[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EVANGHELIA

DUPĂ  MATEI

 

Cartea neamului lui Isus Hristos.

 

1

 

1.           Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2.           Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;

3.           Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

4.           Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;

5.           Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;

6.           Iese a născut pe īmpăratul David. Īmpăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie;

7.           Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;

8.           Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a  născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;

9.           Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia;

10.         Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

11.         Iosia a născut pe Iehonia şi fraţii lui, pe vremea strămutării īn Babilon.

12.         După strămutarea īn Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;

13.         Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;

14.         Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;

15.         Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;

16.         Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S'a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

17.         Deci, dela Avraam pīnă la David, sīnt patrusprezece neamuri de toate; dela David pīnă la strămutarea īn Babilon sīnt patrusprezece neamuri; şi dela strămutarea īn Babilon pīnă la Hristos, sīnt patrusprezece neamuri.

 

Naşterea lui Isus Hristos.

 

18.         Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:

              Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi īnainte ca să locuiască ei īmpreună, ea s'a aflat  īnsărcinată dela Duhul Sfīnt.

19.         Iosif, bărbatul ei, era un om  neprihănit, şi nu voia s'o facă de ruşine īnaintea lumii; de aceea şi-a pus de gīnd s'o lase pe ascuns.

20.         Dar pe cīnd se gīndea el la aceste lucruri, i s'a arătat īn vis un īnger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s'a zămislit īn ea, este dela Duhul Sfīnt.

21.         Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mīntui pe poporul Lui de păcatele sale.“

22.         Toate aceste lucruri s'au īntīmplat ca să se īmplinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:

23.         „Iată, fecioara va fi īnsărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil“, care, tīlmăcit, īnseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.

24.         Cīnd s'a trezit Iosif din somn, a făcut cum īi poruncise īngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa.

25.         Dar n'a cunoscut-o, pīnă ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.

 

Magii la Ierusalim. - Irod.

 

2

 

1.           După ce S'a născut Isus īn Betleemul din Iudea, īn zilele īmpăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim,

2.           şi au īntrebat: „Unde este Īmpăratul de curīnd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua īn Răsărit, şi am venit să ne īnchinăm Lui.“

3.           Cīnd a auzit īmpăratul Irod acest lucru, s'a turburat mult; şi tot Ierusalimul s'a turburat īmpreună cu el.

4.           A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul.

5.           „Īn Betleemul din Iudea“, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin proorocul:

6.           «Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neīnsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.“

7.           Atunci Irod a chemat īn ascuns pe  magi, şi a aflat īntocmai dela ei vremea īn care se arătase steaua.

8.           Apoi i-a trimes la Betleem, şi le-a zis: „duceţi-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi cīnd Īl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă īnchin Lui.“

9.           După ce au ascultat pe īmpăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră īn Răsărit, mergea īnaintea lor, pīnă ce a venit şi s'a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

10.         Cīnd au văzut ei steaua, n'au mai putut de bucurie.

11.         Au intrat īn casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s'au aruncat cu faţa la pămīnt, şi I s'au īnchinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămīie şi smirnă.

12.         Īn urmă, au fost īnştiinţaţi de Dumnezeu īn vis să nu mai dea pe la Irod, şi s'au īntors īn ţara lor pe un alt drum.

 

Fuga īn Egipt. Omorīrea pruncilor.

 

13.         După ce au plecat magii, un īnger al Domnului se arată īn vis lui Iosif, şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi īn Egipt, şi rămīi acolo pīnă īţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.“

14.         Iosif s'a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat īn Egipt.

15.         Acolo a rămas pīnă la moartea lui Irod, ca să se īmplineacă ce fusese vestit de Domnul prin proorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.“

16.         Atunci Irod, cīnd a văzut că fusese īnşelat de magi, s'a mīniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani īn jos, cari erau īn Betleem şi īn toate īmprejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase īntocmai dela magi.

17.         Atunci s'a īmplinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice:

18.         „Un ţipăt s'a auzit īn Rama,

plīngere, şi bocet mult:

Rahela īşi jălea copiii,

şi nu voia să fie mīngīiată, pentrucă nu mai erau.“

 

Moartea lui Irod. Īntoarcerea din Egipt.

 

19.         După ce a murit Irod, un īnger al Domnului se arată īn vis lui Iosif, īn Egipt,

20.         şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi du-te īn ţara lui Israel, căci au murit ceice căutau să ia viaţa Pruncului.“

21.         Iosif s'a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, şi a venit īn ţara lui Israel.

22.         Dar cīnd a auzit că īn Iudea īmpărăţeşte Arhelau, īn locul tatălui său Irod, s'a temut să se ducă acolo; şi, fiind īnştiinţat de Dumnezeu īn vis, a plecat īn părţile Galileii.

23.         A venit acolo, şi a locuit īntr'o cetate, numită Nazaret, ca să se īmplinească ce fusese vestit prin prooroci: că El va fi chemat Nazarinean.

 

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul.

 

3

 

1.           Īn vremea aceea a venit Ioan Botezătorul, şi propovăduia īn pustia Iudeii.

2.           El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Īmpărăţia cerurilor este aproape.“

3.           Ioan acesta este acela care fusese vestit prin proorocul Isaia, cīnd zice:

              „Iată glasul celui ce strigă īn pustie:

               «Pregătiţi calea Domnului,

              neteziţi-I cărările.“

4.           Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era īncins cu un brīu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

5.           Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate īmprejurimile Iordanului, au īnceput să iasă la el;

6.           şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el īn rīul Iordan.

7.           Dar cīnd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpīrci, cine v'a īnvăţat să fugiţi de mīnia viitoare?

8.           Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.

9.           Şi să nu credeţi că puteţi zice īn voi īnşivă: «Avem ca tată pe Avraam!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

10.         Iată că securea a şi fost īnfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat īn foc.

11.         Cīt despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Celce vine după mine, este mai puternic decīt mine, şi eu nu sīnt vrednic să-I duc īncălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfīnt şi cu foc.

12.         Acela Īşi are lopata īn mīnă, Īşi va curăţi cu desăvīrşire aria, şi Īşi va strīnge grīul īn grīnar; dar pleava o va arde īntr'un foc care nu se stinge.“

 

Botezul lui Isus Hristos.

 

13.         Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.

14.         Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu“, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“

15.         Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să īmplinim tot ce trebuie īmplinit.“ Atunci Ioan L-a lăsat.

16.         De īndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi īn clipa aceea cerurile s'au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorīndu-Se īn chip de porumbel şi venind peste El.

17.         Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, īn care Īmi găsesc plăcerea.“

 

Ispitirea lui Isus Hristos.

 

4

 

1.           Atunci Isus a fost dus de Duhul īn pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

2.           Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămīnzit.

3.           Ispititorul s'a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pīni.“

4.           Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pīne, ci cu orice cuvīnt care iese din gura lui Dumnezeu.“

5.           Atunci diavolul L-a dus īn sfīnta cetate, L-a pus pe straşina Templului,

6.           şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris:

              «El va porunci īngerilor Săi să vegheze asupra Ta;

              şi ei Te vor lua pe mīni,

              ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“

7.           „De asemenea este scris“, a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“

8.           Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte īnalt, I-a arătat toate īmpărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:

9.           „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămīnt şi Te vei īnchina mie.“

10.         „Pleacă, Satano“, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te īnchini şi numai Lui să-I slujeşti.“

11.         Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte īngeri, şi au īnceput să-I slujească.

 

Isus la Capernaum.

 

12.         Cīnd a auzit Isus că Ioan fusese īnchis, a plecat īn Galilea.

13.         A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit īn Capernaum, līngă mare, īn ţinutul lui Zabulon şi Neftali,

14.         ca să se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:

15.         „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,

              īnspre mare, dincolo de Iordan,

              Galilea Neamurilor,

16.         Norodul acesta, care zăcea īn īntunerec,

              a văzut o mare lumină;

              şi peste cei ce zăceau īn ţinutul şi īn umbra morţii,

              a răsărit lumina.“

17.         De atunci īncolo, Isus a īnceput să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Īmpărăţia cerurilor este aproape.“

 

Isus cheamă patru ucenici.

 

18.         Pe cīnd trecea pe līngă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, cari aruncau o mreajă īn mare; căci erau pescari.

19.         El le-a zis: „Veniţi  după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“

20.         Īndată ei au lăsat mrejile, şi au mers după El.

21.         Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau īntr'o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi īşi cīrpeau mrejile. El i-a chemat.

22.         Şi īndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.

 

Isus īnvaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi.

 

23.         Isus străbătea toată Galilea, īnvăţīnd  pe norod īn sinagogi, propovăduind Evanghelia Īmpărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era īn norod.

24.         I s'a dus vestea īn toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei īndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El īi vindeca.

25.         După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.

 

Cuvīntarea de pe munte. - Fericirile.

 

5

 

1.           Cīnd a văzut Isus noroadele, S'a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s'au apropiat de El.

2.           Apoi a īnceput să vorbească şi să-i īnveţe astfel:

3.           Ferice de cei săraci īn duh, căci a lor este Īmpărăţia cerurilor!

4.           Ferice de ceice plīng, căci ei vor fi mīngīiaţi!

5.           Ferice de cei blīnzi, căci ei vor moşteni pămīntul!

6.           Ferice de cei flămīnzi şi īnsetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

7.           Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

8.           Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

9.           Ferice de cei īmpăciuitori, căci ei vor  fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

10.         Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Īmpărăţia cerurilor!

11.         Ferice va fi de voi cīnd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărī, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate īmpotriva voastră!

12.         Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare īn ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost īnainte de voi.

 

Ucenicii sīnt sarea pămīntului şi lumina lumii.

 

13.         Voi sīnteţi sarea pămīntului. Dar dacă sarea īşi pierde gustul, prin ce  īşi va căpăta  iarăş puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decīt să fie lepădată afară, şi călcată īn picioare de oameni.

14.         Voi sīnteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămīnă ascunsă.

15.         Şi oamenii n'aprind lumina ca s'o pună supt obroc, ci o pun īn sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

16.         Tot aşa să lumineze şi lumina voastră īnaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe  Tatăl vostru, care este īn ceruri.

 

Īmplinirea Legii şi Proorocilor.

 

17.         Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să īmplinesc.

18.         Căci adevărat vă spun, cītă vreme nu va trece cerul şi pămīntul, nu va trece o iotă sau o frīntură de slovă din Lege, īnainte ca să se fi īntīmplat toate lucrurile.

19.         Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va īnvăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic īn Īmpărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va īnvăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat  mare īn Īmpărăţia cerurilor.

20.         Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va īntrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra īn Īmpărăţia cerurilor.

 

Despre ucidere.

 

21.         Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: «Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii.»

22.         Dar Eu vă spun că ori şi cine se mīnie pe fratele său, va cădea supt pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule», va cădea supt pedeapsa focului gheenei.

23.         Aşa că, dacă īţi aduci darul la altar, şi acolo īţi aduci aminte că fratele tău are ceva īmpotriva ta,

24.         lasă-ţi darul acolo īnaintea altarului, şi du-te īntīi de īmpacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.

25.         Caută de te īmpacă de grab cu pīrīşul tău, cītă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pīrīşul să te dea pe mīna judecătorului, judecătorul să te dea pe mīna temnicerului, şi să fii aruncat īn temniţă.

26.         Adevărat īţi spun că nu vei ieşi deacolo pīnă nu vei plăti cel din urmă bănuţ.“

 

Despre preacurvie şi despărţire.

 

27.         Aţi auzit că s'a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.“

28.         Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s'o poftească, a şi preacurvit cu ea īn inima lui.

29.         Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi īn păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot  trupul īn gheenă.

30.         Dacă mīna ta cea dreaptă te face să cazi īn păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul īn gheenă.

31.         S'a zis iarăş: „Oricine īşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.“

32.         Dar Eu vă spun că ori şi cine īşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, īi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.

 

Despre jurămīnt.

 

33.         Aţi mai auzit iarăş că s'a zis celor din vechime: „Să nu juri strīmb;  ci să īmplineşti faţă de Domnul jurămintele tale.“

34.         Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;

35.         nici pe pămīnt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Īmpărat.

36.         Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.

37.         Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu“; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.

 

Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor.

