[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

IEREMIA

 

(Plīngerile 3.1. Faptele 9.16. Deut.32.15-43. 2 Cronici 36.13, etc. Neemia 9.29-31. Ţefania 3.1-4. Zaharia 7.11, etc.)

 

1

 

1.           Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.

 

2.           Cuvīntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, īmpăratul lui Iuda, īn al treisprezecelea an al domniei lui,

3.           şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, pīnă la sfīrşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, pīnă pe vremea cīnd a fost dus Ierusalimul īn robie, īn luna a cincea.

 

4.           „Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

5.           «Mai bine īnainte ca să te fi īntocmit īn pīntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai īnainte ca să fi ieşit tu din pīntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.“

 

6.           Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sīnt un copil.“

 

7.           Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: «Sīnt un copil,» căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.

 

8.           Nu te teme de ei; căci Eu sīnt cu tine ca să te scap, - zice Domnul. -

 

9.           Apoi Domnul Şi-a īntins mīna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: «Iată, pun cuvintele Mele īn gura ta.

 

10.         Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste īmpărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărīmi, şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.

 

11.         Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel: «Ce vezi, Ieremio?» Eu am răspuns: «Văd un veghetor.»

12.         Şi Domnul mi-a zis: «Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvīntului Meu, ca să-l īmplinesc.“

13.         „Cuvīntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: „Ce vezi?“  Eu am răspuns: «Văd un cazan clocotind, dinspre miază-noapte.“

 

14.         „Şi Domnul mi-a zis: «Dela miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.

 

15.         Căci iată, voi chema toate popoarele īmpărăţiilor dela miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni, şi īşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, īmpotriva tuturor zidurilor lui dejur īmprejur, şi īmpotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.

 

16.         Īmi voi rosti judecăţile īmpotriva lor, din pricina īntregei lor răutăţi, pentrucă M'au părăsit şi au adus tămīie altor dumnezei şi s'au īnchinat īnaintea lucrării mīnilor lor.

 

17.         Dar tu, īncinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura īnaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri īnaintea lor.

 

18.         Iată că īn ziua aceasta te fac o cetate īntărită, un stīlp de fier şi un zid de aramă, īmpotriva īntregei ţări, īmpotriva īmpăraţilor lui Iuda, īmpotriva căpeteniilor lui, īmpotriva preoţilor lui şi īmpotriva poporului ţării.

 

19.         Ei vor lupta īmpotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sīnt cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu sīnt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.“

 

 

Mustrarea poporului.

 

2

 

1.           „Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

2.           «Du-te, şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte īncă de dragostea pe care o aveai cīnd erai tīnără, de iubirea ta, cīnd erai logodită, cīnd Mă urmai īn pustie, īntr'un pămīnt nesămănat.

 

3.           Atunci Israel era īnchinat Domnului, era cele dintīi roade ale lui; toţi cei ce mīncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“

 

4.           „Ascultaţi Cuvīntul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!

5.           Aşa vorbeşte Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri īn Mine, de s'au depărtat de Mine, şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei īnşişi de nimic?

 

6.           Ei n'au īntrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr'un pămīnt uscat şi plin de gropi, printr'un pămīnt unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr'un pămīnt pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?»

 

7.           «V'am adus īntr'o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mīncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea īntr'o urīciune.

 

8.           Preoţii n'au īntrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M'au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, proorocii au proorocit prin Baal, şi au alergat după cei ce nu sīnt de niciun ajutor.»

 

9.           De aceea, Mă voi mai certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri.

 

10.         Treceţi īn ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s'a īntīmplat acolo aşa ceva:

11.         şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcarcă ei nu sīnt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor!

 

12.         Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, īnfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.»

 

13.         «Căci poporul Meu a săvīrşit un īndoit păcat: M'au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, cari nu ţin apă.»

 

14.         «Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut īn casă?» «Atunci pentru ce a ajuns de pradă?»

 

15.         «Nişte pui de lei mugesc şi strigă īmpotriva lui, şi-i pustiesc ţara; cetăţile īi sīnt arse şi fără locuitori.

 

16.         Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes īţi vor zdrobi creştetul capului.

 

17.         Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, cīnd te īndrepta pe calea cea bună?

 

18.         Şi acum, ce cauţi să te duci īn Egipt, să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci īn Asiria, să bei apa rīului?

 

19.         Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău, şi să n'ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.»

 

20.         «De mult ţi-ai sfărīmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal īnalt şi supt orice copac verde, te-ai īntins ca o curvă.

 

21.         Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut īntr'o coardă de viţă sălbatică?

 

22.         Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămīnea scrisă īnaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»

 

23.         «Cum poţi să zici: «Nu m'am spurcat, şi nu m'am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor īn vale, şi vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le īncrucişezi!

 

24.         Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gīfăie īn aprinderea patimei ei, cine o va īmpiedeca să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n'au nevoie să se ostenească: o găsesc īn luna ei.

25.         Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gītlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, şi vreau să merg după ei.»

 

26.         Cum rămīne uluit un hoţ cīnd este prins, aşa de uluiţi vor rămīnea cei din casa lui Israel, ei, īmpăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor.

27.         Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Īmi īntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar cīnd sīnt īn nenorocire, zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!»

 

28.         Unde sīnt dumnezeii tăi, pe cari ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape īn vremea nenorocirii! Căci cīte cetăţi ai, atīţia dumnezei ai, Iuda!»

 

29.         «Pentruce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.» -

 

30.         «Degeaba v'am lovit copiii; n'au luat seama la certare; sabia voastră a mīncat pe proorocii voştri, ca un leu nimicitor.

 

31.         O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvīntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o ţară plină de īntunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sīntem slobozi, nu voim să ne īntoarcem la Tine?»

 

32.         Īşi uită fata podoabele, sau mireasa brīul? Dar poporul Meu M'a uitat de zile fără număr.

 

33.         Ce bine ştii să-ţi īntocmeşti căile cīnd este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi.

34.         Pīnă şi pe poalele hainei tale se află sīngele sărmanilor nevinovaţi, pe cari nu i-ai prins făcīnd nicio spargere.

 

35.         Şi cu toate acestea, tu zici: «Da, sīnt nevinovat! Să se īntoarcă acum mīnia Lui dela mine!» Iată, Mă voi certa cu tine, pentrucă zici: «N'am păcătuit!»

 

36.         Pentruce atīta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt īţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria!

 

37.         Tot deacolo vei ieşi, cu mīinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia īn cari te īncrezi, şi nu vei izbuti cu ei.“

 

 

3

 

1.           „El zice: «Cīnd se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai īntoarce bărbatul acesta la ea? N'ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? şi tu, ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te īntorci iarăş la Mine?- zice Domnul.“ -

 

2.           „Ridică-ţi ochii spre īnălţimi, şi priveşte: unde n'ai curvit? Te ţineai la drumuri, ca Arabul īn pustie, şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!

 

3.           Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuş tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă, şi n'ai vrut să ai ruşine!

 

4.           Acum, nu-i aşa? strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!»

 

5.           Īşi va ţinea El mīnia pe vecie? «O va păstra El totdeuna?» Iată, aşa ai vorbit, şi totuş ai făcut lucruri nelegiuite, cīt ai putut!“

 

 

Īndemnuri la pocăinţă.

 

6.           „ Domnul mi-a zis, pe vremea īmpăratului Iosia: «Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S'a dus pe orice munte īnalt şi supt orice copac verde, şi a curvit acolo.

 

7.           Eu ziceam că dupăce a făcut toate aceste lucruri, se va īntoarce la Mine. Dar nu s'a īntors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.

 

8.           Şi cu toate că a văzut că M'am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţenie, totuş soru-sa, vicleana Iuda, nu s'a temut, ci s'a dus să curvească la fel.

 

9.           Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.

 

10.         Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s'a īntors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“

 

11.         Domnul mi-a zis: «Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.

 

12.         Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte, şi zi: Īntoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul.“ „Nu voi arunca o privire īntunecoasă īmpotriva voastră, căci sīnt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mīnie pe vecie.

 

13.         Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat īncoace şi īncolo la dumnezei străini, supt orice copac verde, şi că n'ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.“

 

14.         „Īntoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sīnt Stăpīnul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr'o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce īnapoi īn Sion.

 

15.         Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu īnţelepciune.

 

16.         Cīnd vă veţi īnmulţi şi veţi creşte īn ţară, īn zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legămīntului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui īn gīnd, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul.

 

17.         Īn vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strīnge la Ierusalim, īn Numele Domnului, şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.

 

18.         Īn zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni īmpreună din ţara dela miazănoapte, īn ţara pe care am dat-o īn stăpīnire părinţilor voştri.

 

19.         Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă īntre podoabele neamurilor? Mă gīndeam că Mă vei chema: «Tată!» Şi nu te vei mai abate dela Mine.

 

20.         Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!“

 

21.         „Un vuiet se aude pe īnălţimi: sīnt plīnsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.

 

22.         «Īntoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.» - «Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.»

 

23.         « Īn adevăr, zădarnic se aşteaptă mīntuire dela dealuri şi dela mulţimea munţilor; īn adevăr, īn Domnul, Dumnezeul nostru, este mīntuirea lui Israel.

 

24.         Idolii, dimpotrivă, au mīncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţa noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.

 

25.         Să ne culcăm īn ruşinea noastră, şi să ne īnvelim cu ocara noastră, căci am păcătuit īmpotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţa noastră şi pīnă īn ziua de azi, şi n'am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru.“

 

 

4

 

1.           „Israele, de te vei īntoarce, dacă te vei īntoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urīciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.

 

2.           Dacă vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvīntate īn El, şi se vor făli cu El

 

3.           „Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou, şi nu sămănaţi īntre spini!

 

4.           Tăiaţi-vă īmprejur pentru Domnul, tăiaţi-vă īmprejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mīnia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!“

 

 

O năvălire străină.

 

5.           „Daţi de ştire īn Iuda, vestiţi la Ierusalim, şi spuneţi: «Sunaţi din trīmbiţă īn ţară!» «Strigaţi īn gura mare, şi ziceţi: «Strīngeţi-vă şi haidem īn cetăţile īntărite!“

 

6.           „Īnălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.

 

7.           Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiiască ţara, să-ţi dărīme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască īn ele.

 

8.           De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plīngeţi şi gemeţi; căci mīnia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi.

 

9.           „Īn ziua aceea, zice Domnul, īmpăratul şi căpeteniile īşi vor pierde inima, preoţii vor rămīnea īncremeniţi, şi proorocii uimiţi.

10.         „Eu am zis: «Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai īnşelat īn adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, cīnd ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuş sabia le ameninţă viaţa.

 

11.         Īn vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: «Un vīnt arzător suflă din locurile īnalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vīnture nici ca să cureţe grīul.

 

12.         Ci un vīnt năpraznic vine de acolo pīnă la Mine! Acum le voi rosti hotărīrea!»

 

13.         «Iată, nimicitorul īnaintează ca norii; carăle lui sīnt ca un vīrtej, caii lui sīnt mai uşori decīt vulturii.» «Vai de noi, căci sīntem prăpădiţi!» -

 

14.         «Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mīntuit! Pīnă cīnd vei păstra gīnduri nelegiuite īn inima ta?»

 

15.         «Căci un glas care porneşte dela Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte dela muntele lui Efraim.

 

16.         «Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. «Vin nişte īmpresurători dintr'o ţară depărtată, şi strigă īmpotriva cetăţilor lui Iuda.

 

17.         Ca cei ce păzesc un ogor, ei īnconjoară Ierusalimul, căci s'a răzvrătit īmpotriva Mea, zice Domnul.» -

 

18.         «Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar, şi te pătrunde pīnă la inimă.»

 

19.         «Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare īnlăuntrul inimii mele! Īmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trīmbiţei, şi strigătul de război.

 

20.         Se vesteşte dărīmare peste dărīmare, căci toată ţara este pustiită; colibele īmi sīnt pustiite deodată, şi corturile īntr'o clipă!

 

21.         Pīnă cīnd voi vedea steagul fīlfăind şi voi auzi sunetul trīmbiţei?“ -

22.         „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sīnt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sīnt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.“ -

 

23.         „Mă uit la pămīnt, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!

 

24.         Mă uit la munţi, şi iată că sīnt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!

 

25.         Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!

 

26.         Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sīnt nimicite īnaintea Domnului, şi īnaintea mīniei Lui aprinse!“

27.         „Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.

 

28.         Din pricina aceasta, ţara este īn jale, şi cerurile sus sīnt īntunecate; căci Eu am zis, am hotărīt lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi īntoarce.» -

 

29.         «La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund īn păduri şi se suie pe stīnci; toate cetăţile sīnt părăsite, nu mai au locuitori.

30.         Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei īmbrăca īn cīrmīz, te vei īmpodobi cu podoabe de aur, īţi vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei īnfrumuseţa: ibovnici tăi te dispreţuiesc, şi vor să-ţi ia viaţa.

 

31.         Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei īn chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintīi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi īntinde mīinile, zicīnd: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!“

 

 

5

 

1.           „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, īntrebaţi şi căutaţi īn pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să īnfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.

 

2.           Chiar cīnd zic: «Viu este Domnul!» ei jură strīmb.»

 

3.           „Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i loveşti şi ei nu simt nimic; īi nimiceşti, şi nu vor să ia īnvăţătură; iau o īnfăţişare mai tare de cīt stīnca, nu vor să se īntoarcă la Tine.“

 

4.           „Eu ziceam: «Numai cei mici sīnt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!

 

5.           Mă voi duce deci la cei mari, şi le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!» «Dar toţi au sfărīmat jugul, şi au rupt legăturile.

 

6.           De aceea īi omoară leul din pădure, şi-i nimiceşte lupul din pustie. Stă la pīndă pardosul īnaintea cetăţilor lor: toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfīşiaţi; căci fărădelegile lor sīnt multe, abaterile lor s'au īnmulţit!“

 

7.           „Cum să te iert? - zice Domnul - Copiii tăi M'au părăsit, şi jură pe dumnezei cari n'au fiinţă. Şi după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, şi aleargă cu grămada īn casa curvei!

 

8.           Ca nişte cai bine hrăniţi, cari aleargă īncoace şi īncolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.“

 

9.           „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“

 

10.         „Suiţi-vă pe zidurile ei şi dărīmaţi , dar nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sīnt ai Domnului!

 

11.         Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.“

 

12.         „Ei tăgăduiesc pe Domnul şi zic: «Nu este El! Şi nu va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia nici foametea.

 

13.         Proroocii sīnt vīnt, şi nu Dumnezeu vorbeşte īn ei. Aşa să li se facă şi lor!“

14.         „Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: «Pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvīntul Meu īl fac foc īn gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.

 

15.         Iată, aduc de departe un neam īmpotriva voastră, casă a lui Israel, - zice Domnul - un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n'o cunoşti, şi ale cărui vorbe nu le pricepi.

 

16.         Tolba lui cu săgeţi este ca un mormīnt deschis; toţi sīnt nişte viteji.

17.         El īţi va mīnca secerişul şi pīnea, īţi va mīnca fiii şi fiicele, īţi va mīnca oile şi boii, īţi va mīnca via şi smochinul; şi īţi va trece prin sabie cetăţile īntărite, īn cari te īncrezi.

 

18.         Dar, şi īn zilele acelea, zice Domnul, - nu vă voi nimici de tot.

 

19.         Dacă veţi īntreba atunci: «Pentruce ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?“ „Aşa le vei răspunde: «După cum voi M'aţi părăsit şi aţi slujit unor dumnezei străini īn ţara voastră, tot aşa, acum veţi sluji unor străini īntr'o ţară care nu este a voastră!“

 

20.         „Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l īn Iuda, şi ziceţi:

21.         «Ascultaţi lucrul acesta, popor fără minte, şi fără inimă, care are ochi şi nu vede, urechi şi n'aude!

 

22.         «Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi īnaintea Mea?» Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se īnfurie, totuş sīnt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.

 

23.         Poporul acesta īnsă are o inimă dīrză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă,

24.         şi nu zic īn inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi tīrzie, şi ne păstrează săptămīnile hotărīte pentru seceriş.

 

25.         «Din pricina nelegiuirilor voastre n'au loc aceste orīnduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.

 

26.         Căci īn poporul Meu sīnt oameni răi; ei pīndesc ca păsărarul care īntinde laţuri, īntind curse, şi prind oameni.

 

27.         Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi.

28.         Se īngraşă, lucesc de grăsime; īntrec orice măsură īn rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi.

 

29.         „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“

 

30.         „Grozave lucruri, urīcioase lucruri se fac īn ţară.

 

31.         Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpīnesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu īi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?

 

 

6

 

1.           «Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trīmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem! Căci dela miază-noapte se vede venind o nenorocire şi un mare prăpăd.

 

2.           Pe frumoasa şi supţirica fiică a Sionului, o nimicesc!

3.           La ea vin păstorii cu turmele lor, īşi īntind corturile īn jurul ei, şi īşi pasc fiecare partea lui.» -

 

4.           «Pregătiţi-vă s'o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nameaza mare!»... Vai de noi, căci ziua scade, şi umbrele de seară se lungesc.“

 

5.           Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărīmăm casele īmpărăteşti!“ -

6.           „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tăiaţi copaci, şi ridicaţi şanţuri īmpotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită; căci īn mijlocul ei este numai apăsare.

7.           Cum ţīşnesc apele dintr'o fīntīnă, aşa ţīşneşte răutatea ei din ea; nu se aude īn ea decīt sīlnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Īmi izbesc fără curmare privirile.

 

8.           Ia īnvăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine, şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!“

 

9.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinile rămase dintr'o vie. Puneţi din nou mīna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.» -

10.         «Cui să vorbesc, şi pe cine să iau martor ca să m'asculte?» Urechea lor este netăiată īmprejur, şi nu sīnt īn stare să ia aminte. Iată, Cuvīntul Domnului este o ocară pentru ei, şi nu le place de el.

 

11.         Eu sīnt aşa de plin de mīnia Domnului, că n'o pot opri.“ - „Toarnă-o peste copilul de pe uliţă, şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrīnul şi cel īncărcat de zile.

 

12.         Casele lor vor trece īn stăpīnirea altora, ogoarele şi nevestele lor deasemenea, cīnd Īmi voi īntinde mīna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul.“

 

13.         „Căci dela cel mai mic pīnă la cel mai mare, toţi sīnt lacomi de cīştig; dela prooroc pīnă la preot, toţi īnşală.

 

14.         Leagă īn chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicīnd : «Pace! Pace!» Şi totuş nu este pace!

 

15.         Sīnt daţi de ruşine, căci săvīrşesc urīciuni; şi totuş nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea īmpreună cu ceice cad, vor fi răsturnaţi, cīnd īi voi pedepsi, zice Domnul.“

 

16.         Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi īn drumuri, uitaţi-vă, şi īntrebaţi cari sīnt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!“

 

17.         „Am pus nişte străjeri peste voi: «Fiţi cu luare aminte la sunetul trīmbiţei!“ Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!“

 

18.         „Deaceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va īntīmpla, adunare a poporelor!

19.         Ascultă şi tu, pămīntule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gīndurilor lui; căci n'au luat aminte la Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea.

 

20.         Ce nevoie am Eu de tămīia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr'o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sīnt plăcute.“

 

21.         Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi pune īnaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de cari se vor lovi īmpreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.“

22.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vine un popor din ţara dela miază-noapte, un neam mare se ridică dela marginile pămīntului.

 

23.         Ei poartă arc şi suliţă; sīnt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sīnt călări pe cai, şi gata de luptă ca un om pregătit de război, īmpotriva ta, fiică a Sionului!»

 

24.         La vuietul apropierii lor, mīinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naşte.“

 

25.         „Nu ieşiţi īn ogoare, şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspīndind spaima de jur īmprejur!

26.         Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac şi tăvăleşte-te īn cenuşă, jăleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrămi, lacrămi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.“

 

27.         „Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea.

 

28.         Toţi sīnt nişte răzvrătiţi, nişte bīrfitori, aramă şi fer, toţi sīnt nişte stricaţi.

 

29.         Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu se deslipeşte.“

30.         „De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat.“

 

 

Mustrări şi ameninţări.

 

7

 

1.           Iată cuvīntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:

 

2.           „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvīntul acesta, şi spune: «Ascultaţi Cuvīntul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, cari intraţi pe aceste porţi, ca să vă īnchinaţi īnaintea Domnului!“

3.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Īndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi īn locul acesta.

 

4.           Nu vă hrăniţi cu nădejdi īnşelătoare, zicīnd: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!»

 

5.           «Căci numai dacă vă veţi īndrepta căile şi faptele, dacă veţi īnfăptui dreptatea unii faţă de alţii,

 

6.           dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sīnge nevinovat īn locul acesta, şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,

 

7.           numai aşa vă voi lăsa să locuiţi īn locul acesta, īn ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din vecinicie īn vecinicie.

 

8.           Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi īnşelătoare, cari nu slujesc la nimic.

 

9.           Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strīmb, aduceţi tămīie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe cari nu-i cunoaşteţi!...

 

10.         Şi apoi veniţi să vă īnfăţişaţi īnaintea Mea, īn Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: «Sīntem izbăviţi!»... ca iarăş să faceţi toate aceste urīciuni!

 

11.         «Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tīlhari īnaintea voastră?»

              «Eu īnsumi văd lucrul acesta, zice Domnul!“

 

12.         „Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese īnchinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut, din pricina răutăţii poporului Meu Israel!

 

13.         „Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v'am vorbit dis de dimineaţă, şi n'aţi ascultat, fiindcă v'am chemat şi n'aţi răspuns,

 

14.         voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, īn care vă puneţi īncrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face īntocmai cum am făcut lui Silo.

 

15.         Şi vă voi lepăda dela Faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămīnţa lui Efraim!“

 

16.         „Tu īnsă nu mijloci pentru poporul acesta, nu īnălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, şi nu stărui pe līngă Mine; căci nu te voi asculta!

