, ca să se pogoare īn ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă.

15.         Şi astfel, cei mici vor fi doborīţi, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.

 

16.         Dar Domnul oştirilor va fi īnălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfīnt va fi sfinţit prin dreptate.

17.         Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor, şi păstori pribegi vor mīnca moşiile prăpădite ale bogaţilor.

 

18.         Vai de ceice trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe,

19.         şi zic: «Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s'o vedem! Să vină odată hotărīrea Sfīntului lui Israel şi să se aducă la īndeplinire, ca s'o cunoaştem!“

 

20.         Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că īntunerecul este lumină, şi lumina īntunerec, cari dau amărăciunea īn loc de dulceaţă, şi dulceaţa īn loc de amărăciune!

21.         Vai de cei ce se socot īnţelepţi, şi se cred pricepuţi!

 

22.         Vai de cei tari cīnd este vorba de băut vin, şi viteji cīnd este vorba de amestecat băuturi tari;

 

23.         cari scot cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!

 

24.         De aceea, cum mistuie o limbă de foc miriştea, şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina lor, şi floarea li se va risipi īn vīnt ca ţărīna, căci au nesocotit legea Domnului oştirilor, şi au dispreţuit cuvīntul Sfīntului lui Israel.

 

25.         De aceea Se şi aprinde Domnul de mīnie īmpotriva poporului Său, Īşi īntinde mīna īmpotriva lui, şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul īn mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mīnia Lui nu se potoleşte, şi mīna Lui este īncă īntinsă.

 

26.         El ridică un steag popoarelor īndepărtate, şi le fluieră dela un capăt al pămīntului: şi iată-le, vin repede şi uşor.

 

27.         Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăieşte de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brīul dela mijloc, nici nu i se rupe cureaua dela īncălţăminte.

 

28.         Săgeţile lor sīnt ascuţite, şi toate arcurile īncordate; copitele cailor lor parcă sīnt cremene, şi roţile carălor lor parcă sīnt un vīrtej.

 

29.         Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei; sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine īn ajutor.

30.         Īn ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitīndu-se la pămīnt, nu vor vedea decīt īntunerec şi strīmtorare, iar lumina se va īntuneca īn norii lui.“

 

 

Isaia īn slujbă.

 

6

 

1.           Īn anul morţii īmpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezīnd pe un scaun de domnie foarte īnalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

 

2.           Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două īşi acopereau faţa, cu două īşi acopereau picioarele, şi cu două sburau.

 

3.           Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfīnt, sfīnt, sfīnt este Domnul oştirilor! Tot pămīntul este plin de mărirea Lui“!

 

4.           Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s'a umplut de fum.

 

5.           Atunci am zis: „Vai de mine! Sīnt pierdut, căci sīnt un om cu buze necurate, locuiesc īn mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Īmpăratul, Domnul oştirilor!“

 

6.           Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins īn mīnă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

 

7.           Mi-a atins gura cu el, şi a zis: „Iată, atingīndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este īndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!“

 

8.           Am auzit glasul Domnului, īntrebīnd: „Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?“ Eu am răspuns: „Iată-mă, trimete-mă!“

 

9.           El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Īntr'una veţi auzi şi nu veţi īnţelege; īntr'una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!»

 

10.         Īmpetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n'audă cu urechile, să nu īnţeleagă cu inima, să nu se īntoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.“

 

11.         Şi eu am īntrebat: „Pīnă cīnd, Doamne?“ El a răspuns: „Pīnă cīnd vor rămīnea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; pīnă cīnd nu va mai fi nimeni īn case, şi ţara va fi pustiită de tot;

 

12.         pīnă va īndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.

 

13.         Şi chiar a zecea parte de va mai rămīnea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rīndul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul īşi păstrează butucul din rădăcină, cīnd sīnt tăiaţi, tot aşa, o sămīnţă sfīntă se va naşte iarăş din poporul acesta.“

 

 

Proorocie īmpotriva lui Israel şi Asiriei.

 

7

 

1.           S'a īntīmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, īmpăratul lui Iuda, că Reţin, īmpăratul Siriei, s'a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, īmpăratul lui Israel, īmpotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n'a putut să-l bată.

 

2.           Cīnd au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărīt īn Efraim!“ a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure cīnd bate vīntul.

3.           Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi īnaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul nălbitorului,

 

4.           şi spune-i: «Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se moaie inima, din pricina acestor două cozi de tăciuni cari fumegă: din pricina mīniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia!

5.           Nu te teme că Siria gīndeşte rău īmpotriva ta, şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic:

6.           «Să ne suim īmpotriva lui Iuda, să batem cetatea, s'o spargem, şi să punem īmpărat īn ea pe fiul lui Tabeel.“

7.           Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Aşa ceva nu se va īntīmpla şi nu va avea loc.

 

8.           Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor.

 

9.           Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta īn picioare.“

 

10.         Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, şi i-a zis:

11.         „Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie īn locurile de jos, fie īn locurile de sus.“

 

12.         Ahaz a răspuns. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.“

13.         Isaia a zis atunci:

              „Ascultaţi totuş, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu?

14.         De aceea Domnul īnsuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămīnea īnsărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

 

15.         El va mīnca smīntīnă şi miere, pīnă va şti să lepede răul şi să aleagă binele.

16.         Dar īnainte ca să ştie copilul să lepede răul, şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi īmpăraţi te temi tu, va fi pustiită.“

 

17.         „Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, zile cum n'au mai fost niciodată, din ziua cīnd s'a despărţit Efraim de Iuda (adică pe īmpăratul Asiriei).

 

18.         Īn ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor, dela capătul rīurilor Egiptului, şi albinelor din ţara Asiriei;

 

19.         ele vor veni, şi se vor aşeza toate īn vīlcelele pustii, şi īn crăpăturile stīncilor, pe toate stufişurile, şi pe toate imaşurile.

 

20.         Īn ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rīu, şi anume cu īmpăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba.

 

21.         Īn ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi,

22.         şi vor da un aşa belşug de lapte īn cīt vor mīnca smīntīnă; căci cu smīntīnă şi cu miere se vor hrăni toţi ceice vor rămīnea īn ţară.

23.         Īn ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor:

 

24.         vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decīt mărăcini şi spini.

25.         Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum, nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor īn ei, şi le vor bătături oile.

 

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel.

 

8

 

1.           Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare, şi scrie pe ea, aşa ca să se īnţeleagă: «Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.“

 

2.           Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie, şi pe Zaharia, fiul lui Berechia.

 

3.           M'am apropiat de proorociţă. Ea a zămislit, şi a născut un fiu. Apoi Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz.“ (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)

4.           Căci īnainte ca să ştie copilul să spună: „Tată!“ şi „mamă!“ se vor lua dinaintea īmpăratului Asiriei bogăţiile Damascului şi prada Samariei.“

 

5.           Domnul mi-a vorbit iarăş, şi mi-a zis:

6.           „Pentrucă poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe cari curg lin, şi s'a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,

 

7.           iată, Domnul va trimete īmpotriva lor apele puternice şi mari ale Rīului (Eufrat), adică pe īmpăratul Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui, şi se va vărsa peste malurile lui;

 

8.           va pătrunde īn Iuda, va da peste maluri, va năvăli, şi va ajunge pīnă la gīt. Iar aripele īntinse ale oastei lui vor umplea īntinderea ţării tale, Emanuele!“

 

9.           Scoateţi strigăte de război cīt voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi ceice locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricīt de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricīt de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi.

 

10.         Faceţi la planuri, cīt voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărīri cīt voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).“

 

11.         Aşa mi-a vorbit Domnul, cīnd m'a apucat mīna Lui, şi m'a īnştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia:

12.         „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi!

 

13.         Sfinţiţi īnsă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă īnfricoşaţi.“

 

14.         Şi atunci El va fi un locaş sfīnt, dar şi o piatră de poticnire, o stīncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!

 

15.         Mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărīma, vor da īn laţ şi vor fi prinşi.“ -

 

16.         „Īnveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, īntre ucenicii Mei.“

17.         Eu nădăjduiesc īn Domnul, care Īşi ascunde Faţa de casa lui Iacov. Īn El īmi pun īncrederea.

 

18.         Iată, eu şi copiii pe cari mi i-a dat Domnul, sīntem nişte semne şi nişte minuni īn Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.

 

19.         Dacă vi se zice īnsă: „Īntrebaţi pe ceice cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, cari şoptesc şi bolborosesc,“ răspundeţi: „Nu va īntreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va īntreba el pe cei morţi pentru cei vii?

 

20.         La lege şi la mărturie!“ Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

 

21.         El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămīnd, şi, cīnd īi va fi foame, se va mīnia, şi va huli pe Īmpăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii īn sus,

 

22.         fie că se va uita spre pămīnt, iată, nu va fi decīt necaz, negură, nevoie neagră, şi se va vedea izgonit īn īntunerec beznă.

 

 

9

 

1.           Totuş īntunerecul nu va īmpărăţi vecinic pe pămīntul īn care acum este necaz. După cum īn vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, īn vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de līngă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.

 

2.           Poporul, care umbla īn īntunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau īn ţara umbrei morţii răsare o lumină.

 

3.           Tu īnmulţeşti poporul, īi dai mari bucurii; şi el se bucură īnaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la īmpărţirea prăzii.

 

4.           Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărīmat, ca īn ziua lui Madian.

 

5.           Căci orice īncălţăminte purtată īn īnvălmăşala luptei, şi orice haină de război tăvălită īn sīnge, vor fi aruncate īn flăcări, ca să fie arse de foc.

 

6.           Căci un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Īl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.

 

7.           El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfīrşit va da scaunului de domnie al lui David şi īmpărăţiei lui, o va īntări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi'n veci de veci: iată ce va face rīvna Domnului oştirilor.

 

 

Impotriva lui Israel.

 

8.           Domnul trimete un cuvīnt īmpotriva lui Iacov: cuvīnt care cade asupra lui Israel.

9.           Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, cari spun cu mīndrie şi īngīmfare:

10.         „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar īi vom īnlocui cu cedri.“

11.         De aceea Domnul va ridica īmpotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin, şi va stīrni pe vrăjmaşii lor:

12.         pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; şi vor mīnca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mīnia Lui nu se potoleşte, şi mīna Lui este tot īntinsă.

 

13.         Căci nici poporul nu se īntoarce la Cel ce-l loveşte, şi nu caută pe Domnul oştirilor.

 

14.         Deaceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, īntr'o singură zi.

 

15.         (Bătrīnul şi dregătorul sīnt capul, şi proorocul, care īnvaţă pe oameni minciuni, este coada.)

16.         Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta īl duc īn rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sīnt pierduţi.

 

17.         De aceea nici Domnul n'ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sīnt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mīnia Lui nu se potoleşte, şi mīna Lui este tot īntinsă.

 

18.         Căci răutatea arde ca un foc, care mănīncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se īnalţă stīlpi de fum.

 

19.         De mīnia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,

 

20.         fiecare jăfuieşte īn dreapta, şi rămīne flămīnd, mănīncă īn stīnga, şi nu se satură. La urmă īşi mănīncă fiecare carnea braţului său:

 

21.         Manase mănīncă pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amīndoi īmpreună pe Iuda. Cu toate acestea, mīnia Lui nu se potoleşte, şi mīna Lui este tot īntinsă.

 

 

10

 

1.           Vai de cei ce rostesc hotărīri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte,

 

2.           ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jăfuiască pe orfani!

3.           „Ce veţi face voi īn ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?“ „La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?“

 

4.           Unii vor fi īngenunchiaţi īntre cei prinşi īn război, iar alţii vor cădea īntre cei morţi. Cu toate acestea, mīnia Lui nu se potoleşte, şi mīna Lui tot īntinsă este.

 

 

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia.

 

5.           „Vai de Asirian - zice Domnul - nuiaua mīniei Mele, care poartă īn mīnă toiagul urgiei Mele!

 

6.           I-am dat drumul īmpotriva unui neam nelegiuit, l-am trimes īmpotriva unui popor pe care sīnt mīniat, ca să-l prădeze şi să-l jăfuiască, să-l calce īn picioare ca noroiul de pe uliţe.

 

7.           Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gīndul inimii lui; ci el nu se gīndeşte decīt să nimicească, decīt să prăpădească neamurile cu grămada.

 

8.           Căci el zice: «Nu sīnt voivozii mei tot atīţia īmpăraţi?»

 

9.           «Nu s'a īntīmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?»

              «Nu s'a īntīmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?» «Nu s'a īntīmplat Samariei la fel ca Damascului?»

 

10.         «După cum mīna mea a pus stăpīnire pe īmpărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decīt la Ierusalim şi īn Samaria),

11.         cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?.“

12.         Dar, dupăce Domnul Īşi va īmplini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi - zice Domnul - pe īmpăratul Asiriei pentru rodul inimii lui īngīmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe,

 

13.         căci el a zis: „Prin puterea mīnei mele am făcut aceste lucruri, şi prin īnţelepciunea mea, - căci sīnt priceput; am īmpins īnapoi hotarele popoarelor, şi le-am jăfuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie;

 

14.         am pus mīna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strīng nişte ouă părăsite, aşa am strīns eu tot pămīntul: niciunul n'a mişcat vreo aripă, nici n'a deschis ciocul, ca să ciripească. -

 

15.         «Se făleşte oare securea īmpotriva celui ce se slujeşte de ea?» «Sau se mīndreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mīnuieşte?» «Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!“

 

16.         De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimete ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi īntre aleşii lui va izbucni un pīrjol, ca pīrjolul unui foc.

 

17.         Lumina lui Israel se va preface īn foc, şi Sfīntul lui īntr'o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, īntr'o zi.

 

18.         Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi cīmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade īn leşin.

 

19.         Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.

20.         Īn ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce īi lovea; ci se vor sprijini cu īncredere pe Domnul, Sfīntul lui Israel.

 

21.         O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va īntoarce la Dumnezeul cel puternic.

 

22.         Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuş numai o rămăşiţă se va īntoarce, căci nimicirea este hotărītă, făcīnd să se reverse dreptatea.

 

23.         Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărītă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la īndeplinire īn toată ţara.

 

24.         Totuş, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşte īn Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi īşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.

 

25.         Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va īnceta, şi mīnia Mea se va īntoarce īmpotriva lui, ca să-l nimicescă.“

 

26.         Domnul oştirilor va īnvīrti biciul īmpotriva lui, cum a lovit pe Madian la stīnca Oreb; şi Īşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară īn Egipt.

 

27.         Īn ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gītul tău, ba īncă jugul va crăpa de grăsime.

 

28.         El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, īşi lasă calabalīcul la Micmaş.

29.         Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

 

30.         „Ridică-ţi glasul, fiica Galimului!“ „Ia seama, Lais!“ „Vai de tine, Anatot!“

 

31.         Madmena se īmprăştie, locuitorii din Ghebim fug.

 

32.         Īncă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mīna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

 

33.         Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sīnt tăiaţi, cei mai īnalţi sīnt doborīţi.

 

34.         Dă jos cu fierul crīngul pădurii, şi Libanul cade supt mīna Celui Puternic.

 

11

 

1.           Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui.

 

2.           Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de īnţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

 

3.           Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după īnfăţişare, nici nu va hotărī după cele auzite,

4.           ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărī cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pămīntul cu toiagul cuvīntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorī pe cel rău.

 

5.           Neprihănirea va fi brīul coapselor Sale, şi credincioşia brīul mijlocului Său.

 

6.           Atunci lupul va locui īmpreună cu mielul, şi pardosul se va culca īmpreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele īngrăşate, vor fi īmpreună, şi le va mīna un copilaş;

 

7.           vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca īmpreună. Leul va mīnca paie ca boul,

8.           pruncul de ţīţă se va juca la gura bortei năpīrcii, şi copilul īnţărcat va băga mīna īn vizunia basilicului.

9.           Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfīnt; căci pămīntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari-l acopăr.

 

10.         Īn ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor īntoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui.

 

11.         Īn acelaş timp, Domnul Īşi va īntinde mīna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit īn Asiria şi īn Egipt, īn Patros şi īn Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi īn ostroavele mării.

 

12.         El va īnălţa un steag pentru neamuri, va strīnge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pămīntului.

 

13.         Pizma lui Efraim va īnceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim,

 

14.         ci vor sbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jăfui īmpreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mīnilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.

 

15.         Domnul va seca limba mării Egiptului, Īşi va ridica mīna asupra Rīului īn mīnia Lui, īl va īmpărţi īn şapte pīraie, aşa că īl vor putea trece īncălţaţi.

 

16.         Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămīnea īn Asiria, cum a fost pentru Israel, īn ziua cīnd a ieşit din ţara Egiptului.

 

 

12

 

1.           Īn ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mīnia Ta s'a potolit şi m'ai mīngīiat!“

 

2.           „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de īncredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m'a mīntuit.“

 

3.           Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mīntuirii,

 

4.           şi veţi zice īn ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!

 

5.           Cīntaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute īn tot pămīntul!“

 

6.           Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este īn mijlocul tău Sfīntul lui Israel.“

 

 

13

 

1.           Proorocie īmpotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ.

 

2.           Ridicaţi un steag pe un munte gol, īnălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mīna, ca să vină la porţile asupritorilor!

 

3.           „Am dat poruncă sfintei Mele oştiri - zice Domnul - am chemat pe vitejii Mei la judecata mīniei Mele, pe cei ce se bucură de mărimea Mea.“

 

4.           Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de īmpărăţii, de neamuri adunate. Domnul oştirilor Īşi cercetează oastea care va da lupta.

5.           Ei vin dintr'o ţară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul şi uneltele mīniei Lui vor nimici tot pămīntul.

6.           Gemeţi! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!

 

7.           De aceea toate mīnile slăbesc, şi orice inimă omenească se topeşte.

8.           Ei sīnt năpădiţi de spaimă; īi apucă chinurile şi durerile; se zvīrcolesc ca o femeie īn durerile naşterii, se uită unii la alţii īncremeniţi; feţele lor sīnt roşi ca focul.

 

9.           Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mīnie şi urgie aprinsă, care va preface tot pămīntul īn pustiu, şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.

 

10.         Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va īntuneca la răsăritul lui, şi luna nu va mai lumina.

 

11.         Voi pedepsi - zice Domnul - lumea pentru răutatea ei, şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să īnceteze mīndria celor trufaşi, şi voi doborī semeţia celor asupritori.