 

38.         Aţi auzit că s'a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.“

39.         Dar Eu vă spun: Să nu vă īmpotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, īntoarce-i şi pe celalt.

40.         Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

41.         Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

42.         Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu īntoarce spatele celui ce vrea să se īmprumute dela tine.

43.         Aţi auzit că s'a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.“

44.         Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvīntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc,

45.         ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este īn ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46.         Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

47.         Şi dacă īmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgīnii  nu fac la fel?

48.         Voi fiţi dar desăvīrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvīrşit.

 

Despre milostenie şi rugăciune.

 

6

 

1.           Luaţi seama să nu vă īndepliniţi neprihănirea voastră īnaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată dela Tatăl vostru care este īn ceruri.

2.           Tu, dar, cīnd faci milostenie, nu suna cu trīmbiţa īnaintea ta, cum fac făţarnicii, īn sinagogi şi īn uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

3.           Ci tu, cīnd faci milostenie, să nu ştie stīnga ta ce face dreapta,

4.           pentruca milostenia ta să fie făcută īn ascuns; şi Tatăl tău, care vede īn ascuns, īţi va răsplăti.

5.           Cīnd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stīnd īn picioare īn sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi  de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

6.           Ci tu, cīnd te rogi, intră īn odăiţa ta, īncuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este īn ascuns; şi Tatăl tău, care vede īn ascuns, īţi va răsplăti.

 

Tatăl nostru. - Iertarea greşelilor.

 

7.           Cīnd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgīnii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

8.           Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai īnainte ca să-I cereţi voi.

9.           Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti īn ceruri!

              Sfinţească-se Numele Tău;

10.         vie īmpărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum īn cer şi pe pămīnt.

11.         Pīnea noastră cea de toate zilele (Sau: pentru mīne.) dă-ne-o nouă astăzi;

12.         şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.);

13.         şi nu ne duce īn ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este īmpărăţia şi puterea şi slava īn veci. Amin!

14.         Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

15.         Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

 

Despre post .

 

16.         Cīnd postiţi, să nu vă luaţi o īnfăţişare posomorītă, ca făţarnicii, cari īşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

17.         Ci tu, cīnd posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa,

18.         ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este īn ascuns;  şi Tatăl tău, care vede īn ascuns, īţi va răsplăti.

 

Adevăratele comori. - Neputinţa de a sluji la doi stăpīni. - Grijile şi īngrijorările.

 

19.         Nu vă strīngeţi comori pe pămīnt, unde le mănīncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

20.         ci strīngeţi-vă comori īn cer, unde nu le mănīncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

21.         Pentrucă unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

22.         Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

23.         dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de īntunerec. Aşa că, dacă lumina care este īn tine este īntunerec, cīt de mare trebuie să fie īntunerecul acesta!

24.         Nimeni nu poate sluji la doi stăpīni. Căci sau va urī pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

25.         Deaceea vă spun: Nu vă īngrijoraţi de viaţa voastră, gīndindu-vă ce veţi mīnca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gīndindu-vă cu ce vă veţi īmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decīt hrana, şi trupul mai mult  decīt īmbrăcămintea?

26.         Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strīng nimic īn grīnare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sīnteţi voi cu mult mai de preţ decīt ele?

27.         Şi apoi, cine dintre voi, chiar īngrijorīndu-se, poate să adauge măcar un cot la īnălţimea lui?

28.         Şi de ce vă īngrijoraţi de īmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe cīmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

29.         totuş vă spun că nici chiar Solomon, īn toată slava lui, nu s'a īmbrăcat ca unul din ei.

30.         Aşa că, dacă astfel īmbracă Dumnezeu iarba de pe cīmp, care astăzi este, dar mīne va fi aruncată īn cuptor, nu vă va īmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

31.         Nu vă īngrijoraţi dar, zicīnd: „Ce vom mīnca?“ Sau: „Ce vom bea?“ Sau:„Cu ce ne vom īmbrăca?“

32.         Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

33.         Căutaţi mai īntīi Īmpărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

34.         Nu vă īngrijoraţi dar de ziua de mīne; căci ziua de mīne se va īngrijora de ea īnsăş. Ajunge zilei necazul ei.

 

Despre judecăţile aspre. - Bīrna şi paiul. - Lucrurile  sfinte.

 

7

 

1.           Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2.           Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.

3.           De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bīrna din ochiul tău ?

4.           Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău“, şi, cīnd colo, tu ai o bīrnă īntr'al tău? ...

5.           Făţarnicule, scoate īntīi bīrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6.           Să nu daţi cīnilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre īnaintea porcilor, ca nu cumva să le calce īn picioare, şi să se īntoarcă să vă rupă.

 

Stăruinţa īn rugăciune.

 

7.           Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

8.           Căci ori şi cine cere, capătă; cine  caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

9.           Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pīne, să-i dea o piatră?

10.         Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?

11.         Deci, dacă voi, cari sīnteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cīt mai mult Tatăl vostru, care este īn ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

12.         Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci īn aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.

 

Poarta cea strīmtă.

 

13.         Intraţi pe poarta cea strīmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sīnt ceice intră  pe ea.

14.         Dar strīmtă este poarta, īngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sīnt ceice o află.

 

Proorocii mincinoşi.

 

15.         Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi īmbrăcaţi īn haine de oi, dar pe dinlăuntru sīnt nişte lupi răpitori.

16.         Īi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?

17.         Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

18.         Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

19.         Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat īn foc.

20.         Aşa că după roadele lor īi veţi cunoaşte.

 

Casa zidită pe stīncă.

 

21.         Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra īn Īmpărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este īn ceruri.

22.         Mulţi Īmi vor zice īn ziua aceea: „Doamne, Doamne! N'am proorocit noi īn Numele Tău? N'am scos noi draci īn Numele Tău? Şi n'am făcut noi multe minuni īn Numele Tău?“

23.         Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v'am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.“

24.         De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, īl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stīncă.

25.         A dat ploaia, au venit  şivoaele, au suflat vīnturile şi au bătut īn casa aceea, dar ea nu s'a prăbuşit, pentrucă avea temelia zidită pe stīncă.

26.         Īnsă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om  nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.

27.         A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vīnturile, şi au izbit īn casa aceea: ea s'a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.“

28.         După ce a sfīrşit Isus cuvīntările acestea, noroadele au rămas uimite de īnvăţătura Lui;

29.         căci El īi īnvăţa ca unul care avea putere, nu cum īi īnvăţau cărturarii lor.

 

Vindecarea unui lepros .

 

8

 

1.           Cīnd S'a coborīt Isus de pe munte, multe noroade au mers după El.

2.           Şi un lepros s'a apropiat de El, I s'a īnchinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“

3.           Isus a īntins mīna, S'a atins de el, şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!“ Īndată a fost curăţită lepra lui.

4.           Apoi Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni; ci du-te de te arată preotului, şi adu darul, pe care l-a rīnduit Moise, ca mărturie pentru ei.“

 

Vindecarea robului unui sutaş.

 

5.           Pe cīnd intra Isus īn Capernaum, s'a apropiat de El un sutaş, care-L ruga

6.           şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace īn casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.“

7.           Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.“

8.           „Doamne“, a răspuns sutaşul, „nu sīnt  vrednic să intri supt acoperemīntul meu; ci zi numai un cuvīnt, şi robul meu va fi tămăduit.

9.           Căci şi eu sīnt om  supt stăpīnire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.

10.         Cīnd a auzit Isus aceste vorbe, S'a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici īn Israel n'am găsit o credinţă aşa de mare.

11.         Dar vă spun că vor veni mulţi dela răsărit şi dela apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov īn Īmpărăţia cerurilor.

12.         Iar fiii Īmpărăţiei vor fi aruncaţi īn īntunerecul de afară, unde va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor.“

13.         Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.“ Şi robul lui s'a tămăduit chiar īn ceasul acela.

 

Vindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi.

 

14.         Isus S'a dus apoi īn casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcīnd īn pat, prinsă de friguri.

15.         S'a atins de mīna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s'a sculat, şi a īnceput să-I slujească.

16.         Seara, au adus la Isus pe mulţi īndrăciţi. El, prin cuvīntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,

17.         ca să  se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.“

 

Cum  să urmăm pe Isus.

 

18.         Isus a văzut multe noroade īmprejurul Său, şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.

19.         Atunci s'a apropiat de El un cărturar, şi I-a zis: „Īnvăţătorule, vreau să Te urmez ori unde vei merge.“

20.         Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.“

21.         Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai īntīi să īngrop pe tatăl meu.“

22.         „Vino după Mine“, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi īngroape morţii.“

 

Potolirea furtunii.

 

23.         Isus S'a suit īntr'o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.

24.         Şi deodată s'a stīrnit pe mare o furtună atīt de straşnică, īncīt corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.

25.         Ucenicii s'au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigīnd: „Doamne, scapă-ne, că pierim!“

26.         El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?“ Apoi S'a sculat, a certat vīnturile şi marea, şi s'a făcut o linişte mare.

27.         Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă pīnă şi vīnturile şi marea?“

 

Doi īndrăciţi sīnt tămăduiţi.

 

28.         Cīnd a ajuns Isus de partea cealaltă, īn ţinutul Gadarenilor, L-au īntīmpinat doi īndrăciţi, cari ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

29.         Şi iată că au īnceput să strige: „Ce legătură este īntre noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti īnainte de vreme?“

30.         Departe de ei era o turmă mare de porci, cari păşteau.

31.         Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem īn turma aceea de porci.“

32.         „Duceţi-vă“, le-a zis El. Ei au ieşit, şi au intrat īn porci. Şi deodată toată turma s'a repezit de pe rīpă īn mare, şi a pierit īn ape.

33.         Porcarii au fugit, şi s'au dus īn cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele īntīmplate cu īndrăciţii.

34.         Şi iată că toată cetatea a ieşit īn īntīmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

 

Vindecarea unui slăbănog.

 

9

 

1.           Isus S'a suit īntr'o corabie, a trecut marea, şi a venit īn cetatea Sa.

2.           Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea īntr'un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: „Īndrăzneşte, fiule! Păcatele īţi sīnt iertate!“

3.           Şi iată că, unii din cărturari au zis īn ei īnşişi: „Omul acesta huleşte!“

4.           Isus, care le cunoştea gīndurile, a zis: „Pentruce aveţi gīnduri rele īn inimile voastre?“

5.           Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate īţi sīnt păcatele“, sau a zice: „Scoală-te şi umblă?“

6.           Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămīnt să ierte păcatele, -  „Scoală-te“, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“

7.           Slăbănogul s'a sculat, şi s'a dus acasă.

8.           Cīnd au văzut noroadele lucrul acesta, s'au spăimīntat, şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

 

Chemarea lui Matei.

 

9.           De acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezīnd  la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine“. Omul acela s'a sculat, şi a mers după El.

10.         Pe cīnd şedea Isus la masă, īn casă, iată că au venit o mulţime de vameşi  şi păcătoşi, şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.

11.         Fariseii au văzut lucrul acesta, şi au zis ucenicilor Lui: „Pentruce mănīncă Īnvăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“

12.         Isus i-a auzit, şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.

13.         Duceţi-vă de īnvăţaţi ce īnseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n'am venit să chem  la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

 

Īntrebarea ucenicilor lui Ioan despre post.

 

14.         Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?“

15.         Isus le-a răspuns: „Se pot jăli nuntaşii cītă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cīnd mirele va fi luat dela ei, şi atunci vor posti.

16.         Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche; pentrucă şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.

17.         Nici nu pun oamenii vin nou īn burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou īl pun īn burdufuri noi, şi se păstrează amīndouă.“

 

Īnvierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei.

 

18.         Pe cīnd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s'a īnchinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mīnile peste ea, şi va īnvia.“

19.         Isus S'a sculat, şi a plecat după el īmpreună cu ucenicii Lui.

20.         Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sīnge, a venit pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei Lui.

21.         Căci īşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“

22.         Isus S'a īntors, a văzut-o, şi i-a zis: „Īndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.“ Şi s'a tămăduit femeia chiar īn ceasul acela.

23.         Cīnd a ajuns Isus īn casa fruntaşului sinagogii, şi  cīnd a văzut pe ceice cīntau din fluier, şi gloata bocind,

24.         le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n'a murit, ci doarme!“ Ei īşi băteau joc de El.