 

17.         Nu vezi ce fac ei īn cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

18.         Copiii strīng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frămīntă plămădeala, ca să pregătească turte īmpărătesei cerului, şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mīnie.“

 

19.         „Pe Mine Mă mīnie ei oare? zice Domnul; nu pe ei īnşişi, spre ruşinea lor?“

 

20.         „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, mīnia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe cīmp şi peste roadele pămīntului; şi va arde, şi nu se va stinge.“

21.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre, şi mīncaţi-le carnea!

 

22.         Căci n'am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă, cu privire la arderi de tot şi jertfe, īn ziua cīnd i-am scos din ţara Egiptului.

 

23.         Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe cari vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.»

 

24.         Dar ei n'au ascultat, şi n'au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat īnapoi şi n'au mers īnainte.

 

25.         Din ziua cīnd au ieşit părinţii voştri din Egipt, pīnă īn ziua de azi, v'am trimes pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimes īn fiecare zi, de dimineaţă.

 

26.         Dar ei nu M-au ascultat, n'au luat aminte; şi-au īnţepenit gītul, şi au făcut mai rău de cīt părinţii lor.

 

27.         Şi chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta; şi dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde.

 

28.         De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n'ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu vrea să ia īnvăţătură; s'a dus adevărul, a fugit din gura lor.»

 

29.         «Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe īnălţimi, şi fă o cīntare de jale! Căci Domnul lapădă şi īndepărtează neamul de oameni, care I-a aţīţat urgia.

 

30.         Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău īnaintea Mea, zice Domnul; şi-au aşezat urīciunile lor īn Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s'o spurce.

 

31.         Au zidit şi locuri īnalte la Tofet, īn valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă īn foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“

 

32.         „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cīnd nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, şi se vor īngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc.

 

33.         Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pămīntului; şi nimeni nu le va speria.

 

34.         Voi face astfel să īnceteze īn cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cīntecele mirelui şi cīntecele miresei, căci ţara va ajunge un pustiu!“

 

 

8

 

1.           „Īn vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele īmpăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele proorocilor, şi oasele locuitorilor Ierusalimului.

2.           Le vor īntinde īn faţa soarelui, īn faţa lunii, şi īn faţa īntregei oştiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat şi īnaintea cărora s'au īnchinat. Nu le vor mai strīnge, nici nu le vor mai īngropa, şi se vor face gunoi pe pămīnt.

 

3.           Toţi ceice vor rămīnea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cīt viaţa, īn toate locurile unde īi voi izgoni, zice Domnul oştirilor.“

 

4.           „Spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală?» «Sau cine se abate fără se se īntoarcă iarăş?“

5.           „Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus īn necurmate rătăciri, stăruiesc īn īnşelătorie, şi nu vor să se īntoarcă la Dumnezeu?

 

6.           «Căci Eu sīnt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi īşi īncep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.

 

7.           Chiar şi cocostīrcul īşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua, rīndunica şi cocorul īşi păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaşte Legea Domnului!»

 

8.           Cum puteţi voi să ziceţi: «Sīntem īnţelepţi, şi Legea Domnului este cu noi?» „Cu adevărat, degeaba s'a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.

 

9.           Īnţelepţii sīnt daţi de ruşine, sīnt uimiţi, sīnt prinşi; căci au nesocotit Cuvīntul Domnului, şi ce īnţelepciune au ei?

 

10.         De aceea, pe nevestele lor le voi da altora, şi ogoarele lor altor stăpīni. Căci dela cel mai mic pīnă la cel mai mare, toţi sīnt lacomi de cīştig mīrşav, dela prooroc pīnă la preot, toţi īnşală!

 

11.         Leagă īn chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicīnd: «Pace! Pace!» Şi totuş pace nu este.

 

12.         Vor fi daţi de ruşine, căci săvīrşesc astfel de urīciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea īmpreună cu ceice cad, şi vor fi răsturnaţi, cīnd īi voi pedepsi , zice Domnul.“

 

13.         „Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri īn vie, nici smochine īn smochin, şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.“ -

 

14.         „Pentruce şedem jos?“ „Strīngeţi-vă, şi haidem īn cetăţile īntărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentrucă am păcătuit īmpotriva Domnului.

 

15.         Aşteptam pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!“ -

 

16.         „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, mănīncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.“

 

17.         „Căci iată că trimet īntre voi nişte şerpi, nişte basilici, īmpotriva cărora nu este niciun descīntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.“

 

18.         „Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima īn mine.

19.         Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr'o ţară depărtată.“ „Nu mai este Domnul īn Sion?“ „Nu mai este īn ea īmpăratul ei?“ - „Pentru ce M'au mīniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?“ -

 

20.         „Secerişul a trecut, vara s'a isprăvit, şi noi tot nu sīntem mīntuiţi!“ -

21.         „Sīnt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m'apucă groaza.

 

22.         Nu este nici un leac alinător īn Galaad? Nu este niciun doftor acolo? Pentruce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?“ -

 

 

9

 

1.           „O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrămi, aş plīnge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

 

2.           O! dac'aş avea un han de călători īn pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m'aş depărta de el! Căci toţi sīnt nişte preacurvari şi o ceată de mişei.“-

 

3.           „Au limba īntinsă ca un arc şi aruncă minciuna; şi nu prin adevăr sīnt ei puternici īn ţară; căci merg din răutate īn răutate, şi nu Mă cunosc, zice Domnul.“

 

4.           „Fiecare să se păzească de prietenul lui, şi să nu se īncreadă īn niciunul din fraţii săi; căci orice frate caută să īnşele, şi orice prieten umblă cu bīrfeli.

 

5.           Se trag pe sfoară unii pe alţii, şi nu spun “adevărul; īşi deprind limba să mintă, şi se trudesc să facă rău.“ -

6.           „Locuinţa ta este īn mijlocul făţărniciei, şi, de făţarnici ce sīnt, nu vor să Mă cunoască, - zice Domnul.“ -

7.           „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, īi voi topi īn cuptor, şi īi voi īncerca. Căci cum aş putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu?

 

8.           Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun de cīt minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, şi īn fundul inimii īi īntind curse.

 

9.           Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-mi răzbun Eu pe un asemenea popor?“

 

10.         „Munţii vreau să-i plīng şi să gem pentru ei, pentru cīmpiile pustiite vreau să fac o jălanie; căci sīnt arse de tot, şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude īn ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele au fugit şi au pierit. -

 

11.         Voi face şi Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de şacali, şi cetăţile lui Iuda le voi preface īntr'un pustiu fără locuitori.

 

12.         Unde este omul īnţelept care să īnţeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentruce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?

 

13.         Domnul zice: „Pentrucă au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem īnainte; pentrucă n'au ascultat glasul Meu, şi nu l-au urmat;

14.         ci au umblat după aplecările inimii lor, şi au mers după Baali, cum i-au īnvăţat părinţii lor.“

 

15.         „Deaceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin, şi-i voi da să bea ape otrăvite.

 

16.         Īi voi risipi printre nişte neamuri pe cari nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite sabia īn urma lor, pīnă-i voi nimici.“

 

17.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Căutaţi, şi chemaţi plīngătoarele să vină! Trimeteţi la femeile iscusite, ca să vină!

 

18.         Să se grăbească să facă o cīntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, şi să curgă apa din pleoapele noastre!

 

19.         Căci strigăte de jale se aud din Sion: «Cīt sīntem de prăpădiţi! Cīt de jalnic sīntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!“ -

 

20.         „Ascultaţi, femeilor, cuvīntul Domnului, şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Īnvăţaţi pe copiii voştri cīntece de jale, īnvăţaţi-vă plīngeri unele pe altele!

21.         Căci moartea s'a suit pe ferestrele noastre, a pătruns īn casele noastre īmpărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri īn pieţe.“

 

22.         „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe cīmpii, cum cade īnapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strīnge nimeni!“

 

23.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Īnţeleptul să nu se laude cu īnţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.

 

24.         Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sīnt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pămīnt! Căci īn acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.“

 

25.         „Iată, vin zilele, zice Domnul, cīnd voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi īmprejur, cari nu sīnt tăiaţi īmprejur cu inima,

 

26.         pe Egipteni, pe Iudei, pe Edomiţi, pe Amoniţi, pe Moabiţi, pe toţi cei ce īşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc īn pustie; căci toate neamurile sīnt netăiate īmprejur, şi toată casa lui Israel are inima netăiată īmprejur.“

 

 

Idolii şi Domnul

 

10

 

1.           „Ascultaţi Cuvīntul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel!

2.           «Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele.

 

3.           Căci obiceiurile popoarelor sīnt deşerte. Taie un lemn din pădure; mīna meşterului īl lucrează cu securea;

 

4.           īl īmpodobeşte cu argint şi aur, şi ei īl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.

 

5.           Dumnezeii aceştia sīnt ca o sperietoare de păsări īntr'un ogor de castraveţi1 (Sau: ca un stīlp tras la strung), şi nu vorbesc; sīnt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă.“ „Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sīnt īn stare să facă niciun bine.“

 

6.           „Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

 

7.           Cine să nu se teamă de Tine, Īmpărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci īntre toţi īnţelepţii neamurilor şi īn toate īmpărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.

 

8.           Toţi laolaltă, sīnt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decīt deşertăciune, e lemn!

 

9.           Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi mīna argintarului le pun īn lucru; hainele acestor dumnezei sīnt de materii văpsite īn albastru şi īn purpură, toate sīnt lucrate de meşteri iscusiţi. -

 

10.         Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Īmpărat vecinic. Pămīntul tremură de mīnia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.“

 

11.         „Aşa să le vorbiţi: «Dumnezeii, cari n'au făcut nici cerurile, nici pămīntul, vor pieri depe pămīnt şi de supt ceruri.

 

12.         Dar El a făcut pămīntul prin puterea Lui, a īntemeiat lumea prin īnţelepciunea Lui, a īntins cerurile prin priceperea Lui.

 

13.         La tunetul Lui, urlă apele īn ceruri; El ridică norii dela marginile pămīntului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vīntul din cămările Lui.

 

14.         Atunci se arată omul cīt este de prost cu ştiinţa lui, şi orice argintar rămīne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sīnt decīt minciună, şi nu este nicio suflare īn ei;

 

15.         sīnt un lucru de nimic, o lucrare īnşelătoare, şi vor pieri, cīnd va veni pedeapsa.

 

16.         Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a īntocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.“

 

 

Apropierea pedepsei.

 

17.         „Ia din ţară legătura cu ce este al tău, tu, care eşti īn strīmtorare!“

 

18.         „Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, de data aceasta, voi arunca departe pe locuitorii ţării. Īi voi strīnge de aproape, ca să simtă.“ -

 

19.         „Vai de mine! Sīnt zdrobită! Mă doare rana!“ „Dar eu zic: «O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!

 

20.         Cortul īmi este dărīmat, toate funiile īmi sīnt rupte, fiii mei m'au părăsit, nu mai sīnt; n'am pe nimeni, care să-mi īntindă cortul din nou, sau să-mi ridice pīnzele!

 

21.         Păstorii s'au prostit, n'au căutat pe Domnul; pentru aceea n'au propăşit, şi li se risipesc toate turmele.

22.         Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte să prefacă cetăţile lui Iuda īntr'un pustiu, īntr'o vizuină de şacali. -

 

23.         „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este īn puterea lui; nici nu stă īn puterea omului, cīnd umblă, să-şi īndrepte paşii spre ţintă.

 

24.         Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, şi nu īn mīnia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

 

25.         Varsă-Ţi urgia peste neamurile cari nu Te cunosc, şi peste popoarele cari nu cheamă Numele Tău! Căci mănīncă pe Iacov, īl īnghit, īl topesc, şi-i pustiesc locuinţa.“

 

 

Legămīntul călcat.

 

11

 

1.           „Iată Cuvīntul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:

2.           «Ascultaţi cuvintele acestui legămīnt, şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului!

3.           «Zi-le: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care n'ascultă cuvintele legămīntului acestuia,

 

4.           pe care l-am poruncit părinţilor voştri, īn ziua cīnd i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fer, zicīnd: «Ascultaţi glasul Meu, şi faceţi tot ce vă voi porunci; şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru;

 

5.           atunci voi īmplini jurămīntul pe care l-am făcut părinţilor voştri, că le voi da o ţară īn care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.“ - „Şi eu am răspuns: «Amin, Doamne!»

 

6.           Domnul mi-a zis iarăş: «Vesteşte toate cuvintele acestea īn cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi zi: «Ascultaţi cuvintele legămīntului acestuia, şi īmpliniţi-le!

 

7.           Căci am īnştiinţat pe părinţii voştri, din ziua cīnd i-am scos din ţara Egiptului şi pīnă īn ziua de azi; i-am īnştiinţat īn toate dimineţile, zicīnd: «Ascultaţi glasul Meu!»

 

8.           «Dar ei n'au ascultat, n'au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am īmplinit asupra lor toate cuvintele legămīntului acestuia, pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.“

 

9.           „Domnul mi-a zis: « Este o uneltire īntre bărbaţii lui Iuda şi īntre locuitorii Ierusalimului.

 

10.         S'au īntors la nelegiuirile celor dintīi părinţi ai lor, cari n'au vrut să asculte cuvintele Mele, şi s'au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legămīntul Meu, pe care-l făcusem cu părinţii lor.“

 

11.         „Deaceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din cari nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta!

 

12.         Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămīie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.

 

13.         Căci cīte cetăţi ai, atīţia dumnezei ai, Iuda! Şi cīte uliţi are Ierusalimul, atītea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămīie lui Baal!...»

 

14.         «Tu īnsă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu īnălţa nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, cīnd Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.

 

15.         Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor īn Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri īn ea? Vor īndepărta juruinţele şi carnea sfīntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!

 

16.         «Măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute» este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, īl arde cu foc, şi ramurile lui sīnt sfărīmate.

 

17.         Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mīnie, aducīnd tămīie lui Baal.“

 

18.         „Domnul mi-a dat de ştire, şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.

19.         Dar eu eram ca un miel blīnd pe care-l duci la măcelărie, şi nu ştiam planurile rele, pe cari le urzeau ei īmpotriva mea, zicīnd: «Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stīrpim din pămīntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.“ -

 

20.         „O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi rărunchii şi inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta īmpotriva lor, căci Ţie īţi īncredinţez pricina mea!“

 

21.         „Deaceea aşa vorbeşte Domnul īmpotriva oamenilor din Anatot, cari vor să-ţi ia viaţa, şi zic: «Nu prooroci īn Numele Domnului, căci vei muri ucis de mīna noastră!“

 

22.         „Deaceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, īi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete.

23.         Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, īn anul cīnd īi voi pedepsi.“

 

 

12

 

1.           „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuş să Te īntreb asupra orīnduirilor Tale. Pentruce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc īn pace?

 

2.           I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape de gura lor, dar departe de inima lor!

 

3.           Totuş, Tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi, īmi cercetezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi, cari trebuiesc tăiate, şi pregăteşte-i pentru ziua măcelului!

 

4.           Pīnă cīnd să se jălească ţara, şi să se usuce iarba de pe toate cīmpiile? Pier vitele şi păsările din pricina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: «El, (Ieremia) n'are să ne vadă sfīrşitul!“ -

 

5.           „Dacă alergīnd cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la īntrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decīt īntr'o ţară liniştită, ce vei face pe malurile īngīmfate ale Iordanului?

 

6.           Căci chiar fraţii tăi şi casa tatălui tău te vīnd, ei īnşişi strigă īn gura mare după tine. Nu-i crede cīnd īţi vor spune vorbe prietenoase.“

 

 

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor.

 

7.           „Mi-am părăsit casa, şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea īn mīinile vrăjmaşilor ei.

8.           Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu īn pădure, a mugit īmpotriva Mea; şi de aceea o urăsc.

9.           A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, īn jurul căreia se strīng păsările de pradă?“ „Duceţi-vă, şi strīngeţi toate fiarele cīmpului, şi aduceţi-le ca s'o mănīnce!“

 

10.         „Un mare număr de păstori īmi pustiesc via, īmi calcă ogorul īn picioare; ogorul meu cel plăcut īl prefac īntr'un pustiu părăsit.

 

11.         Īl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit īnaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.

 

12.         Peste toate īnălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănīncă ţara dela un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat īn pace.

13.         Au semănat grīu, şi seceră spini, s'au ostenit fără folos.“ „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, īn urma mīniei aprinse a Domnului!“

 

14.         „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, cari se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: «Iată, īi voi smulge din ţara lor, şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.

 

15.         Dar după ce-i voi smulge, voi avea iarăş milă de ei, şi-i voi aduce īnapoi pe fiecare īn moştenirea lui, şi pe fiecare īn ţara lui.

 

16.         Şi dacă vor īnvăţa căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu, zicīnd: «Viu este Domnul!» cum au īnvăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi īn mijlocul poporului Meu.

 

17.         Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvīrşire pe un astfel de popor, īl voi nimici şi īl voi pierde, zice Domnul.“

 

 

Prezicerea robiei

 

13

 

1.           „Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te de cumpără-ţi un brīu de in, şi pune-l īn jurul coapselor tale; dar să nu-l moi īn apă!»

2.           Am cumpărat brīul, după porunca Domnului, şi l-am pus īn jurul coapselor mele.

3.           Apoi Cuvīntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel:

4.           «Ia brīul, pe care l-ai cumpărat, şi pe care l-ai pus īn jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, şi ascunde-l acolo īn crăpătura unei stīnci.»

5.           M'am dus, şi l-am ascuns la Eufrat, cum īmi poruncise Domnul.

6.           După mai multe zile, Domnul mi-a zis: «Scoală-te, du-te la Eufrat, şi ia de acolo brīul, pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!»

7.           M'am dus la Eufrat, am săpat, şi am luat brīul din locul īn care-l ascunsesem; dar iată că brīul era stricat şi nu mai era bun de nimic.

8.           Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

9.           «Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi nimici mīndria lui Iuda şi mīndria peste măsură de mare a Ierusalimului.

 

10.         Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui, şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se īnchine īnaintea lor; de aceea va ajunge īntocmai ca brīul acesta, care nu mai este bun de nimic!

 

11.         Căci, cum se lipeşte brīul de coapsele unui om, aşa Īmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea şi slava Mea; dar nu M'au ascultat.

 

12.         De aceea spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umplea cu vin!» Şi ei īţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim, că toate vasele se vor umplea cu vin?»

13.         Atunci spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umplea pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe īmpăraţii cari stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe prooroci, şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, īi voi umplea de beţie.

 

14.         Īi voi sfărīma pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. «Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi īndura de ei, nimic nu Mă va īmpedeca să-i nimicesc.“

 

15.         „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mīndri, căci Domnul vorbeşte!

16.         Daţi slavă Domnului, Dumnezeului vostru, pīnă nu vine īntunerecul, pīnă nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface īn umbra morţii, şi o va preface īn negură adīncă.

 

17.         Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plīnge īn ascuns, pentru mīndria voastră; mi se vor topi ochii īn lacrămi, pentrucă turma Domnului va fi dusă īn robie.

 

18.         Spune īmpăratului şi īmpărătesei: «Şedeţi pe pămīnt! Căci v'a căzut de pe cap cununa īmpărărtească ce vă slujea ca podoabă.“

 

19.         „Cetăţile dela miazăzi sīnt īnchise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus īn robie, da, īn īntregime este dus īn robie.“

20.         „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe ceice vin dela miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mīndru?

 

21.         Ce vei zice cīnd va pune mai mari peste tine pe străinii aceia pe cari i-ai obicinuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naştere?

 

22.         Şi dacă vei zice īn inima ta: «Pentruce mi se īntīmplă lucrul acesta?“ - „Din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s'au ridicat poalele hainelor, şi ţi se dezgolesc călcīile cu sila.

 

23.         Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sīnteţi deprinşi să faceţi răul?

24.         De aceea, īi voi risipi, ca pleava luată de vīntul pustiei.

 

25.         Iată-ţi soarta, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentrucă M'ai uitat, şi ţi-ai pus īncrederea īn minciună.

 

26.         De aceea īţi voi ridica poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea.

 

27.         Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi īn ogoare, ţi-am văzut urīciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curăţi? Cīt vei mai zăbovi?“

 

 

14

 

1.           Cuvīntul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei.

2.           „Iuda jăleşte, cetăţile lui sīnt pustiite, triste, posomorīte, şi strigătele Ierusalimului se īnalţă.“

 

3.           Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, cīnd se duc la fīntīni, nu găsesc apă, şi se īntorc cu vasele goale: ruşinaţi şi roşiţi, īşi acopăr capul.

 

4.           Pămīntul crapă, pentrucă nu cade ploaie īn ţară, şi plugarii, īnşelaţi īn nădejdea lor, īşi acopăr capul.

5.           Chiar şi cerboaica de pe cīmp naşte şi īşi părăseşte puii, pentrucă nu găseşte verdeaţă.

6.           Măgarii sălbatici stau pe locuri īnalte şi pleşuve, trăgīnd aier ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentrucă nu este iarbă.“

 

7.           „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc īmpotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sīnt multe, am păcătuit īmpotriva Ta.

 

8.           Tu, care eşti nădejdea lui Israel, Mīntuitorul lui la vreme de nevoie: pentruce să fii ca un străin īn ţară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea īn ea?

 

9.           De ce să fii ca un om īncremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Şi totuş, Tu eşti īn mijlocul nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!“

 

10.         Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge īncoace şi īncolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n'are plăcere de ei; acum īşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!“

 

11.         Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta!

 

12.         Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mīncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.“

 

13.         „Eu am răspuns: «Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: «Nu veţi vedea sabie, şi nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da īn locul acesta o pace trainică.»

 

14.         Dar Domnul mi-a răspuns: «Proorocii lor proorocesc minciuni īn Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, īnşelătorii şi īnchipuiri scoase din inima lor.

 

15.         De aceea aşa vorbeşte Domnul despre proorocii cari măcar că nu i-am trimes Eu, proorocesc totuş īn Numele Meu, şi zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete īn ţara aceasta.» - «Proorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!