 

12.         Voi face pe oameni mai rari decīt aurul curat, şi mai scumpi decīt aurul din Ofir.

13.         Pentru aceasta voi clătina cerurile, şi pămīntul se va zgudui din temelia lui, de mīnia Domnului oştirilor, īn ziua mīniei Lui aprinse.

 

14.         Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va īntoarce la poporul său, fiecare va fugi īn ţara lui.

 

15.         Toţi ceice vor fi prinşi, vor fi străpunşi, şi toţi cei ce vor fi apucaţi, vor cădea ucişi de sabie.

16.         Copiii lor vor fi zdrobiţi supt ochii lor, casele le vor fi jăfuite, şi nevestele lor vor fi necinstite.

 

17.         Iată, aţīţ īmpotriva lor pe Mezi, cari nu se uită la argint, şi nu poftesc aurul.

 

18.         Cu arcurile lor vor doborī pe tineri, şi vor fi fără milă pentru rodul pīntecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii.

19.         Şi astfel Babilonul, podoaba īmpăraţilor, falnica mīndrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, pe cari le-a nimicit Dumnezeu.

 

20.         El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor īn el. Arabul nu-şi va mai īntinde cortul acolo, şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo,

 

21.         ci fiarele pustiei īşi vor face culcuşul acolo, bufniţele īi vor umplea casele, struţii vor locui acolo, şi stafiile se vor juca acolo.

 

22.         Şacalii vor urla īn casele lui īmpărăteşti pustii, şi cīnii sălbatici īn casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, şi zilele nu i se vor lungi.“

 

 

14

 

1.           Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăş pe Israel, şi-i va aduce iarăş la odihnă īn ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov.

 

2.           Popoarele īi vor lua, şi-i vor aduce īnapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel īi va stăpīni īn ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţinea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, şi vor stăpīni peste asupritorii lor.

 

3.           Iar cīnd īţi va da Domnul odihnă după ostenelele şi frămīntările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,

4.           atunci vei cīnta cīntarea aceasta asupra īmpăratului Babilonului, şi vei zice:

              „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a īncetat,

 

5.           Domnul a frīnt toiagul celor răi, nuiaua stăpīnitorilor.

 

6.           Cel ce, īn urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, īn mīnia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruţare.

7.           Tot pămīntul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii īn cīntece de veselie.

8.           Pīnă şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: «De cīnd ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»

 

9.           Locuinţa morţilor se mişcă pīnă īn adīncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte īnaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pămīntului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi īmpăraţii neamurilor.

 

10.         Toţi iau cuvīntul ca să-ţi spună: «Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!»

11.         Strălucirea ta s'a pogorīt şi ea īn locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.

12.         Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborīt la pămīnt, tu, biruitorul neamurilor!

 

13.         Tu ziceai īn inima ta: «Mă voi sui īn cer, īmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;

 

14.         mă voi sui pe vīrful norilor, voi fi ca Cel Prea Īnalt.»

 

15.         Dar ai fost aruncat īn locuinţa morţilor, īn adīncimile mormīntului!

 

16.         Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pămīntul, şi zguduia īmpărăţiile,

17.         care prefăcea lumea īn pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?»

18.         Toţi īmpăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare īn mormīntul lui.

19.         Dar tu ai fost aruncat departe de mormīntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată dela nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat īn picioare.

20.         Tu nu eşti unit cu ei īn mormīnt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

 

21.         Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pămīntul, şi să umple lumea cu cetăţi!“

 

22.         „Eu mă voi ridica īmpotriva lor! - zice Domnul oştirilor - şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot,“ zice Domnul.

 

23.         „Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină, şi īl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice Domnul oştirilor.

 

 

Impotriva Asiriei.

 

24.         Domnul oştirilor a jurat, şi a zis: „Da, ce am hotărīt se va īntīmpla, ce am pus la cale se va īmplini.

25.         Voi zdrobi pe Asirian īn ţara Mea, īl voi călca īn picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.“

 

26.         Iată hotărīrea luată īmpotriva īntregului pămīnt, iată mīna, īntinsă peste toate neamurile.

27.         Domnul oştirilor a luat această hotărīre: cine I se va īmpotrivi? Mīna Lui este īntinsă: cine o va abate?

 

 

Impotriva Filistenilor.

 

28.         Īn anul morţii īmpăratului Ahaz, a fost rostită această proorocie:

 

29.         „Nu te bucura, ţara Filistenilor, că s'a frīnt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.

 

30.         Atunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar īţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămīnea din tine va fi omorīt.

31.         Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara Filistenilor! Căci un fum vine dela miază noapte, şi şirurile vrăjmaşului sīnt strīnse.“

32.         „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?“ - „Că Domnul a īntemeiat Sionul, şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.“ -

 

 

Impotriva Moabului.

 

15

 

1.           Proorocie īmpotriva Moabului.

              Chiar īn noaptea cīnd este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar īn noaptea cīnd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit! ...

 

2.           Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe īnălţimi, ca să plīngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sīnt rase, şi toate bărbile sīnt tăiate.

 

3.           Pe uliţe, sīnt īncinşi cu saci, pe acoperişuri şi īn pieţe, totul geme, şi se topesc plīngīnd.

 

4.           Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul pīnă la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

 

5.           Īmi plīnge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă pīnă la Ţoar, pīnă la Eglat-Şelişia; căci suie, plīngīnd, suişul Luhitului, şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

 

6.           Căci apele Nimrim sīnt pustiite, s'a uscat iarba, s'a dus verdeaţa, şi nu mai este niciun fir verde.

 

7.           De aceea strīng ce le mai rămīne, şi īşi strămută averile dincolo de pīrīul sălciilor

8.           Căci ţipetele īnconjură hotarele Moabului; bocetele lui răsună pīnă la Eglaim, şi urletele lui răsună pīnă la Beer-Elim.

9.           Apele Dimonului sīnt pline de sīnge, şi voi trimete peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni īmpotriva celor scăpaţi ai Moabului, īmpotriva rămăşiţei din ţară.

 

 

16

 

1.           Trimeteţi miei cīrmuitorului ţării, trimeteţi-i din Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului!

 

2.           Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului, la trecerea Arnonului. -

 

3.           Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acopere-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe ceice sīnt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi!

4.           Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei īmpotriva pustiitorului! Căci apăsarea va īnceta, pustiirea se va sfīrşi, celce calcă ţara īn picioare va pieri.

5.           Şi atunci un scaun de domnie se va īntări prin īndurare; şi se va vedea şezīnd cu credincioşie, īn casa lui David, un judecător, prieten al dreptului şi plin de rīvnă pentru dreptate. -

 

6.           «Auzim īngīmfarea mīndrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.“

 

7.           Deaceea geme Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărīmăturile Chir-Haresetului, adīnc mīhniţi;

 

8.           căci cīmpiile Hesbonului līncezesc; stăpīnii neamurilor au sfărīmat butucii viei din Sibma, cari se īntindeau pīnă la Iaezer, şi se īncīlceau prin pustie: mlădiţele ei se īntindeau şi treceau dincolo de mare.

 

9.           Deaceea plīng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud cu lacrămile mele, Hesbonule şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război!

 

10.         S'a dus bucuria şi veselia din cīmpii! Şi īn vii, nu mai sīnt cīntece, nu mai sīnt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul īn teascuri. - „Am făcut să īnceteze strigătele de bucurie la cules.

 

11.         Deaceea īmi plīnge sufletul pentru Moab ca o arfă şi inima pentru Chir-Hares;

 

12.         şi cīnd se va arăta Moabul, obosindu-se pe īnălţimi şi va intra īn locaşul său cel sfīnt să se roage, nu va putea să capete nimic!“ -

 

13.         Acesta este cuvīntul, pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului.

14.         Iar acum Domnul vorbeşte, şi zice: „Īn trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, īmpreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămīnea, va fi puţin lucru, aproape nimic.“

 

 

Impotriva Damascului.

 

17

 

1.           Proorocie īmpotriva Damascului:

              „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărīmături;

 

2.           cetăţile Aroerului sīnt părăsite, sīnt date spre păşune turmelor, cari se culcă nestingherite acolo.

 

3.           S'a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim, şi s'a sfīrşit cu īmpărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.

 

4.           «Īn ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.

 

5.           Se va īntīmpla ca atunci cīnd strīnge secerătorul grīul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la strīnsul spicelor īn valea Refaim;

 

6.           vor mai rămīnea doar cīteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vīrful crengilor, patru sau cinci, īn ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.“

 

7.           Īn ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor īntoarce spre Sfīntul lui Israel;

 

8.           nu se va mai uita spre altare, cari sīnt lucrarea mīnilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la stīlpii īnchinaţi soarelui.

9.           Īn ziua aceea, cetăţile lui īntărite vor fi ca dărīmăturile din pădure şi de pe vīrful muntelui, părăsite odinioară īnaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!

10.         Căci ai uitat pe Dumnezeul mīntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de Stīnca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.

 

11.         Cīnd i-ai sădit, i-ai īnconjurat cu un gard, şi īn curīnd i-ai văzut īnflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai īn clipa veseliei: şi durerea este fără leac.

12.         Vai! ce vuiet de popoare multe, cari urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, cari mugesc cum mugesc nişte ape puternice.

 

13.         Neamurile mugesc cum mugesc apele mari ... Dar cīnd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea vīntului, ca ţărīna luată de vīrtej.

 

14.         Īndeseară, vine o prăpădenie neaşteptată, şi pīnă dimineaţa, nu mai sīnt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jăfuiesc.

 

Asupra Etiopiei.

 

18

 

1.           Vai de tine, ţară, īn care răsună zīngănit de arme, şi care eşti dincolo de rīurile Etiopiei!

 

2.           Tu, care trimeţi soli pe mare, īn corăbii de papură cari plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul acela tare şi puternic, la poporul acela īnfricoşat dela īnceputul lui, neam puternic care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rīuri.

 

3.           Voi toţi, locuitori ai lumii şi voi, locuitori ai pămīntului, luaţi seama cīnd se īnalţă steagul pe munţi, şi ascultaţi cīnd sună trīmbiţa!

 

4.           Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, şi pe aburul de rouă, īn vipia secerişului.

5.           Dar īnainte de seceriş, cīnd cade floarea, şi rodul se face aguridă, el taie īndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă ...“

6.           Şi Asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pămīntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pămīntului vor ierna pe ele.

7.           Īn vremea aceea, se vor aduce daruri de mīncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel īnfricoşat dela īnceputul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul, şi a cărui ţară este tăiată de rīuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe muntele Sionului.

 

 

Asupra Egiptului.

 

19

 

1.           Proorocie īmpotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine īn Egipt. Idolii Egiptului tremură īnaintea Lui, şi li se īndoaie inima Egiptenilor īn ei.

 

2.           „Voi īnarma pe Egipteni unii īmpotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, īmpărăţie cu īmpărăţie.

 

3.           Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor īntreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe ceice cheamă morţii şi pe ghicitori.

 

4.           Voi da Egiptul īn mīnile unui stăpīn aspru, şi un īmpărat fără milă va stăpīni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“

 

5.           Apele mării vor seca, şi rīul va seca şi se va usca,

 

6.           rīurile se vor īmpuţi, canalele Egiptului vor fi goale şi uscate, pipirigul şi trestiile se vor vesteji.

 

7.           Livezile Nilului de la īmbucătura rīului, şi toate sămănăturile din valea rīului se vor usca, se vor preface īn ţărīnă şi vor pieri.

8.           Vor geme pescarii, se vor boci toţi cei ce aruncă undiţa īn rīu, şi ceice īntind mreji pe ape vor fi nemīngīiaţi.

9.           Ceice lucrează inul dărăcit, şi ceice ţes ţesături albe vor fi acoperiţi, de ruşine,

 

10.         stăpīnitorii ţării vor fi īntristaţi şi toţi simbriaşii vor fi cu inima amărītă.

11.         Īn adevăr, voivozii Ţoanului au īnebunit, sfetnicii īnţelepţi ai lui Faraon s'au prostit. „Cum īndrăzniţi voi să spuneţi lui Faraon: «Noi sīntem fiii īnţelepţilor, fiii străvechilor īmpăraţi?

 

12.         Unde sīnt īnţelepţii tăi?» «Să-ţi facă descoperiri dumnezeieşti, şi să spună ce a hotărīt Domnul oştirilor īmpotriva Egiptului.

 

13.         Voivozii Ţoanului au īnebunit, voivozii Nofului s'au īnşelat, căpeteniile seminţiilor duc Egiptul īn rătăcire:

 

14.         Domnul a răspīndit īn mijlocul lui un duh de ameţeală ca să facă pe Egipteni să se clatine īn toate faptele lor, cum se clatină un om beat şi varsă,

 

15.         şi Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic, nici trestie!

 

16.         Īn ziua aceea, Egiptul va fi ca o femeie: va tremura şi se va teme, văzīnd mişcarea mīnei Domnului oştirilor, cīnd o va ridica īmpotriva lui.

 

17.         Chiar şi ţara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt: cum i se va vorbi de ea, se va īngrozi, din pricina hotărīrii luate īmpotriva lui de Domnul oştirilor.

 

Egiptul īmpreună cu Asur şi Israel.

 

18.         Īn vremea aceea, vor fi cinci cetăţi īn ţara Egiptului, cari vor vorbi limba Canaanului, şi vor jura pe Domnul oştirilor: una din ele se va numi cetatea nimicirii (Sau: cetatea soarelui.)!

 

 

19.         Tot īn vremea aceea va fi un altar pentru Domnul īn ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stīlp de aducere aminte pentru Domnul.

 

20.         Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie īn ţara Egiptului. Ei vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi El le va trimete un mīntuitor şi un apărător, care să-i izbăvească.

21.         Atunci Domnul Se va descoperi Egiptenilor, şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul īn ziua aceea. Vor aduce jertfe şi daruri de mīncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor īmplini.

 

22.         Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni, īi va lovi, dar īi va tămădui. Ei se vor īntoarce la Domnul, care-i va asculta, şi-i va vindeca.

23.         Īn aceeaş vreme, va fi un drum care va duce din Egipt īn Asiria: Asirienii se vor duce īn Egipt şi Egiptenii īn Asiria, şi Egiptenii īmpreună cu Asirienii vor sluji Domnului.

 

24.         Tot īn vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvīntare īn mijlocul pămīntului.

25.         Domnul oştirilor īi va binecuvīnta şi va zice: „Binecuvīntat să fie Egiptul, poporul Meu, şi Asiria, lucrarea mīnilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!“

 

 

Asur īmpotriva Egiptului şi Etiopiei.

 

20

 

1.           Īn anul cīnd a venit Tartan la Asdod, trimes de Sargon, īmpăratul Asiriei, să bată Asdodul, şi l-a luat,

 

2.           īn vremea aceea Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, şi i-a zis: „Du-te, desleagă-ţi sacul de pe coapse şi scoate-ţi īncălţămintea din picioare!“ El a făcut aşa, a umblat gol şi desculţ.

 

3.           Şi Domnul a zis: „După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca semn şi īnştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia,

 

4.           tot aşa şi īmpăratul Asiriei va lua din Egipt şi din Etiopia prinşi de război şi surghiuniţi, tineri şi bătrīni, goi şi desculţi, şi cu spinarea descoperită, spre ruşinea Egiptului.

 

5.           Atunci se vor īngrozi şi se vor ruşina ceice īşi puseseră īncrederea īn Etiopia, şi se făleau cu Egiptul.

 

6.           Şi locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice īn ziua aceea: «Iată ce a ajuns īncrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutaţi şi să fim izbăviţi de īmpăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?“

 

Impotriva Babilonului.

 

21

 

1.           Proorocie asupra pustiei mării.

              Cum īnaintează vijelia dela miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara īnfricoşată.

 

2.           O vedenie grozavă mi s'a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. - „Suie-te, Elamule! Īmpresoară, Medio! Căci fac să īnceteze toate oftările lor, - zice Domnul.“

 

3.           De aceea mi s'a umplut inima de nelinişte, m'apucă durerile, ca durerile unei femei cīnd naşte. Zvīrcolirile nu mă lasă s'aud, tremurul mă īmpedecă să văd.

 

4.           Īmi bate inima cu putere, m'apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.

 

5.           Ei pun masa, straja veghează, şi ei mănīncă, beau ... Dar deodată se aude strigīnd: „Īn picioare, voivozi! Ungeţi scutul!“

 

6.           Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.“ -

7.           El a văzut călărime, călăreţi doi cīte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.

 

8.           Apoi a strigat, ca un leu: „Doamne, am stat mereu īn turnul meu de pază, şi stam de strajă īn toate nopţile.

 

9.           Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi cīte doi.“ Apoi a luat iarăş cuvīntul, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sīnt sfărīmate la pămīnt!“

 

10.         O, poporul meu, care ai fost stropşit ca boabele de grīu din aria mea, ce am auzit dela Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă vestesc.

 

 

Impotriva Edomului şi Arabiei.

 

11.         Proorocie asupra Dumei.

              Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cīt mai este din noapte?“ „Străjerule, mai este mult din noapte?“

 

12.         Străjerul răspunde: „Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să īntrebaţi, īntrebaţi; īntoarceţi-vă, şi veniţi iarăş.“

13.         Proorocie asupra Arabiei.

              Veţi petrece noaptea īn tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan!

 

14.         Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema duceţi pīne fugarilor!

15.         Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului īncordat, şi dinaintea unei lupte īnverşunate.

16.         Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Īncă un an, ca anii unui simbriaş, şi s'a isprăvit cu toată slava Chedarului.

 

17.         Nu va mai rămīnea decīt un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o.

 

22

 

1.           Proorocie asupra văii vedeniilor. „Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri,

2.           cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptīnd.

 

3.           Ci toate căpeteniile tale fug īmpreună, sīnt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, īn timp ce o iau la fugă īn depărtare.

4.           De aceea zic: «Īntoarceţi-vă privirile dela mine, lăsaţi-mă să plīng cu amar; nu stăruiţi să mă mīngīiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!

 

5.           Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de īnvălmăşală, trimeasă de Domnul, Dumnezeul oştirilor, īn valea vedeniilor. Se dărīmă zidurile, şi răsună ţipete de durere spre munte.

 

6.           Elamul poartă tolba cu săgeţi; cară de luptători, de călăreţi īnaintează; Chirul desveleşte scutul.

 

7.           Cele mai frumoase văi ale tale sīnt pline de cară, şi călăreţii se īnşiruie de bătaie la porţile tale.

8.           Cele din urmă şanţuri de īntărire ale lui Iuda sīnt silite, şi īn ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa pădurii.