25.         Dar, dupăce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat īnlăuntru, a luat pe fetiţă de mīnă, şi fetiţa s-a sculat.

26.         Şi s'a dus vestea despre această minune īn tot ţinutul acela.

 

Vindecarea a doi orbi.

 

27.         Cīnd a plecat de acolo, s'au luat după Isus doi orbi, cari strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!“

28.         După ce a intrat īn casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?“ „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.

29.         Atunci S'a atins de ochii lor, şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!“

30.         Şi li s'au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi, să nu ştie nimeni.“

31.         Dar ei, cum au ieşit afară, au răspīndit vestea despre El īn tot ţinutul acela.

 

Vindecarea unui mut īndrăcit.

 

32.         Pe cīnd plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut īndrăcit.

33.         După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s'a văzut aşa ceva īn Israel!“

34.         Dar Fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!“

 

Lui Isus īi este milă de gloate.

 

35.         Isus străbătea toate cetăţile şi satele, īnvăţīnd pe norod īn sinagogi, propovăduind Evanghelia Īmpărăţiei, şi vindecīnd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era īn norod.

36.         Cīnd a văzut gloatele, I s'a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi cari n'au păstor.

37.         Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sīnt lucrătorii!

38.         Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.“

 

Trimeterea celor doisprezece apostoli.

 

10

 

1.           Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a  dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

2.           Iată numele celor doisprezece apostoli:

              Cel dintīi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;

3.           Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;

4.           Simon Cananitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vīndut pe Isus.

5.           Aceştia sīnt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat  īnvăţăturile următoare:

              Să nu mergeţi pe calea păgīnilor şi să nu intraţi īn vreo cetate a Samaritenilor;

6.           ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

7.           Şi pe drum, propovăduiţi, şi ziceţi: „Īmpărăţia cerurilor este aproape!“

8.           Vindecaţi pe bolnavi, īnviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

9.           Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă īn brīele voastre,

10.         nici traistă pentru drum, nici două haine, nici īncălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

11.         Īn orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămīneţi la el pīnă veţi pleca.

12.         La intrarea voastră īn casă, uraţi-i de bine;

13.         şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se īntoarcă la voi.

14.         Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“

15.         Adevărat vă spun că, īn ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decīt pentru cetatea aceea.

 

Primirea apostolilor de lume.

 

16.         Iată, Eu vă trimet ca pe nişte oi īn mijlocul lupilor. Fiţi dar īnţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.

17.         Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da īn judecata soboarelor, şi vă vor bate īn sinagogile lor.

18.         Din pricina Mea, veţi fi duşi īnaintea dregătorilor şi īnaintea īmpăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie īnaintea lor şi īnaintea Neamurilor.

19.         Dar, cīnd vă vor da īn mīna lor, să nu vă īngrijoraţi, gīndindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar īn ceasul acela;

20.         fiindcă nu voi  veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi īn voi.

21.         Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula īmpotriva părinţilor lor, şi-i vor omorī.

22.         Veţi fi urīţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda pīnă la sfīrşit, va fi mīntuit.

23.         Cīnd vă vor prigoni īntr'o cetate, să fugiţi īntr'alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel pīnă va veni Fiul omului.

24.         Ucenicul nu este mai pe sus de īnvăţătorul său, nici robul mai pe sus de domnul său.

25.         Ajunge ucenicului să fie ca  īnvăţătorul  lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpīnul casei L-au numit Beelzebul, cu cīt mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?

26.         Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.

27.         Ce vă spun Eu la īntunerec, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.

28.         Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul  şi trupul īn gheenă.

29.         Nu se vīnd oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pămīnt fără voia Tatălui vostru.

30.         Cīt despre voi, pīnă şi perii din cap, toţi vă sīnt număraţi.

31.         Deci să nu vă temeţi; voi sīnteţi mai de preţ decīt multe vrăbii.

32.         Deaceea, pe orişicine Mă va mărturisi īnaintea oamenilor, īl voi mărturisi şi Eu īnaintea Tatălui Meu care este īn ceruri;

33.         dar de oricine se va lepăda de Mine īnaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu īnaintea Tatălui Meu care este īn ceruri.

34.         Să nu credeţi că am venit s'aduc pacea pe pămīnt; n'am venit să aduc pacea, ci sabia.

35.         Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa.

36.         Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

37.         Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decīt pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică  mai mult decīt pe Mine, nu este vrednic de Mine.

38.         Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.

39.         Cine īşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine īşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va cīştiga.

 

Primirea ucenicilor.

 

40.         Cine vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine.

41.         Cine primeşte un prooroc, īn numele unui prooroc, va primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, īn numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.

42.         Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, īn numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“

 

11

 

1.           Dupăce a isprăvit de dat īnvăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să īnveţe pe oameni, şi să propovăduiască īn cetăţile lor.

 

Trimeşii lui Ioan Botezătorul.

 

2.           Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,

3.           şi a trimes să-L īntrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“

4.           Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

5.           Orbii īşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sīnt curăţiţi, surzii aud, morţii īnviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

6.           Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.“

 

Mărturia lui Isus despre Ioan.

 

7.           Pe cīnd se  duceau ei, Isus a īnceput să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi īn pustie? O trestie clătinată de vīnt?

8.           Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om īmbrăcat īn haine moi? Iată că ceice poartă haine moi sīnt īn casele īmpăraţilor.

9.           Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decīt un prooroc;

10.         căci el este acela despre care s'a scris:

              «Iată, trimet īnaintea feţei Tale pe solul Meu, care Īţi va pregăti calea īnaintea Ta.»

11.         Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s'a sculat nici unul mai mare decīt Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic īn Īmpărăţia cerurilor este mai mare decīt el.

12.         Din zilele lui Ioan Botezătorul pīnă acum, Īmpărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi ceice dau năvală, pun mīna pe ea.

13.         Căci pīnă la Ioan au proorocit toţi proorocii şi Legea.

14.         Şi, dacă vreţi să īnţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.

15.         Cine are urechi de auzit, să audă.

16.         Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, cari şed īn pieţe, şi strigă la tovarăşii lor:

17.         «V'am cīntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cīntat de jale, şi nu v'aţi tīnguit.»

18.         Căci a venit Ioan, nici mīncīnd, nici bīnd, şi ei zic: «Are drac!»

19.         A venit Fiul omului mīncīnd şi bīnd, şi ei zic: « Iată un om mīncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!» Totuş, Īnţelepciunea a fost īndreptăţită din lucrările ei.“

 

Mustrarea cetăţilor nepocăite.

 

20.         Atunci Isus a īnceput să mustre cetăţile īn cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră.

21.         „Vai de tine, Horazine!“ a zis El. „Vai de tine, Betsaido!“ Căci, dacă ar fi fost făcute īn Tir şi Sidon minunile cari au fost făcute īn voi, de mult s'ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.

22.         De aceea vă spun că, īn ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decīt pentru voi.

23.         Şi tu, Capernaume, vei fi īnălţat oare pīnă la cer? Vei fi pogorīt pīnă la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute īn Sodoma minunile, cari au fost făcute īn tine, ea ar fi rămas īn picioare pīnă īn ziua de astăzi.

24.         De aceea, vă spun, că īn ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decīt pentru tine.“

 

Lucrurile descoperite pruncilor.

Jugul lui Hristos.

 

25.         Īn vremea aceea, Isus a luat cuvīntul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămīntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei īnţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.

26.         Da, Tată, Te laud, pentrucă aşa ai găsit Tu cu cale!“

27.         Toate lucrurile Mi-au fost date īn mīni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

28.         Veniţi la Mine, toţi cei  trudiţi şi īmpovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

29.         Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi īnvăţaţi dela Mine, căci Eu sīnt blīnd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30.         Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“

 

Spicele şi ziua Sabatului.

 

12

 

1.           Īn vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grīu, īntr'o zi de Sabat. Ucenicii Lui, cari erau flămīnzi, au īnceput să smulgă spice de grīu şi să le mănīnce.

2.           Fariseii, cīnd au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este īngăduit să facă īn ziua Sabatului.“

3.           Dar Isus le-a răspuns: „Oare n'aţi citit ce a făcut David, cīnd a flămīnzit, el şi ceice erau īmpreună cu el?

4.           Cum a intrat īn Casa lui Dumnezeu, şi a mīncat pīnile pentru punerea īnaintea Domnului, pe cari nu-i era īngăduit să le mănīnce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

5.           Sau n'aţi citit īn Lege că, īn zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul īn Templu, şi totuş sīnt nevinovaţi?

6.           Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decīt Templul.

7.           Dacă aţi fi ştiut ce īnsemnează: «Milă voiesc, iar nu jertfe,» n'aţi fi osīndit pe nişte nevinovaţi.

8.           Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.“

 

Omul cu mīna uscată.

 

9.           Isus a plecat de acolo, şi a intrat īn sinagogă.

10.         Şi iată că īn sinagogă era un om care avea o mīnă uscată. Ei, ca să poată īnvinui pe Isus, L-au īntrebat: „Este īngăduit a vindeca īn zilele de Sabat?“

11.         El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade īntr'o groapă, īn ziua Sabatului, să n'o apuce şi s'o scoată afară?

12.         Cu cīt mai de preţ este deci un om decīt o oaie? De aceea este īngăduit a face bine īn zilele de Sabat.“

13.         Atunci a zis omului aceluia: „Īntinde-ţi mīna!“ El a īntins-o, şi mīna s'a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

14.         Fariseii au ieşit afară, şi s'au sfătuit cum să omoare pe Isus.

 

Isus Robul Domnului.

 

15.         Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii,

16.         şi le-a poruncit cu totdinadinsul să nu-L facă cunoscut;

17.         ca să se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice:

18.         „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, īn care sufletul Meu īşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.

19.         El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.

20.         Nu va frīnge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, pīnă  va face să biruie judecata.

21.         Şi Neamurile vor nădăjdui īn Numele Lui.“

 

Īndrăcitul mut şi orb. - Păcatul īmpotriva Duhului Sfīnt.

 

22.         Atunci I-au adus un īndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

23.         Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?“

24.         Cīnd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decīt cu Beelzebul, domnul dracilor!“

25.         Isus, care le cunoştea gīndurile, le-a zis: „Orice īmpărăţie desbinată īmpotriva ei īnsăş, este pustiită; şi orice cetate sau casă, desbinată īmpotriva ei īnsăş, nu poate dăinui.

26.         Dacă Satana scoate afară pe Satana, este desbinat; deci, cum poate dăinui īmpărăţia lui?

27.         Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.

28.         Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Īmpărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.

29.         Sau, cum poate cineva să intre īn casa celui tare, şi să-i jăfuiască gospodăria, dacă n'a legat mai īntīi pe cel tare? Numai atunci īi va jăfui casa.

30.         Cine nu este cu Mine, este īmpotriva Mea, şi cine nu strīnge cu Mine, risipeşte.

31.         De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate  oamenilor; dar hula īmpotriva Duhului Sfīnt nu le va fi iertată.

32.         Oricine va vorbi īmpotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi īmpotriva Duhului Sfīnt, nu va fi iertat nici īn veacul acesta, nici īn cel viitor.

33.         Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.

34.         Pui de năpīrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cīnd voi sīnteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

35.         Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

36.         Vă spun că, īn ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvīnt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

37.         Căci din cuvintele tale vei  fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osīndit.“

 

Minunea cu proorocul Iona.

 

38.         Atunci unii din cărturari şi din Farisei au luat cuvīntul, şi I-au zis: „Īnvăţătorule, am vrea să vedem un semn dela Tine!“

39.         Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decīt semnul proorocului Iona.

40.         Căci, după cum Iona a stat  trei zile şi trei nopţi īn pīntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi īn inima pămīntului.

41.         Bărbaţii din  Ninive se  vor  scula alături de neamul acesta, īn ziua judecăţii, şi-l vor osīndi, pentru că ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decīt Iona.

42.         Īmpărăteasa dela Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, īn ziua judecăţii, şi-l va osīndi, pentru că ea a venit dela marginile pămīntului, ca să audă īnţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decīt Solomon.