 

16.         Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi īntinşi pe uliţele Ierusalimului, de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i īngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.“

 

17.         „Spune-le lucrul acesta: «Īmi varsă lacrămi ochii zi şi noapte, şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

 

18.         Dacă ies la cīmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru īn cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.“

 

19.         „Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urīt suflet Tău atīt de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i de cīt groază!“

 

20.         „Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră, şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit īmpotriva Ta.

 

21.         Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legămīntul Tău cu noi!

 

22.         Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim īn Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!“

 

 

15

 

1.           „Domnul mi-a zis: «Chiar dacă Moise şi Samuel s'ar īnfăţişa īnaintea Mea, tot n'aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se!

 

2.           Şi dacă-ţi vor zice: «Unde să ne ducem?» să le răspunzi: «Aşa vorbeşte Domnul: «La moarte cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi săbiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!

 

3.           Căci voi trimete īmpotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cīnii ca să-i sfīşie, păsările cerului şi fiarele pămīntului, ca să-i mănīnce şi să-i nimicească.

 

4.           Īi voi face de pomină pentru toate īmpărăţiile pămīntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, īmpăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el īn Ieruslim.

 

5.           Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plīngă? Cine să meargă să te īntrebe de sănătate?“

 

6.           „M'ai părăsit, zice Domnul, ai dat īnapoi; de aceea Īmi īntind mīna īmpotriva ta şi te nimicesc: sīnt sătul de milă.

 

7.           Īi vīntur cu lopata, la porţile ţării; īi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s'au abătut dela căile lor.

 

8.           Văduvele lor sīnt mai multe de cīt boabele de nisip din mare; peste mama tīnărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza.

9.           Cea care născuse şapte fii tīnjeşte, īşi dă sufletul; soarele ei apune cīnd este īncă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămīn, īi dau pradă săbiei īnaintea vrăjmaşilor lor, zice Domnul.“

 

10.         „Vai de mine, mamă, că m'ai născut, pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu īmprumut, nici nu dau cu īmprumut, şi totuş toţi mă blastămă!

 

11.         Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş să te roage, la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz!

 

12.         Poate ferul să frīngă ferul dela miazănoapte şi arama?

13.         Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău.

 

14.         Te voi duce rob la vrăjmaşul tău īntr'o ţară, pe care n'o cunoşti, căci focul mīniei Mele s'a aprins şi arde peste voi!“

 

15.         „Tu ştii tot, Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după īndelunga Ta răbdare. Gīndeşte-Te că sufăr ocara din pricina Ta!

 

16.         Cīnd am primit cuvintele Tale, le-am īnghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sīnt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

 

17.         N'am şezut īn adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mīnie.

 

18.         Pentruce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentruce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor īnşelător, ca o apă, care seacă?“

 

19.         „Deaceea aşa vorbeşte Domnul: «Dacă te vei lipi iarăş de Mine, īţi voi răspunde iarăş, şi vei sta īnaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se īntoarcă la tine, nu tu să te īntorci la ei!

 

20.         Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.“

 

21.         „Te voi izbăvi din mīna celor răi, şi te voi scăpa din mīna asupritorilor.“

 

Urgii şi robie.

 

16

 

1.           Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

2.           „Să nu-ţi iei nevastă, şi să n'ai īn locul acesta nici fii nici fiice!

3.           Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele cari se vor naşte īn locul acesta, despre mamele cari-i vor naşte, şi despre taţii lor cari le vor da naştere īn ţara aceasta:

4.           vor muri doborīţi de boala rea. Nimeni nu-i va plīnge, nici nu-i va īngropa, ci vor fi ca un gunoi pe pămīnt; vor pieri de sabie şi de foamete; şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămīntului.“

 

5.           „Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri īn nici o casă de jale, să nu plīngi īn ea, şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat īnapoi dela poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi īndurarea Mea.

 

6.           Şi mari şi mici, toţi vor muri īn ţara aceasta, şi nu vor fi īngropaţi: nimeni nu-i va plīnge, nimeni nu-şi va face tăieturi din pricina lor, şi nu se va rade pentru ei.

 

7.           Nimeni nu le va pune masa īn timpul jălirii ca să-i mīngīie pentru cel mort; şi nimeni nu le va īntinde paharul mīngīierii pentru tatăl sau pentru mama lor.

 

8.           Să nu intri nici īntr'o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănīnci şi să bei.“

9.           „Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi face să īnceteze īn locul acesta, supt ochii voştri şi īn zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cīntecele mirelui şi cīntecele miresei.“

 

10.         „Cīnd vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei īţi vor zice: «Pentru ce ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut īmpotriva Domnului, Dumnezeului nostru?“

 

11.         „Atunci să le răspunzi: «Părinţii voştri M'au părăsit, zice Domnul, s'au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s'au īnchinat īnaintea lor; iar pe Mine M'au părăsit, şi n'au păzit Legea Mea!

 

12.         Şi voi aţi făcut şi mai rău de cīt părinţii voştri; căci iată că fiecare umblaţi după pornirile inimii voastre rele, şi nu m'ascultaţi.

 

13.         De aceeea, vă voi muta din ţara aceasta īntr'o ţară, pe care n'aţi cunoscut-o, nici voi, nici părinţii voştri; şi acolo, veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta!“

 

14.         „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cīnd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»

 

15.         Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci īi voi aduce īnapoi īn ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“

 

16.         „Iată, trimet o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimete o mulţime de vīnători, şi-i vor vīna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi īn crăpăturile stīncilor.

 

17.         Căci ochii Mei sīnt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sīnt ascunse īnaintea Feţii Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.

 

18.         De aceea le voi răsplăti mai īntīi īndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentrucă Mi-au spurcat ţara, pentrucă Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urīciunile lor.

 

19.         Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea īn ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine dela marginile pămīntului, şi vor zice: «Părinţii noştri n'au moştenit decīt minciună, idoli deşerţi, cari nu sīnt de niciun ajutor!

 

20.         Cum poate omul să-şi facă dumnezei, cari nu sīnt dumnezei?» -

 

21.         De aceea iată că le arăt, de data aceasta, şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.“

 

 

17

 

1.           Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fer, cu un vīrf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.

 

2.           Cum se gīndesc la copiii lor, aşa se gīndesc la altarele lor, şi la idolii şi Astartele lor līngă copacii verzi, pe dealurile īnalte.

 

3.           Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi īnălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!

 

4.           Din vina ta vei perde moştenirea, pe care ţi-o dădusem; te voi fac să slujeşti vrăjmaşului tău īntr'o ţară, pe care n'o cunoşti, căci aţi aprins focul mīniei Mele, care va arde totdeauna.“

 

5.           „Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se īncrede īn om, care se sprijineşte pe un muritor şi īşi abate inima dela Domnul!

 

6.           Căci este ca un nenorocit īn pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte īn locurile arse ale pustiei, īntr'un pămīnt sărat şi fără locuitori.

 

7.           Binecuvīntat să fie omul, care se īncrede īn Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

 

8.           Căci el este ca un pom sădit līngă ape care-şi īntinde rădăcinile spre rīu; nu se teme de căldură, cīnd vine, şi frunzişul lui rămīne verde; īn anul secetei, nu se teme, şi nu īncetează să aducă roadă.“

 

9.           „Inima este nespus de īnşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s'o cunoască?

10.         „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.“

 

11.         Ca o potīrnichie, care cloceşte nişte ouă pe cari nu le-a ouat ea, aşa este celce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească īn mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decīt un nebun.

 

12.         Scaun de domnie plin de slavă, īnălţat dela īnceput, loc al sfīntului nostru Locaş,

13.         Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi ceice Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.“ - „Ceice se abat dela Mine vor fi scrişi pe pămīnt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“

 

14.         Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mīntuieşte-mă Tu, şi voi fi mīntuit; căci Tu eşti slava mea!

 

15.         Iată, ei īmi zic: „Unde este Cuvīntul Domnului? Să se īmplinească dar!“

 

16.         „Şi eu, ca să Te ascult, n'am vrut să nu fiu păstor; nici n'am dorit ziua nenorocirii, ştii; şi ce a ieşit din buzele mele, este descoperit īnaintea Ta.

 

17.         De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea mea īn ziua nenorocirii!

 

18.         Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine, dar să nu fiu ruşinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o īndoită urgie!“

 

 

Sfinţirea Sabatului.

 

19.         „Aşa mi-a vorbit Domnul: «Du-te, şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies īmpăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,

20.         şi spune-le: «Ascultaţi Cuvīntul Domnului, īmpăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, cari intraţi pe aceste porţi!“

 

21.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama, īn sufletele voastre, să nu purtaţi nici o povară īn ziua Sabatului, şi să n'o aduceţi īnlăuntru pe porţile Ierusalimului.

 

22.         Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară īn ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.“

 

23.         Dar ei n'au ascultat şi n'au luat aminte: ci şi-au īnţepenit gītul, ca să n'asculte şi să nu ia īnvăţătură.

 

24.         Dacă Mă veţi asculta īn adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o sarcină īnlăuntru pe porţile acestei cetăţi, īn ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare īn ziua aceasta,

25.         atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra īmpăraţi şi voivozi, cari vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni īn cară şi călări pe cai, ei şi voivozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită īn veci.

 

26.         Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din īmprejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi dela miazăzi, ca să aducă arderi de tot şi jertfe, să aducă daruri de mīncare şi tămīie, şi să aducă jertfe de mulţămire īn Casa Domnului.

 

27.         Dar dacă nu veţi asculta cīnd vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nici o povară, şi n'o aduceţi īnlăuntru pe porţile Ierusalimului, īn ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.“

 

 

Vasul Olarului şi nepocăinţa poporului.

 

18

 

1.           Cuvīntul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel:

2.           „Scoală-te şi pogoară-te īn casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“

3.           Cīnd m'am pogorīt īn casa olarului, iată că el lucra pe roată.

4.           Vasul pe care-l făcea n'a izbutit, - cum se īntīmplă cu lutul īn mīna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.

5.           Şi Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

6.           „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, cum este lutul īn mīna olarului, aşa sīnteţi voi īn mīna Mea, casă a lui Israel!

 

7.           Deodată zic despre un neam, despre o īmpărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici.

 

8.           dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se īntoarce dela răutatea lui, atunci şi Mie Īmi pare rău de răul pe care Īmi pusesem īn gīnd să i-l fac.

 

9.           Tot aşa īnsă, deodată zic despre un neam, sau despre o īmpărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi.

10.         Dar dacă neamul acesta face ce este rău īnaintea Mea, şi n'ascultă glasul Meu, atunci Īmi pare rău şi de binele, pe care aveam de gīnd să i-l fac.“

11.         „De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului, şi zi: «Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire īmpotriva voastră, şi fac un plan īmpotriva voastră. De aceea, īntoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, īndreptaţi-vă umbletele şi faptele!“

 

12.         „Dar ei zic: «Degeaba! Căci noi ne vom urma gīndurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!“

 

13.         „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Īntrebaţi pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemăţii.

 

14.         Părăseşte zăpada Libanului stīnca ogoarelor? Sau se văd secīnd apele cari vin de departe proaspete şi curgătoare?

15.         Totuş poporul Meu M'a uitat şi aduce tămīie idolilor; s'a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute,

 

16.         făcīnd astfel din ţara lor, o pustietate, o vecinică batjocură; toţi ceice trec prin ea sīnt uimiţi şi dau din cap.

 

17.         Ca vīntul de la răsărit, īi voi risipi īnaintea vrăjmaşului; iar īn ziua necazului lor, le voi īntoarce spatele şi nu Mă voi uita la ei!“

 

18.         „Atunci ei au zis: «Veniţi, să urzim rele īmpotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de īnţelepţi, nici cuvīntul din lipsă de prooroci. Haidem să-l ucidem cu vorba, şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!“

 

19.         „Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul protivnicilor mei!

20.         Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat īnaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mīnia Ta de la ei.

 

21.         De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei, şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămīnă văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie īn luptă!

 

22.         Să se audă strigăte ieşind din casele lor, cīnd cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă, ca să mă prindă, şi mi-au īntins laţuri supt picioare.

 

23.         Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea, şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborīţi īn Faţa Ta! Lucrează īmpotriva lor la vremea mīniei Tale!“

 

 

Vasul zdrobit şi dărīmarea Ierusalimului.

 

19

 

1.           Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pămīnt, şi ia cu tine pe cīţiva din bătrīnii poporului şi din bătrīnii preoţilor.

2.           Du-te īn valea Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe cari ţi le voi spune.

 

3.           Să spui: «Ascultaţi Cuvīntul Domnului, īmpăraţi ai lui Iuda, şi locuitori ai Ierusalimului!

              Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.

 

4.           Pentrucă M'au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus īn el tămīie altor dumnezei, pe cari nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici īmpăraţii lui Iuda, şi au umplut locul acesta cu sīnge nevinovat.

 

5.           Au zidit şi īnălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor īn foc ca arderi de tot lui Baal: lucru, pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rīnduisem, şi nici nu-Mi trecuse prin minte.“

 

6.           „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cīnd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!

 

7.           Īn locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, īi voi face să cadă ucişi de sabie īnaintea vrăjmaşilor lor, şi de mīna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămīntului.

 

8.           Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură; aşa că toţi ceice vor trece pe līngă ea, se vor īngrozi şi vor şuera, cīnd vor vedea toate rănile ei.

 

9.           Īi voi face să mănīnce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că īşi vor mīnca unii carnea altora, īn mijlocul necazului şi strīmtorării, īn care-i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa.

 

10.         Să spargi apoi vasul, supt ochii oamenilor cari vor merge cu tine.

 

11.         Şi să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi īngropaţi īn Tofet, din lipsă de loc pentru īngropare.

 

12.         Aşa voi face locului acestuia - zice Domnul - şi locuitorilor lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul.

13.         Casele Ierusalimului, şi casele īmpăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperişul cărora se aducea tămīie īntregei oştiri a cerurilor, şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei!“

 

 

Īnchiderea lui Ieremia.

 

14.         Ieremia s'a īntors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească. Apoi a stătut īn curtea Casei Domnului, şi a zis īntregului popor:

 

15.         Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile cari ţin de ea, toate nenorocirile pe cari i le-am vestit mai dinainte, pentrucă şi-au īnţepenit gītul ca să n'asculte cuvintele Mele.“

 

 

20

 

1.           Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie īn Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri.

 

2.           Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat īn temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, īn Casa Domnului.

3.           Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur“ (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

4.           Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda īn mīnile īmpăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

5.           Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile īmpăraţilor lui Iuda le voi da īn mīinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jăfui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

 

6.           Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi ceice locuiesc īn casa ta, veţi merge la Babilon īn robie; acolo vei muri şi acolo vei fi īngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.“

 

 

Plīngerile proorocului.

 

7.           M'ai īnduplecat, Doamne, şi m'am lăsat īnduplecat; ai fost mai tare decīt mine īşi m'ai biruit! Īn fiecare zi sīnt o pricină de rīs, toată lumea şi bate joc de mine.

 

8.           Căci ori de cīte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sīlnicie şi apăsare!“ Aşa īncīt cuvīntul Domnului īmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

 

9.           Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi īn Numele Lui!“ iată că īn inima mea este ca un foc mistuitor, īnchis īn oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

 

10.         Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte īmprejur. - „Īnvinuiţi-l“, strigă ei; „haidem să-l īnvinuim!“ Toţi ceice trăiau īn pace cu mine, pīndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mīna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!“

 

11.         Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n'au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!

 

12.         Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care īncerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta īmpotriva lor! Căci Ţie īmi īncredinţez pricina.

 

13.         Cīntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mīna celor răi.“

 

14.         Blestemată să fie ziua cīnd m'am născut! Ziua īn care m'a născut mama, să nu fie binecuvīntată!

 

15.         Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s'a născut un copil de parte bărbătească“, şi l-a umplut de bucurie cu ea!

16.         Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

 

17.         De ce n'am fost omorīt īn pīntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormīntul meu!“ De ce n'a rămas ea vecinic īnsărcinată cu mine?

 

18.         Pentruce am ieşit din pīntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele īn ruşine?

 

 

Proorocie despre luarea Ierusalimului.

 

21

 

1.           Cuvīntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cīnd i-a trimes īmpăratul Zedechia pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică:

 

2.           „Īntreabă pe Domnul pentru noi; căci Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, este īn război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze dela noi.“

 

3.           Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia:

4.           «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi īntoarce armele de război cari sīnt īn mīnile voastre, şi cu cari vă luptaţi īn afară de ziduri, īmpotriva īmpăratului Babilonului şi īmpotriva Haldeilor cari vă īmpresoară, şi le voi strīnge īn mijlocul cetăţii acesteia.

 

5.           Apoi Eu īnsumi voi lupta īmpotriva voastră, cu mīna īntinsă şi cu braţ tare, cu mīnie, urgie, şi mare supărare.

 

6.           Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atīt oameni cīt şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă.»

7.           După aceea - zice Domnul - voi da pe Zedechia, īmpăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, şi pe ceice vor scăpa īn cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, īi voi da īn mīnile lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, īn mīnile vrăjmaşilor lor, īn mīnile celor ce vor să le ia viaţa; şi Nebucadneţar īi va trece prin ascuţişul săbiei, nu-i va cruţa, nu va avea nici o milă de ei, şi nu se va īndura de ei.

 

8.           Iar poporului acestuia să-i spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vă pun īnainte calea vieţii şi calea morţii.

 

9.           Cine va rămīnea īn cetatea aceasta, va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi să se ducă la Haldeii, cari vă īmpresoară, va scăpa cu viaţă, care va fi singura lui pradă.

 

10.         Căci Eu Īmi īndrept privirile īmpotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată īn mīnile īmpăratului Babilonului, care o va arde cu foc.“

 

11.         „Şi să spui casei īmpăratului lui Iuda: «Ascultaţi Cuvīntul Domnului,

12.         casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate disdedimineaţă, şi scoateţi pe cel asuprit din mīnile asupritorului, ca să nu izbucnească mīnia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!

 

13.         Iată, am necaz pe tine, cetate aşezată īn vale, pe stīnca din cīmpie, zice Domnul, pe voi cari ziceţi: «Cine se va pogorī īmpotriva noastră? Cine va intra īn locuinţele noastre?“

 

14.         Vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul; - voi pune foc pădurii voastre, şi-i va mīnca toate īmprejurimile.“

 

 

Īmpotriva casei īmpărăteşti a lui Iuda.

 

22

 

1.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Pogoară-te īn casa īmpăratului lui Iuda, şi acolo rosteşte cuvintele acestea.

2.           Să spui: «Ascultă Cuvīntul Domnului, īmpărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, şi tot poporul, cari intraţi pe porţile acestea!

 

3.           Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mīnile asupritorului; nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi, şi nu vărsaţi sīnge nevinovat īn locul acesta!

 

4.           Căci dacă lucraţi după cuvīntul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia īmpăraţi cari stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi īn cară şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor.

 

5.           Dar dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine īnsumi jur, zice Domnul că această casă va ajunge o dărīmătură!

 

6.           Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei īmpăratului lui Iuda: «Tu eşti pentru Mine ca Galaadul, ca vīrful Libanului; dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori!

7.           Pregătesc īmpotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi, şi-i vor arunca īn foc.

 

8.           Multe neamuri vor trece pe līngă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: «Pentruce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?»

 

9.           Şi se va răspunde: «Pentrucă au părăsit legămīntul Domnului, Dumnezeului lor, pentrucă s'au īnchinat īnaintea altor dumnezei şi le-au slujit!»

 

10.         «Nu plīngeţi pe cel mort, şi nu vă bociţi pentru el; ci plīngeţi mai de grabă pe cel ce se duce, care nu se va mai īntoarce, şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!

 

11.         Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, care domnea īn locul tatălui său Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: «Nu se va mai īntoarce īn el;

 

12.         ci va muri īn locul unde este dus rob, şi nu va mai vedea ţara aceasta.»

13.         «Vai de cel ce īşi zideşte casa cu nedreptate, şi odăile cu nelegiuire; care pune pe aproapele său să lucreze de geaba, fără să-i dea plata;

 

14.         care zice: «Īmi voi zidi o casă mare, şi odăi īncăpătoare;» şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru, şi o văpseşte cu roş!»

15.         «Īmpărat eşti tu oare, de te īntreci īn cedri?» Nu mīnca tatăl tău, şi nu bea şi el?» Şi totuş el făcea dreptate şi judecată, şi era fericit!

 

16.         Judeca pricina săracului şi a celui lipsit, şi era fericit. Nu īnseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul.

17.         Dar tu n'ai ochi şi inimă decīt ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sīnge nevinovat, şi să īntrebuinţezi asuprire şi sīlnicie.

 

18.         De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda: „Nu-l vor plīnge, zicīnd: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nici nu-l vor plīnge, zicīnd: «Vai doamne! Vai, măria sa!»

 

19.         Ci va fi īnmormīntat ca un măgar, va fi tīrīt şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!“

 

20.         „Suie-te pe Liban, şi strigă! Īnalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe īnălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sīnt zdrobiţi!

21.         „Ţi-am vorbit cīnd īţi mergea bine; dar tu ziceai: «Nu pot s'ascult!» Aşa ai lucrat din tinereţea ta, şi n'ai ascultat glasul Meu.

 

22.         Pe toţi păstorii tăi īi va paşte vīntul, şi cei ce te iubesc vor merge īn robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşi, din pricina īntregei tale răutăţi.

 

23.         Tu, care locuieşti pe Liban acum, care īţi ai cuibul īn cedri, cum vei geme cīnd te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei īn munci.“

 

24.         „Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă Ieconia1 (Sau Ioiachim) fiul lui Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, ar fi un inel de pecetluit īn mīna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo.

 

25.         Te voi da īn mīnile celor ce vor să-ţi ia viaţa, īn mīnile acelora īnaintea cărora tremuri, īn mīnile lui Nebucadneţar, īnpăratul Babilonului, īn mīnile Haldeilor.

 

26.         Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, īntr'o altă ţară, unde nu v'aţi născut, şi acolo veţi muri!