 

9.           Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos.

 

10.         Număraţi casele Ierusalimului, şi le stricaţi, ca să īntăriţi zidul.

11.         Faceţi o cămară īntre cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi; - dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit.

 

12.         Şi totuş Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă īn ziua aceea să plīngeţi şi să vă bateţi īn piept, să vă radeţi capul şi să vă īncingeţi cu sac.

 

13.         Dar iată, īn schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănīncă la carne şi se bea la vin: «Să mīncăm şi să bem, căci mīne vom muri!» -

 

14.         Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: «Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta pīnă nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.“

 

 

Impotriva lui Şebna.

 

15.         Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei īmpărăteşti, şi zi-i:

 

16.         «Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi săpi aici un mormīnt?» El īşi sapă un mormīnt sus pe īnălţime, īşi scobeşte o locuinţă īn stīncă!

 

17.         Iată, Domnul te va asvīrli cu o aruncătură puternică, te va īnvīrti ca pe un ghem.

 

18.         Te va asvīrli, te va asvīrli ca pe o minge, pe un pămīnt īntins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpīnului tău!

19.         Vei fi izgonit din dregătoria ta, şi te va smulge Domnul din locul tău.

20.         «Īn ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,

 

21.         īl voi īmbrăca īn tunica ta, īl voi īncinge cu brīul tău, şi voi da puterea ta īn mīnile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.

22.         Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cīnd va deschide el, nimeni nu va īnchide, şi cīnd va īnchide el, nimeni nu va deschide.

 

23.         Īl voi īmplīnta ca pe un drug īntr'un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.

 

24.         Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atīt lighenele cīt şi vasele.“

25.         „Īn ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela īmplīntat īntr'un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.“

 

Īmpotriva Tirului.

 

23

 

1.           Proorocie īmpotriva Tirului. „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci Tirul a fost nimicit: nu mai are nici case, nici intrare! Din ţara Chitim le-a venit vestea aceasta.“

 

2.           „Amuţiţi de groază, locuitori ai ţărmului, pe care o umpleau odată negustorii din Sidon, cari străbăteau marea!

3.           Veniturile lui erau grīul Nilului şi secerişul rīului, aduse pe ape mari, aşa că el era tīrgul neamurilor.“

 

4.           „Ruşinează-te Sidoane! căci aşa vorbeşte marea, cetăţuia mării: «Eu n'am avut durerile facerii, nici n'am născut, n'am hrănit tineri, nici n'am crescut fete.“

5.           Cīnd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului,

 

6.           şi vor zice: „Treceţi la Tarsis, bociţi-vă, locuitori ai ţărmului!

7.           Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obīrşie veche, şi ale cărei picioare o duceau să locuiască departe.

 

8.           Cine a luat această hotărīre īmpotriva Tirului, īmpărţitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau nişte voivozi, şi ai cărui tīrgoveţi erau cei mai bogaţi de pe pămīnt?

 

9.           Domnul oştirilor a luat această hotărīre, ca să ruşineze mīndria a tot ce străluceşte, şi să smerească pe toţi cei mari ai pămīntului:

10.         «Străbate-ţi ţara, ca Nilul, niciun brīu nu te mai strīnge, fiica Tarsisului! Nu mai este niciun jug!

11.         Domnul Şi-a īntins mīna asupra mării; a făcut să tremure īmpărăţii; a poruncit nimicirea cetăţuilor Canaanului,

12.         şi a zis: «De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te şi treci īn ţara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă.

 

13.         Iacă pe Haldei, cari nu erau un popor, locuitorii aceştia ai pustiei, cărora Asirianul le-a īntemeiat o ţară; ei īnalţă turnuri, surpă casele īmpărăteşti ale Tirului, le prefac īn dărīmături.“

 

14.         „Bociţi-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetăţuia voastră este nimicită.“

 

15.         Īn vremea aceea, Tirul va fi dat uitării şaptezeci de ani, cīt ţine viaţa unui īmpărat, dar după şaptezeci de ani, se va īntīmpla Tirului ca şi curvei despre care vorbeşte cīntecul:

16.         „Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cīntă bine, cīntă-ţi cīntecele de mai multe ori, ca iarăş să-şi aducă lumea aminte de tine.“

17.         Tot aşa, după şaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul, şi se va īntoarce iarăş la cīştigul lui; va avea legături cu toate īmpărăţiile lumii de pe faţa pămīntului;

 

18.         dar cīştigul şi plata lui vor fi īnchinate Domnului, nu vor fi nici strīnse nici păstrate; ci cīştigul lui va aduce celor ce locuiesc īnaintea Domnului, o hrană īmbelşugată şi haine strălucite.

 

 

Iuda pustiit.

 

24

 

1.           Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, īi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii;

2.           cum se īntīmplă preotului se īntīmplă şi poporului, stăpīnului ca şi slugii, stăpīnei ca şi slujnicei, vīnzătorului ca şi cumpărătorului, celui ce dă cu īmprumut ca şi celui ce ia cu īmprumut, datornicului ca şi cel căruia īi este dator.

 

3.           Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărīt aşa.

4.           Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sīnt mīhniţi şi tīnjesc; căpeteniile poporului sīnt fără putere,

5.           căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legămīntul cel vecinic!

 

6.           De aceea mănīncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sīnt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămīne decīt un mic număr din ei.

 

7.           Mustul stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă, suspină.

 

8.           A īncetat desfătarea timpanelor, s'a sfīrşit veselia gălăgiosă, s'a dus bucuria arfei.

 

9.           Nu se mai cīntă cīnd se bea vin, şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau.

10.         Cetatea pustie este dărīmată; toate casele sīnt īnchise, nu mai intră nimeni īn ele.

11.         Pe uliţe se strigă după vin; s'a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie īn ţară.

12.         Numai pustiire a mai rămas īn cetate, şi porţile stau dărīmate.

13.         Da, īn ţară, īn mijlocul popoarelor, este ca atunci cīnd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

 

 

Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat.

 

14.         Ceilalţi īnsă, cari vor mai rămīnea, īşi īnălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului.

15.         „Proslăviţi dar pe Domnul īn locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele Domnului, Dumnezeului lui Israel, īn ostroavele mării!“

 

16.         Dela marginele pămīntului auzim cīntīnd: „Slavă celui neprihănit!“ Dar eu zic: „Sīnt perdut! Sīnt perdut! Vai de mine!“ Jăfuitorii jăfuiesc, jăfuitorii se īnverşunează la jaf.

 

17.         Groaza, groapa, şi laţul, vin peste tine, locuitor al ţării!

 

18.         Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade īn groapă, şi cel ce se ridică din groapă se prinde īn laţ; căci se deschid stăvilarele de sus, şi se clatină temeliile pămīntului!

 

19.         Pămīntul se rupe, pămīntul se sfărīmă, pămīntul se crapă,

 

20.         pămīntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui īl apasă, cade, şi nu se mai ridică.

 

21.         Īn ziua aceea, Domnul va pedepsi īn cer oştirea de sus, iar pe pămīnt pe īmpăraţii pămīntului.

 

22.         Aceştia vor fi strīnşi ca prinşi de război şi puşi īntr'o temniţă, vor fi īnchişi īn gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi

23.         Luna va fi acoperită de ruşine, şi soarele de groază; căci Domnul oştirilor va īmpărăţi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă īn faţa bătrīnilor Lui.

 

 

25

 

1.           „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi īnălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s'au īmplinit cu credincioşie.

 

2.           Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) īntr'un morman de pietre, cetăţuia cea tare īntr'o grămadă de dărīmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.

 

3.           De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.

 

4.           Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit īn necaz, un adăpost īmpotriva furtunii, un umbrar īmpotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte īn zid.

 

5.           Cum domoleşti căldura īntr'un pămīnt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este īnăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost īnăduşite cīntările de biruinţă ale asupritorilor.“

6.           Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

 

7.           Şi, pe muntele acesta, īnlătură măhrama care acopere toate popoarele, şi īnvelitoarea care īnfăşură toate neamurile;

 

8.           nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrămile de pe toate feţele, şi īndepărtează de pe tot pămīntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.

 

9.           Īn ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, īn care aveam īncredere că ne va mīntui. Acesta este Domnul, īn care ne īncredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mīntuirea Lui!

 

10.         Căci mīna Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat īn picioare pe loc, cum este călcat īn picioare paiul īn bălegar.

11.         Īn mijlocul acestei băltoace, el īşi īntinde mīnile, cum le īntinde īnotătorul ca să īnoate; dar Domnul īi doboară mīndria, şi face de nimica dibăcia mīnilor lui.

12.         El surpă, prăbuşeşte īntăriturile īnalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pămīnt, īn ţărīnă.“

 

 

26

 

1.           Īn ziua aceea, se va cīnta următoarea cīntare īn ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mīntuirea ca ziduri şi īntăritură.

 

2.           Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.

 

3.           Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se īncrede īn Tine.

4.           Īncredeţi-vă īn Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stīnca veacurilor.

 

5.           El a răsturnat pe ceice locuiau pe īnălţimi, El a plecat cetatea īngīmfată; a doborīt-o la pămīnt, şi a aruncat-o īn ţărīnă.

 

6.           Ea este călcată īn picioare, īn picioarele săracilor, supt paşii celor obijduiţi.

7.           Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.

 

8.           De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.

 

9.           Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută īnlăuntrul meu. Căci, cīnd se īmplinesc judecăţile Tale pe pămīnt, locuitorii lumii īnvaţă dreptatea.

 

10.         Dacă ierţi pe cel rău, el totuş nu īnvaţă neprihănirea, se dedă la rău īn ţara īn care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.

 

11.         Doamne, mīna Ta este puternică: ei n'o zăresc! Dar vor vedea rīvna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.

 

12.         Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu īmplineşti pentru noi.

13.         Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpīni afară de Tine au stăpīnit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău īl chemăm.

 

14.         Ceice sīnt morţi acum nu vor mai trăi, sīnt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.

15.         Īnmulţeşte poporul, Doamne! Īnmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă īnapoi toate hotarele ţării.

16.         Doamne, ei Te-au căutat, cīnd erau īn strīmtorare; au īnceput să se roage, cīnd i-ai pedepsit.

 

17.         Cum se svīrcoleşte o femeie īnsărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea īn mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!

 

18.         Am zămislit, am simţit dureri, şi, cīnd să naştem, am născut vīnt: ţara nu este mīntuită, şi locuitorii ei nu sīnt născuţi.

 

19.         Să īnvie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! - Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, ceice locuiţi īn ţărīnă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămīntul va scoate iarăş afară pe cei morţi.“

 

20.         „Du-te, poporul meu, intră īn odaia ta, şi īncuie uşa după tine; ascunde-te cīte-va clipe, pīnă va trece mīnia!

 

21.         Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămīntului; şi pămīntul va da sīngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.

 

 

27

 

1.           Īn ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de līngă mare (Egiptul).

 

2.           Īn ziua aceea, cīntaţi o cīntare asupra viei celei mai alese:

 

3.           „Eu, Domnul, sīnt Păzitorul ei, Eu o ud īn fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n'o vatăme nimeni.

 

4.           N'am nici o mīnie. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă īmpotriva lor, şi-i voi arde pe toţi,

 

5.           afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.“

 

6.           Īn vremile viitoare, Iacov va prinde rădăcină, Israel va īnflori şi va odrăsli, şi va umplea lumea cu roadele lui.

 

7.           L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau?

8.           Cu măsură l-ai pedepsit īn robie, luīndu-l cu suflarea năpraznică a vīntului de răsărit.

 

9.           Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute īn ţărīnă; idolii Astartei şi stīlpii soarelui nu se vor mai ridica.

10.         Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. Īn ea paşte viţelul, īn ea se culcă şi-i mănīncă ramurile.

 

11.         Cīnd i se usucă ramurile, sīnt rupte; vin femeile, să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere; de aceea Cel ce l-a făcut n'a avut milă de el, şi Cel ce l-a īntocmit nu l-a iertat.

 

12.         Īn vremea aceea, Domnul va scutura roade dela cursul Rīulul pīnă la pīrīul Egiptului; iar voi veţi fi strīnşi unul cīte unul, copii ai lui Israel!

13.         Īn ziua aceea, se va suna cu trīmbiţa cea mare şi atunci se vor īntoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor īnchina īnaintea Domnului, pe muntele cel sfīnt, Ierusalim.

 

 

28

 

1.           Vai de cununa īngīmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se īmbată!

 

2.           Iată că vine dela Domnul, un om tare şi puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şivoaie de ape, care o doboară cu putere la pămīnt.

 

3.           Va fi călcată īn picioare, cununa īngīmfată a beţivilor lui Efraim;

 

4.           şi floarea veştejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede īnainte de culesul roadelor şi pe care, abia o iei īn mīnă, şi īndată o şi īnghiţi.

 

5.           Īn ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului,

6.           sau: un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată, şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş īnapoi pīnă la porţile lui.

7.           Dar şi ei, se clatină de vin, şi băuturile tari īi ameţesc; preoţi şi prooroci sīnt īmbătaţi de băuturi tari, sīnt stăpīniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină cīnd proorocesc, se poticnesc cīnd judecă.

 

8.           Toate mesele sīnt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. -

9.           Ei zic: „Pe cine vrea el să īnveţe īnţelepciunea? Cui vrea să dea īnvăţături? Unor copii īnţărcaţi de curīnd, luaţi dela ţīţă?

 

10.         Căci dă īnvăţătură peste īnvăţătură, īnvăţătură peste īnvăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.“ -

11.         Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bīlbăitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.

 

12.         El īi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n'au vrut să asculte,

13.         şi pentru ei cuvīntul Domnului va fi: „Īnvăţătură peste īnvăţătură, īnvăţătură peste īnvăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo“, ca mergīnd, să cadă pe spate şi să se zdrobească,

              să dea īn laţ şi să fie prinşi.

14.         De aceea ascultaţi Cuvīntul Domnului, batjocoritorilor, cari stăpīniţi peste poporul acesta din Ierusalim!

15.         Pentrucă ziceţi: „Noi am făcut un legămīnt cu moartea, am făcut o īnvoială cu locuinţa morţilor: cīnd va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul şi ca adăpost minciuna!“

 

16.         deaceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie īn Sion o piatră, o piatră īncercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă.

 

17.         Voi face din neprihănire o lege, şi din dreptate o cumpănă; şi grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului, şi apele vor īneca adăpostul minciunii.

 

18.         Aşa că legămīntul vostru cu moartea va fi nimicit, şi īnvoiala voastră cu locuinţa morţilor nu va dăinui. Cīnd va trece urgia apelor năvălitoare, veţi fi striviţi de ea.

19.         Ori de cīte ori va trece, vă va apuca; căci va trece īn toate dimineţile, zi şi noapte, şi numai vuietul ei vă va īngrozi.“

20.         Patul va fi prea scurt, ca să te īntinzi īn el, şi īnvelitoarea prea īngustă, ca să te īnveleşti cu ea.

21.         Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mīnia ca īn valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi īmplinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.

 

22.         Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să vi se strīngă mai tare legăturile; căci am aflat dela Domnul, Dumnezeul oştirilor, că nimicirea īntregei ţări este hotărītă.

 

23.         „Plecaţi-vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu luare aminte, şi ascultaţi cuvīntul meu!

24.         Cel ce ară pentru sămănătură, ară oare necontenit? Necontenit īşi brăzdează şi īşi grăpează el pămīntul?

25.         Oare după ce a netezit faţa pămīntului, nu aruncă el măzăriche şi samănă chimen? Nu pune el grīul īn rīnduri, orzul īntr'un loc deosebit, şi alacul pe margini?

26.         Dumnezeul lui l-a īnvăţat să facă aşa, El i-a dat aceste īnvăţături.

27.         Măzărichea nu se treieră cu leasa, şi roata carului nu trece peste chimen; ci măzărichea se bate cu băţul, şi chimenul cu nuiaua.

28.         Grīul se bate, dar nu se bate necontenit; īmpingi peste el roata carului şi caii, dar nu-l sfărīmi.

29.         Şi lucrul acesta vine dela Domnul oştirilor; minunat este planul Lui, şi mare este īnţelepciunea Lui.“

 

 

29

 

1.           Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea īn care a tăbărīt David! „Adăugaţi an la an, şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor.

 

2.           Apoi voi īmpresura pe Ariel; plīnsete şi gemete vor fi īn ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine.

3.           Căci te voi īmpresura de toate părţile, te voi īnconjura cu cete de străjeri, şi voi ridica īntărituri de şanţuri īmpotriva ta.

4.           Vei fi doborīt la pămīnt şi de acolo vei vorbi, şi din ţărīnă ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pămīnt ca al unei năluci, şi din ţărīnă īţi vei şopti cuvintele.

 

5.           Dar mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca o pulbere măruntă, şi mulţimea asupritorilor va fi ca pleava care sboară, şi aceasta deodată, īntr'o clipă.“

 

6.           Dela Domnul oştirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămīnt şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună, şi cu flacăra unui foc mistuitor.

 

7.           Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea neamurilor cari vor lupta īmpotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate īmpotriva lui şi cetăţuiei lui, strīngīndu-l de aproape.

 

8.           După cum cel flămīnd visează că mănīncă, şi se trezeşte cu stomahul gol, şi, după cum cel īnsetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea nestīmpărată: tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor cari vor veni să lupte īmpotriva muntelui Sionului.

 

9.           „Rămīneţi īncremeniţi şi uimiţi! Īnchideţi ochii şi fiţi orbi!“ „Ei sīnt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.

 

10.         Ci pentrucă Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v'a īnchis ochii, proorocilor, şi v'a acoperit capetele, văzătorilor.

 

11.         De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici; «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu pot, căci este pecetluită!»

 

12.         Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: «Ia citeşte!» El răspunde: «Nu ştiu să citesc.“

13.         Domnul zice: „Cīnd se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decīt o īnvăţătură de datină omenească.

 

14.         De aceea voi lovi iarăş pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce īn ce mai minunate, aşa că īnţelepciunea īnţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.“

 

15.         Vai de ceice īşi ascund planurile dinaintea Domnului, cari īşi fac faptele īn īntunerec, şi zic: „Cine ne vede şi cine ne ştie?“

 

16.         Stricaţi ce sīnteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m'a făcut el?“ Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?“

 

17.         Peste puţină vreme, Libanul se va preface īn pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure!

 

18.         Īn ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi īntunerec, vor vedea.

 

19.         Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult īn Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfīntul lui Israel.