43.         Duhul necurat, cīnd a ieşit dintr'un om, umblă prin locuri fără apă, căutīnd odihnă, şi n'o găseşte.

44.         Atunci zice: „Mă voi īntoarce īn casa mea, de unde am ieşit. Şi, cīnd vine īn ea, o găseşte goală, măturată şi īmpodobită.

45.         Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decīt el: intră īn casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decīt cea dintīi. Tocmai aşa se va īntīmpla şi cu acest neam viclean.“

 

Mama şi fraţii lui Isus.

 

46.         Pe cīnd vorbea īncă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.

47.         Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine.“

48.         Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi cari sīnt fraţii Mei?“

49.         Apoi Şi-a īntins mīna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

50.         Căci oricine face voia Tatălui Meu care este īn ceruri, acela Īmi este frate, soră şi mamă.“

 

Pilda sămănătorului.

 

13

 

1.           Īn aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea līngă mare.

2.           O mulţime de noroade s'au strīns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă īntr'o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.

3.           El le-a vorbit despre multe lucruri īn pilde, şi le-a zis: „Iată, sămănătorul a ieşit să samene.

4.           Pe cīnd sămăna el, o parte din sămīnţă a căzut līngă drum, şi au venit păsările şi au mīncat-o.

5.           O altă parte a căzut pe locuri stīncoase, unde n'avea pămīnt mult: a răsărit īndată, pentrucă n'a găsit un pămīnt adīnc.

6.           Dar, cīnd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcini, s'a uscat.

7.           O altă parte a căzut īntre spini: spinii au crescut, şi au īnecat-o.

8.           O altă parte a căzut īn pămīnt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.

9.           Cine are urechi de auzit, să audă.“

10.         Ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: „De  ce le vorbeşti īn pilde?“

11.         Isus le-a răspuns: „Pentrucă vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Īmpărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

12.         Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are.

13.         De aceea le vorbesc īn pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu īnţeleg.

14.         Şi cu privire la ei se īmplineşte proorocia lui Isaia, care  zice:

              «Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi īnţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.

15.         Căci inima acestui popor s'a īmpietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au īnchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să īnţeleagă cu inima, să se īntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.»

16.         Dar ferice de ochii voştri că  văd; şi de urechile voastre că aud!

17.         Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

18.         Ascultaţi dar ce īnsemnează pilda sămăntorului.

19.         Cīnd un om aude Cuvīntul privitor la Īmpărăţie, şi nu-l īnţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat īn inima lui. Acesta este sămīnţa căzută līngă drum.

20.         Sămīnţa căzută īn locuri stīncoase, este cel ce aude Cuvīntul, şi-l  primeşte īndată cu bucurie;

21.         dar n'are rădăcină īn el, ci ţine pīnă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvīntului, se leapădă īndată de el.

22.         Sămīnţa căzută īntre spini, este cel ce aude Cuvīntul; dar īngrijorările veacului acestuia şi īnşelăciunea bogăţiilor īneacă acest Cuvīnt, şi ajunge neroditor.

23.         Iar sămīnţa căzută īn pămīnt bun, este cel ce aude Cuvīntul şi-l īnţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“

 

Pilda neghinei.

 

24.         Isus le-a pus īnainte o altă pildă, şi le-a zis: „Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămīnţă bună īn ţarina lui.

25.         Dar, pe cīnd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină īntre grīu, şi a plecat.

26.         Cīnd au răsărit firele de grīu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

27.         Robii stăpīnului casei au venit, şi i-au zis: «Doamne, n'ai sămănat sămīnţă bună īn ţarina ta? De unde are dar neghină?»

28.         El le-a răspuns: «Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.» Şi robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s'o smulgem?»

29.         «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva, smulgīnd neghina, să smulgeţi şi grīul īmpreună cu ea.

30.         Lăsaţi-le să crească amīndouă īmpreună pīnă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi īntīi neghina, şi legaţi-o īn snopi, ca s'o ardem, iar grīul strīngeţi-l īn grīnarul meu.»

 

Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului.

 

31.         Isus le-a pus īnainte o altă pildă, şi le-a zis: „Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat īn ţarina sa.

32.         Grăuntele acesta, īn adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decīt zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi īşi fac cuiburi īn ramurile lui.“

33.         Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus īn trei măsuri de făină de grīu, pīnă s'a dospit toată plămădeala.“

34.         Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri īn pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,

35.         ca să  se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi īn pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.“

 

Tīlcuirea pildei neghinei.

 

36.         Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat īn casă. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, şi I-au zis: „Tīlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.“

37.         El le-a răspuns: „Cel ce samănă sămīnţa bună, este Fiul omului.

38.         Ţarina, este lumea; sămīnţa bună sīnt fiii Īmpărăţiei; neghina, sīnt fiii Celui rău.

39.         Vrăjmaşul, care a sămănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfīrşitul veacului; secerătorii, sīnt īngerii.

40.         Deci, cum se smulge neghina şi se arde īn foc, aşa va fi şi la sfīrşitul veacului.

41.         Fiul omului va trimete pe īngerii Săi, şi ei vor smulge din Īmpărăţia Lui toate lucrurile, cari sīnt pricină de păcătuire şi pe ceice săvīrşesc fărădelegea,

42.         şi-i vor arunca īn cuptorul aprins; acolo va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor

43.         Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele īn Īmpărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

 

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului.

 

44.         Īmpărăţia cerurilor se mai  aseamănă cu o comoară ascunsă īntr-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.

45.         Īmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

46.         Şi, cīnd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

 

Pilda năvodului.

 

47.         Īmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat īn mare, care prinde tot felul de peşti.

48.         Dupăce s'a umplut, pescarii īl scot la mal, şed jos, aleg īn vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.

49.         Tot aşa va fi şi la sfīrşitul veacului. Īngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,

50.         şi-i vor arunca īn cuptorul aprins; acolo va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor.“

51.         „Aţi īnţeles voi toate aceste lucruri?“ i-a īntrebat Isus. - „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.

52.         Şi El le-a zis: „De aceea orice cărturar, care a īnvăţat ce trebuie despre Īmpărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care  scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.“

 

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

 

53.         După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

54.         A venit īn patria Sa, şi a īnceput să īnveţe pe oameni īn sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau,  se mirau şi ziceau: „De unde are El īnţelepciunea şi minunile acestea?

55.         Oare nu este El fiul tīmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sīnt ei fraţii Lui?

56.         Şi surorile Lui nu sīnt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?“

57.         Şi găseau astfel īn El o pricină de poticnire.

              Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decīt īn patria şi īn casa Lui.“

58.         Şi n'a făcut multe minuni īn locul acela, din pricina necredinţei lor.

 

Moartea lui Ioan Botezătorul

 

14

 

1.           Īn vremea aceea, cīrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;

2.           şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A īnviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.“

3.           Căci Irod prinsese pe Ioan, īl legase şi-l pusese īn temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;

4.           pentrucă Ioan īi zicea: „Nu-ţi este īngăduit s'o ai de nevastă.“

5.           Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.

6.           Dar, cīnd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat īnaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.

7.           Deaceea i-a făgăduit cu jurămīnt că īi va da orice va cere.

8.           Īndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, īntr-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“

9.           Īmpăratul s'a īntristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă īmpreună cu el, a poruncit să i-l dea.

10.         Şi a trimes să taie capul lui Ioan īn temniţă.

11.         Capul a fost adus īntr'o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.

12.         Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au īngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus.

 

Īnmulţirea pīnilor.

 

13.         Isus, cīnd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo īntr'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, īntr'un loc pustiu. Noroadele, cīnd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos.

14.         Cīnd a ieşit din corabie, Isus a  văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

15.         Cīnd s'a īnserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mīncare.“

16.         „N'au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănīnce.“

17.         Dar ei I-au zis: „N'avem aici decīt cinci pīni şi doi peşti.“

18.         Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.“

19.         Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pīni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvīntat, a frīnt pīnile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au īmpărţit noroadelor.

20.         Toţi au mīncat şi s'au  săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.

21.         Ceice mīncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

 

Umblarea pe mare.

 

22.         Īndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre īn corabie, şi să treacă īnaintea Lui de partea cealaltă, pīnă va da drumul noroadelor.

23.         După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se īnoptase, şi El era singur acolo.

24.         Īn timpul acesta, corabia era īnvăluită de valuri īn mijlocul mării; căci vīntul era īmpotrivă.

25.         Cīnd se īngīna ziua cu noaptea (Greceşte: īn a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblīnd pe mare.

26.         Cīnd L-au văzut ucenicii umblīnd pe mare, s'au spăimīntat, şi au zis: „Este o nălucă!“ Şi de frică au ţipat.

27.         Isus le-a zis īndată: „Īndrăzniţi, Eu sīnt; nu vă temeţi!“

28.         „Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.“

29.         „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s'a coborīt din corabie, şi a īnceput să umble pe ape ca să meargă la Isus.

30.         Dar, cīnd a văzut că vīntul era tare, s'a temut; şi fiindcă īncepea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“

31.         Īndată, Isus a īntins mīna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentruce te-ai īndoit?“

32.         Şi după ce au intrat īn corabie, a stat vīntul.

33.         Ceice erau īn corabie, au venit de s'au īnchinat īnaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

34.         După ce au trecut marea, au venit īn ţinutul Ghenezaretului.

35.         Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire īn toate īmprejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36.         Bolnavii īl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cīţi s'au atins, s'au vindecat.

 

Fariseii şi datina bătrīnilor.

 

15

 

1.           Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis:

2.           „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrīnilor? Căci nu-şi spală mīnile cīnd mănīncă.“

3.           Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu īn folosul datinei voastre?

4.           Căci Dumnezeu a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;» şi: «Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.»

5.           Dar voi ziceţi: «Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am īnchinat lui Dumnezeu,»

6.           nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvīntul lui Dumnezeu īn folosul datinei voastre.

7.           Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cīnd a zis:

8.           «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9.           De geaba Mă cinstesc ei, īnvăţīnd ca īnvăţături nişte porunci omeneşti.“

 

Lucrurile cari spurcă pe om.

 

10.         Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: „Ascultaţi, şi īnţelegeţi:

11.         Nu ce intră īn gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“

12.         Atunci ucenicii Lui s'au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire īn cuvintele, pe cari le-au auzit?“

13.         Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14.         Lăsaţi-i: sīnt nişte călăuze oarbe; şi cīnd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amīndoi īn groapă.“

15.         Petru a luat cuvīntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.“

16.         Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sīnteţi?

17.         Nu īnţelegeţi că orice intră īn gură merge īn pīntece, şi apoi este aruncat afară īn hazna?

18.         Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

19.         Căci din inimă ies gīndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

20.         Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mīnca cu mīnile nespălate nu spurcă pe om.“

 

Femeea Cananeancă.

 

21.         Isus, după ce a plecat de acolo, S'a  dus īn părţile Tirului şi ale Sidonului.

22.         Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a īnceput să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.“

23.         El nu i-a răspuns nici un cuvīnt. Şi ucenicii Lui s'au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.“

24.         Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sīnt trimes decīt la oile pierdute ale casei lui Israel.“

25.         Dar ea a venit şi I s'a īnchinat, zicīnd: „Doamne, ajută-mi!“

26.         Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pīnea copiilor, şi s'o arunci la căţei!“

27.         „Da, Doamne“, a zis ea, „dar şi căţeii mănīncă fărămiturile cari cad de la masa stăpīnilor lor.“

28.         Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.“ Şi fiica ei s'a tămăduit chiar īn ceasul acela.

 

A doua īnmulţire a pīnilor.

 

29.         Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit līngă marea Galileii. S'a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.

30.         Atunci au venit la El multe noroade, avīnd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;

31.         aşa că noroadele se mirau, cīnd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se īnsănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32.         Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă līngă Mine, şi n'au ce mīnca. Nu vreau să le dau drumul flămīnzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.“

33.         Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm īn pustia aceasta atītea pīni ca să săturăm atīta gloată?“

34.         „Cīte pīni aveţi?“ i-a īntrebat Isus. „Şapte“, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori“

35.         Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămīnt.

36.         A luat cele şapte pīni şi peştişorii, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, a frīnt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au īmpărţit norodului.

37.         Au mīncat toţi şi s'au săturat; şi s'au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri.

38.         Cei ce mīncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

39.         Īn urmă Isus a dat drumul noroadelor, S'a suit īn corabie, şi a trecut īn ţinutul Magdalei.