27.         Dar īn ţara īn care vor dori să se īntoarcă, nu se vor mai īntoarce!

28.         Este un vas dispreţuit, sfărīmat, acest Ieconia? Este el un lucru, căruia nu-i dai niciun preţ? Pentruce sīnt aruncaţi oare, el şi sămīnţa lui, şi asvīrliţi īntr'o ţară, pe care n'o cunosc?“ -

 

29.         Ţară, ţară, ţară, ascultă glasul Domnului!

 

30.         Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui; căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie a lui David şi să domnească peste Iuda.“

 

 

Păstorii lui Israel.

 

23

 

1.           „Vai de păstorii cari nimicesc şi risipesc turma păşunei mele, zice Domnul.“

 

2.           „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, īmpotriva păstorilor cari pasc pe poporul meu: «Pentrucă Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit, şi nu v'aţi īngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul.“

 

3.           „Şi Eu īnsumi voi strīnge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările, īn cari le-am izgonit; le voi aduce īnapoi īn păşunea lor, şi vor creşte şi se vor īnmulţi.

 

4.           Voi pune peste ele păstori cari le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază, şi nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.“

 

5.           „Iată vin zile, zice Domnul, cīnd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va īmpărăţi, va lucra cu īnţelepciune, şi va face dreptate şi judecată īn ţară.

 

6.           Īn vremea Lui, Iuda va fi mīntuit, şi Israel va avea linişte īn locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: «Domnul, Neprihănirea noastră!“

 

7.           „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cīnd nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»

 

8.           Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos şi a adus īnapoi sămīnţa casei lui Israel din ţara dela miază noapte şi din toate ţările īn cari īi risipisem! «Şi vor locui īn ţara lor.»

 

9.           Asupra proorocilor.

              „Inima īmi este zdrobită īn mine, toate oasele īmi tremură; sīnt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte.

 

10.         Căci ţara este plină de preacurvii, şi ţara se jăleşte din pricina jurămintelor; cīmpiile pustiei sīnt uscate.“ Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău, şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!

 

11.         Proorocii şi preoţii sīnt stricaţi; „le-am găsit răutatea chiar şi īn Casa Mea, zice Domnul.“

 

12.         „De aceea, calea lor va fi lunecoasă şi īntunecoasă, vor fi īmpinşi şi vor cădea; căci voi aduce nenorocirea peste ei īn anul cīnd īi voi pedepsi, zice Domnul.“

 

13.         „Īn proorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au proorocit pe Baal, şi au rătăcit pe poporul Meu Israel!

 

14.         Dar īn proorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sīnt preacurvari, trăiesc īn minciună; īntăresc mīnile celor răi, aşa că nici unul nu se mai īntoarce dela răutatea lui; toţi sīnt īnaintea Mea ca Sodoma, şi locuitorii Ierusalimului ca Gomora.“

 

15.         „De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre prooroci: iată, īi voi hrăni cu pelin, şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin proorocii Ierusalimului s'a răspīndit nelegiuirea īn toată ţara.“

 

16.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «N'ascultaţi cuvintele proorocilor cari vă proorocesc! Ei vă leagănă īn īnchipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

 

17.         Ei spun celor ce Mă nesocotesc: «Domnul a zis: «Veţi avea pace;» şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: «Nu vi se va īntīmpla niciun rău.»

 

18.         Cine a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvīntul Lui? Cine a plecat urechea la cuvīntul Lui şi cine l-a auzit?

 

19.         Iată că furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!

 

20.         Mīnia Domnului nu se va potoli, pīnă nu va īmplini şi va īnfăptui planurile inimii Lui. Veţi īnţelege īn totul lucrul acesta īn cursul vremilor.

 

21.         Eu n'am trimes pe proorocii aceştia, şi totuş ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuş au proorocit.

 

22.         Dacă ar fi fost faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i īntoarcă dela calea lor rea, dela răutatea faptelor lor!“

 

23.         „Sīnt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sīnt Eu şi un Dumnezeu de departe?

24.         Poate cineva să stea īntr'un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămīntul? zice Domnul.

 

25.         „Am auzit ce spun proorocii, cari proorocesc minciuni īn Numele Meu, zicīnd: «Am avut un vis! Am visat un vis!»

26.         Pīnă cīnd vor prooroci aceştia să proorocescă minciuni, să proorocească īnşelătoriile inimii lor?

27.         Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu prin visurile pe cari le istoriseşte fiecare din ei aproapelui său, cum Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal?

 

28.         Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvīntul Meu, să spună īntocmai Cuvīntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grīul? zice Domnul.“

29.         „Nu este Cuvīntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărīmă stīnca?“

30.         „De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari īşi ascund unul altuia cuvintele Mele.“

 

31.         „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvīntul lor şi-l dau drept cuvīnt al Meu.“

32.         „Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, cari le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu īndrăzneala lor; nu i-am trimes Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sīnt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul.“

 

33.         „Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va īntreba: «Care este ameninţarea Domnului?» să le spui care este această ameninţare: «Vă voi lepăda, zice Domnul.“

 

34.         „Şi pe proorocul, pe preotul, sau pe acela din popor care va zice: «O ameninţare a Domnului,» īl voi pedepsi, pe el şi casa lui!

35.         Aşa să spuneţi īnsă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»

36.         Dar să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului,» căci cuvīntul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului Celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru!

37.         Aşa să zici proorocului: «Ce ţi-a răspuns Domnul?» Sau: «Ce a zis Domnul?»

38.         Dar dacă veţi mai zice: «O ameninţare a Domnului,» atunci aşa vorbeşte Domnul: «Pentrucă spuneţi cuvintele acestea:«O ameninţare a Domnului,» măcar că am trimes să vă spună: Să nu mai ziceţi: O ameninţare a Domnului,

39.         din pricina aceasta, iată, vă voi uita, şi vă voi lepăda, pe voi şi cetatea, pe care v'o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea;

 

40.         şi voi pune peste voi o vecinică ocară, şi o vecinică necinste, care nu se va uita.“

 

 

Cele două coşuri cu smochine.

 

24

 

1.           Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse īnaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese īn Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi ferari.

 

2.           Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele cari se coc īntīi, iar celalt coş avea smochine foarte rele, cari nu se puteau mīnca de rele ce erau.

3.           Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?“ Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sīnt foarte bune, iar cele rele sīnt foarte rele şi, de rele ce sīnt, nu se pot mīnca.“

4.           Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

5.           „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau īndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta īn ţara Haldeilor;

6.           Īi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce īnapoi īn ţara aceasta: īi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, īi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.

 

7.           Le voi da o inimă ca să īnţeleagă că Eu sīnt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor īntoarce la Mine cu toată inima lor.

 

8.           „Şi ca smochinele cele rele cari, de rele ce sīnt, nu se pot mīnca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, īmpăratul lui Iuda, căpeteniile lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas īn ţara aceasta şi cei ce locuiesc īn ţara Egiptului.

 

9.           Īi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate īmpărăţiile pămīntului, de ocară, de batjocură, de rīs, şi de blestem, īn toate locurile unde īi voi izgoni.

 

10.         Voi trimete īn ei sabia, foametea şi ciuma, pīnă vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.“

 

Cei şaptezeci ani de robie. Pedepsirea Babilonului şi tuturor neamurilor.

 

25

 

1.           Cuvīntul, care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda, īn al patrulea an al Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda - acesta era cel dintīi an al lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului -

 

2.           cuvīnt, pe care l-a rostit Ieremia īnaintea īntregului popor al lui Iuda şi īnaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicīnd:

3.           „De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, īmpăratul lui Iuda, sīnt douăzeci şi trei de ani de cīnd mi-a vorbit Cuvīntul Domnului; v'am vorbit de dimineaţă, şi n'aţi ascultat.

 

4.           Domnul v'a trimes pe toţi slujitorii Săi proorocii, i-a trimes disdedimineaţă; şi n'aţi ascultat, n'aţi plecat urechea să ascultaţi.

 

5.           Ei au zis: «Īntoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea şi dela răutatea faptelor voastre, şi veţi rămīnea īn ţara pe care v'am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din vecinicie īn vecinicie;

 

6.           nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă īnchinaţi īnaintea lor, nu Mă mīniaţi prin lucrarea mīnilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!»

7.           Dar nu M'aţi ascultat, zice Domnul, ci M'aţi mīniat prin lucrarea mīnilor voastre, spre nenorocirea voastră.“

 

8.           De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n'aţi ascultat cuvintele Mele,

9.           iată, voi trimete să aducă toate popoarele dela miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimete la robul Meu Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului; īi voi aduce īmpotriva acestei ţări şi īmpotriva locuitorilor ei, şi īmpotriva tuturor acestor neamuri de jur īmprejur, ca să le nimicească cu desăvīrşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărīmături vecinice.

 

10.         Voi face să īnceteze īntre ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cīntecele mirelui şi cīntecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.

 

11.         Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse īmpăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.

12.         Dar cīnd se vor īmplini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe īmpăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara Haldeilor, şi o voi preface īn nişte dărīmături vecinice.

 

13.         Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe cari le-am vestit despre ea, tot ce este scris īn cartea aceasta, tot ce a proorocit Ieremia despre toate neamurile.

14.         Căci neamuri puternice şi īmpăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mīnilor lor.“

 

15.         Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia din mīna Mea, acest potir plin cu vinul mīniei Mele şi dă-l să bea toate neamurile la cari te voi trimite.

 

16.         Vor bea, şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni, la vederea săbiei, pe care o voi trimite īn mijlocul lor!

 

17.         Eu am luat potirul din mīna Domnului, şi l-am dat să-l bea toate neamurile la cari mă trimitea Domnul:

18.         Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, īmpăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă īn dărīmături, īntr'un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;

 

19.         lui Faraon, īmpăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui, şi tot poporului lui;

 

20.         la toată Arabia, tuturor īmpăraţilor ţării Uţ, tuturor īmpăraţilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului, şi celor ce au mai rămas din Asdod;

 

21.         Edomului, Moabului, şi copiilor lui Amon;

 

22.         tuturor īmpăraţilor Tirului, tuturor īmpăraţilor Sidonului, şi īmpăraţilor ostroavelor cari sīnt dincolo de mare;

 

23.         Dedanului, Temei, Buzului, şi tuturor celor ce īşi rad colţurile bărbii,

 

24.         tuturor īmpăraţilor Arabiei, şi tuturor īmpăraţilor Arabilor cari locuiesc īn pustie;

 

25.         tuturor īmpăraţilor Zimrei, tuturor īmpăraţilor Elamului, şi tuturor īmpărăţilor Mediei;

 

26.         tuturor īmpăraţilor dela miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor īmpăraţiilor lumii cari sīnt pe faţa pămīntului. Iar īmpăratul Şeşacului va bea după ei.

 

27.         «Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi, īmbătaţi-vă, şi vărsaţi, şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi, la vederea săbiei pe care o voi trimite īn mijlocul vostru!»

 

28.         «Şi dacă nu vor vrea să ia din mīna ta potirul ca să bea, spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor»: «Beţi!

29.         Căci iată că īn cetatea peste care se cheamă Numele Meu, īncep să fac rău: şi voi să rămīneţi nepedepsiţi?» «Nu veţi rămīnea nepedepsiţi, căci voi chema sabia peste toţi locuitorii pămīntului, zice Domnul oştirilor.»

 

30.         «Şi tu, să le prooroceşti toate aceste lucruri, şi să le spui: «Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfīnt va face să-I răsune glasul; va răcni īmpotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă īn teasc, īmpotriva tuturor locuitorilor pămīntului.

 

31.         Vuietul ajunge pīnă la marginea pămīntului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată īmpotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul.“

 

32.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, nenorocirea merge din popor īn popor, şi o mare furtună se ridică dela marginile pămīntului.

 

33.         Cei pe cari-i va ucide Domnul īn ziua aceea vor fi īntinşi de la un capăt al pămīntului pīnă la celalt; nu vor fi nici jăliţi, nici adunaţi, nici īngropaţi, ci vor fi un gunoi de pămīnt.

 

34.         Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă īn cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pămīnt ca un vas de preţ.

 

35.         Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povăţuitorii turmelor!

36.         Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune,

37.         şi colibele cele liniştite sīnt nimicite de mīnia aprinsă a Domnului.

38.         El Şi-a părăsit locuinţa, ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută īn pustie de urgia nimicitorului şi de mīnia lui aprinsă.“

 

 

Proorocie despre dărīmarea Ierusalimului şi Templului.

 

26

 

1.           La īnceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvīnt din partea Domnului:

2.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Stai īn curtea Casei Domnului, şi spune acelora cari vin din toate cetăţile lui Iuda să se īnchine īn Casa Domnului, toate cuvintele pe cari-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvīnt din ele.

 

3.           Poate că vor asculta, şi se vor īntoarce fiecare dela calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul, pe care mă gīndisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.“

 

4.           „Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu Mă ascultaţi cīnd vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v'am pus-o īnainte;

 

5.           dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei prooroci, pe cari vi-i trimet, pe cari vi i-am trimes disde dimineaţă, şi pe cari nu i-aţi ascultat,

 

6.           atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo, şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pămīntului.“

 

7.           Preoţii, proorocii, şi tot poporul, au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte īn Casa Domnului.

8.           Şi cīnd a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună īntregului popor, preoţii, proorocii, şi tot poporul, au pus mīna pe el, şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!“

9.           Pentruce prooroceşti īn Numele Domnului, şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“ Tot poporul s'a īngrămădit īn jurul lui Ieremia īn Casa Domnului.

10.         Cīnd au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s'au suit din casa īmpăratului la Casa Domnului, şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.

11.         Atunci preoţii şi proorocii au vorbit căpeteniilor şi īntregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit īmpotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi īnşivă cu urechile voastre!“

 

12.         Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi īntregului popor: „Domnul m'a trimes să proorocesc īmpotriva Casei acesteia şi īmpotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe cari le-aţi auzit voi.

13.         Acum īndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit īmpotriva voastră!

 

14.         Cīt despre mine, iată-mă īn mīnile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!

 

15.         Numai să ştiţi că , dacă mă veţi omorī vă veţi face vinovaţi de sīnge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m'a trimes īn adevăr la voi să rostesc īn auzul vostru toate aceste cuvinte!“

16.         Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi proorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit īn Numele Domnului, Dumnezeului nostru!“

17.         Şi unii din bătrīnii ţării s'au sculat, şi au zis īntregei adunări a poporului:

 

18.         „Mica din Moreşet proorocea pe vremea lui Ezechia, īmpăratul lui Iuda, şi spunea īntregului popor al lui Iuda: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o īnălţime acoperită cu păduri.»

 

19.         L-a omorīt īnsă oare Ezechia, īmpăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s'a temut Ezechia de Domnul? Nu s'a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S'a căit de răul pe care-l rostise īmpotriva lor. Şi noi să ne īmpovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?“

 

20.         (A mai fost īnsă un om care proorocea īn Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit īmpotriva cetăţii acesteia şi īmpotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia.

21.         Īmpăratul Ioiachim, toţi vitejii lui, şi toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, şi īmpăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost īnştiinţat de lucrul acesta, s'a temut, a fugit, şi s'a dus īn Egipt.

22.         Īmpăratul Ioiachim a trimes nişte oameni īn Egipt şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii īmpreună cu el īn Egipt.

23.         Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la īmpăratul Ioiachim, care l-a omorīt cu sabia, şi i-a aruncat trupul mort īn mormintele copiilor poporului.) -

24.         Totuş mīna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n'a lăsat să fie dat pe mīna poporului ca să fie omorīt.

 

 

Sfatul lui Ieremia.

 

27

 

1.           La īnceputul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului , următorul cuvīnt:

 

2.           „Aşa mi-a vorbit Domnul: «Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri, şi puneţi-le la gīt.

 

3.           Trimete-le īmpăratului Edomului, īmpăratului Moabului, īmpăratului copiilor lui Amon, īmpăratului Tirului şi īmpăratului Sidonului, prin trimeşii cari au venit la Ierusalim la Zedechia, īmpăratul lui Iuda.

4.           Şi spune-le să spună stăpīnilor lor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, īmpăratul lui Israel: «Iatăce să spuneţi stăpīnilor voştri:

5.           «Eu am făcut pămīntul, pe oameni, şi dobitoacele cari sīnt pe pămīnt, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu īntins, şi dau pămīntul cui Īmi place.

 

6.           Acum dau toate aceste ţări īn mīinile robului Meu Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului; īi dau chiar şi fiarele cīmpului ca să-i fie supuse.

 

7.           Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său, şi fiului fiului său, pīnă va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi īmpăraţi mari.

 

8.           Dar dacă un popor sau o īmpărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul supt jugul īmpăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, pīnă īl voi nimici prin mīna lui.

9.           De aceea, să n'ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri īn stele, şi pe vrăjitorii voştri, cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi īmpăratului Babilonului!»

10.         Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi.

 

11.         Dar pe poporul care īşi va pleca grumazul supt jugul īmpăratului Babilonului, şi care-i va fi supus, īl voi lăsa īn ţara lui, zice Domnul, ca s'o lucreze şi să locuiască īn ea.»

12.         «Am spus īntocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda: «Plecaţi-vă grumazul supt jugul īmpăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.

 

13.         Pentruce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărīt Domnul asupra poporului care nu se va supune īmpăratului Babilonului?

 

14.         N'ascultaţi de cuvintele proorocilor cari vă zic: «Nu veţi fi supuşi īmpăratului Babilonului!» Căci ei vă proorocesc minciuni;

 

15.         «Nu i-am trimes Eu, zice Domnul, ci proorocesc minciuni īn Numele Meu, ca să izgonesc şi să pieriţi, voi şi proorocii cari vă proorocesc!»

16.         Am vorbit şi preoţilor şi īntregului popor şi le-am spus: «Aşa vorbeşte Domnul: «N-ascultaţi de cuvintele proorocilor voştri, cari vă proorocesc şi zic: «Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse īn curīnd din Babilon!» Căci ei vă proorocesc minciuni.

 

17.         Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă īmpăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentruce să ajungă cetatea aceasta o dărīmătură?

18.         Dacă sīnt ei prooroci şi dacă este cu ei Cuvīntul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentruca uneltele cari au mai rămas īn Casa Domnului, īn casa īmpăratului lui Iuda, şi īn Ierusalim, să nu se ducă īn Babilon.

19.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stīlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte cari au mai rămas īn cetatea aceasta,

 

20.         şi cari n'au fost ridicate de Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, cīnd a luat robi din Ierusalim īn Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;

 

21.         aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, cari au mai rămas īn Casa Domnului, īn casa īmpăratului lui Iuda, şi īn Ierusalim:

22.         «Ele vor fi duse īn Babilon, şi vor rămīnea acolo pīnă īn ziua, cīnd le voi căuta Eu - zice Domnul - cīnd le voi ridica iarăş şi le voi aduce īnapoi īn locul acesta.“

 

 

Proorocia lui Ieremia īmpotriva lui Hanania.

 

28

 

1.           Īn acelaş an, la īnceputul domniei lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda, īn luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, prooroc din Gabaon, mi-a zis īn Casa Domnului, īn faţa preoţilor şi a īntregului popor:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Eu sfărīm jugul īmpăratului Babilonului!

 

3.           Peste doi ani, voi aduce īnapoi īn locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe cari le-a ridicat Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, din locul acesta, şi le-a dus īn Babilon.

 

4.           Şi voi aduce īnapoi īn locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, cari s'au dus īn Babilon; căci voi sfărīma jugul īmpăratului Babilonului.“

5.           Proorocul Ieremia a răspuns proorocului Hanania, īn faţa preoţilor şi a īntregului popor, cari stăteau īn Casa Domnului.

6.           Ieremia, proorocul, a zis: „Amin! Aşa să facă Domnul! Să īmplinească Domnul cuvintele, pe cari le-ai proorocit tu, şi să aducă īnapoi din Babilon īn locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război!

 

7.           Numai ascultă cuvīntul pe care-l rostesc eu īn auzul tău şi īn auzul īntregului popor:

8.           Proorocii, cari au fost īnaintea mea şi īnaintea ta, din vremile străvechi, au proorocit război, foamete şi ciumă īmpotriva unor ţări puternice şi unor īmpărăţii mari.

9.           Dar, dacă un prooroc prooroceşte pacea, numai după īmplinirea celor ce prooroceşte, se va cunoaşte că este cu adevărat trimes de Domnul.“

 

10.         Atunci proorocul Hanania a ridicat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia şi l-a sfărīmat.

 

11.         Şi Hanania a zis īn faţa īntregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi sfărīma, peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului!“ Proorocul Ieremia a plecat.

 

12.         După ce a sfărīmat proorocul Hanania jugul de pe grumazul proorocului Ieremia, Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:

13.         „Du-te, şi spune lui Hanania: «Aşa vorbeşte Domnul: «Ai sfărīmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut īn locul lui un jug de fer!

14.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jug de fer pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, şi-i vor sluji, şi-i dau chiar şi fiarele cīmpului!“

 

15.         Şi proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimes, ci tu īnsufli poporului o īncredere mincinoasă.

 

16.         De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te izgonesc de pe pamīnt, şi vei muri chiar īn anul acesta; căci cuvintele tale sīnt o răzvrătire īmpotriva Domnului.“

 

17.         Şi proorocul Hanania a murit chiar īn anul acela, īn luna a şaptea.

 

Scrisoare către prinşii de război.

 

29

 

1.           Iată cuprinsul epistolei, pe care a trimis-o proorocul Ieremia, din Ierusalim, către rămăşiţa bătrīnilor din robie, preoţilor, proorocilor, şi īntregului popor, pe cari-i dusese īn robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,

2.           după ce īmpăratul Ieconia, īmpărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi ferarii au părăsit Ierusalimul.

 

3.           Le-a trimes-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimeşi la Babilon de Zedechia, īmpăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:

4.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe cari i-am dus din Ierusalim la Babilon:

5.           «Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mīncaţi din roadele lor!

 

6.           Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; īnsuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă īnmulţiţi acolo unde sīnteţi, şi să nu vă īmpuţinaţi.