 

20.         Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, şi toţi ceice pīndeau nelegiuirea vor fi nimiciţi:

 

21.         ceice osīndeau pe alţii la judecată, īntindeau curse cui īi īnfruntau la poarta cetăţii, şi năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat.

 

22.         De aceea aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine, şi nu i se va mai īngălbeni faţa acum.

 

23.         Căci cīnd vor vedea ei, cīnd vor vedea copiii lor, īn mijlocul lor, lucrarea mīnilor Mele, Īmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfīntul lui Iacov, şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.

 

24.         Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta pricepere, şi ceice cīrteau vor lua īnvăţătură.“

 

 

30

 

1.           „Vai, - zice Domnul - de copiii răzvrătiţi, cari iau hotărīri fără Mine, fac legăminte cari nu vin din Duhul Meu, şi īngrămădesc astfel păcat peste păcat!

 

2.           Ei se pogoară īn Egipt, fără să Mă īntrebe, ca să fugă supt ocrotirea lui Faraon, şi să caute un adăpost supt umbra Egiptenilor!

 

3.           Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul supt umbra Egiptului vă va da de ocară.

 

4.           Căci voivozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimeşii lui au şi atins Hanesul.

 

5.           Dar toţi vor rămīnea de ruşine, din pricina unui popor, care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.“

 

6.           Proorocie asupra unor dobitoace dela miazăzi: printr'un ţinut strīmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpīrca şi şarpele sburător, īşi duc ei bogăţiile īn spinarea măgarilor, şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.

 

7.           Căci ajutorul Egiptului nu este decīt deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă fără nici o ispravă.“

 

8.           „Du-te acum - zice Domnul - de scrie aceste lucruri īnaintea lor pe o tăbliţă, şi sapă-le īntr'o carte, ca să rămīnă pīnă īn ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi īn veci de veci.

 

9.           Scrie că: «Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii cari nu vor să asculte Legea Domnului,

 

10.         cari zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi proorocilor: «Să nu proorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne lucruri īnchipuite!

 

11.         Abateţi-vă din drum, daţi-vă īn lături de pe cărare, lăsaţi-ne īn pace cu Sfīntul lui Israel!“

12.         De aceea aşa vorbeşte Sfīntul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvīntul acesta, şi vă īncredeţi īn sīlnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele,

13.         de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid īnalt, care, spărgīndu-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, īntr'o clipă:

 

14.         īl sfărīmă cum se sfărīmă un vas de pămīnt, care se sfărīmă fără nicio milă, şi din ale cărui sfărīmături nu mai rămīne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră, sau să scoţi apă din fīntīnă.“

 

15.         Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfīntul lui Israel: „Īn linişte şi odihnă va fi mīntuirea voastră, īn seninătate şi īncredere va fi tăria voastră.“ Dar n'aţi voit!

 

16.         Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!“ - „De aceea veţi şi fugi!“ - „Vom călări pe cai iuţi!“ - „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!

17.         O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi cīnd vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, pīnă veţi rămīnea ca un stīlp pe vīrful unui munte, şi ca un steag pe creştetul unui deal.“

 

18.         „Totuş Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea īndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi ceice nădăjduiesc īn El!

 

19.         Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plīnge! El Se va īndura de tine, cīnd vei striga; cum va auzi, te va asculta.

 

20.         Domnul vă va da pīne īn necaz, şi apă īn strīmtorare. Īnvăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe īnvăţătorii tăi.

 

21.         Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» Cīnd veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stīnga.

 

22.         Veţi socoti ca spurcate argintul care vă acopere idolii şi aurul cu care sīnt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca, şi le vei zice: «Afară cu voi de aici!»

 

23.         Atunci El va da ploaie peste sămīnţa pe care o vei pune īn pămīnt, şi pīnea, pe care o va da pămīntul, va fi gustoasă şi hrănitoare; īn acelaş timp, turmele tale vor paşte īn păşuni īntinse.

 

24.         Boii şi măgarii, cari ară pămīntul, vor mīnca un nutreţ sărat, vīnturat cu lopata şi cu ciurul.

25.         Pe orice munte īnalt şi pe orice deal īnalt, vor izvorī rīuri, curgeri de apă, īn ziua marelui măcel, cīnd turnurile vor cădea.

 

26.         Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), cīnd va lega Domnul vīnătăile poporului Său, şi va tămădui rana loviturilor lui.“

 

27.         „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mīnia Lui este aprinsă, şi un pīrjol puternic; buzele Lui sīnt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor;

28.         suflarea Lui este ca un şivoi ieşit din albie, care ajunge pīnă la gīt ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii, şi să pună o zăbală īnşelătoare īn fălcile popoarelor.

 

29.         Voi īnsă veţi cīnta ca īn noaptea cīnd se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge īn sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stīnca lui Israel.

 

30.         Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Īşi va arăta braţul gata să lovească, īn mīnia Lui aprinsă, īn mijlocul flacării unui foc mistuitor, īn mijlocul īnecului, furtunii şi pietrelor de grindină.

 

31.         Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care īl va lovi cu nuiaua Sa.

 

32.         La fiecare lovitură de nuia hotărītă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi arfele, Domnul va lupta īmpotriva lui cu mīna ridicată.

 

33.         Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru īmpărat: adīnc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului īl aprinde ca un şivoi de pucioasă.“

 

 

31

 

1.           Vai de cei ce se pogoară īn Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai şi se īncred īn mulţimea carălor şi īn puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfīntul lui Israel, şi nu caută pe Domnul!

 

2.           Dar şi El, este īnţelept şi aduce nenorocirea, şi nu Īşi ia vorbele īnapoi, ci Se ridică īmpotriva casei celor răi, şi īmpotriva ajutorului celor ce săvīrşesc nelegiuirea.

 

3.           Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sīnt carne nu duh. Doar mīna să-Şi īntindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, şi vor pieri cu toţii.

 

4.           Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, īn ciuda tuturor păstorilor strīnşi īmpotriva lui, şi nu se īnspăimīntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va pogorī şi Domnul oştirilor să lupte pe muntele Sionului şi pe dealul lui.

 

5.           Cum īşi īntind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, īl va ocroti şi-l va izbăvi, īl va cruţa şi-l va mīntui.“

 

6.           „Īntoarceţi-vă la Acela de la care v'aţi abătut mult, copii ai lui Israel.“

 

7.           „Căci īn ziua aceea, fiecare īşi va lepăda idolii de argint şi de aur, pe cari vi i-aţi făcut cu mīnile voastre nelegiuite.

 

8.           Şi Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: īl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.

 

9.           Stīnca lui se va topi de groază (Sau: īn groaza lui, va trece īntăritura sa.), şi căpeteniile lui vor tremura īnaintea steagului, - zice Domnul, - care Īşi are focul īn Sion şi cuptorul īn Ierusalim.“

 

 

32

 

1.           „Atunci īmpăratul va īmpărăţi cu dreptate, şi voivozii vor cīrmui cu nepărtinire.

 

2.           Fiecare va fi ca un adăpost īmpotriva vīntului, şi ca un loc de scăpare īmpotriva furtunii, ca nişte rīuri de apă īntr'un loc uscat, ca umbra unei stīnci mari īntr'un pămīnt ars de sete.

 

3.           Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.

 

4.           Inima celor uşuratici va pricepe şi va īnţelege, şi limba gīngavilor va vorbi iute şi desluşit.

5.           Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.

6.           Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gīndeşte rău, ca să lucreze īn chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri īmpotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămīnd, şi să ia băutura celui īnsetat.

7.           Armele mişelului sīnt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cīnd pricina săracului este dreaptă.

8.           Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie īn planurile lui alese.“

9.           „Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvīntul meu!

 

10.         Īntr'un an şi cīteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strīngerea poamelor nu va mai veni.

11.         Īngroziţi-vă, voi cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Desbrăcaţi-vă, desgoliţi-vă şi īncingeţi-vă coapsele cu haine de jale!

12.         Bateţi-vă pieptul, aducīndu-vă aminte de frumuseţa cīmpiilor şi de rodnicia viilor.

13.         Pe pămīntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi īn toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.

 

14.         Casa īmpărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca īn ele, şi turmele vor paşte,

 

15.         pīnă cīnd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface īn pămīnt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.

 

16.         Atunci nepărtinirea va locui īn pustie, şi neprihănirea īşi va avea locuinţa īn pomăt.

17.         Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.

 

18.         Poporul meu va locui īn locuinţa păcii, īn case fără grijă şi īn adăposturi liniştite.

19.         Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adīnc.

 

20.         Ferice de voi, cari sămănaţi pretutindeni dealungul apelor, şi cari daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!“

 

 

33

 

1.           „Vai de tine, pustiitorule, care totuş n'ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n'ai fost jăfuit īncă! După ce vei sfīrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.“

 

2.           „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim īn Tine. Fii ajutorul nostru īn fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

 

3.           Cīnd răsună glasul Tău, popoarele fug; cīnd Te scoli Tu, neamurile se īmprăştie.“

4.           „Şi prada voastră va fi strīnsă cum strīnge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.“

5.           Domnul este īnălţat, şi locuieşte īn īnălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.

 

6.           „Zilele tale sīnt statornice, īnţelepciunea şi priceperea sīnt un izvor de mīntuire“; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

7.           Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plīng cu amar.

 

8.           Drumurile sīnt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămīntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.

 

9.           Ţara jăleşte şi este īntristată; Libanul este plin de ruşine, tīnjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul īşi scutură frunza.

 

10.         „Acum Mă voi scula, - zice Domnul, - acum Mă voi īnălţa, acum Mă voi ridica.

 

11.         Aţi zămislit fīn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mīnie īmpotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi īnşivă vă va arde de tot.

 

12.         Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi cari ard īn foc.“

 

13.         „Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!“

 

14.         Păcătoşii sīnt īngroziţi, īn Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic: „Cine din noi va putea să rămīnă līngă un foc mistuitor?“ „Cine din noi va putea să rămīnă līngă nişte flacări vecinice?“

15.         Celce umblă īn neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cīştig scos prin stoarcere, celce īşi trage mīnile īnapoi, ca să nu primească mită, cel ce īşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sīnge, şi īşi leagă ochii ca să nu vadă răul,

 

16.         acela va locui īn locurile īnalte; stīnci īntărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pīne, şi apa nu-i va lipsi.“

17.         „Ochii tăi vor vedea pe Īmpărat īn strălucirea Lui, vor privi ţara īn toată īntinderea ei.

18.         Inima ta īşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: «Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?»

 

19.         Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela īndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea īncīlcită de n'o puteai īnţelege, cu limba gīngavă, de n'o puteai pricepe.

 

20.         Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.

 

21.         Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de rīuri, de pīraie late, unde totuş nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece niciun vas puternic.

22.         Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Īmpăratul nostru: El ne mīntueşte!

 

23.         Funiile tale s'au slăbit, aşa că nu mai pot strīnge piciorul catargului, şi nu mai pot īntinde pīnzele. Atunci se īmparte prada, care-i aşa de mare, că pīnă şi ologii iau parte la ea.

24.         Niciun locuitor nu zice: «Sīnt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.“

 

 

34

 

1.           Apropiaţi-vă, neamuri, să auziţi! Popoare, luaţi aminte!“ S'asculte pămīntul, el şi ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei!

 

2.           Căci Domnul este mīniat pe toate neamurile, şi plin de urgie pe toată oştirea lor: El le nimiceşte cu desăvīrşire, le măcelăreşte de tot.

3.           Morţii lor sīnt aruncaţi, trupurile lor moarte miroasă greu, şi se topesc munţii de sīngele lor.

 

4.           Toată oştirea cerurilor piere, cerurile sīnt făcute sul ca o carte, şi toată oştirea lor cade, cum cade frunza de viţă, cum cade frunza de smochin.

 

5.           „Căci sabia Mea - zice Domnul - s'a īmbătat īn ceruri; iată, se va pogorī asupra Edomului, asupra poporului, pe care l-am sortit nimicirii, ca să-l pedepsesc.“

 

6.           Sabia Domnului este plină de sīnge, unsă cu grăsime, cu sīngele mieilor şi ţapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor; căci Domnul ţine un praznic de jertfe la Boţra, şi un mare măcel este īn ţara Edomului.

 

7.           Bivolii cad īmpreună cu ei, şi boii īmpreună cu taurii; ţara lor se adapă cu sīnge, şi ţărīna se umple de grăsime.

8.           Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.

 

9.           Pīraiele Edomului se vor preface īn smoală, şi pulberea lui īn pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.

 

10.         Nu se va stinge nici zi nici noapte, şi fumul lui se va īnălţa īn veci. Din veac īn veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el īn veci de veci.

 

11.         Ci pelicanul şi ariciul īl vor stăpīni, bufniţa şi corbul īl vor locui. Se va īntinde peste el funia pustiirii, şi cumpăna nimicirii.

 

12.         Nu vor mai fi īn el fruntaşi, ca să aleagă un īmpărat, şi toţi voivozii lui vor fi nimiciţi.

13.         Īn casele lui īmpărăteşti vor creşte spinii, īn cetăţuile lui mărăcini şi urzici. Acolo va fi locuinţa şacalilor şi vizuina struţilor.

 

14.         Fiarele din pustie se vor īntīlni acolo cu cīnii sălbatici, şi ţapii păroşi se vor chema unii pe alţii. Acolo īşi va avea locuinţa năluca nopţii, şi īşi va găsi un loc de odihnă.

15.         Acolo īşi va face cuibul şarpele de noapte, īşi va pune ouăle, le va cloci, şi īşi va strīnge puii la umbra lui; acolo se vor strīnge toţi ulii: fiecare la tovarăşul lui.

16.         Căutaţi īn cartea Domnului, şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una nici alta nu vor da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strīnge acele sălbătăciuni.

 

17.         El a tras la sorţ pentru ele şi mīna Lui le-a īmpărţit cu funia de măsurat ţara aceasta: ele o vor stăpīni totdeauna şi o vor locui din veac īn veac.

 

35

 

1.           Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, şi va īnflori ca trandafirul;

 

2.           se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cīntece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru.

 

3.           „Īntăriţi mīnile slăbănogite, şi īntăriţi genunchii cari se clatină.

 

4.           Spuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El īnsuş va veni, şi vă va mīntui.“

5.           Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor;

 

6.           atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cīnta de bucurie; căci īn pustie vor ţīşni ape, şi īn pustietate pīraie;

 

7.           marea de nisip se va preface īn iaz şi pămīntul uscat īn izvoare de ape. Īn vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură.

 

8.           Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfīntă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; ceice vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.

 

9.           Pe calea acaesta nu va fi niciun leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi īntīlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.

 

10.         Cei izbăviţi de Domnul se vor īntoarce, şi vor merge spre Sion cu cīntece de biruinţă. O bucurie vecinică le va īncununa capul, veselia şi bucuria īi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

 

 

36

 

1.           Īn al patrusprezecelea an al īmpăratului Ezechia, Sanherib, īmpăratul Asiriei, s'a suit īmpotriva tuturor cetăţilor īntărite ale lui Iuda şi le-a luat.

 

2.           Şi īmpăratul Asiriei a trimes din Lachis la Ierusalim, la īmpăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s'a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului nălbitorului.

3.           Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei īmpăratului, s'a dus la el, cu logofătul Şebna, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul).

4.           Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: «Aşa vorbeşte marele īmpărat, īmpăratul Asiriei: «Ce este īncrederea aceasta, pe care te bizui?»

 

5.           Eu īţi spun că acestea sīnt vorbe īn vīnt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. Īn cine ţi-ai pus dar īncrederea, de te-ai răsculat īmpotriva mea?

6.           Iată, ai pus-o īn Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care īnţeapă şi străpunge mīna ori cui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, īmpăratul Egiptului, pentru toţi ceice se īncred īn el.

 

7.           Dar poate că īmi vei spune: «Ne īncredem īn Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui īnălţimi şi altare le-a īndepărtat Ezechia, zicīnd lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă īnchinaţi īnaintea acestui altar?»

8.           Acum fă o īnvoială cu stăpīnul meu, īmpăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să īncalece pe ei!

9.           Cum ai putea să stai tu īmpotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neīnsemnaţi slujitori ai stăpīnului meu? Şi totuş tu īţi pui īncrederea īn Egipt pentru cară şi pentru călăreţi.

10.         Şi apoi, fără voia Domnului m'am suit eu īmpotriva ţării acesteia s'o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te īmpotriva ţării acesteia, şi nimiceşte-o!“

11.         Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi īn limba aramaică, fiindcă o īnţelegem; nu ne vorbi īn limba evreiască, īn auzul poporului care este pe zid.“

12.         Rabşache a răspuns: „Oare stăpīnului tău şi ţie m'a trimes stăpīnul meu să spun aceste cuvinte? Nu m'a trimes el să le spun oamenilor acestora, cari şed pe zid ca să-şi mănīnce balega şi să-şi bea udul īmpreună cu voi?“

13.         Apoi Rabşache a īnaintat şi a strigat cu toată puterea lui īn limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui īmpărat, īmpăratul Asiriei!

14.         Aşa vorbeşte īmpăratul: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească.

15.         Nu vă lăsaţi mīngīiaţi de Ezechia cu īncrederea īn Domnul, cīnd vă zice: «Domnul ne va izbăvi, şi cetatea aceasta nu va fi dată īn mīnile īmpăratului Asiriei.»

16.         Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte īmpăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mīnca din via lui şi din smochinul lui, şi va bea apă din fīntīna lui,

 

17.         pīnă voi veni, şi vă voi lua īntr'o ţară ca a voastră, īntr'o ţară plină de grīu şi de vin, o ţară plină de pīne şi de vii.»

18.         Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, cīnd vă zice: «Domnul ne va izbăvi.» Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mīna īmpăratului Asiriei?

19.         Unde sīnt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sīnt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sīnt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mīna mea?

20.         Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, cari din ei şi-au izbăvit ţara din mīna mea, pentruca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mīna mea?“

21.         Dar ei au tăcut, şi nu i-au răspuns o vorbă; căci īmpăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi!“

22.         Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei īmpăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfīşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

 

37

 

1.           Cīnd a auzit īmpăratul Ezechia cuvintele acestea, şi-a sfīşiat hainele, s'a acoperit cu un sac, şi s'a dus īn Casa Domnului.

 

2.           A trimes pe Eliachim, căpetenia casei īmpăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe cei mai bătrīni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoţ.

3.           Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară; căci copiii sīnt aproape să iasă din pīntecele mamei lor, şi totuş mamele n'au putere să nască.