 

Aluatul Fariseilor.

 

 

16

 

1.           Fariseii şi Saducheii s'au apropiat de Isus, şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.

2.           Drept răspuns, Isus le-a zis: „Cīnd se īnserează, voi ziceţi: «Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roş.»

3.           Şi dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roş-posomorīt.» Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s'o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?

4.           Un neam viclean şi prea curvar cere un semn; nu i se va da alt semn decīt semnul proorocului Iona.“

              Apoi i-a lăsat şi a plecat.

5.           Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, şi uitaseră să ia pīni.

6.           Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.“

7.           Ucenicii se gīndeau īn ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentrucă n'am luat pīni!“

8.           Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentruce vă gīndiţi că n'aţi luat pīni?

9.           Tot nu īnţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pīni pentru cei cinci mii de oameni, şi cīte coşuri aţi ridicat?

10.         Nici de cele şapte pīni pentru cei patru mii de oameni, şi cīte coşniţe aţi ridicat?

11.         Cum nu īnţelegeţi că nu v'am spus de pīni? Ci v'am spus să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor?“

12.         Atunci au īnţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pīnii, ci de īnvăţătura Fariseilor şi a Saducheilor.

 

Isus īn ţinutul Cezareii lui Filip

 

13.         Isus a venit īn părţile Cezareii lui Filip, şi a īntrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sīnt Eu, Fiul omului?“

14.         Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.“

15.         „Dar voi“, le-a zis El, „cine ziceţi că sīnt?“

16.         Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“

17.         Isus a luat din nou cuvīntul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sīngele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este īn ceruri.

18.         Şi Eu īţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

19.         Īţi voi da cheile Īmpărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămīnt, va fi legat īn ceruri, şi orice vei deslega pe pămīnt, va fi deslegat īn ceruri.“

20.         Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

 

21.         De atunci īncolo, Isus a īnceput să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrīnilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorīt, şi că a treia zi are să īnvieze.

22.         Petru L-a luat de oparte, şi a īnceput să-L mustre, zicīnd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se īntīmple aşa ceva!“

23.         Dar Isus S'a īntors, şi a zis lui Petru: „Īnapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gīndurile tale nu sīnt gīndurile lui Dumnezeu, ci gīnduri de ale oamenilor.“

24.         Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

25.         Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine īşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cīştiga.

26.         Şi ce ar folosi unui om să cīştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om īn schimb pentru sufletul său?

27.         Căci Fiul omului are să vină īn slava Tatălui Său, cu īngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28.         Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea pīnă nu vor vedea pe Fiul omului venind īn Īmpărăţia Sa.“

 

Schimbarea la faţă.

 

17

 

1.           După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte īnalt.

2.           El S'a schimbat la faţă īnaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s'au făcut albe ca lumina.

3.           Şi iată că li s'a arătat Moise şi Ilie, stīnd de vorbă cu El.

4.           Petru a luat cuvīntul, şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“

5.           Pe cīnd vorbea el īncă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, īn care Īmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“

6.           Cīnd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămīnt, şi s'au īnspăimīntat foarte tare.

7.           Dar Isus S'a apropiat, S'a atins de ei, şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!“

8.           Ei au ridicat ochii, şi n'au văzut pe nimeni, decīt pe Isus singur.

9.           Pe cīnd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pīnă va īnvia Fiul omului din morţi.“

10.         Ucenicii I-au pus īntrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că īntīi trebuie să vină Ilie?“

11.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină īntīi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.

12.         Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.“

13.         Ucenicii au īnţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

 

Vindecarea unui lunatic.

 

14.         Cīnd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut īn genunchi īnaintea lui Isus, şi I-a zis:

15.         „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade īn foc, şi de multe ori cade īn apă.

16.         L-am adus la ucenicii Tăi, şi n'au putut să-l vindece.“

17.         „O, neam necredincios şi pornit la rău!“ a răspuns Isus. „Pīnă cīnd voi fi cu voi? Pīnă cīnd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.“

18.         Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s'a tămăduit chiar īn ceasul acela.

19.         Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n'am putut să-l scoatem?“

20.         „Din pricina puţinei voastre credinţe“, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cīt un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», şi s'ar muta; nimic nu v'ar fi cu neputinţă.

21.         Dar acest soi de draci nu iese afară decīt cu rugăciune şi cu post.“

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

22.         Pe cīnd stăteau īn Galilea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat īn mīnile oamenilor.

23.         Ei Īl vor omorī, dar a treia zi va īnvia.“ Ucenicii s'au īntristat foarte mult.

 

Isus plăteşte darea pentru Templu.

 

24.         Cīnd au ajuns īn Capernaum, ceice strīngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: „Īnvăţătorul vostru nu plăteşte darea?“

25.         „Ba da“, a zis Petru. Şi cīnd a intrat īn casă, Isus i-a luat īnainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Īmpăraţii pămīntului dela cine iau dări sau biruri? Dela fiii lor sau dela străini?“

26.         Petru I-a răspuns: „Dela străini.“ Şi Isus i-a zis: „Aşa dar fiii sīnt scutiţi.

27.         Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te  la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni īntīi; deschide-i gura, şi vei găsi īn ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.“

 

Cel mai mare īn Īmpărăţia Cerurilor.

 

18

 

1.           Īn clipa aceea, ucenicii s'au apropiat de Isus, şi L-au īntrebat: „Cine este mai mare īn Īmpărăţia cerurilor?“

2.           Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus īn mijlocul lor,

3.           şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă  nu vă veţi īntoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra īn Īmpărăţia cerurilor.

4.           Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare īn Īmpărăţia cerurilor.

5.           Şi oricine va primi un copilaş ca acesta īn Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

6.           Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred īn Mine, ar fi mai de folos să  i se atīrne de gīt o piatră mare de moară, şi să fie īnecat īn adīncul mării.

7.           Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

8.           Acum, dacă mīna ta sau  piciorul tău te face să cazi īn păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri īn viaţă şchiop sau ciung, decīt să ai două mīni sau două picioare, şi să fii aruncat īn focul vecinic.

9.           Şi dacă ochiul tău te face să cazi īn păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri īn viaţă numai cu un ochi, decīt să ai amīndoi ochii, şi să fii aruncat īn focul gheenei.

 

Pilda cu oaia rătăcită.

 

10.         Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că īngerii lor īn ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este īn ceruri.

11.         Fiindcă Fiul omului a venit să mīntuiască ce era pierdut.

12.         Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?

13.         Şi, dacă i se īntīmplă s'o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decīt de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.

14.         Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

 

Iertarea greşelilor.

 

15.         Dacă fratele tău a păcătuit īmpotriva ta, du-te şi mustră-l īntre tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cīştigat pe fratele tău.

16.         Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

17.         Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgīn şi ca un vameş.

18.         Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămīnt, va fi legat īn cer; şi orice veţi deslega pe pămīnt, va fi  deslegat īn cer.

19.         Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se īnvoiesc pe pămīnt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat  de Tatăl Meu care este īn ceruri.

20.         Căci acolo unde sīnt doi sau trei adunaţi īn1 (1. Greceşte: Pentru Numele Meu) Numele Meu, sīnt şi Eu īn mijlocul lor.“

 

Pilda robului nemilostiv.

 

21.         Atunci Petru s'a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne de cīte ori să iert pe fratele Meu cīnd va păcătui īmpotriva mea? Pīnă la şapte ori?“

22.         Isus  i-a zis: „Eu nu-ţi zic pīnă la şapte ori, ci pīnă la şaptezeci de ori cīte şapte.

23.         Deaceea, Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un īmpărat, care a vrut să se  socotească cu robii săi.

24.         A īnceput să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care īi datora zece mii de galbeni2 (2. Greceşte: Talanţi.).

25.         Fiindcă el n'avea cu ce plăti, stăpīnul lui a poruncit să-l vīndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.

26.         Robul s'a  aruncat la pămīnt, i s'a īnchinat, şi  a zis: «Doamne, mai īngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.»

27.         Stăpīnul robului aceluia, făcīndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.

28.         Robul acela, cīnd a ieşit  afară, a īntīlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o  sută de lei. A pus mīna pe  el, şi-l  strīngea de gīt, zicīnd: «Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.»

29.         Tovarăşul lui s'a aruncat la pămīnt, īl ruga, şi zicea: «Mai īngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.»

30.         Dar el n'a vrut, ci s'a dus şi l-a aruncat īn temniţă, pīnă va plăti datoria.

31.         Cīnd au văzut tovarăşii lui cele īntīmplate, s'au īntristat foarte mult, şi s'au dus de  au spus stăpīnului lor toate cele petrecute.

32.         Atunci stăpīnul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: «Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m'ai rugat.

33.         Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?»

34.         Şi stăpīnul s'a mīniat şi l-a dat pe mīna chinuitorilor, pīnă va plăti tot ce datora.

35.         Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.“

 

Despărţirea bărbatului de nevastă.

 

19

 

1.           După ce a sfīrşit Isus cuvīntările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit īn ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

2.           După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

3.           Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este īngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?“

4.           Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n'aţi citit că Ziditorul, dela īnceput i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,

5.           şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va  lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?»

6.           Aşa că nu mai sīnt doi, ci un singur trup. Deci, ce a īmpreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“

7.           „Pentru ce dar“, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s'o lase?“

8.           Isus le-a răspuns: „Din pricina īmpietririi inimilor voastre a īngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela īnceput n'a fost aşa.

9.           Eu īnsă vă spun că oricine īşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.“

10.         Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se īnsoare.“

11.         El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvīntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

12.         Fiindcă sīnt fameni, cari s'au născut aşa din pīntecele maicii lor; sīnt fameni, cari au fost făcuţi fameni de oameni; şi sīnt fameni, cari singuri s'au făcut fameni pentru Īmpărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.“

 

Isus şi copilaşii.

 

13.         Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mīnile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii īi certau.

14.         Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să  vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Īmpărăţia cerurilor este a celor ca ei.“

15.         După ce Şi-a pus mīnile peste ei, a plecat de acolo.

 

Tīnărul bogat.

 

16.         Atunci s'a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Īnvăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa vecinică?“

17.         El i-a răspuns: „Dece mă īntrebi: «Ce bine?» Binele este Unul  singur. Dar dacă vrei să intri īn viaţă, păzeşte poruncile.“

18.         „Cari?“ I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

19.         să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.“

20.         Tīnărul I-a zis: „Toate aceste  porunci  le-am  păzit  cu grijă din tinereţa mea; ce-mi mai lipseşte?“

21.         „Dacă vrei să fii desăvīrşit“, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară īn cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.“

22.         Cīnd a auzit tīnărul vorba aceasta, a plecat foarte īntristat; pentrucă avea multe avuţii.

23.         Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat īn Īmpărăţia cerurilor.

24.         Vă mai spun iarăş că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decīt să intre un bogat īn īmpărăţia lui Dumnezeu.“

25.         Ucenicii, cīnd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mīntuit?“

26.         Isus S'a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sīnt cu putinţă.“

 

Moştenirea vieţii vecinice.

 

27.         Atunci Petru a luat cuvīntul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?“

28.         Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci cīnd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la īnoirea tuturor lucrurilor, voi, cari M'aţi urmat, veţi şedea  şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29.         Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi īnsutit, şi va moşteni viaţa vecinică.

30.         Dar mulţi din cei dintīi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintīi.

 

Pilda lucrătorilor viei

 

20

 

1.           Fiindcă Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.

2.           S'a īnvoit cu lucrătorii cu cīte un leu pe zi, şi i-a trimes la vie.

3.           A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stīnd īn piaţă fără lucru.

4.           «Duceţi-vă şi voi īn via mea», le-a zis el, «şi vă voi da ce va fi cu dreptul.» Şi s'au dus.

5.           A ieşit iarăş pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.

6.           Cīnd a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stīnd īn piaţă, şi le-a zis: «De ce staţi aici toată ziua fără lucru?»

7.           Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» «Duceţi-vă şi voi īn via mea», le-a zis el, «şi veţi primi ce va fi cu dreptul.»

8.           Seara, stăpīnul viei a zis ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, īncepīnd de la cei de pe urmă, pīnă la cei dintīi.