7.           Urmăriţi binele cetăţii, īn care v'am dus īn robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentrucă fericirea voastră atīrnă de fericirea ei!

 

8.           Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri, cari sīnt īn mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n'ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror visuri voi le pricinuiţi!

 

9.           Căci ei vă proorocesc minciuni īn Numele Meu. Eu nu i-am trimes, zice Domnul.“

 

10.         Dar iată ce zice Domnul: „De īndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Īmi voi aduce aminte de voi, şi voi īmplini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducīndu-vă īnapoi īn locul acesta.

 

11.         Căci Eu ştiu gīndurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gīnduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

12.         Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

 

13.         Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

 

14.         Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce īnapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strīnge din toate neamurile şi din toate locurile, īn cari v'am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce īnapoi īn locul de unde v'am dus īn robie.“

 

15.         „Totuş voi ziceţi: «Dumnezeu ne-a ridicat prooroci īn Babilon!“

16.         „Aşa vorbeşte Domnul asupra īmpăratului, care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra īntregului popor, care locuieşte īn cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri, cari n'au mers cu voi īn robie:

17.         aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi trimete īntre ei sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca nişte smochine grozave cari, de rele ce sīnt , nu se pot mīnca.

 

18.         Īi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, īi voi face o pricină de spaimă pentru toate īmpărăţiile pămīntului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde īi voi izgoni,

 

19.         pentru că n'au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora īn nenumărate rīnduri le-am trimes pe robii Mei proorocii; dar n'aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.“

 

20.         „Voi īnsă, ascultaţi Cuvīntul Domnului, voi toţi, prinşii de război, pe cari v'am trimes din Ierusalim īn Babilon!

21.         Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, cari vă proorocesc minciuni īn Numele Meu: «Iată, īi dau īn mīnile lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului; şi-i va omorī supt ochii voştri.

22.         Vor sluji ca prilej de blestem, īntre toţi prinşii de război ai lui Iuda cari sīnt la Babilon. Şi se va zice: «Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe cari īmpăratul Babilonului i-a fript īn foc!»

 

23.         Şi lucrul acesta se va īntīmpla pentru că au făcut o mişelie īn Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni īn Numele Meu, cīnd Eu nu le dădusem nici o poruncă. Ştiu lucrul acesta, şi sīnt martor, zice Domnul.“

 

24.         „Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui:

25.         «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimes īn numele tău īntregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins:

 

26.         «Domnul te-a pus preot īn locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi īn Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept prooroci, că să-i arunci īn butuci şi īn fiare.

 

27.         Acum, pentruce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care prooroceşte printre voi?

28.         Ba īncă a trimes chiar să ne spună īn Babilon: «Robia va fi lungă; zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini, şi mīncaţi din roadele lor!“ -

 

29.         (Preotul Ţefania citise īn adevăr scrisoarea aceasta īn faţa proorocului Ieremia.) -

30.         Şi Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:

31.         „Trimete să spună tuturor celor din robie: «Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: «Pentrucă Şemaia vă prooroceşte, fără să-l fi trimes Eu, şi vă īnsuflă o īncredere mincinoasă,

 

32.         iată ce zice Domnul: «Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămīnţa lui: niciunul din ai lui nu va locui īn mijlocul poporului acestuia, şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire īmpotriva Domnului.“

 

 

Īntoarcerea din robie.

 

30

 

1.           Iată Cuvīntul rostit lui Ieremia din partea Domnului:

2.           „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie īntr'o carte toate cuvintele pe cari ţi le-am spus.

3.           Iată, vin zile, zice Domnul, cīnd voi aduce īnapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; īi voi aduce īnapoi īn ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpīni.“

 

4.           Iată īnsă cuvintele pe cari le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda.

5.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace!

6.           Īntrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mīinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s'au īngălbenit toate feţele?

 

7.           Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n'a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.

 

8.           Īn ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărīma jugul de pe grumazul lui, īi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.

9.           Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi īmpăratului lor David, pe care li-l voi scula.

 

10.         De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, şi īţi voi izbăvi sămīnţa din ţara īn care este roabă; Iacov se va īntoarce iarăş, va avea odihnă şi linişte; şi nu-l va mai tulbura nimeni.

 

11.         Căci Eu sīnt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre cari te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“

 

12.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Lovitura ta este de nevindecat, şi rana ta este usturătoare.

 

13.         Niciunul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i niciun leac, niciun mijloc de vindecare!

 

14.         Toţi cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine; căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş, te-am pedepsit cu putere, din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, şi al marelui număr al păcatelor tale.

 

15.         De ce te plīngi de rana ta, de durerea, pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

 

16.         Totuş, toţi cei ce te mănīncă vor fi mīncaţi, şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge īn robie; cei ce te jăfuiesc vor fi jăfuiţi, şi voi da pradă pe toţi cei ce te prădează.

 

17.         Dar te voi vindeca, şi īţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit,» «Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.“

 

18.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, aduc īnapoi pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov, şi Mi-e milă de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăş pe dealurile ei, şi casa īmpărătească va fi locuită iarăş cum era.

 

19.         Din mijlocul lor se vor īnălţa mulţămiri şi strigăte de bucurie; Īi voi īnmulţi, şi nu se vor īmpuţina; īi voi cinsti, şi nu vor fi dispreţuiţi.

 

20.         Fiii lui vor fi ca altădată, adunarea lui va rămīnea īnaintea Mea, şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui.

 

21.         Căpetenia lui va fi din mijlocul lui, şi stăpīnitorul lui va ieşi din mijlocul lui; īl voi apropia, şi va veni la Mine; căci cine ar īndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul.“

 

22.         „Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.“

 

23.         „Iată, furtuna Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi!

 

24.         Mīnia aprinsă a Domnului nu se va potoli, pīnă ce va īmplini şi va īnfăptui gīndurile inimii Lui. Veţi īnţelege īn totul lucrul acesta īn cursul vremilor.“

 

 

31

 

1.           „Īn vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul meu.“

 

2.           Aşa vorbeşte Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere īn pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.“

 

3.           „Domnul mi Se arată de departe: «Te iubesc cu o iubire vecinică; deaceea īţi păstrez bunătatea Mea!

 

4.           Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei īmpodobi iarăş cu timpanele tale, şi vei ieşi īn mijlocul jocurilor voioase.

 

5.           Vei sădi iarăş vii pe īnălţimile Samariei; ceice le vor sădi, le vor culege şi roadele.

 

6.           Căci vine ziua, cīnd străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă, să ne suim īn Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!

 

7.           Căci aşa vorbeşte Domnul: «Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie īn fruntea neamurilor! Īnălţaţi-vă glasurile, cīntaţi laude, şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!“

 

8.           „Iată, īi aduc īnapoi din ţara dela miazănoapte, īi adun dela marginile pămīntului: īntre ei este şi orbul şi şchiopul, femeia īnsărcinată şi cea īn durerile naşterii; o mare mulţime se īntoarce īnapoi aici!

 

9.           Plīngīnd vin, şi īi duc īn mijlocul rugăciunilor lor; īi duc la rīuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sīnt Tatăl lui Israel, şi Efraim este īntīiul Meu născut.

 

10.         „Ascultaţi Cuvīntul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l īn ostroave depărtate! Spuneţi: «Celce a risipit pe Israel īl va aduna, şi-l va păzi cum īşi păzeşte păstorul turma.

 

11.         Căci Domnul răscumpără pe Iacov, şi-l izbăveşte din mīna unuia mai tare decīt el.

 

12.         Ei vor veni, şi vor chiui de bucurie pe īnălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grīu, la must, la untuldelemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, şi nu vor mai tīnji.

 

13.         Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrīnii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea īn veselie, şi-i voi mīngīia, le voi da bucurie, după necazurile lor.

14.         Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.“

15.         „Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude la Rama, plīngeri şi lacrămi amare: Rahela īşi plīnge copiii; şi nu vrea să se mīngīie pentru copiii ei, căci nu mai sīnt!“

 

16.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Opreşte-ţi plīnsul, opreşte-ţi lacrămile din ochi; căci truda īţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor īntoarce iarăş din ţara vrăjmaşului.

 

17.         Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor īntoarce īn ţinutul lor!»

18.         Aud pe Efraim bocindu-se: «M'ai pedepsit, şi am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; īntoarce-mă Tu, şi mă voi īntoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!

 

19.         După ce m'am īntors, m'am căit; şi după ce mi-am recunoscut greşelele, mă bat pe pulpă; sīnt ruşinat şi roş de ruşine, căci port ocara tinereţei mele.» -

 

20.         «Īmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?» «Căci cīnd vorbesc de el, Īmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Īmi arde inima īn Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. -

 

21.         «Ridică semne pe drum, pune stīlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Īntoarce-te, fecioara lui Israel, īntoarce-te īn cetăţile acestea cari sīnt ale tale!

 

22.         Pīnă cīnd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămīnt: femeia va peţi pe bărbat.

 

 

Israel şi Iuda vor propăşi īmpreună.

 

23.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce se va zice iarăş īn ţara lui Iuda şi īn cetăţile sale, cīnd voi aduce īnapoi pe prinşii lor de război: «Domnul să te binecuvinteze, locaş al neprihănirii, munte sfīnt!»

 

24.         Iuda va locui acolo fără teamă īn toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune.

 

25.         Căci voi răcori sufletul īnsetat, şi voi sătura orice suflet lihnit de foame.» -

26.         La aceste lucruri m'am trezit, şi am privit; şi somnul īmi fusese dulce. -

27.         «Iată, vin zile, zice Domnul, cīnd voi īnsămīnţa casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămīnţă de oameni şi o sămīnţă de dobitoace.

 

28.         Şi cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărīm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.“

 

29.         „Īn zilele acelea, nu se va mai zice: «Părinţii au mīncat aguridă, şi copiilor li s'au sterpezit dinţii,»

 

30.         ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om, care va mīnca aguridă, i se vor sterpezi dinţii!

 

 

Legămīntul cel nou.

 

31.         „Iată, vin zile, zice Domnul, cīnd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămīnt nou.

 

32.         Nu ca legămīntul, pe care l-am īncheiat cu părinţii lor, īn ziua cīnd i-am apucat de mīnă, să-i scot din ţara Egiptului, legămīnt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.“

 

33.         „Ci iată legămīntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea īnlăuntrul lor, o voi scrie īn inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

 

34.         Niciunul nu va mai īnvăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicīnd: «Cunoaşte pe Domnul!» Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pīnă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.

 

 

Primirea lui Israel tot atīt de sigură ca legile firii.

 

35.         „Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rīnduit luna şi stelele să lumineze noaptea,care īntărītă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor:

 

36.         Dacă vor īnceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va īnceta pe vecie să mai fie un neam īnaintea Mea!“

 

37.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă cerurile sus pot fi măsurate, şi dacă temeliile pămīntului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.“

 

38.         „Iată, vin zile, zice Domnul, cīnd cetatea va fi zidită iarăş īn cinstea Domnului, dela turnul lui Hananeel pīnă la poarta unghiului.

 

39.         Frīnghia de măsurat va trece īncă pe dinaintea ei, pīnă la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol īn spre Goat.

 

40.         Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa, şi toate ogoarele pīnă la pīrīul Chedron, pīnă la unghiul porţii cailor la răsărit, vor fi īnchinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate nici nimicite.“

 

 

Īnceputul istoriei celor doi ani dinaintea dărīmării Ierusalimului.

 

32

 

1.           Iată cuvīntul spus lui Ieremia din partea Domnului, īn al zecilea an al lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda. - Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar.

 

2.           Oastea īmpăratului Babilonului īmpresura pe atunci Ierusalimul, şi proorocul Ieremia era īnchis īn curtea temniţei, care ţinea de casa īmpăratului lui Iuda.

 

3.           Zedechia, īmpăratul lui Iuda, pusese să-l īnchidă, şi-i zisese: „Pentru ce prooroceşti, şi zici: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta īn mīnile īmpăratului Babilonului, şi o va lua;

 

4.           Zedechia, īmpăratul lui Iuda, nu va scăpa de Haldei, ci va fi dat īn mīnile īmpăratului Babilonului, īi va vorbi gură către gură, şi se vor vedea faţă īn faţă.

 

5.           Īmpăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămīnea pīnă cīnd Īmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă vă bateţi īmpotriva Haldeilor, nu veţi avea izbīndă.“

 

6.           Ieremia a zis: „Cuvīntul Domnului mi-a vorbit astfel:

7.           «Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»

 

8.           Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvīntul Domnului, īn curtea temniţei, şi mi-a zis: «Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, īn ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!» Am cunoscut că era cuvīntul Domnului.

9.           Şi am cumpărat dela Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul dela Anatot, şi i-am cīntărit argintul, şaptesprezece sicli de argint.

 

10.         Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori, şi am cīntărit argintul īntr'o cumpănă.

11.         Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri, şi pe cel ce era deschis;

12.         şi am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, īn faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, īn faţa martorilor, cari iscăliseră zapisul de cumpărare, şi īn faţa tuturor Iudeilor cari se aflau īn curtea temniţei.

 

13.         Şi am dat lui Baruc īnaintea lor următoarea poruncă:

14.         «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune'le īntr-un vas de pămīnt, ca să se păstreze multă vreme!

15.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăş se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii, īn ţara aceasta.»

 

16.         Dupăce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune:

17.         «Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pămīntul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău īntins: nimic nu este de mirat din partea Ta!

 

18.         Tu dai īndurare pīnă la al miilea neam de oameni, şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor īn sīnul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!

 

19.         Tu eşti mare la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui.

 

20.         Tu ai făcut minuni şi semne mari īn ţara Egiptului şi pīnă īn ziua de azi, şi īn Israel şi printre oameni, şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi.

 

21.         Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mīnă tare şi cu braţ īntins, şi cu o mare groază.

 

22.         Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care jurasei părinţilor lor că le-o vei da, ţară īn care curge lapte şi miere.

 

23.         Ei au venit, şi au luat-o īn stăpīnire. Dar n'au ascultat de glasul Tău, n'au păzit Legea Ta, şi n'au făcut tot ce le poruncisei să facă. Şi atunci ai trimes peste ei toate aceste nenorociri!

 

24.         Iată, şanţurile de apărare se īnalţă īmpotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi dată īn mīnile Haldeilor cari luptă īmpotriva ei, biruită de sabie, de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s'a īntīmplat: Tu īnsuţi vezi!

 

25.         Şi totuş, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint, şi pune şi martori!»... cīnd totuş cetatea este dată īn mīnile Haldeilor!“

 

26.         Cuvīntul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia, astfel:

27.         „Iată, Eu sīnt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?“

 

28.         Deaceea, aşa vorbeşte Domnul:„Iată, dau cetatea aceasta īn mīnile Haldeilor, şi īn mīnile lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, şi o va lua.

 

29.         Haldeii, cari luptă īmpotriva cetăţii acesteia vor īntra, īi vor pune foc, şi o vor arde, īmpreună cu casele pe acoperişul cărora au adus tămīie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mīnie.

 

30.         Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n'au făcut din tinereţa lor, de cīt ce este rău īnaintea Mea; copiii lui Israel numai M'au mīniat īntr'una cu lucrarea mīnilor lor, zice Domnul.“

 

31.         „Căci cetatea aceasta Īmi aţīţă mīnia şi urgia, din ziua cīnd s'a zidit şi pīnă azi; de aceea, vreau s'o iau dinaintea Feţei Mele,

 

32.         din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mīnie, ei, īmpăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.

 

33.         Mi-au īntors spatele, nu s'au uitat la Mine; i-am īnvăţat, i-am īnvăţat īntr'una, dar n'au ascultat şi nu s'au īnvăţat.

 

34.         Ci şi-au pus urīciunile idoleşti īn Casa peste care este chemat Numele Meu, şi au spurcat-o.

 

35.         Au zidit īnălţimi lui Baal īn valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gīnd, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda īn păcat.“

 

36.         „Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: «Va fi dată īn mīnile īmpăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă“:

 

37.         Iată, īi voi strīnge din toate ţările unde i-am izgonit, īn mīnia Mea, īn urgia Mea, şi īn marea Mea supărare; īi voi aduce īnapoi īn locul acesta, şi-i voi face să locuiască īn linişte acolo.

 

38.         Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

 

39.         Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericire lor şi a copiilor lor după ei.

 

40.         Voi īncheia cu ei un legămīnt vecinic, că nu Mă voi mai īntoarce dela ei, ci le voi face bine, şi le voi pune īn inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.

 

41.         Mă voi bucura să le fac bine, īi voi sădi cu adevărat īn ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.“

 

42.         Căci aşa vorbeşte Domnul: „După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele, pe care li-l făgăduiesc.

 

43.         Se vor cumpăra iarăş ogoare īn ţara aceasta, despre care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace, şi că este dată īn mīnile Haldeilor.

 

44.         Se vor cumpăra iarăş ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, īn ţara lui Beniamin şi īn īmprejurimile Ierusalimului, īn cetăţile lui Iuda, īn cetăţile dela munte, īn cetăţile dela cīmpie şi īn cetăţile dela miază-zi, căci voi aduce īnapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul.“

 

 

33

 

1.           Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe cīnd era īncă īnchis īn curtea temniţei:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul, care face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le īnfăptuieşte , El, al cărui Nume este Domnul :

 

3.           «Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi īţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.

 

4.           Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia, şi despre casele īmpăraţilor lui Iuda, cari vor fi surpate ca să facă loc pentru şanţurile de īntărire şi pentru săbii,

 

5.           cīnd vor īnainta să lupte īmpotriva Haldeilor, şi cīnd se vor umplea cu trupurile moarte ale oamenilor, pe cari-i voi lovi īn mīnia Mea şi īn urgia Mea, şi din pricina răutăţii cărora Īmi voi ascunde Faţa de această cetate:

 

6.           Iată, īi voi da vindecare şi sănătate, īi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat īn pace şi credincioşie.

 

7.           Voi aduce īnapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi aşeza iarăş ca odinioară.

 

8.           Īi voi curăţi de toate nelegiuirile, pe cari le-au săvīrşit īmpotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile prin cari M'au supărat, şi prin cari s'au răzvrătit īmpotriva Mea.

 

9.           Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă, printre toate neamurile pămīntului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămīnea mirate şi uimite de toată fericirea, şi de toată propăşirea pe care le-o voi da.“

 

10.         Aşa vorbeşte Domnul: „Se vor mai auzi iarăş īn locul acesta despre care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarăş īn cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace,

 

11.         strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cīntecele mirelui şi cīntecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci īn veac ţine īndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe de mulţămire īn Casa Domnului. Căci voi aduce īnapoi pe prinşii de război ai ţării, şi īi voi aşeza iarăş ca odinioară, zice Domnul.“

 

12.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Īn locul acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi īn toate cetăţile lui, vor mai fi iarăş locuinţe de păstori, cari-şi vor odihni turmele. Īn cetăţile de la munte,

 

13.         īn cetăţile din cīmpie, īn cetăţile de la miază zi, īn ţara lui Beniamin şi īn īmprejurimile Ierusalimului, şi īn cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăş oile pe supt mīna celui ce le numără, zice Domnul.“

 

14.         „Iată, vin zile, zice Domnul“, cīnd voi īmplini cuvīntul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda.

 

15.         Īn zilele acelea şi īn vremile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă neprihănită, care va īnfăptui dreptatea şi judecata īn ţară.

 

16.         Īn zilele acelea, Iuda va fi mīntuit, şi Ierusalimul va locui īn linişte. Şi iată cum Īl vor numi: «Domnul, Neprihănirea1 (Sau: Starea noastră după voia lui Dumnezeu.) noastră.“

 

17.         Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş, care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.

 

18.         Nici preoţii şi Leviţii, nu vor fi lipsiţi niciodată īnaintea Mea de urmaşi cari să aducă arderidetot, să ardă tămīie īmpreună cu darurile de mīncare, şi să aducă jertfe īn toate zilele!“

 

19.         Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:

20.         „Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă puteţi să rupeţi legămīntul Meu cu ziua, şi legămīntul Meu cu noaptea, aşa īncīt ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor,

 

21.         atunci se va putea rupe şi legămīntul Meu cu robul Meu David, aşa īncīt să nu mai aibă fii, cari să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legămīntul Meu cu Leviţii, preoţii, cari Īmi fac slujba.

 

22.         Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi īnmulţi sămīnţa robului Meu David, şi pe Leviţii, cari-Mi slujesc.“

 

23.         Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:

24.         „N'ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: «A lepădat Domnul cele două familii, pe cari le alesese?» Atīt de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor.

 

25.         Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă n'am făcut legămīntul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n'am aşezat legile cerurilor şi ale pămīntului,

 

26.         atunci voi lepăda şi sămīnţa lui Iacov şi a robului Meu David, şi nu voi mai lua din sămīnţa lui pe cei ce vor stăpīni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce īnapoi pe prinşii lor de război, şi voi avea milă de ei!“

 

 

Proorocie asupra soartei lui Ezechia.

 

34

 

1.           Iată cuvīntul spus lui Ieremia din partea Domnului, cīnd Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, cu toată oştirea sa, şi toate īmpărăţiile pămīntului de supt stăpīnirea lui, şi toate popoarele, făceau război īmpotriva Ierusalimului şi īmpotriva tuturor cetăţilor cari ţineau de el:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te de spune lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda, şi zi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, dau cetatea aceasta īn mīnile īmpăratului Babilonului, şi o va arde cu foc.

 

3.           Şi tu nu vei scăpa din mīnile lui, ci vei fi luat şi dat īn mīna lui, vei da ochi cu īmpăratul Babilonului, el īţi va vorbi gură către gură, şi vei merge la Babilon.

 

4.           Numai, ascultă Cuvīntul Domnului, Zedechia, īmpăratul lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul despre tine: «Nu vei muri ucis de sabie,

5.           ci vei muri īn pace: şi cum au ars mirezme pentru părinţii tăi, vechii īmpăraţi, cari au fost īnaintea ta, tot aşa vor arde şi pentru tine, şi te vor jăli, zicīnd: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvīntul acesta, zice Domnul.“

 

6.           Proorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda, la Ierusalim,

7.           pe cīnd oastea īmpăratului Babilonului lupta īmpotriva Ierusalimului şi īmpotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, īmpotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile, cari mai rămăseseră din toate cetăţile īntărite ale lui Iuda.