4.           Poate că Domnul Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rabşache, pe pe care l-a trimes īmpăratul Asiriei, stăpīnul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău īl va pedepsi pentru cuvintele pe cari le-a auzit. Īnalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.“

5.           Slujitorii īmpăratului Ezechia s'au dus deci la Isaia.

6.           Şi Isaia le-a zis: „Iată ce veţi spune stăpīnului vostru: «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te spăimīnta de cuvintele pe cari le-ai auzit şi prin cari M'au batjocorit slujitorii īmpăratului Asiriei.

7.           Căci voi pune īn el un duh de aşa fel īncīt, la o veste pe care o va primi, se va īntoarce īn ţara lui; şi-l voi face să cadă ucis de sabie īn ţara lui.“

8.           Rabşache, la īntoarcere, a găsit pe īmpăratul Asiriei luptīnd īmpotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din Lachis.

9.           Atunci īmpăratul Asiriei a primit o veste despre Tirhaca, īmpăratul Etiopiei, prin care i se spunea: „El a pornit să-ţi facă război.“ Cum a auzit lucrul acesta, a trimes soli la Ezechia, zicīndu-le:

10.         „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, īmpăratul lui Iuda: «Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, īn care te īncrezi, şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat īn mīnile īmpăratului Asiriei.»

11.         Căci ai auzit ce au făcut īmpăraţii Asiriei tuturor ţărilor, şi cum le-au nimicit cu desăvīrşire; şi tu, să fii izbăvit?

12.         Oare dumnezeii neamurilor, pe cari le-au nimicit părinţii mei, le-au izbăvit ei, şi anume: Gozanul, Haranul, Reţef, şi fiii lui Eden cari sīnt la Telasar?

13.         Unde este īmpăratul Hamatului, īmpăratul Arpadului, şi īmpăratul cetăţii Sefarvaim, Hena şi Iva?“

 

14.         Ezechia a luat scrisoarea din mīna solilor, şi a citit-o. Apoi s'a suit la Casa Domnului, a īntins-o īnaintea Domnului,

15.         şi i-a făcut următoarea rugăciune:

16.         „Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor īmpărăţiilor pămīntului! Tu ai făcut cerurile şi pămīntul!

17.         Doamne, pleacă-Ţi urechea, şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii, şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe cari le-a trimes Sanherib ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

 

18.         Este adevărat, Doamne, că īmpăraţii Asiriei au pustiit toate ţările şi ţările lor;

19.         şi că au aruncat īn foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mīnile omului, de lemn şi de piatră. De aceea i-au nimicit.

20.         Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mīna lui Sanherib, ca toate īmpărăţiile pămīntului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!“

21.         Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimes să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, īmpăratul Asiriei.

22.         Iată cuvīntul pe care l-a rostit Domnul īmpotriva lui: «Fecioara, fiica Sionului, te dispreţuieşte şi īşi bate joc de tine; fata Ierusalimului dă din cap după tine.

23.         Pe cine ai batjocorit şi ai ocărīt tu? Īmpotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai īndreptat ochii? Īmpotriva Sfīntului lui Israel;

24.         prin slujitorii tăi tu ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: «Cu mulţimea carălor mele, m'am suit pe vīrful munţilor, pe coastele Libanului, şi voi tăia cedrii lui cei mai īnalţi, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi ajunge pe culmea cea mai īnaltă, īn pădurea lui care este ca un pomăt.

25.         Am săpat izvoare, şi am băut din apele lor, şi cu talpa picioarelor mele voi seca toate rīurile Egiptului.“

26.         „Dar n'ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult, şi că le-am hotărīt din vremuri străvechi? Acum īnsă am dat voie să se īmplinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari īn nişte mormane de dărīmături.

27.         Şi locuitorii lor sīnt neputincioşi, spăimīntaţi şi uluiţi: sīnt ca iarba de pe cīmp şi verdeaţa fragedă, ca iarba de pe acoperişuri, şi ca grīul care se usucă īnainte de a da īn spic.

28.         Dar Eu ştiu cīnd stai jos, cīnd ieşi afară, cīnd intri, şi cīnd eşti mīnios īmpotriva Mea.

29.         Deci pentrucă eşti mīnios īmpotriva Mea, şi mīndria ta a ajuns pīnă la urechile Mele, voi pune veriga Mea īn nările tale şi zăbala Mea īntre buzele tale, şi te voi face să te īntorci pe drumul pe care ai venit.“

 

30.         „Şi acesta să-ţi fie semnul, Ezechia: anul acesta veţi mīnca ce va creşte singur dela sine, şi īn al doilea an ce va răsări din aceasta; dar īn al treilea an, veţi sămăna, veţi secera, veţi sădi vii şi veţi mīnca din rodul lor.

31.         Şi ce va mai scăpa din casa lui Iuda, şi ce va mai rămīnea iarăş va prinde rădăcini de desupt, şi va aduce rod deasupra.

32.         Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă, şi din muntele Sionului cei izbăviţi. Iată ce va face rīvna Domnului oştirilor.

 

33.         Deaceea aşa vorbeşte Domnul despre īmpăratul Asiriei: «El nu va intra īn cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi īn ea, nu-i va sta īnainte cu scuturi, şi nu va ridica īntărituri de şanţuri īmpotriva ei.

34.         Ci se va īntoarce pe drumul pe care a venit, şi nu va intra īn cetatea aceasta, zice Domnul,

35.         căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s'o scap, din pricina Mea, şi din pricina robului Meu David!.“

 

36.         Īngerul Domnului a ieşit, şi a ucis īn tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi cīnd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.

 

37.         Atunci Sanherib, īmpăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s'a īntors; şi a rămas la Ninive.

38.         Şi, pe cīnd stătea cu faţa la pămīnt rugīndu-se īn casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi Adramalec şi Şareţer l-au lovit cu sabia, şi au fugit īn ţara Ararat. Şi īn locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.

 

Boala şi īnsănătoşirea lui Ezechia.

 

38

 

1.           Īn vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi īn rīnduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.“

 

2.           Ezechia s'a īntors cu faţa la părete, şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:

3.           „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat īnaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată, şi am făcut ce este bine īnaintea Ta!“ Şi Ezechia a vărsat multe lacrămi.

 

4.           Atunci cuvīntul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:

5.           „Du-te, şi spune lui Ezechia: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga īncă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.

6.           Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta, din mīna īmpăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta.

 

7.           Şi iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaşte că Domnul va īmplini cuvīntul pe care l-a rostit:

 

8.           voi īntoarce īnapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s'a pogorīt soarele pe cadranul lui Ahaz.“ Şi soarele s'a dat īnapoi cu zece trepte de pe treptele pe cari se pogorīse.

9.           Cīntarea lui Ezechia, īmpăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi īnsănătoşerii lui.

10.         „Ziceam: «Īn cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile locuinţei morţilor!

              Sīnt pedepsit cu perderea celorlalţi ani ai mei, cari-mi mai rămīn!

11.         Ziceam: «Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, īn pămīntul celor vii;

              nu voi mai vedea pe niciun om īn locuinţa morţilor!

 

12.         Locuinţa mea este luată şi mutată dela mine, ca o colibă de păstori.

              Īmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m'ar rupe din ţesătura lui.

              Pīnă deseară īmi vei pune capăt.

 

13.         Am strigat pīnă dimineaţa; ca un leu, īmi zdrobise toate oasele!

              Pīnă deseară īmi vei pune capăt.

14.         Ciripeam ca o rīndunea, croncăneam ca un cocor,

              şi gemeam ca o porumbiţă. Ochii-mi priveau topiţi spre cer:

              «Doamne, sīnt īn necaz, ajută-mă!»

 

15.         Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m'a ascultat.

              Acum voi umbla smerit pīnă la capătul anilor mei, dupăce am fost īntristat astfel.

 

16.         Doamne, prin īndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare,

              căci Tu mă faci sănătos şi īmi dai iarăş viaţa.

17.         Iată, chiar suferinţele mele erau spre mīntuirea mea;

              Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii.

              Căci ai aruncat īnapoia Ta toate păcatele mele!

18.         Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte,

              şi cei ce s'au pogorīt īn groapă nu mai nădăjduiesc īn credincioşia Ta.

 

19.         Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi.

              Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.

 

20.         Domnul m'a mīntuit!

              De aceea, īn toate zilele vieţii noastre

              vom suna din coardele instrumentelor noastre,

              īn Casa Domnului.“

21.         Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine, şi s'o īntindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.“

 

22.         Şi Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaşte că mă voi sui la Casa Domnului?“

 

 

Ezechia şi trimeşii din Babilon.

 

39

 

1.           Īn acelaş timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, īmpăratul Babilonului, a trimes o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentrucă aflase de boala şi īnsănătoşarea lui.

 

2.           Ezechia s'a bucurat, şi a arătat trimeşilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirezmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme, şi tot ce se afla īn vistieriile lui: n'a rămas nimic īn casa şi īn ţinuturile lui, pe care să nu li-l fi arătat.

 

3.           Proorocul Isaia a venit apoi la īmpăratul Ezechia, şi l-a īntrebat: „Ce au spus oamenii aceia, şi de unde au venit la tine?“ Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr'o ţară depărtată, din Babilon.“

4.           Isaia a mai zis: „Ce au văzut īn casa ta?“ Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este īn casa mea: n'a rămas nimic īn vistieriile mele, pe care să nu li-l fi arătat.“

5.           Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvīntul Domnului oştirilor!

6.           «Iată, vor veni vremurile cīnd vor duce īn Babilon tot ce este īn casa ta şi tot ce au strīns părinţii tăi pīnă īn ziua de azi; nimic nu va rămīnea, zice Domnul.

 

7.           «Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe cari-i vei naşte, casă-i facă fameni īn casa īmpăratului Babilonului.“

8.           Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvīntul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar īn timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!“

 

 

40

 

1.           „Mīngīiaţi, mīngīiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

2.           «Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s'a sfīrşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mīna Domnului de două ori cīt toate păcatele lui.

 

3.           Un glas strigă: „Pregătiţi īn pustie calea Domnului, neteziţi īn locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

 

4.           Orice vale să fie īnălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă īn cīmpii, şi strīmtorile īn vīlcele!

 

5.           Atunci se va descoperi slava Domnului, şi īn clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.

6.           Un glas zice: «Strigă!» - Şi eu am răspuns: «Ce să strig?» - «Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cīmp.

 

7.           Iarba se usucă, floarea cade, cīnd suflă vīntul Domnului peste ea.“ -

              Īn adevăr, poporul este ca iarba:

 

8.           iarba se usucă, floarea cade; dar cuvīntul Dumnezeului nostru rămīne īn veac.

 

9.           Suie-te pe un munte īnalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; īnalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; īnalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!

10.         Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin īnaintea Lui.

 

11.         El Īşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii īn braţe, īi va duce la sīnul Lui, şi va călăuzi blīnd oile cari alăptează.“

 

 

ş Puterea lui Dumnezeu.

 

12.         „Cine a măsurat apele cu mīna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strīns ţărīna pămīntului īntr'o treime de măsură? Cine a cīntărit munţii cu cīntarul, şi dealurile cu cumpăna?

 

13.         Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?

 

14.         Cu cine S'a sfătuit El, ca să ia īnvăţătură! Cine L-a īnvăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a īnvăţat īnţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!

15.         Iată, neamurile sīnt ca o picătură de apă din vadră, sīnt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.

16.         Libanul n'ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n'ajung pentru arderea de tot.

17.         Toate neamurile sīnt ca o nimica īnaintea Lui, nu sīnt decīt nimicnicie şi deşertăciune.

 

18.         Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Īl veţi asemăna?

 

19.         Meşterul toarnă idolul, şi argintarul īl īmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.

 

20.         Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; īşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.

 

21.         „Nu ştiţi? N'aţi auzit? Nu vi s'a făcut cunoscut de la īnceput? Nu v'aţi gīndit niciodată la īntemeierea pămīntului?“

 

22.         El şade deasupra cercului pămīntului, şi locuitorii lui sīnt ca nişte lăcuste īnaintea Lui; El īntinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască īn el.

 

23.         El preface īntr'o nimica pe voivozi, şi face o nimica din judecătorii pămīntului.

 

24.         De abia sīnt sădiţi, deabia sīnt sămănaţi, de abia li s'a īnrădăcinat tulpina īn pămīnt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vīrtej īi ia ca pe nişte paie.

25.         „Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfīnt.

 

26.         „Ridicaţi-vă ochii īn sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, īn şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.“

 

27.         „Pentruce zici tu, Iacove, pentruce zici tu, Israele: «Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea īnaintea Dumnezeului meu?»

28.         Nu ştii? N'ai auzit? Dumnezeul cel vecinic, Domnul a făcut marginile pămīntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

 

29.         El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade īn leşin.

30.         Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;

31.         dar ceice se īncred īn Domnul īşi īnoiesc puterea, ei sboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.“

 

 

Israel să se īncreadă īn Domnul.

 

41

 

1.           „Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi īnvioreze popoarele puterea, să īnainteze, şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm īmpreună.

 

2.           Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, īn neprihănirea Lui, īl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine īi supune neamuri şi īmpăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vīnt?

 

3.           El īi urmăreşte, merge īn pace pe un drum pe care n'a mai călcat nici odată cu piciorul lui.

4.           Cine a făcut şi a īmplinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela īnceput, Eu, Domnul, cel dintīi şi Acelaş pīnă īn cele din urmă veacuri.

 

5.           Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pămīntului tremură: se apropie şi vin.

6.           Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: «Fii cu inimă!»

 

7.           Lemnarul īmbărbătează pe argintar; celce lustruieşte cu ciocanul īmbărbătează pe celce bate pe nicovală, zicīnd despre īmbinare: «Este bună!» şi ţintuieşte idolul īn cuie ca să nu se clatine.“

 

8.           Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămīnţa lui Avraam, prietenul Meu,

 

9.           tu, pe care te-am luat dela marginile pămīntului, şi pe care te-am chemat dintr'o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!“

10.         nu te teme, căci Eu sīnt cu tine; nu te uita cu īngrijorare, căci Eu sīnt Dumnezeul tău; Eu te īntăresc, tot Eu īţi vin īn ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

 

11.         Iată, īnfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi ceice sīnt mīniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, ceice ţi se īmpotrivesc.

 

12.         Īi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi perduţi cei ce se războiau cu tine.

13.         Căci Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mīna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu īţi vin īn ajutor!

 

14.         Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu īţi vin īn ajutor, - zice Domnul, - şi Sfīntul lui Israel este Mīntuitorul tău.

15.         Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărīma munţii, şi vei face dealurile ca pleava.

 

16.         Le vei vīntura, şi le va lua vīntul, şi un vīrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura īn Domnul, te vei făli cu Sfīntul lui Israel.

 

17.         Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, īi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

18.         Voi face să izvorască rīuri pe dealuri, şi izvoare īn mijlocul văilor; voi preface pustia īn iaz, şi pămīntul uscat īn şivoaie de ape;

 

19.         voi sădi cedri, salcīmi, mirţi şi măslini īn pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc īn pustie,

20.         ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să īnţeleagă că mīna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfīntul lui Israel le-a zidit.“

 

21.         „Apăraţi-vă pricina, - zice Domnul - arătaţi-vă dovezile cele mai tari“, zice Īmpăratul lui Iacov.

22.         „Să le arate, şi să ne spună ce are să se īntīmple; cari sīnt proorociile pe cari le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem īmplinirea; sau, vestiţi-ne viitorul.

 

23.         Spuneţi-ne ce se va īntīmpla mai tīrziu, ca să ştim că sīnteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.

 

24.         Iată că nu sīnteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scīrbă este cine vă alege pe voi.

 

25.         Am sculat pe cineva dela miazănoapte, şi vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi şi-i calcă īn picioare cum calcă olarul lutul.

 

26.         Cine a vestit lucrul acesta dela īnceput, ca să-l ştim, şi cu mult īnainte, ca să zicem: «Are dreptate?» Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, şi nimeni n'a auzit cuvintele voastre.

 

27.         Eu, Cel dintīi, am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!» Şi Ierusalimului: «Īţi trimet un vestitor de veşti bune!»

 

28.         Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni īntre ei care să proorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi īntreba.

 

29.         Iată că toţi sīnt nimic, lucrările lor sīnt zădarnice, idolii lor sīnt o suflare goală!“

 

 

Robul Domnului.

 

42

 

1.           „Iată Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, īn care Īşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

 

2.           El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul, şi nu-l va face să se audă pe uliţe.

3.           Trestia frīntă n'o va zdrobi, şi mucul care mai arde īncă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.

4.           El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pīnă va aşeza dreptatea pe pămīnt; şi ostroavele vor nădăjdui īn legea Lui.“

 

5.           Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a īntins, care a īntins pămīntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el.

 

6.           „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mīntuire, şi Te voi lua de mīnă, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămīnt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,

 

7.           să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc īn īntunerec.

 

8.           Eu sīnt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n'o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.“

 

9.           „Iată că cele dintīi lucruri s'au īmplinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai īnainte ca să se īntīmple.

10.         Cīntaţi Domnului o cīntare nouă, cīntaţi laudele Lui pīnă la marginile pămīntului, voi cari mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi īn ea, ostroave şi locuitorii lor!

 

11.         Pustia şi cetăţile ei să īnalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi īnalţe glasul! Locuitorii stīncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vīrful munţilor!

12.         Să dea slavă Domnului, şi să vestească laudele Lui īn ostroave!“

13.         Domnul īnaintează ca un viteaz, Īşi stīrneşte rīvna ca un om de război; īnalţă glasul, strigă, Īşi arată puterea īmpotriva vrăjmaşilor Săi. -

 

14.         „Am tăcut multă vreme -, zice Domnul, - am tăcut, şi M'am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie īn durerile naşterii, voi gīfăi şi voi răsufla.

15.         Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface rīurile īn ostroave, şi iazurile le voi usca.

16.         Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, īi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface īntunerecul īn lumină, īnaintea lor, şi locurile strīmbe īn locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.

17.         Vor da īnapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se īncred īn idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: «Voi sīnteţi dumnezeii noştri!»

 

18.         «Ascultaţi, surzilor, priviţi şi vedeţi, orbilor!»

19.         Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care īl trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?

 

20.         Ai văzut multe, dar n'ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n'ai auzit:

 

21.         Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.

22.         Şi totuş poporul acesta este un popor prădat şi jăfuit! Toţi zac īnlănţuiţi īn peşteri, şi īnfundaţi īn temniţe. Sīnt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă īnapoi!»