9.           Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare cīte un leu.

10.         Cīnd au venit cei dintīi, socoteau că vor primi  mai mult; dar au primit şi ei tot cīte un leu de fiecare.

11.         Dupăce au primit banii, cīrteau īmpotriva gospodarului,

12.         şi ziceau: «Aceştia de pe urmă n'au lucrat decīt un ceas, şi  la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi zăduful zilei.»

13.         Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: «Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?

14.         Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.

15.         Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sīnt bun?»

16.         Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintīi, şi cei dintīi vor fi cei din urmă; pentrucă mulţi sīnt chemaţi, dar puţini sīnt aleşi.“

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

17.         Pe cīnd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:

18.         „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat īn mīnile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Īl vor osīndi la moarte,

19.         şi-L vor da īn mīnile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va īnvia.“

 

Cererea fiilor lui Zebedei.

 

20.         Atunci mama fiilor lui Zebedei s'a apropiat de Isus īmpreună cu fiii ei, şi I s'a īnchinat, vrīnd să-I facă o cerere.

21.         El a īntrebat-o: „Ce vrei?“ „Porunceşte“, I-a zis ea, „ca, īn Īmpărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stīnga Ta.“

22.         Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ „Putem“, I-au zis ei.

23.         Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stīnga Mea, nu atīrnă de Mine s'o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru cari a  fost pregătită de Tatăl Meu.“

24.         Cei zece, cīnd au auzit, s'au mīniat pe cei doi fraţi.

25.         Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpīnire.

26.         Īntre voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare īntre voi, să fie slujitorul vostru;

27.         şi oricare va vrea să fie cel dintīi īntre voi, să vă fie rob.

28.         Pentru că nici Fiul omului n'a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea  viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“

 

Doi orbi vindecaţi la Ierihon.

 

29.         Cīnd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.

30.         Şi doi orbi şedeau līngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au īnceput să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“

31.         Gloata īi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!“

32.         Isus S'a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“

33.         „Doamne“, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!“

34.         Lui Isus I s'a făcut milă de ei, S'a atins de ochii lor, şi īndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.

 

Intrarea lui Isus īn Ierusalim.

 

21

 

1.           Cīnd s'au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, īn spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,

2.           şi le-a zis: „Duceţi-vă īn satul dinaintea voastră: īn el veţi găsi īndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş īmpreună cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

3.           Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi īndată īi va trimete.“

4.           Dar toate aceste lucruri s'au īntīmplat ca să se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:

5.           „Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, Īmpăratul tău vine la tine, blīnd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mīnzul unei măgăriţe.“

6.           Ucenicii s'au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.

7.           Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.

8.           Cei mai mulţi din norod īşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.

9.           Noroadele cari mergeau īnaintea lui Isus şi cele ce veneau īn urmă, strigau: „Osana Fiul lui David! Binecuvīntat este Cel ce vine īn Numele Domnului! Osana īn cerurile prea īnalte!“

 

Gonirea vīnzătorilor din Templu.

 

10.         Cīnd a intrat īn Ierusalim, toată cetatea s'a pus īn mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?“

11.         „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii“, răspundeau noroadele.

12.         Isus a intrat īn Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau īn Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,

13.         şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tīlhari.“

14.         Nişte orbi şi şchiopi au venit la El īn Templu, şi El i-a vindecat.

15.         Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cīnd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigīnd īn Templu şi zicīnd: „Osana, Fiul lui David!“ s'au umplut de mīnie.

16.         Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?“ „Da,“ le-a răspuns Isus. „Oare n'aţi citit niciodată cuvintele acestea: «Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“

17.         Şi, lăsīndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S'a īndreptat spre Betania, şi a mas acolo.

 

Blestemarea smochinului.

 

18.         Dimineaţa, pe cīnd Se īntorcea īn cetate, I-a fost foame.

19.         A văzut un smochin līngă drum, şi S'a apropiat de el; dar n'a găsit decīt frunze, şi i-a zis: „Deacum īncolo īn veac să nu mai dea rod din tine!“ Şi pe dată smochinul s'a uscat.

20.         Ucenicii, cīnd au văzut acest lucru, s'au mirat, şi au zis: „Cum de s'a  uscat smochinul acesta īntr'o clipă?“

21.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi īndoi, veţi face nu numai ce s'a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: «Ridică-te de aici, şi aruncă-te īn mare,» se va face.

22.         Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

 

Puterea lui Isus. - Pilda celor doi fii.

 

23.         Isus S'a dus īn Templu; şi, pe cīnd īnvăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrīnii norodului, şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?“

24.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o īntrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

25.         Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau dela oameni?“ Dar ei vorbeau īntre ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: «Din cer,» ne va spune: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»

26.         Şi dacă vom răspunde: «Dela oameni,» ne temem de norod, pentrucă toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.“

27.         Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!“ Şi El, la rīndul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

28.         Ce credeţi? Un om  avea  doi feciori; şi s'a dus la cel dintīi, şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi de lucrează īn via mea!»

29.         «Nu vreau,» i-a răspuns el. Īn urmă, i-a părut rău, şi s'a dus.

30.         S'a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: «Mă duc, doamne!» Şi nu s'a dus.

31.         Care din amīndoi a făcut voia tatălui  său?“ „Cel dintīi,“ au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg īnaintea voastră īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.

32.         Fiindcă Ioan a venit la voi umblīnd īn calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v'aţi  căit īn urmă ca să-l credeţi.

 

Pilda vierilor.

 

33.         Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A īmprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc īn ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat īn altă ţară.

34.         Cīnd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.

35.         Vierii au pus mīna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorīt, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

36.         A mai trimes alţi robi, mai mulţi decīt cei dintīi; şi vierii i-au primit la fel.

37.         La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicīnd: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!»

38.         Dar vierii, cīnd au văzut pe fiul, au zis īntre ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorīm şi să punem stăpīnire pe moştenirea lui.»

39.         Şi au pus mīna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorīt.

40.         Acum, cīnd va veni stăpīnul viei, ce va face el vierilor acelora?

41.         Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos īi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor.“

42.         Isus le-a zis: „N'aţi citit nici odată īn Scripturi că: «Piatra, pe care au lepădat-o  zidarii, a ajuns să fie pusă īn capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat īn ochii noştri?»

43.         Deaceea, vă spun că Īmpărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.

44.         Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, īl va spulbera.“

45.         După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au īnţeles că Isus vorbeşte despre ei,

46.         şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele īl socoteau drept prooroc.

 

Pilda nunţii fiului de īmpărat.

 

22

 

1.           Isus a luat cuvīntul, şi le-a vorbit iarăş īn pilde. Şi a zis:

2.           „Īmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un īmpărat, care a făcut nuntă fiului său.

3.           A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n'au vrut să vină.

4.           A trimes iarăş alţi robi, şi le-a zis: «Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am  gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele īngrăşate au fost tăiate; toate sīnt gata, veniţi la nuntă.»

5.           Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

6.           Ceilalţi au pus mīna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorīt.

7.           Cīnd a auzit īmpăratul s'a mīniat; a trimes oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.

8.           Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiţi n'au fost vrednici de ea.

9.           Duceţi-vă dar la răspīntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe cari-i veţi găsi.»

10.         Robii au ieşit la răspīntii, au strīns pe toţi pe cari i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s'a umplut de oaspeţi.

11.         Īmpăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era īmbrăcat īn haina de nuntă.

12.         «Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuţit.

13.         Atunci īmpăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mīnile şi picioarele,  şi luaţi-l şi aruncaţi-l īn īntunerecul de afară; acolo va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor.

14.         Căci mulţi sīnt chemaţi, dar puţini sīnt aleşi.“

 

Birul.

 

15.         Atunci Fariseii s'au dus şi s'au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

16.         Au trimes la El pe ucenicii lor īmpreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Īnvăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că īnveţi pe oameni calea lui Dumnezeu īn adevăr, fără  să-Ţi pese de nimeni, pentrucă nu cauţi la faţa oamenilor.

17.         Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“

18.         Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

19.         Arătaţi-Mi banul birului.“ Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

20.         El i-a īntrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sīnt?“

21.         „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“

22.         Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.“

 

Despre īnviere.

 

23.         Īn aceeaş zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este īnviere. Ei I-au pus următoarea īntrebare:

24.         „Īnvăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.»

25.         Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintīi s'a īnsurat, şi a murit; şi, fiindcă n'avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

26.         Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, pīnă la al şaptelea.

27.         La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

28.         La īnviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă  toţi au avut-o de nevastă.

29.         Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30.         Căci la īnviere, nici nu se vor īnsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca īngerii lui Dumnezeu īn cer.

31.         Cīt priveşte īnvierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus de Dumnezeu, cīnd zice:

32.         «Eu sīnt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.“

33.         Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de īnvăţătura lui Isus.

 

Porunca cea mai mare.

 

34.         Cīnd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s'au strīns la un loc.

35.         Şi unul din ei, un īnvăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus īntrebarea următoare:

36.         „Īnvăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“

37.         Isus i-a răspuns:  „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.“

38.         „Aceasta este cea dintīi, şi cea mai mare poruncă.

39.         Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.»

40.         Īn aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.“

 

Al cui fiu este Hristosul?

 

41.         Pe cīnd erau strīnşi la un loc Fariseii, Isus i-a īntrebat:

42.         Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei.

43.         Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind īnsuflat de Duhul, Īl numeşte Domn, cīnd zice:

44.         «Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, pīnă voi pune pe vrăjmaşii Tăi  supt picioarele Tale?

45.         Deci, dacă David Īl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“

46.         Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvīnt. Şi, din ziua aceea, n'a īndrăznit nimeni să-I mai pună īntrebări.

 

Isus mustră pe Cărturari şi  Farisei.

 

23

 

1.           Atunci Isus, pe cīnd cuvīnta gloatelor şi ucenicilor Săi,

2.           a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise.

3.           Deci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.

4.           Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

5.           Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, īşi fac filacteriile late, īşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi;

6.           umblă după locurile dintīi la ospeţe, şi după scaunele dintīi īn sinagogi;

7.           le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: «Rabi! Rabi!»

8.           Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Īnvăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sīnteţi fraţi.

9.           Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe pămīnt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este īn ceruri.

10.         Să nu vă numiţi «Dascăli»; căci Unul singur  este Dascălul vostru: Hristosul.

11.         Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

12.         Oricine se va īnălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi īnălţat.

 

Nelegiuirile Cărturarilor şi Fariseilor.

 

13.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi īnchideţi oamenilor Īmpărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi īn ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.

14.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi mīncaţi casele văduvelor, īn timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osīndă.

15.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi īnconjuraţi marea şi pămīntul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decīt sīnteţi voi īnşivă.

16.         Vai de voi, povăţuitori orbi, cari ziceţi: «Dacă jură cineva pe Templu,  nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurămīntul lui.»

17.         Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?

18.         «Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic», «dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămīntul lui.»

19.         Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfinţeşte darul?

20.         Deci, cine jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;

21.         cine jură pe Templu, jură pe el şi pe Celce locuieşte īn el;

22.         şi cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Celce şade pe el.»

23.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai  īnsemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

24.         Povăţuitori orbi, cari strecuraţi ţīnţarul şi īnghiţiţi cămila!

25.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar īnlăuntru sīnt pline de răpire şi de necumpătare.

26.         Fariseu orb! Curăţă īntīi partea din lăuntru a paharului şi a blidului, pentruca şi partea de afară să fie curată.

27.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sīnteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sīnt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

28.         Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sīnteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele  proorocilor, īmpodobiţi gropile celor neprihăniţi,

30.         şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi īn zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sīngelui proorocilor.

31.         Prin aceasta mărturisiţi despre voi īnşivă că sīnteţi fiii celor ce au omorīt pe prooroci.

32.         Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!

33.         Şerpi, pui de năpīrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

34.         De aceea, iată, vă trimet  prooroci, īnţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei īi veţi omorī şi răstigni, pe alţii īi veţi bate īn sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate īn cetate;

35.         ca să vină asupra voastră tot sīngele nevinovat, care a fost vărsat pe pămīnt, dela sīngele neprihănitului Abel pīnă la sīngele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorīt īntre Templu şi altar.

36.         Adevărat vă spun,  că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

 

Pedeapsa Ierusalimului.

