[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

IONA

 

(Isaia 42.19;55.7,11. Ieremia 18.7,8. Ezechiel 18.23.

 Matei 12.40,41.)

 

1

 

1.           Cuvīntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:

 

2.           „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă īmpotriva ei. Căci răutatea ei s'a suit pīnă la Mine!“

 

3.           Şi Iona s'a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S'a pogorīt la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s'a suit īn corabie ca să meargă īmpreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului.

 

4.           Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vīnt năpraznic, şi a stīrnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărīme.

 

5.           Corăbierii s'au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat īn mare uneltele din corabie, ca s'o facă mai uşoară. Iona s'a pogorīt īn fundul corăbiei, s'a culcat şi a adormit dus.

 

6.           Cīrmaciul s'a apropiat de el, şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gīndeasc la noi, şi nu vom pieri!“

 

7.           Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.

 

8.           Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care īţi este ţara, şi din ce popor eşti?“

 

9.           El le-a răspuns: „Sīnt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!“

 

10.         Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: „Pentruce ai făcut lucrul acesta?“ Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentrucă le spusese el.

11.         Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?“ Căci marea era din ce īn ce mai īnfuriată.

12.         El le-a răspuns: „Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă īn mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!“

 

13.         Oamenii aceştia vīsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentrucă marea se īntărīta tot mai mult īmpotriva lor.

 

14.         Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne īmpovăra cu sīnge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!

 

15.         Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat īn mare. Şi furia mării s'a potolit.

 

16.         Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.

 

17.         Domnul a trimes un peşte mare să īnghită pe Iona, şi Iona a stat īn pīntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

 

 

2

 

1.           Iona s'a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pīntecele peştelui,

2.           şi a zis: „Īn strīmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m'a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.

 

3.           Şi totuş mă aruncasei īn adīnc, īn inima mării, şi rīurile de apă mă īnconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.

 

4.           Ziceam: „Sīnt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăş voi vedea Templul Tău cel sfīnt“.

 

5.           Apele m'au acoperit pīnă aproape să-mi ia viaţa, adīncul m'a īnvăluit, papura s'a īmpletit īn jurul capului meu.

 

6.           M'am pogorīt pīnă la temeliile munţilor, zăvoarele pămīntului mă īncuiau pe vecie; dar Tu m'ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

 

7.           Cīnd īmi tīnjea sufletul īn mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns pīnă la Tine, īn Templul Tău ce sfīnt.

 

8.           Ceice se lipesc de idoli deşerţi īndepărtează īndurarea dela ei.

 

9.           Eu īnsă Īţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţămire, voi īmplini juruinţele pe cari le-am făcut. Mīntuirea vine dela Domnul.“

 

10.         Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pămīnt.

 

3

 

1.           Cuvīntul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel:

2.           „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!“

3.           Şi Iona s'a sculat, şi s'a dus la Ninive, după Cuvīntul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cīt o călătorie de trei zile.

4.           Iona a īnceput să pătrundă īn oraş, cale de o zi, strigīnd şi zicīnd: „Īncă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!“

 

5.           Oamenii din Ninive au crezut īn Dumnezeu, au vestit un post, şi s'au īmbrăcat cu saci, dela cei mai mari pīnă la cei mai mici.

 

6.           Lucrul a ajuns la urechea īmpăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s'a acoperit cu un sac, şi a şezut īn cenuşă.

 

7.           Şi a trimes să se dea de ştire īn Ninive, din porunca īmpăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile, să nu guste nimic, să nu pască, şi nici să nu bea apă deloc!

 

8.           Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, strige cu putere către Dumnezeu, şi să se īntoarcă dela calea lor cea rea şi dela faptele de asuprire, de cari le sīnt pline mīnile!

 

9.           Cine ştie dacă nu Se va īntoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mīnia Lui aprinsă, ca să nu pierim!“

 

10.         Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se īntorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S'a căit de răul pe care se hotărīse să li-l facă, şi nu l-a făcut.

 

 

Nemulţămirea lui Iona, şi mustrările Domnului.

 

4

 

1.           Lucrul acesta n'a plăcut deloc lui Iona, şi s'a mīniat.

2.           S'a rugat Domnului, şi a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cīnd eram īncă īn ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l īnlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de īndurare, īndelung răbdător, şi bogat īn bunătate, şi că Te căieşti de rău!

 

3.           Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decīt să trăiesc!“

 

4.           Domnul a răspuns: „Bine faci Tu de te mīnii?“

5.           Şi Iona a ieşit din cetate, şi s'a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar, şi a stătut supt el, pīnă va vedea ce are să se īntīmple cu cetatea.

6.           Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s'a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l facă să-i treacă mīnia. Iona s'a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

7.           Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a īnţepat curcubetele, şi curcubetele s'a uscat.

8.           Cīnd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vīnt uscat dela răsărit, şi soarele a bătut peste capul lui Iona, şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară, şi a zis: „Mai bine să mor decīt să trăiesc!“

 

9.           Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mīnii din pricina curcubetelui?“ El a răspuns: „Da, bine fac că mă mīnii pīnă la moarte!“

10.         Atunci şi Domnul a zis: „Ţie īţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci īntr'o noapte s'a născut şi īntr'o noapte a pierit.

11.         Şi mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, īn care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu ştiu să deosebească dreapta de stīnga lor, afară de o mulţime de vite!“