23.         Cine dintre voi, īnsă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?

24.         Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel īn mīnile jăfuitorilor? Oare nu Domnul, īmpotriva căruia am păcătuit? Ei n'au voit să umble pe căile Lui, şi n'au ascultat Legea Lui.

25.         De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mīniei Lui, şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile şi n'a īnţeles; l-a ars, şi n'a luat seama.“

 

 

Numai Domnul răscumpără pe Israel.

 

43

 

1.           „Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a īntocmit, Israele!“ Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.“

 

2.           Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rīurile nu te vor īneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

 

3.           Căci Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău, Sfīntul lui Israel, Mīntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba īn locul tău.

 

4.           De aceea, pentrucă ai preţ īn ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.

5.           Nu te teme de nimic, căci Eu sīnt cu tine, Eu voi aduce īnapoi neamul tău dela răsărit, şi te voi strīnge dela apus.

 

6.           Voi zice miază noaptei: «Dă īncoace!» şi miazăzilei: «Nu opri», ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele dela marginea pămīntului:

7.           pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am īntocmit şi i-am alcătuit.“

 

8.           „Scoate afară poporul cel orb, care totuş are ochi, şi surzii, cari totuş au urechi.

 

9.           Să se strīngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Cari dintre ei ne-au făcut cele dintīi proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: «Adevărat!“ -

 

10.         „Voi sīnteţi martorii Mei -, zice Domnul, - voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să īnţelegeţi că Eu sīnt: īnainte de Mine n'a fost făcut niciun Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,

 

11.         Eu, Eu sīnt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mīntuitor!

 

12.         Eu am vestit, am mīntuit, am proorocit, nu sīnt străin īntre voi; voi Īmi sīnteţi martori -, zice Domnul, - că Eu sīnt Dumnezeu.

 

13.         Eu sīnt dela īnceput, şi nimeni nu izbăveşte din mīna Mea; cīnd lucrez Eu, cine se poate īmpotrivi?“

 

14.         „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfīntul lui Israel: «Din pricina voastră, trimet pe vrăjmaş īmpotriva Babilonului, şi pogor pe toţi fugarii, chiar şi pe Haldei, pe corăbiile cu cari se făleau.

15.         Eu sīnt Domnul, Sfīntul vostru, Făcătorul lui Israel, Īmpăratul vostru.“

16.         Aşa vorbeşte Domnul, care a croit un drum pe mare, şi o cărare pe apele cele puternice,

 

17.         care a scos cară şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată īmpreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi, şi stinşi ca un muc de lumīnare:

 

18.         „Nu vă mai gīndiţi la ce a fost mai īnainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!

 

19.         Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se īntīmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie, şi rīuri īn locuri secetoase.

 

20.         Fiarele cīmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentrucă voi da ape īn pustie, şi rīuri īn locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,

 

21.         poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.“

 

22.         „Şi tu nu M'ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!

 

23.         Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot, şi nu M'ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mīncare, pe cari trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămīie.

 

24.         Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M'ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M'ai chinuit cu păcatele tale, şi M'ai obosit cu nelegiuirile tale.

 

25.         Eu, Eu īţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

 

26.         Adu-Mi aminte, să ne judecăm īmpreună, vorbeşte tu īnsuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.

27.         Cel dintīi tată al tău a păcătuit, şi īnvăţătorii tăi s'au răsvrătit īmpotriva Mea.

28.         De aceea am socotit ca nişte pīngăriţi pe căpeteniile sfīntului locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocorii pe Israel.“

 

 

44

 

1.           „Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!“

 

2.           Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi īntocmit, şi care dela naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales.

 

3.           Căci voi turna ape peste pămīntul īnsetat şi rīuri pe pămīntul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămīnţa ta, şi binecuvīntarea Mea peste odraslele tale,

 

4.           şi vor răsări ca firele de iarbă īntre ape, ca sălciile līngă pīraiele de apă.

5.           Unul va zice: «Eu sīnt al Domnului!» Altul se va numi cu numele lui Iacov; iar altul va scrie cu mīna lui: «Al Domnului sīnt!» Şi va fi cinstit cu numele lui Israel.“

6.           „Aşa vorbeşte Domnul, Īmpăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: «Eu sīnt Cel dintīi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

 

7.           Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de cīnd am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se īntīmple!

 

8.           Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Īmi sīnteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stīncă, nu cunosc alta!

 

9.           Ceice fac idoli, toţi sīnt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele īnsele mărturisesc lucrul acesta: n'au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămīnă de ruşine.

 

10.         Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?

 

11.         Iată, toţi īnchinătorii lor vor rămīnea de ruşine, căci īnşişi meşterii lor nu sīnt decīt oameni; să se strīngă cu toţii, să se īnfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.

 

12.         Ferarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.

 

13.         Lemnarul īntinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rīndea, şi-i īnseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască īntr'o casă.

14.         Īşi taie cedri, goruni şi stejari, pe cari şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia īi face să crească.

15.         Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el īi ia şi se īncălzeşte cu ei. Īi pune pe foc, ca să coacă pīne, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se īnchină, īşi face din ei un idol, şi īngenunche īnaintea lui!

16.         O parte din lemnul acesta o arde īn foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi īncălzeşte, şi zice: «Ha! ha!» m'am īncălzit, simt focul!“

17.         Cu ce mai rămīne īnsă, face un dumnezeu, idolul lui. Īngenunche īnaintea lui, i se īnchină, īl cheamă, şi strigă: „Mīntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!“

18.         Ei nu pricep şi nu īnţeleg, căci li s'au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu īnţeleagă.

 

19.         Niciunul nu intră īn sine īnsuş, şi n'are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el īn foc, am copt pīne pe cărbuni, am fript carne şi am mīncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scīrbă? Să mă īnchin īnaintea unei bucăţi de lemn?“

 

20.         El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită īl duce īn rătăcire, ca să nu-şi mīntuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună īn mīnă?“

 

21.         Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!

 

22.         Eu īţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: īntoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.“

 

23.         Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adīncimi ale pămīntului! Izbucniţi īn strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava īn Israel.

 

24.         Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Celce te-a īntocmit din pīntecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am īntins pămīntul. Cine era cu Mine?

 

25.         Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca īnşelători pe ghicitori; fac pe cei īnţelepţi să dea īnapoi, şi le prefac ştiinţa īn nebunie.

 

26.         Dar īntăresc cuvīntul robului Meu, şi īmplinesc ce proorocesc trimeşii Mei; Eu zic despre Ierusalim: «Va fi locuit,» şi despre cetăţile lui Iuda: «Vor fi zidite iarăş, şi le voi ridica dărīmăturile.»

 

27.         Eu zic adīncului: «Usucă-te, şi īţi voi seca rīurile.»

 

28.         Eu zic despre Cir: «El este păstorul Meu, şi el va īmplini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie zidit iarăş!» Şi despre Templu: «Să i se pună temeliile!“

 

 

45

 

1.           „Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mīnă, ca să doboare neamurile īnaintea lui, şi să deslege brīul īmpăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai īnchidă:

 

2.           «Eu voi merge īnaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărīma uşile de aramă, şi voi rupe zăvoarele de fer.

 

3.           Īţi voi da vistierii ascunse, bogăţii īngropate, ca să ştii că Eu sīnt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.

 

4.           Din dragoste pentru robul Meu Iacov, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bună voinţă, īnainte ca tu să Mă cunoşti.

 

5.           Eu sīnt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am īncins, īnainte ca tu să Mă cunoşti.

 

6.           Ca să se ştie, dela răsăritul soarelui pīnă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sīnt Domnul, şi nu este altul.

 

7.           Eu īntocmesc lumina, şi fac īntunerecul, Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

 

8.           Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămīntul, să dea din el mīntuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.“

 

9.           „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! - Un ciob dintre cioburile pămīntului! - Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: «Ce faci?» Şi lucrarea ta zice ea despre tine: «El n'are mīni?»

 

10.         Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m'ai născut?» Şi mamei sale: «Pentru ce m'ai făcut?“

11.         Aşa vorbeşte Domnul, Sfīntul lui Israel, şi Făcătorul său: «Vrea cineva să Mă īntrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mīnilor Mele?

 

12.         Eu am făcut pămīntul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mīnile Mele am īntins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor.

 

13.         Eu am ridicat pe Cir, īn dreptatea Mea, şi voi netezi toate cărările lui. El Īmi va zidi iarăş cetatea, şi va da drumul prinşilor Mei de război, fără preţ de răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul oştirilor.“

 

14.         Aşa vorbeşte Domnul: „Cīştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei şi ale Sabeenilor, oameni de statură īnaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece īnlănţuite, se vor īnchina īnaintea ta, şi-ţi vor zice rugīndu-te: «Numai la tine se află Dumnezeu, şi nu este alt Dumnezeu afară de El.“

 

15.         Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mīntuitorule!

 

16.         Toţi sīnt ruşinaţi şi uluiţi, toţi pleacă plini de ocară, făuritorii idolilor.

 

17.         Dar Israel va fi mīntuit de Domnul, cu o mīntuire vecinică. Voi nu veţi fi nici ruşinaţi, nici īnfruntaţi, īn veci.

 

18.         Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a īntocmit pămīntul, l-a făcut şi l-a īntărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a īntocmit ca să fie locuit -: „Eu sīnt Domnul, şi nu este altul!

 

19.         Eu n'am vorbit īn ascuns, īntr'un colţ īntunecos al pămīntului. Eu n'am zis seminţei lui Iacov: «Căutaţi-Mă īn zădar!» Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.“

 

20.         „Strīngeţi-vă, veniţi şi apropiaţi-vă īmpreună, voi cei scăpaţi dintre neamuri! N'au nicio pricepere cei ce īşi duc idolul de lemn, şi cheamă pe un dumnezeu, care nu poate să-i mīntuiască.

 

21.         Spuneţi-le, şi aduceţi-i īncoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a proorocit aceste lucruri dela īnceput, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decīt Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mīntuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.

 

22.         Īntoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mīntuiţi toţi ceice sīnteţi la marginile pămīntului! Căci Eu sīnt Dumnezeu, şi nu altul.

 

23.         Pe Mine Īnsumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuvīntul Meu nu va fi luat īnapoi: orice genunchi se va pleca īnaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.

 

24.         «Numai īn Domnul», Mi se va zice, «locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi īnfruntaţi toţi ceice erau mīniaţi īmpotriva Lui.

 

25.         Īn Domnul vor fi făcuţi neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel.“

 

 

46

 

1.           „Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sīnt puşi pe vite şi dobitoace; idolii pe cari-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!

 

2.           Au căzut, s'au prăbuşit īmpreună, nu pot să scape povara; ei īnşişi se duc īn robie.

 

3.           Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe cari v'am luat īn spinare dela obīrşia voastră, pe cari v'am purtat pe umăr dela naşterea voastră:

 

4.           pīnă la bătrīneţa voastră Eu voi fi Acelaş, pīnă la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V'am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mīntuiesc.

 

5.           Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

 

6.           Ei varsă aurul din pungă, şi cīntăresc argintul īn cumpănă; tocmesc un arginatar să facă un dumnezeu din ele, şi se īnchină şi īngenunche īnaintea lui.

 

7.           Īl poartă, īl iau pe umăr, īl pun la locul lui; acolo rămīne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.

 

8.           Ţineţi minte aceste lucruri, şi fiţi oameni! Veniţi-vă īn fire, păcătoşilor.“

 

9.           „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute īn vremile străbune; căci Eu sīnt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sīnt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine.

 

10.         Eu am vestit dela īnceput ce are să se īntīmple şi cu mult īnainte ce nu este īncă īmplinit. Eu zic: «Hotărīrile Mele vor rămīnea īn picioare, şi Īmi voi aduce la īndeplinire toată voia Mea.

 

11.         Eu chem dela răsărit o pasăre de pradă, dintr'o ţară depărtată, un om ca să īmplinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi īmplini; Eu am plănuit şi Eu voi īnfăptui.

 

12.         Ascultaţi-Mă, oameni cu inima īmpietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!

 

13.         Eu Īmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mīntuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mīntuirea Mea īn Sion şi slava Mea peste Israel.“

 

 

47

 

1.           „Pogoară-te şi şezi īn ţărīnă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămīnt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută.

 

2.           Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi măhrama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rīurile!

 

3.           Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Īmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.“ -

 

4.           „Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfīntul lui Israel.“ -

 

5.           „Şezi īntr'un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi īmpărăteasa īmpărăţiilor.

 

6.           Mă mīniasem pe poporul Meu, Īmi pīngărisem moştenirea, şi-i dădusem īn mīnile tale: dar tu n'ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrīnului.

 

7.           Tu ziceai: «Īn veci voi fi īmpărăteasă!» şi nu te-ai gīndit, nici n'ai visat că lucrul acesta are să se sfīrşească.

 

8.           Ascultă īnsă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici īn inima ta: «Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!»

 

9.           Şi totuş aceste două lucruri ţi se vor īntīmpla deodată, īn aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, īn ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descīntece.

 

10.         Căci te īncredeai īn răutatea ta şi ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Īnţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai īn inima ta: «Eu şi numai eu.»

 

11.         De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s'o poţi īmpăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.

 

12.         Vino dar cu descīntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai īnchinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.

13.         Te-ai obosit tot īntrebīnd: să se scoale dar şi să te scape cei ce īmpart cerul, cari pīndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se īntīmple!

 

14.         Iată-i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se īncălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.

 

15.         Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i īntrebi. Şi cei cu cari ai făcut negoţ din tinereţa ta se vor risipi fiecare īntr'o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină īn ajutor.“

 

 

Vechile şi noile proorocii.

 

48

 

1.           „Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, cari purtaţi numele lui Israel, şi cari aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, cari aţi jurat pe Numele Domnului, şi cari chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu īn adevăr, nici cu neprihănire!

 

2.           Căci ei īşi trag numele dela cetatea sfīntă, şi se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor.

 

3.           De multă vreme am făcut cele dintīi proorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s'au īmplinit.

 

4.           Ştiind că eşti īmpietrit, că grumazul īţi este un drug de fier, şi că ai o frunte de aramă,

 

5.           ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai īnainte ca să se īntīmple, ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!»

 

6.           Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum? ... De acum, īţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.

7.           Ele se fac īn timpul de faţă, şi nu fac parte din trecut; pīnă īn ziua de azi n'aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: «Iată, că le ştiam.»

8.           Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.

 

9.           Din pricina Numelui Meu, sīnt īndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc.

 

10.         Iată, te-am pus īn cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit īn cuptorul urgiei.

 

11.         Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.

 

12.         „Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sīnt Cel dintīi, şi tot Eu sīnt şi Cel din urmă.

 

13.         Mīna Mea a īntemeiat pămīntul, şi dreapta Mea a īntins cerurile: cum le-am chemat, s'au şi īnfăţişat īndată.

 

14.         Strīngeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubeşte Domnul va īmplini voia Lui īmpotriva Babilonului, şi braţul lui va apăsa asupra Haldeilor.

 

15.         Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va izbuti.

 

16.         Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! Dela īnceput, n'am vorbit īn ascuns, dela obīrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m'a trimes cu Duhul Său.

 

17.         Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfīntul lui Israel: «Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te īnvăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!

 

18.         O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rīu, şi fericirea ta ca valurile mării.

 

19.         Sămīnţa ta ar fi fost ca nisipul, şi roadele pīntecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n'ar fi fost şters şi nimicit īnaintea Mea.

 

20.         Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul Haldeilor! Vestiţi, trīmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire pīnă la capătul pămīntului, spuneţi: «Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov!

 

21.         Şi nu vor suferi de sete īn pustiurile īn cari-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stīncă, va despica stīnca, şi va curge apa.

 

22.         Cei răi n'au pace, zice Domnul.

 

 

Lumina neamurilor.

 

49

 

1.           „Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M'a chemat din sīnul mamei şi M'a numit dela ieşirea din pīntecele mamei.

 

2.           Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M'a acoperit cu umbra mīnii Lui; şi M'a făcut o săgeată ascuţită, M'a ascuns īn tolba Lui cu săgeţi,

 

3.           şi Mi-a zis: «Israele, Tu eşti Robul Meu, īn care Mă voi slăvi.»

 

4.           Şi Eu Mă gīndeam: «Degeaba am muncit, īn zădar şi fără folos Mi-am istovit puterea.» Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

 

5.           Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M'a īntocmit din pīntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc īnapoi la El pe Iacov, şi pe Israel, care este īncă īmprăştiat; căci Eu sīnt preţuit īnaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

 

6.           El zice: «Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci īnapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mīntuirea pīnă la marginile pămīntului.

 

7.           Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfīntul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urīt de popor, către Robul celor puternici: «Īmpăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pămīnt şi se vor īnchina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfīntului lui Israel, care Te-a ales.“

 

 

Aşezarea din nou a lui Israel.

 

8.           „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: «La vremea īndurării Te voi asculta, şi īn ziua mīntuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legămīnt cu poporul, să ridici ţara, şi să īmparţi moştenirile pustiite;

 

9.           să spui prinşilor de război: «Ieşiţi!» şi celor ce sīnt īn īntunerec: «Arătaţi-vă.» Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.

 

10.         Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei īi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

 

11.         Voi preface toţi munţii Mei īn drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.

 

12.         Iată-i că vin de departe, unii dela miază noapte şi dela apus, iar alţii din ţara Sinim.

 

13.         Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pămīntule! Izbucniţi īn strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mīngīie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.“

 

14.         Sionul zicea: „M'a părăsit Domnul, şi m'a uitat Domnul!“

 

15.         Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n'aibă milă de rodul pīntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip:

 

16.         Iată că te-am săpat pe mīnile Mele, şi zidurile tale sīnt totdeauna īnaintea ochilor Mei!

 

17.         Fiii tăi aleargă; dar ceice te dărīmaseră şi te pustiiseră vor ieşi din mijlocul tău.

 

18.         Ridică-ţi ochii de jur īmprejur, şi priveşte: toţi aceştia se strīng, vin la tine.“ „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că te vei īmbrăca cu toţi aceştia ca şi cu o podoabă, şi te vei īncinge cu ei ca o mireasă.

 

19.         Căci locurile tale pustiite şi pustii, ţara ta nimicită, vor fi strīmte pentru locuitorii tăi; şi ceice voiau să te mănīnce se vor depărta.

 

20.         Fiii aceştia, de cari ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: «Locul este prea strīmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă aşez.»

 

21.         Şi vei zice īn inima ta: «Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii, şi stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceştia?»