 

37.         Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De cīte ori am vrut să strīng pe copiii tăi cum īşi strīnge găina puii supt aripi, şi n'aţi vrut!

38.         Iată că vi se lasă casa pustie;

39.         căci vă spun că deacum īncolo nu Mă veţi mai vedea pīnă cīnd veţi zice: «Binecuvīntat este Celce vine īn Numele Domnului!“

 

Dărīmarea Ierusalimului.

 

24

 

1.           La ieşirea din Templu, pe cīnd mergea Isus, ucenicii Lui s'au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2.           Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămīnea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărīmată.“

3.           El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, cīnd se vor īntīmpla aceste lucruri? Şi care va fi  semnul venirii Tale şi al sfīrşitului veacului acestuia?“

4.           Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă īnşele cineva.

5.           Fiindcă vor veni mulţi īn Numele Meu, şi vor zice: «Eu sīnt Hristosul!» Şi vor īnşela pe mulţi.

6.           Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimīntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se īntīmple. Dar sfīrşitul tot nu va fi atunci.

7.           Un neam se va scula īmpotriva altui neam, şi o īmpărăţie īmpotriva altei īmpărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pămīnt, foamete şi ciumi.

8.           Dar toate aceste lucruri nu vor fi decīt īnceputul durerilor.

9.           Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorī; şi veţi fi urīţi  de toate neamurile pentru Numele Meu.

10.         Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urī unii pe alţii.

11.         Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor īnşela pe mulţi.

12.         Şi, din pricina īnmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

13.         Dar cine va răbda pīnă la sfīrşit, va fi mīntuit.

14.         Evanghelia aceasta a Īmpărăţiei va fi propovăduită īn toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfīrşitul.

 

Pustiirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

 

15.         De aceea, cīnd veţi vedea  «urīciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată īn locul sfīnt» - cine citeşte să īnţeleagă! -

16.         atunci, cei ce vor fi īn Iudea, să fugă la munţi;

17.         cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;

18.         şi cine va fi la cīmp, să nu se īntoarcă să-şi ia haina.

19.         Vai de femeile, cari vor fi īnsărcinate şi de cele ce vor da ţīţă īn zilele acelea!

20.         Rugaţi-vă ca fuga  voastră să nu fie iarna, nici īntr'o zi de Sabat.

21.         Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost niciodată dela īnceputul lumii pīnă acum, şi nici nu va mai fi.

22.         Şi dacă zilele acelea n'ar fi fost scurtate, nimeni n'ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

23.         Atunci dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul este aici, sau acolo», să nu-l credeţi.

24.         Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pīnă acolo īncīt să īnşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi  pe cei aleşi.

25.         Iată, că v'am spus mai dinainte.

26.         Deci, dacă vă vor zice:«Iată-L īn  pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L īn odăiţe ascunse», să nu credeţi.

27.         Căci, cum iese fulgerul dela răsărit şi se vede pīnă la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.

28.         Oriunde va fi stīrvul (Sau: hoit, mortăciune.), acolo se vor aduna vulturii.

29.         Īndată după acele zile de necaz, «soarele se va īntuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.»

30.         Atunci se va arăta īn cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămīntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

31.         El va trimete pe īngerii Săi cu trīmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vīnturi, dela o margine a cerurilor pīnă la cealaltă.

32.         Dela smochin īnvăţaţi pilda lui: Cīnd īi frăgezeşte şi īnfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape.

33.         Tot aşa, şi voi, cīnd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

34.         Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta pīnă se vor īntīmpla toate aceste lucruri.

35.         Cerul şi pămīntul vor trece, dar cuvintele Mele nu  vor trece.

 

Īndemn la veghiere.

 

36.         Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici īngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

37.         Cum s'a īntīmplat īn zilele lui Noe, aidoma se va īntīmpla şi la venirea Fiului omului.

38.         Īn adevăr, cum era īn zilele dinainte de potop, cīnd mīncau şi beau, se īnsurau şi se măritau, pīnă īn ziua cīnd a intrat Noe īn corabie,

39.         şi n'au ştiut nimic, pīnă cīnd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

40.         Atunci, din doi bărbaţi cari vor fi la cīmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.

41.         Din două femei cari vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

42.         Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi īn ce zi va veni Domnul vostru.

43.         Să ştiţi că, dacă ar şti stăpīnul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n'ar lăsa să-i spargă casa.

44.         Deaceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni īn ceasul īn care nu vă gīndiţi.

45.         Care este deci robul credincios şi īnţelept, pe care l-a pus stăpīnul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărītă?

46.         Ferice de robul acela, pe care stăpīnul său, la venirea lui, īl va găsi făcīnd aşa!

47.         Adevărat vă spun că īl va pune peste toate averile sale.

48.         Dar dacă este un rob rău, care zice īn inima lui: «Stăpīnul meu zăboveşte să vină!»

49.         Dacă va īncepe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănīnce şi să bea cu beţivii,

50.         stăpīnul robului aceluia va veni īn ziua īn care el nu se aşteaptă, şi īn ceasul pe care nu-l ştie,

51.         īl va tăia īn două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor.

 

Pilda celor zece fecioare.

 

25

 

1.           Atunci Īmpărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari şi-au luat candelele, şi au ieşit īn īntīmpinarea mirelui.

2.           Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci īnţelepte.

3.           Cele nechibzuite, cīnd şi-au luat candelele, n'au luat cu ele untdelemn;

4.           dar cele īnţelepte, īmpreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn īn vase.

5.           Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.

6.           La miezul nopţii, s'a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i īn īntīmpinare!»

7.           Atunci toate fecioarele acelea s'au sculat şi şi-au pregătit candelele.

8.           Cele nechibzuite au zis celor īnţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.»

9.           Cele īnţelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vīnd untdelemn şi cumpăraţi-vă.»

10.         Pe cīnd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el īn odaia de nuntă, şi s'a īncuiat uşa.

11.         Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»

12.         Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!»

13.         Veghiaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul īn care va veni Fiul omului.

 

Pilda talanţilor.

 

14.         Atunci Īmpărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cīnd era să plece īntr'o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a īncredinţat avuţia sa.

15.         Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.

16.         Īndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s'a dus, i-a pus īn negoţ, şi a cīştigat cu ei alţi cinci talanţi.

17.         Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cīştigat şi el alţi doi cu ei.

18.         Cel ce nu primise decīt un talant, s'a dus de a făcut o groapă īn pămīnt şi a ascuns acolo banii stăpīnului său.

19.         După multă vreme, stăpīnul robilor acelora s'a īntors şi le-a cerut socoteala.

20.         Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: «Doamne, mi-ai īncredinţat cinci talanţi; iată că am cīştigat cu ei alţi cinci talanţi.»

21.         Stăpīnul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios īn puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră īn bucuria stăpīnului tău.»

22.         Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, mi-ai īncredinţat doi talanţi; iată că am cīştigat cu ei alţi doi talanţi.»

23.         Stăpīnul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios īn puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră īn bucuria stăpīnului tău!»

24.         Cel ce nu primise decīt un talant, a venit şi el, şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n'ai sămănat, şi strīngi de unde n'ai vīnturat:

25.         mi-a fost teamă, şi m'am dus de ţi-am ascuns talantul īn pămīnt; iată-ţi ce este al tău!»

26.         Stăpīnul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n'am sămănat, şi că strīng de unde n'am vīnturat;

27.         prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat īnapoi cu dobīndă ce este al meu!

28.         Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

29.         Pentrucă celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar dela cel ce n'are, se va lua şi ce are!

30.         Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l īn īntunerecul de afară: acolo va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor.

 

Judecata viitoare.

 

31.         „Cīnd va veni Fiul omului īn slava Sa, cu toţi sfinţii īngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

32.         Toate neamurile vor fi adunate īnaintea Lui. El īi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

33.         şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stīnga Lui.

34.         Atunci Īmpăratul va zice celor dela dreapta Lui: «Veniţi binecuvīntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Īmpărăţia, care v'a fost pregătită dela īntemeierea lumii.

35.         Căci am fost flămīnd, şi Mi-aţi dat de mīncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M'aţi primit;

36.         am fost gol, şi M'aţi īmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost īn temniţă, şi aţi venit pe la Mine.»

37.         Atunci cei neprihăniţi Īi vor răspunde: «Doamne, cīnd Te-am văzut noi flămīnd, şi Ţi-am dat să mănīnci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?

38.         Cīnd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am īmbrăcat?

39.         Cīnd Te-am văzut noi bolnav sau īn temniţă, şi am venit pe la Tine?»

40.         Drept răspuns, Īmpăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecīteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neīnsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.»

41.         Apoi va zice celor dela stīnga Lui: «Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, īn focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi īngerilor lui!

42.         Căci am fost flămīnd, şi nu Mi-aţi dat să mănīnc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

43.         am fost străin, şi nu M'aţi primit; am fost gol, şi nu M'aţi īmbrăcat; am fost bolnav şi īn temniţă, şi n'aţi venit pela Mine.»

44.         Atunci Īi vor răspunde şi ei: «Doamne, cīnd Te-am văzut noi flămīnd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau īn temniţă, şi nu Ţi-am slujit?»

45.         Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecīteori n'aţi făcut aceste lucruri unuia dintr'aceşti foarte neīnsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.»

46.         Şi aceştia vor merge īn pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge īn viaţa vecinică.“

 

Sfătuirea īmpotriva lui Isus.

 

26

 

1.           Dupăce a isprăvit Isus toate cuvīntările acestea, a zis ucenicilor Săi:

2.           „Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!“

3.           Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrīnii norodului s'au strīns īn curtea marelui preot care se numea Caiafa;

4.           şi s'au sfătuit īmpreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.

5.           Dar ziceau: „Nu īn timpul praznicului, ca să nu se facă turburare īn norod.“

 

Mirul turnat pe capul lui Isus.

 

6.           Cīnd era Isus īn Betania, īn casa lui Simon leprosul,

7.           s'a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe cīnd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

8.           Ucenicilor le-a fost necaz, cīnd au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

9.           Mirul acesta s'ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.“

10.         Cīnd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

11.         Pentrucă pe săraci īi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

12.         Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta īn vederea pregătirii Mele pentru īngropare.

13.         Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, īn toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“

 

Vīnzarea lui Isus.

 

14.         Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s'a dus la preoţii cei mai de seamă,

15.         şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da īn mīnile voastre?“ Ei i-au cīntărit treizeci de arginţi.

16.         Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus īn mīnile lor.

 

Descoperirea vīnzătorului.

 

17.         Īn ziua dintīi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănīnci Paştele?“

18.         El le-a răspuns: „Duceţi-vă īn cetate la cutare om, şi spuneţi-i: „Īnvăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei īn casa ta.“

19.         Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, şi au pregătit Paştele.

20.         Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

21.         Pe cīnd mīncau, El a zis:  „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“

22.         Ei s'au īntristat foarte mult, şi au īnceput să-I zică unul după altul: „Nu cumva sīnt eu, Doamne?“

23.         Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a īntins cu Mine mīna īn blid, acela Mă va vinde.

24.         Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vīndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“

25.         Iuda, vīnzătorul, a luat cuvīntul, şi I-a zis: „Nu cumva sīnt eu, Īnvăţătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu eşti!“

 

Cina cea de taină.

 

26.         Pe cīnd mīncau ei, Isus a luat o pīne; şi după ce a binecuvīntat, a frīnt-o, şi a dat-o ucenicilor, zicīnd: „Luaţi, mīncaţi; acesta este trupul Meu.“

27.         Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicīnd: „Beţi toţi din el;

28.         căci acesta este sīngele Meu, sīngele legămīntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

29.         Vă spun că, de acum īncolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, pīnă īn ziua cīnd īl voi bea cu voi nou īn Īmpărăţia Tatălui Meu.“

 

Isus īnştiinţează pe ucenicii Săi.

 

30.         După ce au cīntat cīntarea, au ieşit īn muntele Măslinilor.

31.         Atunci Isus le-a zis: „Īn noaptea aceasta, toţi veţi găsi īn Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.»

32.         Dar, după ce voi īnvia, voi merge īnaintea voastră īn Galilea.“

33.         Petru a luat cuvīntul, şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi īn Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi īn Tine o pricină de poticnire.“

34.         „Adevărat īţi spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar īn noaptea aceasta, īnainte ca să cīnte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“

35.         Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.