 

 

Ameninţări.

 

8.           Iată cuvīntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce īmpăratului Zedechia făcuse o īnvoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor,

 

9.           pentru ca fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe Evreu şi pe Evreică, şi nimeni să nu mai ţină īn robie pe fratele său Iudeu.

 

10.         Toate căpeteniile şi tot poporul, cari făcuseră īnvoiala, s'au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui, şi să nu-i mai ţină īn robie. Ei au ascultat, şi le-au dat drumul.

11.         Dar mai pe urmă s'au răsgīndit, au luat īnapoi pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziseră, şi i-au silit să le fie iarăş robi şi roabe.

 

12.         Atunci cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, astfel:

13.         „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am făcut un legămīnt cu părinţii voştri, īn ziua cīnd i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis:

14.         «După şapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi slobod dela tine. Dar părinţii voştri nu M'au ascultat şi n'au luat aminte la Mine.

 

15.         Voi v'aţi īntors astăzi īn voi īnşivă, aţi făcut ce este bine īnaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o īnvoială īnaintea Mea, īn Casa peste care este chemat Numele Meu.

 

16.         Dar pe urmă v'aţi luat vorba īndărăt, şi Mi-aţi pīngărit Numele, luīnd iarăş īnapoi fiecare pe robii şi roabele, pe cari-i sloboziserăţi, şi-i lăsaserăţi īn voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăş robi şi roabe.“

 

17.         „De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Nu M'aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc īmpotriva voastră, zice Domnul, slobozenia săbiei, ciumii şi foametei, şi vă voi face de pomină printre toate īmpărăţiile pămīntului.

 

18.         Şi pe oamenii, cari au călcat legămīntul Meu, cari n'au păzit īndatoririle īnvoielii pe care o făcuseră īnaintea Mea, tăind un viţel īn două şi trecīnd printre cele două jumătăţi ale lui,

 

19.         şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, cari au trecut printre bucăţile viţelului,

20.         īi voi da īn mīnile vrăjmaşilor lor, īn mīnile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor cīmpului.

 

21.         Dar pe Zedechia, īmpăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, īi voi da īn mīnile vrăjmaşilor lor, īn mīnile celor ce vor să le ia viaţa, īn mīnile oştirii īmpăratului Babilonului, care a plecat dela voi!

 

22.         Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce īnapoi īmpotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua, şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda īntr'un pustiu fără locuitori.“

 

 

Recabiţii.

 

35

 

1.           Cuvīntul rostit către Ieremia din partea Domnului, pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, sună astfel:

2.           „Du-te la casa Recabiţilor, vorbeşte cu ei, şi adu-i īn Casa Domnului, īn una din chilii şi dă-le să bea vin!“

 

3.           Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi, şi toată casa Recabiţilor,

4.           şi i-am dus la Casa Domnului, īn chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, līngă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul.

 

5.           Am pus īnaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: «Beţi vin!»

6.           Dar ei au răspuns: «Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: «Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri;

 

7.           şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămīnţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpīniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi īn corturi, ca să trăiţi multă vreme īn ţara, īn care sīnteţi străini.»

 

8.           Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre;

9.           nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi, şi nu stăpīnim nici vii, nici ogoare, nici pămīnturi īnsămīnţate:

10.         ci locuim īn corturi, şi urmăm şi īmplinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab.

11.         Cīnd s'a suit īnsă Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, īmpotriva ţării acesteia, am zis: «Haidem, să fugim la Ierusalim, de oastea Haldeilor şi de oastea Siriei.» Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.“

12.         Atunci Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia, astfel:

13.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi să luaţi īnvăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul.

 

14.         «Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sīnt păzite; căci ei nu beau vin pīnă īn ziua de azi, şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v'am vorbit, şi de vreme şi tīrziu, şi nu M'aţi ascultat!

 

15.         V'am trimes pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimes īntr'una la voi, să vă spună: «Īntoarceţi-vă fiecare dela calea voastră cea rea, īndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămīnea īn ţara, pe care v'am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n'aţi luat aminte şi nu M'aţi ascultat.

 

16.         Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, īnsă poporul acesta nu M'ascultă!“

17.         „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile, pe cari, le-am vestit cu privire la ei, pentrucă le-am vorbit şi nu M'au ascultat, pentrucă i-am chemat şi n'au răspuns!“ -

 

18.         Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentrucă aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentrucă aţi păzit toate orīnduirile lui şi aţi făcut tot ce v'a poruncit el;

19.         pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi cari să stea īnaintea Mea!»

 

 

Cartea lui Ieremia arsă.

 

36

 

1.           Īn al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, următorul cuvīnt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului:

2.           „Ia un sul de carte, şi scrie īn ea toate cuvintele, pe cari ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua cīnd ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia, pīnă īn ziua de azi!

 

3.           Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gīnd să i-l fac, se vor īntoarce fiecare dela calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“

 

4.           Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris īntr'o carte dupăcum spunea Ieremia, toate cuvintele pe cari le spusese lui Ieremia Domnul.

 

5.           Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sīnt īnchis, şi nu pot să merg la Casa Domnului.

6.           De aceea, du-te tu īnsuţi, şi citeşte din carte ce ai scris īn ea după spusele mele, şi anume, cuvintele Domnului, citeşte-le īn auzul poporului, īn Casa Domnului, īn ziua postului: să le citeşti şi īn auzul tuturor acelora din Iuda, cari vor veni din cetăţile lor.

 

7.           Poate că se vor smeri cu rugăciuni īnaintea Domnului, şi se vor īntoarce fiecare dela calea sa cea rea. Căci mare este mīnia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!“

 

8.           Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise proorocul Ieremia, şi a citit din carte cuvintele Domnului, īn Casa Domnului.

9.           Īn al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, īn luna a noua, au chemat la un post īnaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim.

10.         Atunci Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia, īn auzul īntregului popor, īn Casa Domnului, īn chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, īn curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.

 

11.         Īnsă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse īn carte,

12.         s'a pogorīt la casa īmpăratului, īn odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile, logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii.

13.         Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe cari le auzise, cīnd citea Baruc īn carte, īn auzul poporului.

14.         Atunci toate căpeteniile au trimes la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia īn mīnă cartea din care ai citit, īn auzul poporului, şi vino!“ Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea īn mīnă, şi s'a dus la ei.

15.         Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o īn auzul nostru.“ Astfel Baruc a citit-o īn auzul lor.

16.         Cīnd au auzit ei toate cuvintele, s'au uitat cu groază unii la alţii, şi au zis lui Baruc: „Vom spune īmpăratului toate cuvintele acestea.“

17.         Şi au mai pus lui Baruc următoarea īntrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui!“

18.         Baruc le-a răspuns: „El īmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris īn cartea aceasta cu cerneală.“

19.         Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sīnteţi.“

20.         Ei s'au dus apoi la īmpăratul īn curte, lăsīnd cartea īn odaia de scris a logofătului Elişama, şi au spus toate cuvintele din ea īn auzul īmpăratului.

21.         Īmpăratul a trimes pe Iehudi să ia cartea, Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama, şi a citit-o īn auzul īmpăratului şi īn auzul tuturor căpeteniilor cari stăteau īmprejurul īmpăratului.

22.         Īmpăratul şedea īn casa de iarnă, - căci era īn luna a noua - şi īnaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.

 

23.         După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, īmpăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului, şi a aruncat-o īn jăratecul de cărbuni, unde a fost arsă de tot.

24.         Īmpăratul şi toţi slujitorii lui, cari au auzit toate cuvintele acelea, nu s'au spăimīntat şi nu şi-au sfīşiat hainele.

 

25.         Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de īmpărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat.

26.         Ci īmpăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul īmpăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mīna pe logofătul Baruc şi pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.

27.         Dupăce a ars īmpăratul cartea, care cuprindea cuvintele, pe cari le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, cuvīntul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia:

28.         „Ia din nou o altă carte, şi scrie īn ea toate cuvintele, cari erau īn cea dintīi carte, pe care a ars-o Ioiachim, īmpăratul lui Iuda.

29.         Şi despre Ioiachim, īmpăratul lui Iuda, spune: «Aşa vorbeşte Domnul: «Tu ai ars cartea aceasta, zicīnd: «Pentruce ai scris īn ea cuvintele acestea: «Īmpăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?»

30.         Deaceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, īmpăratul lui Iuda: «Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea.

 

31.         Īl voi pedepsi, pe el, sămīnţa lui, şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda, toate nenorocirile cu cari i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!“

32.         Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris īn ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese īn foc Ioiachim, īmpăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.

 

Ieremia īn temniţă.

 

37

 

1.           Īn locul lui Ieconia, fiul lui Ioiachim a īnceput să domnească Zedechia, fiul lui Iosia. El a fost pus īmpărat īn ţara lui Iuda de Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului.

 

2.           Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din ţară, n'au ascultat cuvintele, pe cari le-a rostit Domnul prin proorocul Ieremia.

 

3.           Īmpăratul Zedechia a trimes pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, la proorocul Ieremia, să-i spună; „Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru.“

 

4.           Pe atunci Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră īncă īn temniţă.

5.           Oastea lui Faraon ieşise din Egipt; şi Haldeii, cari īmpresurau Ierusalimul, cīnd auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim.

 

6.           Atunci cuvīntul Domnului a vorbit proorocului Ieremia astfel:

7.           „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce să spuneţi īmpăratului lui Iuda, care v'a trimes la Mine să Mă īntrebaţi: «Iată că oastea lui Faraon, care pornise să vă ajute, se īntoarce īn ţara ei, īn Egipt;

 

8.           iar Haldeii se vor īntoarce, vor bate iarăş cetatea aceasta, o vor lua, şi o vor arde cu foc.“

 

9.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă īnşelaţi, zicīnd: «Haldeii se vor depărta dela noi!» Căci nu se vor depărta!

10.         Şi chiar dacă aţi bate toată oastea Haldeilor, cari se războiesc cu voi, chiar dacă n'ar mai rămīnea din ei decīt vreo cīţiva oameni răniţi, tot s'ar ridica fiecare din cortul lui, şi ar arde cetatea aceasta cu foc.“

 

11.         Pe cīnd se depărtase oastea Haldeilor de Ierusalim, de frica oastei lui Faraon,

 

12.         Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim, ca să se ducă īn ţara lui Beniamin, şi să scape din mijlocul poporului.

13.         Cīnd a ajuns īnsă la poarta lui Beniamin, căpitanul străjerilor, numit Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, era acolo, şi a pus mīna pe proorocul Ieremia, zicīnd: „Tu vrei să treci la Haldei!“

14.         Ieremia a răspuns: „Nu este adevărat! Nu vreau să trec la Haldei!“ Dar Ireia n'a vrut să-l creadă, ci a apucat pe Ieremia şi l-a dus īnaintea căpeteniilor.

15.         Căpeteniile, mīniate pe Ieremia, l-au lovit, şi l-au aruncat īn temniţă īn casa logofătului Ionatan, căci o prefăcuseră īn temniţă.

 

16.         Aşa a intrat Ieremia īn temniţă şi īn gherlă, unde a stat multă vreme.

 

17.         Īmpăratul Zedechia a trimes să-l aducă, şi l-a īntrebat īn taină la el acasă. El a zis: „Ai vreun cuvīnt din partea Domnului?“ Ieremia a răspuns: „Da“. Şi a a dăugat: „Vei fi dat īn mīinile īmpăratului Babilonului!“

18.         Ieremia a mai spus īmpăratului Zedechia: „Cu ce am păcătuit eu īmpotriva ta, īmpotriva slujitorilor tăi, şi īmpotriva poporului acestuia, de m'aţi aruncat īn temniţă?

19.         Şi unde sīnt proorocii voştri, cari vă prooroceau, şi ziceau: «Īmpăratul Babilonului nu va veni īmpotriva voastră, nici īmpotriva ţării acesteia?»

20.         Acum ascultă, te rog, īmpărate, domnul meu! Fie bine primite īnaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimete iarăş īn casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“

21.         Īmpăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia īn curtea temniţei, şi să-i dea īn fiecare zi o pīne din uliţa brutarilor, pīnă s'a sfīrşit toată pīnea din cetate. Astfel Ieremia a rămas īn curtea temniţei.

 

 

Ieremia īntr'o groapă.

 

38

 

1.           Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe cari le spunea Ieremia īntregului popor, zicīnd:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul: «Cine va rămīnea īn cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la Haldei, va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui, şi va trăi.

 

3.           Aşa vorbeşte Domnul: «Cetatea aceasta va fi dată īn mīna oştirii īmpăratului Babilonului, şi o va lua!»

 

4.           Atunci căpeteniile au zis īmpăratului: «Omul acesta ar trebui omorīt! Căci moaie inima oamenilor de război cari au mai rămas īn cetatea aceasta, şi a īntregului popor, ţinīndu-le asemenea cuvīntări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia, şi nu-i vrea de cīt nenorocirea.“

 

5.           Īmpăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este īn mīnile voastre; căci īmpăratul nu poate nimic īmpotriva voastră!“

6.           Atunci ei au luat pe Ieremia, şi l-au aruncat īn groapa lui Machia, fiul īmpăratului, care se afla īn curtea temniţei, şi au pogorīt īn ea pe Ieremia cu funii. Īn groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s'a afundat īn noroi.

 

7.           Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea īmpăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat īn groapă. Īmpăratul stătea la poarta lui Beniamin.

 

8.           Ebed-Melec a ieşit din casa īmpăratului, şi a vorbit īmpăratului astfel:

9.           „Īmpărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s'au purtat aşa cu proorocul Ieremia, aruncīndu-l īn groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci īn cetate nu este pīne!“

10.         Īmpăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine, şi scoate din groapă pe proorocul Ieremia, pīnă nu moare!“

11.         Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, şi s'a dus la casa īmpăratului, īntr'un loc dedesuptul vistieriei; a luat de acolo nişte petece de haine purtate şi nişte trenţe de haine vechi, şi le-a pogorīt lui Ieremia īn groapă, cu nişte funii.

12.         Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petece purtate şi aceste trenţe supt subsiori, supt funii.“ Şi Ieremia a făcut aşa.

13.         Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas īn curtea temniţei.

 

14.         Īmpăratul Zedechia a trimes după proorocul Ieremia, şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi īmpăratul a zis lui Ieremia: „Am să te īntreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!“

15.         Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorī; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.“

16.         Īmpăratul Zedechia a jurat īn taină lui Ieremia, şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorī şi nu te voi lăsa īn mīnile oamenilor acestora, cari vor să-ţi ia viaţa!“

 

17.         Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă te vei supune căpeteniilor īmpăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi īmpreună cu casa ta.

 

18.         Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor īmpăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată īn mīnile Haldeilor, cari o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mīnile lor!“

 

19.         Īmpăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de Iudeii cari au trecut la Haldei; mă tem să nu mă dea īn mīnile lor, şi să mă batjocorească.“

 

20.         Ieremia a răspuns: „Nu te vor da.“ Ascultă glasul Domnului īn ce-ţi spun, căci o vei duce bine, şi vei scăpa cu viaţă.

21.         Dar dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul:

22.         „Toate nevestele cari au mai rămas īn casa īmpăratului lui Iuda, vor fi luate de căpeteniile īmpăratului Babilonului, şi vor zice jălind: «Prietenii tăi cei buni te-au īnşelat şi te-au īnduplecat; dar cīnd ţi s'au afundat picioarele īn noroi, ei au fugit!»

23.         Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de Haldei; şi nu vei scăpa de mīnile lor, ci vei fi prins de mīna īmpăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.“

 

24.         Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri!

25.         Dar dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit, şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: «Spune-ne ce ai spus īmpăratului, şi ce ţi-a spus īmpăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorī», -

26.         să le răspunzi: «Am rugat pe īmpărat să nu mă trimeată iarăş, īn casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!“

 

27.         Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au īntrebat. El le-a răspuns īntocmai cum poruncise īmpăratul. Ei au tăcut atunci, şi au plecat, căci nimeni n'auzise nimic.

28.         Ieremia īnsă a rămas īn curtea temniţei pīnă īn ziua luării Ierusalimului.“

 

 

Luarea Ierusalimului.

 

39

 

1.           Ierusalimul a fost luat. Īn al nouălea an al lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda, īn luna a zecea, a venit Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, cu toată oştirea lui īnaintea Ierusalimului, şi l-a īmpresurat;

 

2.           iar īn anul al unsprezecelea al lui Zedechia, īn ziua a noua a lunii a patra, au pătruns īn cetate.

3.           Atunci au īnaintat toate căpeteniile īmpăratului Babilonului, şi au cuprins poarta dela mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale īmpăratului Babilonului.

 

4.           Zedechia, īmpăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum i-au văzut, au fugit, şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii īmpăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul cīmpiei.

 

5.           Dar oastea Haldeilor i-a urmărit, şi a ajuns pe Zedechia īn cīmpiile Ierihonului. L-au luat, şi l-au dus la Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, la Ribla, īn ţara Hamatului; el a dat o hotărīre īmpotriva lui.

 

6.           Īmpăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia īnaintea lui, īmpreună cu toţi mai marii lui Iuda.

7.           Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon.

 

8.           Haldeii au ars cu foc casa īmpăratului şi casele poporului, şi au dărīmat zidurile Ierusalimului.

 

9.           Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon, pe aceia din popor cari rămăseseră īn cetate, pe cei ce se supuseseră lui, şi pe rămăşiţa poporului.

 

10.         Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat īn ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe ceice n'aveau nimic; şi le-a dat atunci vii şi ogoare.

11.         Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor:

12.         „Ia-l , poartă grijă de el, şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!“

13.         Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor-dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile īmpăratului Babilonului,

14.         au trimes să aducă pe Ieremia din curtea temniţei, şi l-au īncredinţat lui Ghedalia, fiul lui Ahicam , fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas īn mijlocul poporului.

 

15.         Cuvīntul Domnului vorbise astfel lui Ieremia, pe cīnd era īnchis īn curtea temniţei:

16.         „Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec, Etiopianul, şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile, pe cari le-am vestit īn rău şi nu īn bine; īn ziua aceea ele se vor īntīmpla īnaintea ochilor tăi.

 

17.         Dar pe tine te voi izbăvi īn ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat īn mīnile oamenilor de cari temi.

18.         Te voi scăpa, şi nu vei cădea supt sabie, ci viaţa īţi va fi prada ta de război, pentrucă ai avut īncredere īn Mine, zice Domnul.“

 

 

Ieremia slobod.

 

40

 

1.           Iată cuvīntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Cīnd a trimes să-l aducă, Ieremia era īncă legat cu lanţuri, īmpreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, cari aveau să fie duşi īn Babilon.

 

2.           Căpetenia străjerilor a trimes să aducă pe Ieremia, şi i-a zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri īmpotriva locului acestuia;

 

3.           Domnul a adus şi a īmplinit ce spusese; şi lucrurile acestea vi s'au īntīmplat pentrucă aţi păcătuit īmpotriva Domnului şi n'aţi ascultat glasul Lui.

 

4.           Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile, pe cari le ai la mīni; dacă vrei să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi īngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara este īnaintea ta, du-te unde vei crede, şi unde-ţi place să te duci!“

 

5.           Īnsă fiindcă el zăbovea să răspundă, „Īntoarce-te,“ a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care l-a pus īmpăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămīi cu el īn mijlocul poporului; sau, du-te ori unde vei vrea să te duci!“ Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri, şi i-a dat drumul.

 

6.           Ieremia s'a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a rămas cu el īn mijlocul poporului, care rămăsese īn ţară.

 

 

Ghedalia.

 

7.           Cīnd au aflat toate căpeteniile oştirilor cari rămăseseră pe cīmp, cu oamenii lor, că īmpăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a īncredinţat bărbaţii, femeile, copii, şi pe aceia din săracii ţării, cari nu fuseseră luaţi robi īn Babilon,

 

8.           s'au dus la Ghedalia la Miţpa; şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor.

 

9.           Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat, lor şi oamenilor lor, zicīnd: „Nu vă temeţi să slujiţi Haldeilor; rămīneţi īn ţară, slujiţi īmpăratului Babilonului, şi o veţi duce bine!

10.         Iată că eu rămīn la Miţpa, ca să fiu la porunca Haldeilor, cari vor veni la noi. Voi strīngeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le īn vasele voastre, şi locuiţi īn cetăţile, īn cari vă aflaţi!“

11.         Toţi Iudeii cari erau īn ţara Moabului, la Amoniţi, īn ţara Edomului, şi īn toate ţările, au auzit că īmpăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă īn Iuda, şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

12.         Şi toţi Iudeii aceştia, s'au īntors din toate locurile, pe unde erau īmprăştiaţi, au venit īn ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară.

13.         Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor cari mai erau pe cīmp, au venit la Ghedalia, la Miţpa,

14.         şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis, īmpăratul Amoniţilor, a īnsărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?“ Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.

 

15.         Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus īn taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n'are să ştie. Pentru ce să te omoare el, şi să se risipească toţi cei din Iuda, cari s'au strīns la tine, şi să piară rămăşiţa lui Iuda?“

16.         Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta: căci ce spui tu despre Ismael, nu este adevărat!“

 

Omorīrea lui Ghedalia.

 

41

 

1.           Īn luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul īmpăratului, a venit cu mai marii īmpăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mīncat īmpreună acolo, la Miţpa.

 

2.           Atunci Ismael, fiul lui Netania, s'a sculat cu cei zece oameni de cari era īnsoţit, şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorīt astfel pe acela, pe care īl pusese īmpăratul Babilonului dregător peste ţară.

 

3.           Ismael a mai omorīt pe toţi Iudeii, cari erau cu Ghedalia la Miţpa, şi pe Haldeii, cari se aflau acolo, oameni de război.