22.         De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mīna, şi-Mi voi īnălţa steagul spre popoare; ele vor aduce īnapoi pe fiii tăi īn braţele lor, şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.

 

23.         Te vor hrăni īmpăraţi, şi īmpărătesele lor te vor alăpta. Se vor īnchina cu faţa la pămīnt īnaintea ta, şi vor linge ţărīna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sīnt Domnul, şi că ceice nădăjduiesc īn Mine nu vor fi daţi de ruşine.“

 

24.         „Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? -

 

25.         «Da, zice Domnul, prada celui puternic īi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta īmpotriva vrăjmaşilor tăi, şi voi scăpa pe fiii tăi.

26.         Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănīnce carnea, şi se vor īmbăta ca de must de īnsuş sīngele lor. Şi va şti orice făptură, că Eu sīnt Domnul, Mīntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“

 

 

Robul Domnului batjocorit şi ajutat.

 

50

 

1.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Unde este cartea de despărţire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre ceice M'au īmprumutat v'am vīndut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost vīnduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.

 

2.           Pentru ce nu era nimeni cīnd am venit? Pentruce n'a răspuns nimeni cīnd am strigat? Este mīna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n'am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac rīurile īn pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!

 

3.           Īmbrac cerurile cu negura de jale, şi le īnvelesc cu un sac.“

 

4.           „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să īnviorez cu vorba pe cel doborīt de īntristare. El Īmi trezeşte, īn fiecare dimineaţă, El Īmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

 

5.           Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M'am īmpotrivit, nici nu M'am tras īnapoi.

 

6.           Mi-am dat spatele īnaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii īnaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.

 

7.           Dar Domnul Dumnezeu M'a ajutat; de aceea nu M'am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.

 

8.           Cel ce Mă īndreptăţeşte este aproape: «Cine va vorbi īmpotriva Mea? Să ne īnfăţişăm īmpreună!» «Cine este protivnicul Meu? Să īnainteze spre Mine!»

 

9.           Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osīndi? Īntr'adevăr, se prefac cu toţii īn zdrenţe ca o haină: molia īi va mīnca.

 

10.         Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă īn īntunerec şi n'are lumină, să se īncreadă īn Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

 

11.         Iar voi toţi, cari aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi īn lumina focului vostru şi īn tăciunii pe cari i-aţi aprins. Din mīna Mea vi se īntīmplă aceste lucruri, ca să zăceţi īn dureri.“

 

 

Izbăvirea şi īntoarcerea.

 

51

 

1.           „Ascultaţi-Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stīnca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

 

2.           Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v'a născut; căci l-am chemat, cīnd era numai el singur, l-am binecuvīntat şi īnmulţit.

 

3.           Tot astfel, Domnul are milă de Sion, şi mīngīie toate dărīmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, şi pămīntul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi mijlocul lui, mulţămiri şi cīntări de laudă.

 

4.           Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune Legea Mea lumină popoarelor.

 

5.           Neprihănirea Mea este aproape, mīntuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui īn Mine, şi se vor īncrede īn braţul Meu.

 

6.           Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi īn jos pe pămīnt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămīntul se va preface īn zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mīntuirea Mea va dăinui īn veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfīrşit.

 

7.           Ascultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai īn inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor.

 

8.           Căci īi va mīnca molia ca pe o haină, şi-i va roade vermele cum roade līna; dar neprihănirea Mea va dăinui īn veci, şi mīntuirea Mea se va īntinde din veac īn veac.“

 

9.           Trezeşte-te, trezeşte-te şi īmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te, ca īn zilele de odinioară, şi īn veacurile din vechime! Oare n'ai doborīt Tu Egiptul, şi ai străpuns balaurul?

 

10.         Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele adīncului celui mare, şi ai croit īn adīncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

 

11.         Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor īntoarce, vor veni īn Sion cu cīntări de biruinţă, şi o bucurie vecinică le va īncununa capul; īi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.

 

12.         Eu, Eu vă mīngīi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,

 

13.         şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a īntins cerurile şi a īntemeiat pămīntul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, īnaintea mīniei asupritorului, cīnd umblă să te nimicească? Unde este mīnia asupritorului?

 

14.         Īn curīnd cel īncovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri īn groapă, şi nu va duce lipsă de pīne.

 

15.         Eu sīnt Domnul, Dumnezeul tău, care stīrnesc marea şi fac să-i urle valurile, şi al cărui Nume este Domnul oştirilor.

 

16.         Eu pun cuvintele Mele īn gura ta, şi te acopăr cu umbra mīnii Mele, ca să īntind ceruri noi şi să īntemeiez un pămīnt nou, şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»

 

17.         Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mīna Domnului potirul mīniei Lui, care ai băut, ai sorbit pīnă īn fund potirul ameţelii!

 

18.         Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toţi copiii pe cari i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mīnă din toţi copiii pe cari i-a crescut.

19.         Amīndouă aceste lucruri ţi s'au īntīmplat: - dar cine te va plīnge? - pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. - «Cum să te mīngīi eu?»

 

20.         Fiii tăi, leşinaţi, zăceau īn toate colţurile uliţelor, ca cerbul īntr'un laţ, plini de mīnia Domnului, şi de mustrarea Dumnezeului tău.

 

21.         Deaceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

 

22.         «Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: «Iatăcă īţi iau din mīnă potirul ameţelii, potirul mīniei Mele, că să nu mai bei din el!

 

23.         Şi īl voi pune īn mīna asupritorilor tăi, cari īţi ziceau: «Īndoaie-te, ca să trecem peste tine!“ Īţi făceai atunci spinarea ca un pămīnt, şi ca o uliţă pentru trecători.

 

 

52

 

1.           „Trezeşte-te, trezeşte-te! īmbracă-te īn podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfīntă! Căci nu va mai intra īn tine nici un om netăiat īmprejur sau necurat.

 

2.           Scutură-ţi ţărīna de pe tine, scoală-te, şi şezi īn capul oaselor, Ierusalime! Desleagă-ţi legăturile dela gīt, fiică, roabă a Sionului!

 

3.           Căci aşa vorbeşte Domnul: «Fără plată aţi fost vīnduţi, şi nu veţi fi răscumpăraţi cu preţ de argint.»

 

4.           Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Odinioară poporul Meu s'a pogorīt să locuiască pentru o vreme īn Egipt; apoi Asirianul l-a asuprit fără temei.

 

5.           Şi acum, ce am să fac aici - zice Domnul - cīnd poporul Meu a fost luat pe nimic?“ „Asupritorii lui strigă de bucurie - zice Domnul - şi cīt e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.

 

6.           De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; de aceea va şti, īn ziua aceea, că Eu vorbesc şi zic: «Iată-Mă!»

7.           Ce frumoase sīnt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mīntuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: «Dumnezeul tău īmpărăţeşte!“

 

8.           „Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei īnalţă glasul, şi strigă toţi de veselie; căci văd cu ochii lor cum Se īntoarce Domnul īn Sion.

9.           Izbucniţi cu toate īn strigăte de bucurie, dărămături ale Ierusalimului! Căci Domnul mīngīie pe poporul Său, şi răscumpără Ierusalimul.

 

10.         Domnul Īşi descopere braţul Său cel sfīnt, īnaintea tuturor neamurilor; şi toate marginile pămīntului vor vedea mīntuirea Dumnezeului nostru.“

 

11.         „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!

 

12.         Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi īn fugă; căci Domnul vă va ieşi īnainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.“

 

 

Fiinţa şi lucrarea Robului Domnului.

 

13.         Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va īnălţa foarte sus.

 

14.         După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază - atīt de schimonosită Īi era faţa, şi atīt de mult se deosebea īnfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor -

 

15.         tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; īnaintea Lui īmpăraţii vor īnchide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră.

 

 

53

 

1.           Cine a crezut īn ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

 

2.           El a crescut īnaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr'un pămīnt uscat. N'avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi īnfăţişarea Lui n'avea nimic care să ne placă.

 

3.           Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că īţi īntorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat īn seamă.

 

4.           Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

 

5.           Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sīntem tămăduiţi.

 

6.           Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare īşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

 

7.           Cīnd a fost chinuit şi asuprit, n'a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută īnaintea celor ce o tund: n'a deschis gura.

 

8.           El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămīntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

 

9.           Groapa Lui a fost pusă īntre cei răi, şi mormīntul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvīrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug īn gura Lui.

 

10.         Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ... Dar, dupăce Īşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămīnţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi īn mīnile Lui.

 

11.         Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va īnviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune (Sau: īndreptăţi.) pe mulţi oameni īntr'o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

 

12.         De aceea Īi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va īmpărţi prada cu cei puternici, pentrucă S'a dat pe Sine īnsuş la moarte, şi a fost pus īn numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi S'a rugat pentru cei vinovaţi.

 

 

Fericirea care aşteaptă pe Israel.

 

54

 

1.           „Bucură-te, stearpo, care nu mai naşti! Izbucneşte īn strigăte de bucurie şi veselie, tu care nu mai ai durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulţi de cīt fiii celei măritate, zice Domnul.“

 

2.           „Lărgeşte locul cortului tău; şi īntinde īnvelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi īntăreşte-ţi ţăruşii!

 

3.           Căci te vei īntinde la dreapta şi la stīnga, sămīnţa ta va cotropi neamurile, şi va locui cetăţile pustii.

 

4.           Nu te teme, căci nu vei rămīnea de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale, şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,

5.           căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfīntul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul īntregului pămīnt,

 

6.           căci Domnul te cheamă īnapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima īntristată, ca pe o nevastă din tinereţă, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“

 

7.           „Cīteva clipe te părăsisem, dar te voi primi īnapoi cu mare dragoste.

 

8.           Īntr'o izbucnire de mīnie, Īmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi īndura de tine cu o dragoste vecinică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

9.           Şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi cu apele lui Noe: după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pămīnt, tot aşa jur că nu Mă voi mai mīnia pe tine şi nu te voi mai mustra.

 

10.         Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta dela tine, şi legămīntul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.“

 

11.         „Nenorocito, bătuto de furtună, şi nemīngīiato! Iată, īţi voi īmpodobi pietrele scumpe cu antimoniu, şi-ţi voi da temelii de safir.

 

12.         Īţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de pietre scumpe, şi tot ocolul de nestemate.

13.         Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.

 

14.         Vei fi īntărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n'ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

15.         Dacă se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni īmpotriva ta va cădea supt puterea ta.“

16.         „Iată, Eu am făcut pe meşterul, care suflă cărbunii īn foc, şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s'o sfărīme.

17.         Orice armă făurită īmpotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată īmpotriva ta, o vei osīndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mīntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.“

 

 

Toate popoarele chemate.

 

55

 

1.           „Voi toţi cei īnsetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n'are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!

 

2.           De ce cīntăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi cīştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mīnca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

3.           Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi īncheia cu voi un legămīnt vecinic, ca să īntăresc īndurările Mele faţă de David.

 

4.           Iată, l-am pus martor pe līngă poapore, cap şi stăpīnitor al popoarelor.

 

5.           Īntradevăr, vei chema neamuri, pe cari nu le cunoşti, şi popoare cari nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfīntul lui Israel, care te proslăveşte.“

 

6.           „Căutaţi pe Domnul cītă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cītă vreme este aproape.

 

7.           Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gīndurile lui, să se īntoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertīnd.

 

8.           «Căci gīndurile Mele nu sīnt gīndurile voastre, şi căile voastre nu sīnt căile Mele, zice Domnul.

 

9.           «Ci cīt sīnt de sus cerurile faţă de pămīnt, atīt sīnt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gīndurile Mele faţă de gīndurile voastre.

 

10.         Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai īntorc īnapoi, ci udă pămīntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentruca să dea sămīnţă sămănătorului şi pīne celui ce mănīncă,

 

11.         tot aşa şi Cuvīntul Meu, care iese din gura Mea, nu se īntoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va īmplini planurile Mele.

 

12.         Da, veţi ieşi cu bucurie, şi veţi fi călăuziţi īn pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie īnaintea voastră, şi toţi copacii din cīmpie vor bate din palme.

 

13.         Īn locul spinului se va īnălţa chiparosul, īn locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn vecinic, nepieritor.“

 

 

56

 

1.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mīntuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.

 

2.           Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămīne statornic īn el, păzind Sabatul, ca să nu-l pīngărească, şi stăpīnindu-şi mīna, ca să nu facă nici un rău!

 

3.           Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: «Domnul mă va despărţi de poporul Său!» Şi famenul să nu zică: «Iată, eu sīnt un copac uscat!»

 

4.           Căci aşa vorbeşte Domnul: «Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui īn legămīntul Meu,

5.           le voi da īn Casa Mea şi īnlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cīt fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.

 

6.           Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pīngărească, şi vor stărui īn legămīntul Meu,

7.           īi voi aduce la muntele Meu cel sfīnt, şi-i voi umplea de veselie īn Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.“

 

8.           Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strīnge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi mai strīnge şi alte popoare la cei strīnşi acum din el.“

 

 

 

Mustrări şi mīngīieri.

 

9.           „Veniţi toate fiarele de pe cīmp, veniţi de mīncaţi, toate fiarele din pădure!

 

10.         Toţi păzitorii lui sīnt orbi, fără pricepere; toţi sīnt nişte cīni muţi, cari nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi, şi le place să doarmă.

 

11.         Totuş sīnt nişte cīni lacomi, cari nu se mai satură. Sīnt nişte păstori cari nu pot pricepe nimic; toţi īşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: -

 

12.         «Veniţi, - zic ei - am să caut vin, şi ne vom īmbăta cu băuturi tari! Mīne vom face tot ca azi, ba īncă şi mai rău!“-

 

 

57

 

1.           Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina (Sau: īnaintea nenorocirii.) răutăţii este luat cel neprihănit.

 

2.           El īntră īn pace īn groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte īn culcuşul lui.

 

3.           „Dar voi, apropiaţi-vă īncoace fii ai vrăjitoarei, sămīnţa precurvarului şi a curvei!

 

4.           De cine vă bateţi voi joc? Īmpotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sīnteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămīnţă a minciunii,

5.           care se īncălzeşte pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii īn văi, supt crăpăturile stīncilor?

 

6.           Īn pietrele lustruite din pīraie este partea ta de moştenire, ele sīnt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de mīncare: «Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?

7.           Pe un munte īnalt şi ridicat īţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.

 

8.           Īţi pui pomenirea īn dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, īţi ridici īnvelitoarea şi te sui īn pat, īţi lărgeşti culcuşul, şi faci legămīnt cu ei, īţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.

 

9.           Te duci la īmpărat cu untdelemn, īţi īnmulţeşti miresmele, īţi trimeţi solii departe, şi te pleci pīnă la locuinţa morţilor.

 

10.         Oboseşti mergīnd, şi nu zici: «Īncetez!» Tot mai găseşti putere īn mīna ta: De aceea nu te doboară īntristarea.

 

11.         Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi īncă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.

 

12.         Dar acum īţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!

13.         Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci īi va lua vīntul pe toţi, o suflare īi va ridica. Dar celce se īncrede īn Mine va moşteni ţara, şi va stăpīni muntele Meu cel sfīnt.“ -

14.         Şi El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!

 

15.         Căci aşa vorbeşte Cel Prea Īnalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfīnt. «Eu locuiesc īn locuri īnalte şi īn sfinţenie; dar sīnt cu omul zdrobit şi smerit, ca să īnviorez duhurile smerite, şi să īmbărbătez inimile zdrobite.

 

16.         Nu vreau să cert īn veci, nici să ţin o mīnie necurmată, cīnd īnaintea Mea cad īn leşin duhurile, şi sufletele pe cari le-am făcut .

 

17.         Din pricina păcatului lăcomiei lui, M'am mīniat şi l-am lovit, M'am ascuns, īn supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.

 

18.         I-am văzut căile, şi totuş īl voi tămădui; īl voi călăuzi, şi-l voi mīngīia, pe el şi pe ceice plīng īmpreună cu el.

 

19.         Voi pune lauda pe buze: «Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! - zice Domnul - Da Eu īl voi tămădui!

 

20.         Dar cei răi sīnt ca marea īnfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mīl.“

21.         „Cei răi n'au pace“ zice Dumnezeul meu. -

 

 

Adevăratul post.

 

58

 

1.           „Strigă īn gura mare, nu te opri! Īnalţă-ţi glasul ca o trīmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!

2.           Īn toate zilele Mă īntreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi īnfăptuit neprihănirea, şi n'ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Īmi cer hotărīri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. -

3.           «La ce ne foloseşte să postim» - zic ei - «dacă Tu nu vezi? «La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?» - «Pentrucă, zice Domnul, īn ziua postului vostru, vă lăsaţi īn voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri.

 

4.           Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.

 

5.           Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului ?

 

6.           Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;

 

7.           īmparte-ţi pīnea cu cel flămīnd, şi adu īn casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu īntoarce spatele semenului tău.

 

8.           Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va īncolţi repede; neprihănirea ta īţi va merge īnainte, şi slava Domnului te va īnsoţi.

 

9.           Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: «Iată-Mă!» Dacă vei īndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

 

10.         dacă vei da mīncarea ta celui flămīnd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste īntunecime, şi īntunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!

11.         Domnul te va călăuzi neīncetat, īţi va sătura sufletul chiar īn locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

12.         Ai tăi vor zidi iarăş pe dărīmăturile de mai īnainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit «Dregător de spărturi», «Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.»

 

13.         Dacă īţi vei opri piciorul īn ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale īn ziua Mea cea sfīntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmīnd căile tale, neīndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededīndu-te la flecării,

 

14.         atunci te vei putea desfăta īn Domnul, şi Eu te voi sui pe īnălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.“

 

 

Nelegiuirile poporului.

 

59

 

1.           Nu, mīna Domnului nu este prea scurtă ca să mīntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

 

2.           ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire īntre voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L īmpiedecă să v'asculte!

3.           Căci mīnile vă sīnt mīnjite de sīnge, şi degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

 

4.           Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deşerte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.

 

5.           Clocesc ouă de basilic şi ţes pīnze de păianjen. Cine mănīncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpīrcă.

6.           Pīnzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sīnt nişte lucrări nelegiuite, şi īn mīnile lor sīnt fapte de sīlnicie.

 

7.           Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sīnge nevinovat; gīndurile lor sīnt gīnduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sīnt pe drumul lor.

 

8.           Ei nu cunosc calea păcii, şi īn căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea. -

 

9.           Deaceea hotărīrea de izbăvire este departe de noi şi mīntuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina, şi iată īntunerecul, lucirea, şi umblăm īn negură!