 

Ghetsimani.

 

36.         Atunci Isus a venit cu ei īntr'un loc īngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici pīnă Mă voi duce colo să Mă rog.“

37.         A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, şi a īnceput să Se īntristeze şi să se mīhnească foarte tare.

38.         Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o īntristare de moarte; rămīneţi aici, şi vegheaţi īmpreună cu Mine.“

39.         Apoi a mers puţin mai īnainte, a căzut cu faţa la pămīnt, şi S'a rugat, zicīnd: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuş nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.“

40.         Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n'aţi putut să vegheaţi īmpreună cu Mine!

41.         Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi īn ispită; duhul, īn adevăr, este plin de rīvnă, dar carnea este neputincioasă.“

42.         S'a depărtat a doua oară, şi S'a rugat, zicīnd: „Tată, dacă nu se poate să se īndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“

43.         S'a īntors iarăş la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentrucă li se īngreuiaseră ochii de somn.

44.         I-a lăsat din nou, S'a depărtat, şi S'a rugat a treia oară, zicīnd aceleaşi cuvinte.

45.         Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat īn mīnile păcătoşilor.

46.         Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vīnzătorul.“

 

Prinderea lui Isus.

 

47.         Pe cīnd vorbea El īncă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrīnii norodului.“

48.         Vīnzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mīna pe el!“

49.         Īndată, Iuda s'a apropiat de Isus, şi I-a zis: „Plecăciune, Īnvăţătorule!“ Şi L-a sărutat.

50.         Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!“ Atunci oamenii aceia s'au apropiat, au pus mīnile pe Isus, şi L-au prins.

51.         Şi unul din ceice erau cu Isus, a īntins mīna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.

52.         Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi ceice scot sabia, de sabie vor pieri.

53.         Crezi că n'aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune īndată la īndemīnă mai mult de douăsprezece legiuni de īngeri?

54.         Dar cum se vor īmplini Scripturile, cari zic că aşa trebuie să se īntīmple?“

55.         Īn clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tīlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. Īn toate zilele şedeam īn mijlocul vostru, şi īnvăţam norodul īn Templu, şi n'aţi pus mīna pe Mine.

56.         Dar toate aceste lucruri s'au īntīmplat ca să se īmplinească cele scrise prin prooroci.“

              Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

 

Isus īnaintea Sinedriului.

 

57.         Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrīnii.

58.         Petru L-a urmat de departe, pīnă la curtea marelui preot; apoi a intrat īnlăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfīrşitul.

59.         Preoţii cei mai de seamă, bătrīnii şi tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă īmpotriva lui Isus, ca să-L poată omorī.

60.         Dar n'au găsit niciuna, măcar că s'au īnfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi,

61.         şi au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăş īn trei zile.“

62.         Marele preot s'a sculat īn picioare, şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia īmpotriva Ta?“

63.         Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvīntul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“

64.         „Da“, i-a răspuns Isus, „sīnt! „Ba mai mult, vă spun că de acum īncolo veţi vedea pe Fiul omului şezīnd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“

65.         Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

66.         Ce credeţi?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“

67.         Atunci L-au scuipat īn faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit,

68.         zicīnd: „Hristoase, prooroceşte-ne - cine Te-a lovit?“

 

Tăgăduirea lui Petru.

 

69.         Petru īnsă şedea afară īn curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!“

70.         Dar el s'a lepădat īnaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.“

71.         Cīnd a ieşit īn pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.“

72.         El s'a lepădat iarăş, cu un jurămīnt,  şi a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“

73.         Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s'au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai īncape īndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.“

74.         Atunci el a īnceput să se blastăme şi să se jure, zicīnd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ Īn clipa aceea a cīntat cocoşul.

75.         Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Īnainte ca să cīnte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi a ieşit afară şi a plīns cu amar.

 

Isus este dus la Pilat.

 

27

 

1.           Cīnd s'a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrīnii norodului au ţinut sfat īmpotriva lui Isus, ca să-L omoare.

2.           După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat īn mīna dregătorului Pilat din Pont.

 

Căinţa şi moartea lui Iuda.

 

3.           Atunci Iuda, vīnzătorul, cīnd a văzut că Isus a fost osīndit la moarte, s'a căit, a dus īnapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrīnilor,

4.           şi a zis: „Am păcătuit, căci am vīndut sīnge nevinovat.“ „Ce ne pasă nouă?“ i-au răspuns ei. „Treaba ta.“

5.           Iuda a aruncat arginţii īn Templu, şi s'a dus de s'a spīnzurat.

6.           Preoţii cei mai de seamă au strīns arginţii, şi au zis: „Nu este īngăduit să-i punem īn vistieria Templului, fiindcă sīnt preţ de sīnge.“

7.           Şi dupăce s'au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului,“ ca loc pentru īngroparea străinilor.

8.           Iată de ce ţarina aceea a fost numită pīnă īn ziua de azi: „Ţarina sīngelui.“

9.           Atunci s'a īmplinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;

10.         şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum īmi poruncise Domnul.“

 

Isus īnaintea lui Pilat.

 

11.         Isus S'a īnfăţişat īnaintea dregătorului. Dregătorul L-a īntrebat: „Eşti Tu «Īmpăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sīnt.“

12.         Dar n'a răspuns nimic la īnvinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrīnilor.

13.         Atunci Pilat I-a zis: „N'auzi de cīte lucruri Te īnvinuiesc ei?“

14.         Isus nu i-a răspuns la niciun cuvīnt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

 

Īntărirea hotărīrii de moarte.

 

15.         La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un īntemniţat, pe care-l voiau ei.

16.         Pe atunci aveau un īntemniţat vestit, numit Baraba.

17.         Cīnd erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?“

18.         Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus īn mīnile lui.

19.         Pe cīnd sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n'ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult īn vis din pricina lui.“

20.         Preoţii cei mai de seamă şi bătrīnii au īnduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

21.         Dregătorul a luat cuvīntul, şi le-a zis: „Pe care din amīndoi voiţi să vi-l slobozesc?“ „Pe Baraba“, au răspuns ei.

22.         Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?“ „Să fie răstignit“, i-au răspuns cu toţii.

23.         Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?“ Ei au īnceput să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!“

24.         Cīnd a văzut Pilat că n'ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mīnile īnaintea norodului, şi a zis: „Eu sīnt nevinovat de sīngele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“

25.         Şi tot norodul a răspuns: „Sīngele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“

 

Batjocurile ostaşilor.

 

26.         Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat īn mīnile lor, ca să fie răstignit.

27.         Ostaşii dregătorului au dus pe Isus īn pretoriu, şi au adunat īn jurul Lui toată ceata ostaşilor.

28.         L-au desbrăcat de hainele Lui, şi L-au īmbrăcat cu o haină stacojie.

29.         Au īmpletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie īn mīna dreaptă. Apoi īngenuncheau īnaintea Lui, īşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Īmpăratul Iudeilor!“

30.         Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau īn cap.

31.         Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina stacojie, L-au īmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

 

Răstignirea.

 

32.         Pe cīnd ieşeau afară din cetate, au īntīlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.

33.         Cīnd au ajuns la un loc numit Golgota, care īnseamnă: „Locul căpăţīnii“,

34.         I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cīnd l-a gustat, n'a vrut să bea.

35.         Dupăce L-au răstignit, I-au īmpărţit hainele īntre ei, trăgīnd la sorţi, pentru ca să se īmplinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au īmpărţit hainele Mele īntre ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.“

36.         Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.

37.         Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Īmpăratul Iudeilor.“

38.         Īmpreună cu El, au fost răstigniţi doi tīlhari: unul la dreapta şi celălalt la stīnga Lui.

 

Batjocurile trecătorilor.

 

39.         Trecătorii īşi băteau joc de El, dădeau din cap,

40.         şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc īn trei zile, mīntuieşte-Te pe Tine īnsuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!“

41.         Preoţii cei mai de seamă, īmpreună cu cărturarii şi bătrīnii, īşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:

42.         „Pe alţii i-a mīntuit iar pe Sine nu Se poate mīntui! Dacă este El Īmpăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede īn El!

43.         S'a īncrezut īn Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: «Eu sīnt Fiul lui Dumnezeu!“

44.         Tīlharii cari erau răstigniţi īmpreună cu El, īi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

 

Īntunerecul.

 

45.         Dela ceasul al şaselea pīnă la ceasul al nouălea s'a făcut īntunerec peste toată ţara.

46.         Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?“ adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M'ai părăsit?“

47.         Unii din ceice stăteau acolo, cīnd au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!“

48.         Şi īndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus īntr'o trestie, şi i-a dat să bea.

49.         Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mīntuiască.“

50.         Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.

 

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe.

 

51.         Şi īndată perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt īn două, de sus pīnă jos, pămīntul s'a cutremurat, stīncile s'au despicat,

52.         mormintele s'au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au īnviat.

53.         Ei au ieşit din morminte, după īnvierea lui, au intrat īn sfīnta cetate, şi s'au arătat multora.

54.         Sutaşul, şi ceice păzeau pe Isus īmpreună cu el, cīnd au văzut cutremurul de pămīnt şi cele īntīmplate, s'au īnfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“

55.         Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.

56.         Īntre ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

 

Īnmormīntarea lui Isus.

 

57.         Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

58.         El s'a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.

59.         Iosif a luat trupul, l-a īnfăşurat īntr'o pīnză curată de in,

60.         şi l-a pus īntr'un mormīnt nou al lui īnsuş, pe care-l săpase īn stīncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormīntului, şi a plecat.

61.         Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau īn faţa mormīntului.

 

Pecetluirea mormīntului.

 

62.         A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s'au dus īmpreună la Pilat,

63.         şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că īnşelătorul acela, pe cīnd era īncă īn viaţă, a zis: «După trei zile voi īnvia.»

64.         Dă poruncă dar ca mormīntul să fie păzit bine pīnă a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: «A īnviat din morţi!» Atunci īnşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decīt cea dintīi.“

65.         Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.“

66.         Ei au plecat, şi au īntărit mormīntul, pecetluind piatra şi punīnd strajă.“

 

Īnvierea lui Isus.

 

28

 

1.           La sfīrşitul zilei Sabatului, cīnd īncepea să se lumineze īn spre ziua dintīi a săptămīnii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormīntul.

2.           Şi iatăcă s'a făcut un mare cutremur de pămīnt; căci un īnger al Domnului s'a pogorīt din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormīntului, şi a şezut pe ea.

3.           Īnfăţişarea lui era ca fulgerul, şi īmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

4.           Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.

5.           Dar īngerul a luat cuvīntul, şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.

6.           Nu este aici; a īnviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;

7.           şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a īnviat dintre cei morţi. Iată că El merge īnaintea voastră īn Galilea; acolo Īl veţi vedea. Iată că v'am spus lucrul acesta.“

 

Isus Se arată femeilor.

 

8.           Ele au plecat repede de la mormīnt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

9.           Dar iată că le-a īntīmpinat Isus, şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!“ Ele s'au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s'au īnchinat.

10.         Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă īn Galilea: acolo Mă vor vedea.“

 

Ademenirea străjerilor.

 

11.         Pe cīnd se duceau ele, au intrat īn cetate unii din străjeri, şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele īntīmplate.

12.         Aceştia s'au adunat īmpreună cu bătrīnii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani,

13.         şi le-au zis: „Spuneţi aşa: «Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cīnd dormeam noi, şi L-au furat.»

14.         Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, īl vom potoli noi, şi vă vom scăpa de grijă.“

15.         Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au īnvăţat. Şi s'a răspīndit zvonul acesta printre Iudei pīnă īn ziua de astăzi.

 

Arătarea lui Isus īn Galilea.

 

16.         Cei unsprezece ucenici s'au dus īn Galilea, īn muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17.         Cīnd L-au văzut ei, I s'au īnchinat, dar unii s'au īndoit.

18.         Isus S'a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată īn cer şi pe pămīnt.

19.         Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezīndu-i īn Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfīntului Duh.

20.         Şi īnvăţaţi-i să păzească tot ce v'am poruncit. Şi iată că Eu sīnt cu voi īn toate zilele, pīnă la sfīrşitul veacului. Amin.