4.           A doua zi, după omorīrea lui Ghedalia, pe cīnd nimeni nu ştia nimic,

5.           au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă şi cu haine sfīşiate, cari īşi făcuseră tăieturi īn piele; aveau daruri de mīncare şi tămīie, ca să le aducă la Casa Domnului.

 

6.           Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit īnainte din Miţpa, şi mergea plīngīnd. Cīnd i-a īntīlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!“

7.           Şi cīnd au ajuns ei īn mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat şi i-a aruncat īn groapă, cu ajutorul oamenilor, cari-l īnsoţeau.

8.           Dar s'au găsit printre ei zece oameni cari au zis lui Ismael: „Nu ne omorī, căci mai avem merinde ascunse īn cīmp: grīu, orz, untdelemn şi miere!“ Atunci el i-a cruţat, şi nu i-a omorīt īmpreună cu fraţii lor.

9.           Groapa īn care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe cari i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse īmpăratul Asa, cīnd se temea de Baeşa, īmpăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.

 

10.         Ismael a luat prinşi de război pe toi ceice mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele īmpăratului şi pe toţi aceia din popor, cari locuiau acolo, şi pe cari-i īncredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război, şi a plecat ca să treacă la Amoniţi.

 

11.         Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au fost īnştiinţaţi de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.

 

12.         Au luat pe toţi oamenii, şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit līngă apele cele mari ale Gabaonului.

 

13.         Cīnd a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, s'a bucurat;

14.         şi tot poporul, pe care-l luase Ismael din Miţpa, s'a īntors şi a venit de s'a unit cu Iohanan, fiul lui Careah.

15.         Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni, şi s'a dus la Amoniţi.

16.         Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştirilor, cari erau cu el, au luat toată rămăşiţa poporului, pe care l-au izbăvit din mīnile lui Ismael, fiul lui Netania, cīnd īl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe cari i-a adus Iohanan īnapoi din Gabaon.

17.         Au pornit, şi s'au oprit la hanul lui Chimham līngă Betleem, ca să plece apoi īn Egipt,

 

18.         departe de Haldei, de cari se temeau, pentrucă Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese īmpăratul Babilonului dregător peste ţară.

 

 

Īmpotriva lui Ieremia.

 

42

 

1.           Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul dela cel mai mic pīnă la cel mai mare, au īnaintat,

 

2.           şi au zis proorocului Ieremia: „Fie bine primită īnaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu īnsuţi cu ochii tăi.

 

3.           Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!“

 

4.           Proorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund ceva, tot ce vă va răspunde Domnul!“

 

5.           Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios īmpotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui!

 

6.           Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimetem, ca să fim fericiţi, ascultīnd de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!“

 

7.           După zece zile, cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia.

8.           Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor, cari erau cu el, şi pe tot poporul, dela cel mai mic pīnă la cel mai mare,

9.           şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m'aţi trimes, să-I aduc īnainte rugăciunile voastre:

10.         «Dacă veţi rămīnea īn ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi īn ea, şi nu vă voi nimici, vă voi sădi şi nu vă voi smulge; căci Īmi pare rău de răul, pe care vi l-am făcut!

 

11.         Nu vă temeţi de īmpăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sīnt cu voi, ca să vă scap şi să vă scot din mīna lui.

 

12.         Īi voi insufla milă de voi, şi se va īndura de voi, şi vă va lăsa să locuiţi īn ţara voastră.»

 

13.         Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice: «Nu vrem să rămīnem īn ţara aceasta,

 

14.         nu, ci vom merge īn ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trīmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pīne, şi acolo vom locui!» -

15.         atunci, ascultaţi Cuvīntul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi īndrepta faţa să mergeţi īn Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo,

 

16.         sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, īn ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo īn Egipt şi veţi muri acolo.

 

17.         Toţi ceice īşi vor īndrepta faţa să meargă īn Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo, vor muri de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul nu va rămīnea, şi nu va scăpa de nenorocirile, pe cari le voi aduce peste ei!“

 

18.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Cum s'a vărsat mīnia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge īn Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară, şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!»

 

19.         Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: «Nu vă duceţi īn Egipt!» «Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi.

 

20.         Căci vă īnşelaţi singuri, dacă m'aţi trimes la Domnul, Dumnezeul vostru, zicīnd: «Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!»

 

21.         Eu v'am spus astăzi; dar voi n'ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m'a īnsărcinat El să vă spun.

22.         De aceea să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete sau de ciumă, īn locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!“

 

 

Ieremia tīrīt īn Egipt.

 

43

 

1.           Cīnd a isprăvit Ieremia de spus īntregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe cari-l īnsărcinase Domnul, Dumnzeul lor, să le spună,

2.           Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia īngīmfaţi, au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a īnsărcinat să ne spui: «Nu vă duceţi īn Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!»

 

3.           Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţīţă īmpotriva noastră, ca să ne dai īn mīnile Haldeilor, să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!“

4.           Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor, şi tot poporul, n'au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămīnă īn ţara lui Iuda.

5.           Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor, au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, cari din īmprăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se īntorseseră să locuiască īn ţara lui Iuda,

 

6.           şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele īmpăratului, şi pe toate sufletele, pe cari le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe proorocul Ieremia, şi pe Baruc, fiul lui Neriia.

 

7.           Au plecat dar īn ţara Egiptului, - căci n'au ascultat de porunca Domnului, - şi au ajuns pīnă la Tahpanes.

 

 

Proorocie asupra cuceririi Egiptului.

 

8.           Cuvīntul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel:

9.           „Ia īn mīnă nişte pietre mari, şi ascunde-le, īn faţa Iudeilor, īn lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes.

10.         Şi spune Iudeilor: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi trimete să aducă pe robul Meu Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, şi voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre, pe cari le-am ascuns, şi īşi va īntinde covorul peste ele.

 

11.         El va veni, şi va lovi ţara Egiptului: va omorī pe cei sortiţi să moară, va duce īn robie pe cei sortiţi robiei, şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie!

 

12.         Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va īnveli cu ţara Egiptului cum se īnveleşte păstorul cu haina lui, şi va ieşi īn pace din ea.

 

13.         Va sfărīma stīlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului.“

 

Mustrarea Iudeilor īn Egipt.

 

44

 

1.           Iată cuvīntul spus lui Ieremia cu privire la toţi Iudeii, cari locuiau īn ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi īn ţara Patros:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sīnt decīt nişte dărīmături, şi nimeni nu mai locuieşte īn ele,

 

3.           din pricina răutăţii, cu care au lucrat, ca să Mă mīnie, ducīndu-se să tămīieze şi să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.

 

4.           V'am trimes īntr'una pe toţi slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: «Nu faceţi aceste urīciuni, pe cari le urăsc.»

 

5.           Dar ei n'au vrut s'asculte, n'au luat aminte, nu s'au īntors dela răutatea lor, şi n'au īncetat să aducă tămīie altor dumnezei.

6.           De aceea s'a vărsat urgia Mea şi a izbucnit mīnia Mea, şi īn cetăţile lui Iuda şi īn uliţele Ierusalimului, cari nu mai sīnt decīt nişte dărīmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.

 

7.           «Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău atīt de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi să nu mai rămīnă nici o rămăşiţă din voi?

 

8.           Pentruce Mă mīniaţi voi prin lucrările mīnilor voastre, aducīnd tămīie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem şi de ocară printre toate neamurile pămīntului?

 

9.           Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile īmpăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre, săvīrşite īn ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

10.         Ei nu s'au smerit nici pīnă īn ziua de azi, n'au frică, nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe cari le-am pus īnaintea voastră şi īnaintea părinţilor voştri.

 

11.         «De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Īmi īntorc Faţa īmpotriva voastră, ca să vă fac rău, şi să nimicesc pe tot Iuda.

 

12.         Voi lua rămăşiţele lui Iuda, cari şi-au īndreptat faţa ca să meargă īn ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme: toţi vor fi nimiciţi, şi vor cădea īn ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, dela cel mai mic pīnă la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem şi de ocară.

 

13.         Voi pedepsi astfel pe ceice locuiesc īn ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.

 

14.         Nu va rămīnea şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, cari au venit să locuiască pentru o vreme īn ţara Egiptului, cu gīnd să se īntoarcă iarăş īn ţara lui Iuda, unde doresc să se īntoarcă iarăş să se aşeze: nu se vor mai īntoarce decīt vreo cīţiva, cari vor scăpa!“

 

15.         Toţi bărbaţii, cari ştiau că nevestele lor aduceau tămīie altor dumnezei, toate femeile cari se aflau acolo īn mare număr, şi tot poporul care locuia īn ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:

16.         „Nu te vom asculta īn nimic din cele ce ne-ai spus īn Numele Domnului.

 

17.         Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămīie īmpărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, īmpăraţii noştri şi căpeteniile noastre, īn cetăţile lui Iuda şi īn uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pīne de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!

 

18.         Dar, de cīnd am īncetat să aducem tămīie īmpărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete...“

19.         „De altfel, cīnd aducem tămīie īmpărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri īi pregătim noi turte ca s'o cinstim făcīndu-i chipul, şi-i aducem jertfe de băutură?“

 

20.         Ieremia a zis atunci īntregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:

21.         „Nu Şi-a adus aminte Domnul, şi nu I-a venit Lui īn minte tămīia, pe care aţi ars-o īn cetăţile lui Iuda şi īn uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, īmpăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară?

22.         Domnul n'a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urīciunilor pe cari le-aţi săvīrşit; şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeţi astăzi.

 

23.         Tocmai pentru că aţi ars tămīie şi aţi păcătuit īmpotriva Domnului, pentru că n'aţi ascultat glasul Domnului, şi n'aţi păzit Legea, poruncile şi īnvăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s'au īntīmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi."“ -

 

24.         Ieremia a mai zis īntregului popor şi tuturor femeilor: „Ascultaţi Cuvīntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari sīnteţi īn ţara Egiptului!

 

25.         Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi īmplinit cu mīnile voastre ce spuneţi: «Vrem să īmplinim juruinţele pe cari le-am făcut, să aducem tămīie īmpărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!»

 

26.         De aceea, acum, dupăce v'aţi īmplinit juruinţele, şi v'aţi īnfăptuit făgăduinţele, ascultaţi Cuvīntul Domnului, voi toţi cei din Iuda, cari locuiţi īn ţara Egiptului! «Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul,- că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda, şi īn toată ţara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul, Dumnezeu!»

 

27.         Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău şi nu bine; şi toţi oamenii lui Iuda, cari sīnt īn ţara Egiptului, cari sīnt īn ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete pīnă vor pieri de tot.

 

28.         Aceia, īn mic număr, cari vor scăpa de sabie, se vor īntoarce din ţara Egiptului īn ţara lui Iuda. Dar toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce au venit să locuiască īn ţara Egiptului, vor vedea dacă se va īmplini Cuvīntul Meu sau al lor.»

 

29.         «Şi iată, zice Domnul, un semn, după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi īn locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele se vor īmplini peste voi, spre nenorocirea voastră.»

 

30.         Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi da pe Faraon Hofra, īmpăratul Egiptului, īn mīnile vrăjmaşilor lui, īn mīnile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, īmpăratul lui Iuda, īn mīnile lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, vrăjmaşul său, care voia să-l omoare.“

 

 

Către Baruc.

 

45

 

1.           Cuvīntul pe care l-a spus proorocul Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, cīnd a scris īntr'o carte cuvintele acestea, după spusele lui Ieremia, īn al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda, sună astfel:

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre tine, Baruc:

3.           «Tu zici: «Vai de mine! căci Domnul a adus īntristare peste durerea mea; īmi sleiesc puterile suspinīnd, şi nu găsesc odihnă!»

4.           Spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că ce am zidit, voi dărīma; ce am sădit, voi smulge, şi anume ţara aceasta.

 

5.           Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie īţi voi da ca pradă de război viaţa ta, īn toate locurile unde vei merge.“

 

 

46

 

1.           Cuvīntul Domnului spus proorocului Ieremia asupra neamurilor:

 

2.           asupra Egiptului, īmpotriva oastei lui Faraon Neco, īmpăratul Egiptului, care era līngă rīul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, īn al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, īmpăratul lui Iuda:

 

3.           „Pregătiţi scutul şi pavăza, şi mergeţi la luptă;

 

4.           īnhămaţi caii, şi īncălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, īmbrăcaţi-vă cu platoşa!...

5.           Ce văd? Li-i frică, dau īnapoi; vitejii lor sīnt bătuţi; fug fără să se mai uite īnapoi... Groaza se răspīndeşte īn toate părţile - zice Domnul.-

 

6.           Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miază-noapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad!

 

7.           Cine este acela care īnaintează ca Nilul, şi ale cărui ape se rostogolesc ca rīurile?

 

8.           Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca rīurile. El zice: «Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.

9.           Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, cară! Să iasă vitejii, cei din Etiopia şi din Put, cari mīnuiesc scutul, şi cei din Lud, cari mīnuiesc şi īntind arcul!

 

10.         Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, īn care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănīncă, se satură, şi se īmbată cu sīngele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă īn ţara dela miază-noapte, pe malurile Eufratului.

 

11.         Suie-te īn Galaad, şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba īntrebuinţezi atītea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!

 

12.         Neamurile aud ruşinea ta, şi este plin pămīntul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.“

13.         Iată cuvīntul spus de Domnul către proorocul Ieremia, despre venirea lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:

 

14.         „Daţi de ştire īn Egipt, daţi de veste la Migdol, şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: «Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănīncă īn jurul tău!

 

15.         Pentruce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul īi răstoarnă!

16.         El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul, şi zic: «Haidem să ne īntoarcem la poporul nostru, īn ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!»

 

17.         Acolo strigă: «Faraon, īmpăratul Egiptului, nu este decīt un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.»

18.         «Pe viaţa Mea!» zice Īmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor: «Ca Taborul printre munţi, cum īnaintează Carmelul īn mare, aşa va veni.

 

19.         Fă-ţi calabalīcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit şi nu va mai avea locuitori.

 

20.         Egiptul este o juncană foarte frumoasă... Nimicitorul vine dela miază noapte peste ea...

 

21.         Simbriaşii lui deasemenea sīnt ca nişte viţei īngrăşaţi īn mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine pept. Căci vin peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!

 

22.         I se aude glasul ca fīşiitul unui şarpe! Căci ei īnaintează cu o oştire, şi vin cu topoare īmpotriva lui, ca nişte tăietori de lemne.“

 

23.         „Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sīnt mai mulţi decīt lăcustele, şi nu-i poţi număra!

 

24.         Fiica Egiptului este acoperită de ruşine, şi este dată īn mīnile poporului dela mează-noapte.

 

25.         Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: «Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi īmpăraţii lui, pe Faraon şi pe cei ce se īncred īn el.

 

26.         Īi voi da īn mīnile celor ce vor să-i omoare, īn mīnile lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, şi īn mīnile slujitorilor lui. După aceea, īnsă, Egiptul va fi locuit ca īn zilele de altă dată, zice Domnul.“

 

27.         „Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, şi nu te spăimīnta, Israele! Căci te voi izbăvi din pămīntul depărtat, şi-ţi voi izbăvi sămīnţa din ţara īn care este roabă. Iacov se va īntoarce iarăş, va locui liniştit şi fără teamă; şi nu-l va mai tulbura nimeni.“

 

28.         „Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sīnt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre cari te-am īmprăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.“

 

 

47

 

1.           Iată cuvīntul Domnului, spus proorocului Ieremia cu privire la Filisteni, īnainte ca Faraon să bată Gaza.

 

2.           „Aşa vorbeşte Domnul: Iată, se ridică nişte ape dela miază noapte, cresc ca un rīu ieşit din matcă; īneacă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi locuitorii ei. Ţipă oamenii, şi se bocesc toţi locuitorii ţării.

 

3.           de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui şi de scīrţăitul roatelor; părinţii nu se mai īntorc spre copiii lor, atīt le sīnt de slăbite mīnile,

 

4.           pentrucă vine ziua cīnd vor fi nimiciţi toţi Filistenii, şi stīrpiţi toţi ceice slujeau ca ajutoare Tirului şi Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămăşiţele ostrovului Caftor.

 

5.           Gaza a ajuns pleşuvă, Ascalonul piere cu rămăşiţa văilor lui!“ „Pīnă cīnd īţi vei face tăieturi de jale īn piele?“ -

 

6.           „Ah! Sabie a Domnului, cīnd te vei odihni odată? Īntoarce-te īn teacă, opreşte-te şi fii liniştită!“ -

 

7.           „Dar cum ar putea să se odihnească? Cīnd Domnul doar īi porunceşte, şi o īndreaptă īmpotriva Ascalonului şi coastei mării.“

 

 

48

 

1.           Asupra Moabului. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine, este luat; cetăţuia este acoperită de ruşine şi zdrobită!

 

2.           S'a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: «Haidem, să-l nimicim din mijlocul neamurilor!» «Şi tu vei fi nimicit Madmenule, sabia va merge după tine!»

 

3.           Se aud strigăte din Horonaim : prăpăd şi nimicire!

 

4.           Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.

5.           Căci īntr'un plīns necurmat suie suişul Luhitului, şi se aud strigăte de durere la pogorīşul Horonaimului, din pricina nimicirii!“

 

6.           „Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa, şi fiţi ca un nevoiaş desţărat īn pustie!

 

7.           Căci, pentrucă te-ai īncrezut īn faptele şi īn vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge īn robie, cu preoţii şi căpeteniile lui.

 

8.           Pustiitorul va intra īn fiecare cetate, şi nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi cīmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.

 

9.           Daţi aripi Moabului, să plece īn sbor! Cetăţile lui sīnt prefăcute īn pustie, nu vor mai avea locuitori.

 

10.         Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie celce īşi opreşte sabia dela măcel!

 

11.         Moabul, era neturburat din tinereţa lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr'un vas īn altul, şi nu era dus īn robie. De aceea i s'a păstrat gustul, şi nu i s'a schimbat mirosul.“

 

12.         „De aceea iată, vin zile, zice Domnul, cīnd īi voi trimete oameni cari-l vor pritoci; īi vor goli vasele şi vor face să-i plesnească burdufurile.

13.         Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, īn care īşi punea īncrederea.

 

14.         Cum puteţi să ziceţi: «Sīntem viteji, ostaşi gata de luptă?“

 

15.         „Moabul este pustiit, cetăţile lui se īnalţă īn fum, floarea tinerimii lui este jungheată, zice Īmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“

 

16.         „Peirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine īn graba mare.

17.         Bociţi-l, toţi ceice-l īnconjuraţi, toţi cari-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: «Cum a fost sfărīmat acest puternic toiag de cīrmuire, acest toiag măreţ!“

 

18.         „Pogoară-te din locaşul slavei, şezi jos pe pămīntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie īmpotriva ta, şi-ţi nimiceşte cetăţuile.

 

19.         Stai pe drum şi pīndeşte, locuitoarea Aroerului! Īntreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: «Ce s'a īntīmplat?»

 

20.         Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi īn Arnon că Moabul este pustiit!

 

21.         A venit pedeapsa şi peste ţara cīmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,

 

22.         peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,

23.         peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,

24.         peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.

 

25.         Tăria (Evreieşte: cornul) Moabului este frīntă, şi braţul lui zdrobit, zice Domnul.“

 

26.         „Īmbătaţi-l, căci s'a semeţit īmpotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul īn vărsătura lui, şi să ajungă de rīs şi el!

 

27.         N'a fost Israel de rīsul tău? A fost prins el oare printre hoţi, de dai din cap, ori de cīte ori vorbeşti de el?

 

28.         Părăsiţi cetăţile, şi locuiţi īn stīnci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, cari īşi fac cuibul pe marginea peşterilor!

 

29.         Am auzit de fudulia mīndrului Moab, de īnfumurarea lui, de trufia lui, de semeţirea lui, şi de inima lui īngīmfată.“

 

30.         „Cunosc, zice Domnul, īnfumurarea lui, lăudăroşeniile lui deşarte, şi faptele lui de nimic.“

 

31.         „De aceea gem pentru Moab, şi mă jălesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.

 

32.         Vie din Sibma, te plīng mai mult de cīt Iaezerul; ramurile tale se īntindeau dincolo de mare, se īntindeau pīnă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s'a aruncat peste strīngerea roadelor tale şi peste culesul viilor tale.

 

33.         Şi astfel, s'a dus bucuria şi veselia din cīmpiile şi din ţara roditoare a Moabului.“ „Am secat vinul din teascuri - zice Domnul- ; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sīnt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.

 

34.         Strigătele Hesbonului răsună pīnă la Eleale, şi glasul lor se aude pīnă la Iahaţ, dela Ţoar pīnă la Horonaim, pīnă la Eglat-Şelişia ; căci şi apele Nimrimului sīnt prefăcute īn pustiu.

 

35.         „Vreau s'o isprăvesc īn Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe īnălţimile de jerfă, şi aduce tămīie dumnezeului său.

 

36.         De aceea īmi jăleşte inima ca un fluer pentru Moab, īmi jăleşte inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentrucă toate avuţiile pe cari le-au strīns, sīnt perdute.

 

37.         Căci toate capetele sīnt rase, toate bărbile sīnt tăiate; pe toate mīnile sīnt tăieturi de jale, şi pe coapse saci.“

 

38.         „Pe toate acoperişurile Moabului şi īn pieţe, sīnt numai bocete, pentrucă am sfărīmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.“

 

39.         „Cīt este de sfărīmat Moabul! Gemeţi! Cīt de ruşinos īntoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rīs şi de pomină pentru toţi cei ce-l īnconjoară.

40.         Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vrăjmaşul sboară ca vulturul, şi īşi īntinde aripile asupra Moabului!

 

41.         Cheriiotul este luat, cetăţuile sīnt cucerite, şi īn ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei īn durerile naşterii.

 

42.         Astfel Moabul va fi nimicit de tot, şi nu va mai fi un popor, căci s'a semeţit īmpotriva Domnului.

 

43.         Groaza, groapa şi laţul sīnt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.“

 

44.         „Cel ce fuge de groază, cade īn groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde īn laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.“

 

45.         „Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.“

 

46.         „Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sīnt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.