 

10.         Bījbăim ca nişte orbi dealungul unui zid, bījbăim ca ceice n'au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, īn mijlocul celor sănătoşi sīntem ca nişte morţi.

 

11.         Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mīntuirea, şi ea este departe de noi.

 

12.         Căci fărădelegile noastre sīnt multe īnaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc īmpotriva noastră; fărădelegile noastre sīnt cu noi, şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.

13.         Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase;

 

14.         şi astfel izbăvirea s'a īntors īndărăt, şi mīntuirea a stat deoparte; căci adevărul s'a poticnit īn piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.

15.         Adevărul s'a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jăfuit.

              Domnul vede, cu privirea mīnioasă, că nu mai este nicio neprihănire.

16.         El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Īi vine īn ajutor, şi neprihănirea Lui Īl sprijineşte.

 

17.         Se īmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Īşi pune pe cap coiful mīntuirii; ia răzbunarea ca o haină, şi Se acopere cu gelozia ca şi cu o manta.

 

18.         El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mīnia, va īntoarce la fel vrăjmaşilor săi, şi va da ostroavelor plata cuvenită!

 

19.         Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, şi de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; cīnd va năvăli vrăjmaşul ca un rīu, Duhul Domnului īl va pune pe fugă.

 

20.         „Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, cari se vor īntoarce dela păcatele lor, zice Domnul.

 

21.         „Şi iată legămīntul Meu, cu ei, zice Domnul: «Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele, pe cari le-am pus īn gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi pīnă'n veac, zice Domnul.“

 

 

Ierusalimul zidit din nou.

 

60

 

1.           „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine.

 

2.           Căci iată, īntunerecul acopere pămīntul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine.

3.           Neamuri vor umbla īn lumina ta, şi īmpăraţi īn strălucirea razelor tale.

 

4.           Ridică-ţi ochii īmprejur, şi priveşte: toţi se strīng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, şi fiicele tale sīnt purtate pe braţe.

 

5.           Cīnd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, şi īţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile mării se vor īntoarce spre tine, şi vistieriile neamurilor vor veni la tine.

 

6.           Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba, aducīnd aur şi tămīie, şi vor vesti laudele Domnului.

 

7.           Toate turmele Chedarului se vor aduna la tine, berbecii din Nebaiot vor fi īn slujba ta; se vor sui pe altarul Meu ca jertfă plăcută Mie, şi casa slavei Mele o voi face şi mai slăvită.

 

8.           Cine sīnt aceia cari sboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?

9.           Căci, pe Mine Mă aşteaptă ostroavele, şi corăbiile din Tarsis sīnt īn frunte, ca să aducă īnapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfīntului lui Israel, care te proslăveşte.

 

10.         Străinii īţi vor zidi zidurile, şi īmpăraţii lor īţi vor sluji; căci te-am lovit īn mīnia Mea, dar, īn īndurarea Mea, am milă de tine.

 

11.         Porţile tale vor sta vecinic deschise, nu vor fi īnchise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi īmpăraţii lor cu alaiul lor.

 

12.         Căci neamul şi īmpărăţia cari nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi īn totul nimicite.

 

13.         Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul (cimişirul), cu toţii laolaltă, ca să īmpodobească locul sfīntului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele.

 

14.         Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi īnaintea ta, şi toţi ceice te dispreţuiau se vor īnchina la picioarele tale; şi te vor numi «Cetatea Domnului,» «Sionul Sfīntului lui Israel.»

 

15.         De unde erai părăsită şi urītă, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă vecinică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam īn neam.

16.         Vei suge laptele neamurilor, vei suge ţiţa īmpăraţilor; şi vei şti astfel că Eu sīnt Domnul, Mīntuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

 

17.         Īn loc de aramă voi aduce aur, īn loc de fier voi aduce argint, īn loc de lemn, aramă, şi īn loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, şi să stăpīnească dreptatea.

18.         Nu se va mai auzi vorbindu-se de sīlnicie īn ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd īn ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale «Mīntuire», şi porţile tale «Laudă».

 

19.         Nu soarele īţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul tău va fi slava ta.

 

20.         Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai īntuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfīrşi.

 

21.         Nu vor mai fi decīt oameni neprihăniţi īn poporul tău: ei vor stăpīni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mīnilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.

 

22.         Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neīnsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.“

 

 

Vestirea mīntuirii.

 

61

 

1.           „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M'a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M'a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea;

 

2.           să vestesc un an de īndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mīngīi pe toţi cei īntristaţi;

 

3.           să dau celor īntristaţi din Sion, să le dau o cunună īmpărătească īn loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie īn locul plīnsului, o haină de laudă īn locul unui duh mīhnit, ca să fie numiţi «terebinţi ai neprihănirii,» «un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.“

 

4.           „Ei vor zidi iarăş vechile dărămături, vor ridica iarăş năruirile din vechime, vor īnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam īn neam.

 

5.           Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.

 

6.           Dar voi vă veţi numi preoţi ai Domnului, şi veţi fi numiţi slujitori ai Dumnezeului nostru, veţi mīnca bogăţiile neamurilor, şi vă veţi făli cu fala lor.

 

7.           Īn locul ocării voastre, veţi avea īndoită cinste; īn locul ruşinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpīni īndoit īn ţara lor, şi vor avea o bucurie vecinică.

 

8.           Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor, şi voi īncheia cu ei un legămīnt vecinic.

 

9.           Sămīnţa lor va fi cunoscută īntre neamuri, şi urmaşii lor printre popoare; toţi ceice-i vor vedea, vor cunoaşte că sīnt o sămīnţă binecuvīntată de Domnul.“

 

10.         „Mă bucur īn Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie īn Dumnezeul Meu; căci M'a īmbrăcat cu hainele mīntuirii, M'a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire īmpodobit cu o cunună īmpărătească, şi ca o mireasă, īmpodobită cu sculele ei.

 

11.         Căci, după cum pămīntul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să īncolţească sămănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară mīntuirea şi lauda, īn faţa tuturor neamurilor.“

 

 

Venirea mīntuirii.

 

62

 

1.           „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi īnceta, pīnă nu se va arăta mīntuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie, care s'aprinde.

2.           Atunci neamurile vor vedea mīntuirea ta, şi toţi īmpăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărī gura Domnului.

 

3.           Vei fi o cunună strălucitoare īn mīna Domnului, o legătură īmpărătească īn mīna Dumnezeului tău.

 

4.           Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pămīntul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este īn ea,» şi ţara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Īşi pune plăcerea īn tine, şi ţara ta se va mărita iarăş.

 

5.           Cum se uneşte un tīnăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“

 

6.           „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, cari nu vor tăcea nici odată, nici zi nici noapte! Voi cari aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!

 

7.           Şi nu-I daţi răgaz, pīnă nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pămīnt.

 

8.           Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicīnd: «Nu voi mai da grīul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit.

 

9.           Ci cei ce vor strīnge grīul, aceia īl vor mīnca şi vor lăuda pe Domnul, şi ceice vor face vinul, aceia īl vor bea, īn curţile locaşului Meu celui sfīnt.“

 

10.         „Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare!

 

11.         Iată ce vesteşte Domnul pīnă la marginile pămīntului: «Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Mīntuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile merg īnaintea Lui.

 

12.         Ei vor fi numiţi «Popor sfīnt, Răscumpăraţi ai Domnului.» Iar pe tine, te vor numi «Cetate căutată şi nepărăsită.“

 

 

O zi de răzbunare.

 

63

 

1.           „Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, īn haine roşii, īn haine strălucitoare, şi calcă mīndru, īn plinătatea puterii Lui? - «Eu sīnt Cel care am făgăduit mīntuirea, şi am putere să izbăvesc!“ -

2.           „Dar pentru ce Īţi sīnt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă īn teasc?“ -

 

 

3.           „Eu singur am călcat īn teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel īn mīnia Mea, şi i-am zdrobit īn urgia Mea; aşa că sīngele lor a ţīşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mīnjit toate hainele Mele cu el.

 

4.           Căci īn inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

 

5.           Mă uitam īmprejur, şi nu era nimeni să M'ajute, şi Mă īngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost īntr'ajutor, şi urgia mea M'a sprijinit!

 

6.           Am călcat astfel īn picioare popoare īn mīnia Mea, le-am īmbătat īn urgia Mea, şi le-am vărsat sīngele pe pămīnt.“

 

 

Rugăciunea poporului.

 

7.           Voi vesti īndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după īndurările şi bogăţia dragostei Lui.

8.           El a zis: „Negreşit, ei sīnt poporul Meu, nişte copii cari nu vor fi necredincioşi!“ Şi astfel El s'a făcut Mīntuitorul lor.

9.           Īn toate necazurile lor n'au fost fără ajutor, şi Īngerul care este īnaintea Feţei Lui i-a mīntuit; El Īnsuş i-a răscumpărat, īn dragostea şi īndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat īn zilele din vechime.

 

10.         Dar ei au fost neascultători şi au īntristat pe Duhul Lui cel sfīnt; iar El li s'a făcut vrăjmaş şi a luptat īmpotriva lor.

 

11.         Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: „Unde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea īn mijlocul lor Duhul Lui cel sfīnt;

 

12.         care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele īnaintea lor, ca să-Şi facă un Nume vecinic;

 

13.         care īi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?“

 

14.         „Ca fiara, care se pogoară īn vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!“

 

15.         „Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfīntă şi slăvită: unde este rīvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi īndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

 

16.         Totuş Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine sīntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din vecinicie, Te numeşti «Mīntuitorul nostru.“

 

17.         Pentruce, Doamne, ne laşi să rătăcim dela căile Tale, şi ne īmpietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Īntoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

 

18.         Poporul Tău cel sfīnt n'a stăpīnit ţara de cīt puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat īn picioare locaşul Tău cel sfīnt.

 

19.         Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cīrmuit Tu, şi peste care niciodată nu s'a chemat Numele Tău ...

 

64

 

1.           „O! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorī, s'ar topi munţii īnaintea Ta,

 

2.           ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea īn clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile īnaintea Ta!

3.           Cīnd ai făcut minuni la cari nu ne aşteptam, Te-ai pogorīt, şi munţii s'au zguduit īnaintea Ta,

 

4.           cum niciodată nu s'a pomenit, nici nu s'a auzit vorbindu-se, şi cum nici n'a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se īncred īn El.

 

5.           Tu ieşi īnaintea celor ce īmplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă īn căile Tale, şi īşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mīniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mīntuiţi?

 

6.           Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sīnt ca o haină mīnjită. Toţi sīntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vīntul.

 

7.           Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.“

 

8.           Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi sīntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai īntocmit: sīntem cu toţii lucrarea mīnilor Tale.

 

9.           Nu Te mīnia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte īn veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi sīntem poporul Tău.

 

10.         Cetăţile Tale cele sfinte sīnt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

 

11.         Casa noastră cea sfīntă şi slăvită, īn care părinţii noştri cīntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

 

12.         După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei īntrista nespus de mult?“

 

 

Răsplătirile Domnului.

 

65

 

1.           Eram gata să răspund celor ce nu īntrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de ceice nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!“ către un neam, care nu chema Numele Meu.

 

2.           Mi-am īntins mīnile toată ziua spre un popor răzvrătit, care umblă pe o cale rea, īn voia gīndurilor lui!

 

3.           Spre un popor, care nu conteneşte să Mă mīnie īn faţă, aducīnd jertfe īn grădini, şi arzīnd tămīie pe cărămizile de pe acoperiş;

 

4.           care locuieşte īn morminte, şi petrece noaptea īn peşteri, mīncīnd carne de porc, şi avīnd īn străchini bucate necurate.

 

5.           Şi care totuş zice: „Dă-te īnapoi, nu te apropia de mine, căci sīnt sfīnt!“ ... Asemenea lucruri sīnt un fum īn nările Mele, un foc, care arde necontenit!

 

6.           Iată ce am hotărīt īn Mine: „Nici gīnd să tac, ci īi voi pedepsi; da, īi voi pedepsi.

 

7.           Pentru nelegiuirile voastre - zice Domnul - şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri, cari au ars tămīie pe munţi, şi M'au batjocorit pe īnălţimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut.“

 

8.           „Aşa vorbeşte Domnul: «După cum cīnd se găseşte zeamă īntr'un strugure, se zice: «Nu-l nimici, căci este o binecuvīntare īn el!» tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul.

 

9.           Voi scoate o sămīnţă din Iacov, şi din Iuda un moştenitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpīni ţara, şi robii Mei vor locui īn ea.

 

10.         Saronul va sluji ca loc de păşune oilor, şi valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta.

 

11.         Dar pe voi, cari părăsiţi pe Domnul, cari uitaţi muntele Meu cel sfīnt, cari puneţi o masă «Norocului (Sau: Gad.)», şi umpleţi un pahar īn cinstea «Soartei (Sau: Meni.)»,

 

12.         vă sortesc săbiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi junghiaţi; căci Eu am chemat, şi n'aţi răspuns, am vorbit şi n'aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău īnaintea Mea, şi aţi ales ce nu-Mi place.“

 

13.         De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mīnca, iar voi veţi fi flămīnzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura şi voi vă veţi ruşina.

14.         Iată că robii Mei vor cīnta, de veselă ce le va fi inima, dar voi veţi striga, de durerea pe care o veţi avea īn suflet, şi vă veţi boci, de mīhnit ce vă va fi duhul.

 

15.         Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: «Domnul, Dumnezeu vă va omorī», şi va da robilor Săi un alt nume.

 

16.         Aşa că, cine se va binecuvīnta īn ţară, se va binecuvīnta īn Dumnezeul adevărului, şi cine va jura īn ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.“

 

17.         „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pămīnt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni īn minte.

 

18.         Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul īn veselie, şi pe poporul lui īn bucurie.

19.         Eu īnsumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi īn el de acum nici glasul plīnsetelor, nici glasul ţipetelor.

 

20.         Nu vor mai fi īn el nici copii cu zile puţine, nici bătrīni cari să nu-şi īmplinească zilele. Căci cine va muri la vīrsta de o sută de ani va fi īncă tīnăr, şi cel ce va muri īn vīrstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

 

21.         Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mīnca rodul.

 

22.         Nu vor zidi case, ca altul să locuiască īn ele, nu vor sădi vii, pentruca altul să le mănīnce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mīnilor lor.

 

23.         Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămīnţă binecuvīntată de Domnul, şi copiii lor vor fi īmpreună cu ei.

 

24.         Īnainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; īnainte ca să isprăvească vorba, īi voi asculta!

 

25.         Lupul şi mielul vor paşte īmpreună, leul va mīnca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărīnă. Niciun rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfīnt, zice Domnul.“

 

 

66

 

1.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămīntul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi, şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?

 

2.           Toate aceste lucruri, doar mīna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa», - zice Domnul. - «Iată spre cine Īmi voi īndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mīhnit, spre cel ce se teme de cuvīntul Meu.

 

3.           Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decīt cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gītul unui cīne, cine aduce un dar de mīncare, este ca cel ce ar vărsa sīnge de porc, cine arde tămīie, este ca cel ce s'ar īnchina la idoli; toţi aceştia īşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere īn urīciunile lor.

 

4.           De aceea şi Eu, voi alege ce este spre nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de cari se tem, căci cīnd am chemat Eu, n'au răspuns, şi cīnd am vorbit Eu, n'au ascultat; ci au făcut ce este rău īnaintea Mea, şi au ales ce nu-Mi place!“

 

5.           „Ascultaţi Cuvīntul Domnului, voi, cari vă temeţi de Cuvīntul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, cari vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: «Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!» - Dar ei vor rămīnea de ruşine!

 

6.           Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor lui plata cuvenită!“

7.           „Īnainte ca să simtă dureri, a născut, şi īnainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.

8.           Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară īntr'o zi? Se naşte un neam aşa dintr'o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!

9.           „Aş putea să deschid pīntecele mamei, şi să nu las să nască? zice Domnul. - Eu care fac să nască, aş putea să īmpedec oare naşterea?“ zice Dumnezeul tău.

10.         „Bucuraţi-vă īmpreună cu Ierusalimul, şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; īmpărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi ceice l-aţi plīns,

11.         ca să fiţi săturaţi, bīnd laptele mīngīierilor lui, ca să vă desfătaţi īn totul de plinătatea slavei lui.

12.         Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi īndrepta spre el pacea ca un rīu, şi slava neamurilor ca un pīrīu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi īn braţe, şi desmerdaţi pe genunchi.

 

13.         Cum mīngīie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mīngīia Eu; da, veţi fi mīngīiaţi īn Ierusalim!

14.         Şi cīnd veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.“ - Domnul Īşi va arăta astfel puterea faţă de robii Săi, dar va face pe vrăjmaşii Lui să-I simtă mīnia.

 

15.         „Căci iată, Domnul vine īntr'un foc, şi carăle Lui sīnt ca un vīrtej; Īşi preface mīnia īntr'un jăratic, şi ameninţările īn flacări de foc.

 

16.         Căci cu foc Īşi aduce Domnul la īndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.

 

17.         Ceice se sfinţesc şi se curăţesc īn grădini, mergīnd unul cīte unul, īn mijlocul celor ce mănīncă şi carne de porc, şi şoareci şi alte lucruri urīcioase, toţi aceia vor pieri, - zice Domnul. -

 

18.         «Eu pedepsesc faptele şi gīndurile lor! Dar vine vremea cīnd voi strīnge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea.

19.         Şi voi pune un semn īntre ele, şi voi trimete la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul şi la Lud, cari trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, īn ostroavele depărtate, cari n'au auzit vorbindu-se niciodată de Mine, şi n'au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri.

 

20.         Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar Domnului, pe cai, īn cară şi pe tărgi, pe catīri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfīnt, la Ierusalim - zice Domnul - cum īşi aduc copiii lui Israel darurile de mīncare, īntr'un vas curat, la Casa Domnului.

 

21.         Şi voi lua şi dintre ei, pe unii ca preoţi şi Leviţi, - zice Domnul.

 

22.         Căci după cum cerurile cele noi, şi pămīntul cel nou, pe cari le voi face, vor dăinui īnaintea Mea - zice Domnul - aşa va dăinui şi sămīnţa voastră şi numele vostru.

 

23.         Īn fiecare lună nouă şi īn fiecare Sabat, va veni orice făptură să se īnchine īnaintea Mea, - zice Domnul. -

 

24.         «Şi cīnd vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor cari s'au răzvrătit īmpotriva Mea; căci vermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.“