 

47.         Dar īn vremile de apoi, voi aduce īnapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul.“

              Aceasta este judecata asupra Moabului.

 

 

49

 

1.           Asupra copiiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N'are Israel fii? Şi n'are moştenitori? Atunci pentruce stăpīneşte Malcom Gadul, şi locuieşte poporul lui īn cetăţile lui?

 

2.           De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, cīnd voi face să răsune strigătul de război īmpotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărīmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.“

 

3.           „Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, īmbrăcaţi-vă cu saci, şi bociţi-vă alergīnd īncoace şi īncolo dealungul zidurilor! Căci Malcom se duce īn robie, cu preoţii şi căpeteniile sale!

 

4.           „Ce te lauzi cu văile?“ „Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te īncredeai īn vistieriile tale, şi ziceai: «Cine va veni īmpotriva mea?“

 

5.           „Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate īmprejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept īnainte, şi nimeni nu va strīnge pe fugari!

6.           Dar după aceea, voi aduce īnapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.“

 

7.           Asupra Edomului.

              Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este īnţelepciune īn Teman? A pierit chibzuinţa dela oamenii pricepuţi? S'a dus īnţelepciunea lor?“

 

8.           „Fugiţi, daţi dosul, plecaţi īn peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cīnd īl voi pedepsi.“

 

9.           „Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?“ „Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n'ar pustii decīt pīnă s'ar sătura!

 

10.         Dar Eu īnsumi voi despoia pe Esau, īi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri, şi el nu va mai fi!

 

11.         Lasă pe orfanii tăi! Eu īi voi ţinea īn viaţă, şi văduvele tale să se īncreadă īn Mine!“

12.         Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi īl vor bea; şi tu să rămīi nepedepsit? Nu, nu vei rămīnea nepedepsit, ci īl vei bea şi tu!

 

13.         Căci pe Mine īnsumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface īn nişte dărīmături vecinice.“

 

14.         Am auzit o veste dela Domnul, şi un sol a fost trimes printre neamuri: „Strīngeţi-vă, şi porniţi īmpotriva ei! Sculaţi-vă pentru război!

 

15.         „Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni.

16.         Īnfumurarea ta, īngīmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti īn crăpăturile stīncilor, şi care stai pe vīrful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atīt de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.“

 

17.         „Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe līngă el se vor mira şi vor fluera pentru toate rănile lui.

 

18.         Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, cari au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo...

 

19.         Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile īngīmfate ale Iordanului īmpotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta īmpotrivă?“

 

20.         „De aceea, ascultaţi hotărīrea pe care a luat-o Domnul īmpotriva Edomului, şi planurile, pe cari le-a făcut īmpotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, īi vor tīrī ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa!

 

21.         De vuietul căderii lor se cutremură pămīntul; strigătul lor se aude pīnă la marea Roşie...

 

22.         Iată, ca vulturul īnaintează vrăjmaşul şi sboară, īşi īntinde aripile peste Boţra, şi īn ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei īn durerile naşterii.“

 

23.         Asupra Damascului.

              Hatmanul şi Arpadul sīnt roşi de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca o mare īnfuriată, care nu se poate potoli.

 

24.         Damascul este topit, se īntoarce să fugă, īl ia groaza, īl apucă neliniştea şi durerile, ca pe o femeie īn durerile naşterii. -

 

25.         „Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!“ -

 

26.         „De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe, şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri īn ziua aceea, zice domnul oştirilor.“

 

27.         „Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele īmpărăteşti din ben-Hadad.“

 

28.         Asupra Chedarului şi īmpărăţiilor Haţorului, pe cari le-a bătut Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului.

              Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă īmpotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!

 

29.         Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pīnzele, tot calabalīcul şi cămilele, şi le vor striga: «Spaimă, de jur īmprejur!»

 

30.         Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutăţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! zice Domnul: căci Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, a luat o hotărīre īmpotriva voastră, a făcut un plan īmpotriva voastră.“

 

31.         „Sculaţi-vă, suiţi-vă īmpotriva unui neam liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n'are nici porţi, nici zăvoare, şi locuieşte singur.

 

32.         Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi īn toate vīnturile pe ei cei ce-şi rad colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, - zice Domnul. -

 

33.         Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui īn el, şi niciun om nu va şedea īn el.“

 

34.         Cuvīntul Domnului, care a fost spus proorocului Ieremia, asupra Elamului, la īnceputul domniei lui Zedechia, īmpăratul lui Iuda, sună astfel:

 

35.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Iată, voi sfărīma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.

 

36.         Voi aduce asupra Elamului cele patru vīnturi dela cele patru margini ale cerului, īi voi risipi īn toate vīnturile acestea, şi nu va fi niciun popor, la care să n'ajungă fugari din Elam.

 

37.         Voi face ca locuitorii Elamului să tremure īnaintea vrăjmaşilor lor, şi īnaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mīnia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, pīnă ce īi voi nimici.»

 

38.         Īmi voi aşeza scaunul de domnie īn Elam, şi-i voi nimici īmpăratul şi căpeteniile, zice Domnul.“

 

39.         „Dar īn zilele de apoi voi aduce īnapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.“

 

 

50

 

1.           „Iată cuvīntul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării Haldeilor, prin proorocul Ieremia:

 

2.           «Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi īnălţaţi un steag! Vestiţi, n'ascundeţi nimic! Spuneţi: «Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sīnt acoperiţi de ruşine, idolii lui sīnt sfărīmaţi!

 

3.           Căci īmpotriva lui se suie un neam dela mează-noapte, care-i va preface ţara īntr'o pustie, şi nu va mai fi locuită: atīt oamenii cīt şi dobitoacele fug şi se duc.“

 

4.           „Īn zilele acelea, īn vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor īntoarce īmpreună; vor merge plīngīnd şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.

 

5.           Vor īntreba de drumul Sionului, īşi vor īntoarce privirile spre el, şi vor zice: «Veniţi să ne alipim de Domnul, printr'un legămīnt vecinic care să nu fie uitat niciodată!“

 

6.           „Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor īi rătăceau, īi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitīndu-şi staulul.

 

7.           Toţi cei ce-i găseau īi mīncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: «Noi nu sīntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit īmpotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, īmpotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.»

 

8.           «Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara Haldeilor, şi mergeţi ca nişte ţapi īn fruntea turmii!

 

9.           Căci iată că voi ridica şi voi aduce īmpotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara dela miazănoapte; se vor īnşirui īn şiruri de bătaie īmpotriva lui, şi vor pune stăpīnire pe el; săgeţile lui sīnt ca ale unui războinic iscusit, care nu se īntoarce cu mīnile goale.

 

10.         Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, şi toţi ceice o vor jăfui se vor sătura de jaf, zice Domnul.“

 

11.         „Căci voi v'aţi bucurat şi v'aţi veselit, cīnd Mi-aţi jăfuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană īn iarbă, nechiezaţi ca nişte armăsari focoşi!“

 

12.         „Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v'a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămīnt uscat şi fără apă!

13.         Din pricina mīniei Domnului nu va mai fi locuită, şi va fi o pustietate. Toţi ceice vor trece pe līngă Babilon, se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.

 

14.         Īnşiruiţi-vă de bătaie īmprejurul Babilonului, voi toţi, arcaşii! Trageţi īmpotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit īmpotriva Domnului.

 

15.         Scoateţi din toate părţile un strigăt de război īmpotriva lui! El īntinde mīnile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el!

 

16.         Nimiciţi cu desăvīrşire din Babilon pe celce samănă, şi pe cel ce mīnuieşte secerea la vremea secerişului! Īnaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se īntoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui.

 

17.         Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; īmpăratul Asiriei a mīncat-o cel dintīi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului.“

 

18.         „De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi pedepsi pe īmpăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe īmpăratul Asiriei.

19.         Voi aduce īnapoi pe Israel īn păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi īşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi īn Galaad.

 

20.         Īn zilele acelea, īn vremea aceea, - zice Domnul - se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa.“

 

21.         „Suie-te īmpotriva ţării de două ori răzvrătită, īmpotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! - zice Domnul - şi īmplineşte īn totul poruncile Mele!

 

22.         Strigăte de război răsună īn ţară, şi prăpădul este mare.

 

23.         Cum s'a rupt şi s'a sfărīmat ciocanul īntregului pămīnt! Babilonul este nimicit īn mijlocul neamurilor!

 

24.         Ţi-am īntins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.“ „Ai fost ajuns, apucat, pentrucă ai luptat īmpotriva Domnului.

 

25.         Domnul Şi-a deschis casa de arme, şi a scos din ea armele mīniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, īn ţara Haldeilor.“

 

26.         „Pătrundeţi din toate părţile īn Babilon, deschideţi-i grīnarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi, şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămīnă din el!

27.         Ucideţi-i toţi taurii şi junghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor!

 

28.         Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celorce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească īn Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său!

 

29.         Chemaţi īmpotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi cari īncordaţi arcul! Tăbărīţi īn jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i īntocmai cum a făcut şi el! Căci s'a semeţit īmpotriva Domnului, īmpotriva Sfīntului lui Israel!“

 

30.         „De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri īn ziua aceea, zice Domnul.“

 

31.         „Iată, am necaz pe tine, īngīmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!

 

32.         Īngīmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate īmprejurimile.“

 

33.         „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sīnt apăsaţi īmpreună; toţi cei ce i-au dus robi īi opresc şi nu vor să le dea drumul.

34.         Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării, şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.»

 

35.         Sabia īmpotriva Haldeilor! - zice Domnul, - īmpotriva locuitorilor Babilonului, īmpotriva căpeteniilor şi īnţelepţilor lui!

 

36.         Sabia īmpotriva proorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia īmpotriva vitejilor lui, ca să rămīnă īncremeniţi!

 

37.         Sabia īmpotriva cailor şi carălor lui, īmpotriva oamenilor de tot felul cari sīnt īn mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia īmpotriva vistieriilor lui, ca să fie jăfuite!

 

38.         Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au īnebunit cu idolii lor.

 

39.         Deaceea fiarele pustiei se vor aşeza acolo īmpreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci vecinic va rămīnea nelocuit.

 

40.         Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe cari le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. -

 

41.         Iată, vine un popor dela miazănoapte, şi un neam mare şi nişte īmpăraţi puternici se ridică dela marginile pămīntului.

 

42.         Poartă arc şi suliţă, sīnt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sīnt călări pe cai, ca un om gata de luptă, īmpotriva ta, fiica Babilonului!

 

43.         Īmpăratul Babilonului aude vestea, mīinile i se slăbesc, şi īl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naşte...

 

44.         Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu, depe malurile īngīmfate ale Iordanului īmpotriva locuinţei tale tari; deodată īi voi izgoni de acolo, şi voi pune peste ei pe acela, pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Īmi va sta īmpotrivă?“

 

45.         Deaceea, ascultaţi hotărīrea pe care a luat-o Domnul īmpotriva Babilonului, şi planurile pe cari le-a făcut El īmpotriva ţării Haldeilor! „Cu adevărat, īi vor tīrī ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa.

 

46.         De strigătul luării Babilonului se cutremură pămīntul, şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.“

 

 

51

 

1.           Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic īmpotriva Babilonului, şi īmpotriva locuitorilor Haldeii, un vīnt nimicitor.

 

2.           Trimet īmpotriva Babilonului nişte vīnturători cari-l vor vīntura, şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, īn ziua nenorocirii.

 

3.           Să se īntindă arcul īmpotriva celui ce īşi īntinde arcul, īmpotriva celui ce se mīndreşte īn platoşa lui!“ „Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvīrşire toată oştirea lui!

 

4.           Să cadă ucişi īn ţara Haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului!

 

5.           Căci Israelul şi Iuda nu sīnt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara Haldeilor este plină de nelegiuiri īmpotriva Sfīntului lui Israel.

6.           Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi īn pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El īi va răsplăti după faptele lui.

 

7.           Babilonul era īn mīna Domnului un potir de aur, care īmbăta tot pămīntul; Neamurile au băut din vinul lui; deaceea au fost neamurile ca īntr'o nebunie.

 

8.           Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!“ -

 

9.           „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s'a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare īn ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pīnă la ceruri, şi se īnalţă pīnă la nori.“

 

10.         „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim īn Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.“

 

11.         „Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţīţat duhul īmpăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.

 

12.         Īnălţaţi un steag īmpotriva zidurilor Babilonului! Īntăriţi-i străjile, puneţi caraule, īntindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărīre, şi aduce la īndeplinire ce a rostit īmpotriva locuitorilor Babilonului.“

 

13.         „Tu, care locuieşti līngă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfīrşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!“

 

14.         Domnul oştirilor a jurat pe Sine īnsuş: „Da, te voi umplea de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război īmpotriva ta.“

 

15.         El a făcut pămīntul cu puterea Lui, a īntemeiat lumea cu īnţelepciunea Lui, a īntins cerurile cu priceperea Lui.

 

16.         De glasul Lui, urlă apele īn ceruri; El ridică norii dela marginile pămīntului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vīntul din cămările lui.

 

17.         Atunci orice om se vede cīt este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămīne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sīnt decīt minciună, şi n'au nicio suflare īn ei!

 

18.         Sīnt o nimica toată şi o lucrare de rīs: cīnd le vine pedeapsa, pier cu desăvīrşire!

 

19.         Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a īntocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor, este Numele Lui.

 

20.         „Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit īmpărăţii prin tine.

 

21.         Prin tine am sfărīmat pe cal şi pe călăreţul lui;

22.         prin tine am sfărīmat carul şi pe cel ce şedea īn el. Prin tine am sfărīmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărīmat pe bătrīn şi pe copil; prin tine am sfărīmat pe tīnăr şi pe fată.

 

23.         Prin tine am sfărīmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărīmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărīmat pe cīrmuitori şi pe căpeteniile lui.

24.         Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul, pe care l-au făcut Sionului, supt ochii voştri, zice Domnul.“

 

25.         „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămīntul! Īmi voi īntinde mīna peste tine, te voi prăvăli dela īnălţimea stīncilor, şi te voi preface īntr-un munte aprins.

 

26.         Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărīmătură vecinică, zice Domnul...

 

27.         «Īnălţaţi un steag pe pămīnt! Sunaţi din trīmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile īmpotriva lui, chemaţi īmpotriva lui īmpărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului!

              Puneţi căpetenii de oaste īmpotriva lui! Faceţi să īnainteze caii ca nişte lăcuste sbīrlite!

 

28.         Pregătiţi īmpotriva lui pe neamuri, pe īmpăraţii Mediei, pe cīrmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara supt stăpīnirea lor!

 

29.         Se clatină pămīntul, se cutremură; căci planul Domnului īmpotriva Babilonului se īmplineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit.

 

30.         Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau īn cetăţui; puterea le este sleită, şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărīmă zăvoarele!

 

31.         Se īntīlnesc alergătorii, se īncrucişează solii, ca să vestească īmpăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părţile,

 

32.         că trecătorile sīnt luate, bălţile cu trestie sīnt uscate de foc, şi oamenii de război īngroziţi.

 

33.         Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cīnd este călcată cu picioarele: īncă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.“

 

34.         „Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, m'a mīncat, m'a nimicit; m'a făcut ca un vas gol; m'a īnghiţit, ca un balaur, şi-a umplut pīntecele cu ce aveam mai scump, şi m'a izgonit.

 

35.         Sīlnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfīşiată să se īntoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sīngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. -

36.         De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Iată, īţi voi apăra pricina, şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, şi-i voi usca izvorul.

 

37.         Babilonul va ajunge un morman de dărīmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.

 

38.         Vor răcni īmpreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.

39.         Cīnd vor fi īncălziţi de vin, le voi da să bea, şi-i voi īmbăta, ca să se veselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.“

 

40.         „Īi voi pogorī ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi.

41.         Cum s'a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pămīntul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!

 

42.         Marea s'a īnălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.

 

43.         Cetăţile lui au ajuns un pustiu; un pămīnt fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece.

 

44.         Voi pedepsi pe Bel īn Babilon, īi voi smulge din gură ce a īnghiţit, şi neamurile nu se vor mai īngrămădi īn el: chiar şi zidul Babilonului va cădea!

 

45.         Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpīnd de mīni aprinsă a Domnului!

 

46.         Să nu vi se turbure inima, şi nu vă spăimīntaţi de zvonurile cari se răspīndesc īn ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; īn ţară va domni sīlnicia, şi un stăpīnitor se va ridica īmpotriva altui stăpīnitor.

 

47.         De aceea, iată, vin zile cīnd voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea īn mijlocul lui.

 

48.         Cerurile şi pămīntul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca dela meazănoapte asupra lui, zice Domnul.“

 

49.         „Chiar şi Babilonul va cădea, o morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara.

50.         Cei cari aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pămntul depărtat, gīndiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie īn inimile voastre!“ -

 

51.         „Ne ruşinam, cīnd auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, cīnd au venit nişte străini īn sfīntul locaş al Casei Domnului.“

 

52.         „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cīnd īi voi pedepsi idolii, şi īn toată ţara lui vor geme răniţii.

 

53.         Chiar dacă Babilonul s'ar īnălţa pīnă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele īnalte, tot voi trimete pe pustiitori īmpotriva lui, zice Domnul“...

 

54.         Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd īn ţara Haldeilor.

 

55.         Căci Domnul pustieşte Babilonul, şi face să-i īnceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.

56.         Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sīnt prinşi, şi li se sfărīmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui!

 

57.         „Şi anume, voi īmbăta pe voivozii şi īnţelepţii lui, pe cīrmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Īmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor.“

 

58.         Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele īnalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!“

 

59.         Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cīnd s'a dus la Babilon cu Zedechia, īmpăratul lui Iuda, īn al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş.

60.         Ieremia a scris īntr'o carte toate nenorocirile, cari aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.

61.         Ieremia a zis lui Seraia: „Cīnd vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,

62.         şi să zici: «Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, şi că n'are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.»

 

63.         Şi cīnd vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră, şi s'o arunci īn Eufrat,

 

64.         şi să zici: «Aşa va fi īnecat Babilonul, şi nu se va mai ridica din nenorocirile, pe cari le voi aduce asupra lui; vor cărea sleiţi de puteri!“

              Pīnă aici sīnt cuvintele lui Ieremia.

 

 

Īmpresurarea şi luarea Ierusalimului.

 

52

 

1.           Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cīnd a ajuns īmpărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

 

2.           El a făcut ce este rău īnaintea Domnului, īntocmai cum făcuse Ioiachim.

3.           Şi lucrul acesta s'a īntīmplat din pricina mīniei Domnului īmpotriva Ierusalimului şi īmpotriva lui Iuda, pe cari voia să-i lepede dela Faţa Lui. Şi Zedechia s'a răsculat īmpotriva īmpăratului Babilonului.

4.           Īn al nouălea an al domniei lui Zedechia, īn ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, cu toată oştirea lui, īmpotriva Ierusalimului; au tăbărīt īnaintea lui, şi au ridicat şanţuri de apărare dejur īmprejurul lui.

 

5.           Cetatea a stat īmpresurată pīnă īn anul al unsprezecelea al īmpăratului Zedechia.

6.           Īn ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete īn cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pīne de loc.

7.           Atunci s'a făcut o spărtură īn cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de līngă grădina īmpăratului, pe cīnd īnconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cīmpiei.

8.           Dar oastea Haldeilor a urmărit pe īmpărat, şi au ajuns pe Zedechia īn cīmpiile Ierihonului, dupăce toată oştirea lui se risipise dela el.

9.           Au pus mīna pe īmpărat, şi l-au dus la īmpăratul Babilonului la Ribla, īn ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărīre īmpotriva lui.

 

10.         Īmpăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia īn faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda.

 

11.         Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi īmpăratul Babilonului l-a dus la Babilon, şi l-a ţinut īn temniţă pīnă īn ziua morţii lui.

12.         Īn ziua a zecea a lunii a cincea, īn al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, īmpăratul Babilonului, - a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era īn slujba īmpăratului Babilonului.

 

13.         El a ars casa Domnului, casa īmpăratului, şi toate casele casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.

14.         Toată ostea Haldeilor, care era cu căpetenia străjerilor, a dărīmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.

15.         Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor cari rămăseseră īn cetate, pe ceice se supuseseră īmpăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii.

 

16.         Totuş Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.

17.         Haldeii au sfărīmat stīlpii de aramă cari erau īn casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era īn Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o īn Babilon.

 

18.         Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu cari se făcea slujba.

 

19.         Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămīietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint.

20.         Cei doi stīlpi, marea, şi cei doisprezece boi de aramă cari slujeau drept temelie, şi cari-i făcuse īmpăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cīntări.

 

21.         Īnălţimea unuia din stīlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi īl cuprindea; era gol şi gros de patru degete;

 

22.         deasupra lui era un coperiş de aramă, şi īnălţimea unui coperiş era de cinci coţi; īmprejurul coperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stīlp, şi avea şi el rodii.

23.         Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau īn număr de o sută.

 

24.         Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.

 

25.         Şi din cetate a luat pe un famen care avea supt poruncca lui pe oamenii de război, şapte oameni din ceice făceau parte din sfetnicii īmpăratului şi cari au fost găsiţi īn cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era īnsărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şasezeci de oameni din poporul ţării, cari se aflau īn cetate.

26.         Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat, şi i-a dus la īmpăratul Babilonului la Ribla.

27.         Īmpăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorīt la Ribla īn ţara Hamatului.

              Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.

28.         Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar īn robie: īn al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de Iudei;

 

29.         īn al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi;

 

30.         īn al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de Iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi.

31.         Īn al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, īmpăratul lui Iuda, īn a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea , Evil-Merodac, īmpăratul Babilonului, īn anul īntīi al domniei lui, a īnălţat capul lui Ioiachin, īmpăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.

 

32.         I-a vorbit cu bunătate, şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al īmpăraţilor cari erau cu el la Babilon.

33.         A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mīncat totdeauna la masa īmpăratului īn tot timpul vieţii sale.

 

34.         Īmpăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, pīnă īn ziua morţii lui, īn tot timpul vieţii sale.