[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EVANGHELIA

DUPĂ   LUCA

 

Cuvīnt īnainte.

 

1

 

1.           Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi,

2.           după cum ni le-au īncredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela īnceput, şi au ajuns slujitori ai cuvīntului,

3.           am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obīrşia lor, să ţi le scriu īn şir unele după altele,

4.           ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia īnvăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

 

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul.

 

5.           Īn zilele lui Irod, īmpăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.

6.           Amīndoi erau neprihăniţi īnaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rīnduielile Domnului.

7.           N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amīndoi erau īnaintaţi īn vīrstă.

8.           Dar, pe cīnd slujea Zaharia īnaintea lui Dumnezeu, la rīndul cetei lui,

9.           după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămīieze īn Templul Domnului.

10.         Īn ceasul tămīierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

11.         Atunci un īnger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut īn picioare la dreapta altarului pentru tămīiere.

12.         Zaharia s'a spăimīntat, cīnd l-a văzut; şi l-a apucat frica.

13.         Dar īngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta īţi va naşte un fiu, căruia īi vei pune numele Ioan.

14.         El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

15.         Căci va fi mare īnaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfīnt īncă din pīntecele maicii sale.

16.         El va īntoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

17.         Va merge īnaintea lui Dumnezeu, īn duhul şi puterea lui Ilie, ca să īntoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea īn īnţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“

18.         Zaharia a zis īngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sīnt bătrīn, şi nevastă-mea este īnaintată īn vīrstă.“

19.         Drept răspuns, īngerul i-a zis: „Eu sīnt Gavril, care stau īnaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.

20.         Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pīnă īn ziua cīnd se vor īntīmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor īmplini la vremea lor.“

21.         Norodul īnsă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui īn Templu.

22.         Cīnd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au īnţeles că avusese o vedenie īn Templu. El le făcea semne īntr'una, şi a rămas mut.

23.         După ce i s'au īmplinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă.

24.         Peste cītva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas īnsărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci“, zicea ea,

25.         „iată ce mi-a făcut Domnul, cīnd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“

 

Vestirea naşterii lui Isus Hristos.

 

26.         Īn luna a şasea, īngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu īntr'o cetate din Galilea, numită Nazaret,

27.         la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28.         Īngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvīntată eşti tu īntre femei!“

29.         Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se īntreba singură ce putea să īnsemneze urarea aceasta.

30.         Īngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat īndurare īnaintea lui Dumnezeu.

31.         Şi iată că vei rămīnea īnsărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia īi vei pune numele Isus.

32.         El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Īnalt; şi Domnul Dumnezeu īi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

33.         Va īmpărăţi peste casa lui Iacov īn veci, şi Īmpărăţia Lui nu va avea sfīrşit.“

34.         Maria a zis īngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“

35.         Īngerul i-a răspuns: „Duhul Sfīnt Se va pogorī peste tine, şi puterea Celui Prea Īnalt te va umbri. De aceea Sfīntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

36.         Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrīneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum īn a şasea lună.

37.         Căci niciun cuvīnt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

38.         Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Şi īngerul a plecat dela ea.

 

Cīntarea Mariei.

 

39.         Maria s'a sculat chiar īn zilele acelea, şi a plecat īn grabă spre munţi, īntr'o cetate a lui Iuda.

40.         A intrat īn casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

41.         Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul īn pīntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfīnt.

42.         Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvīntată eşti tu īntre femei, şi binecuvīntat este rodul pīntecelui tău.

43.         Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

44.         Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul īn pīntece de bucurie.

45.         Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor īmplini.“

46.         Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,

47.         şi mi se bucură duhul īn Dumnezeu, Mīntuitorul meu,

48.         pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum īncolo, toate neamurile īmi vor zice fericită,

49.         pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfīnt,

50.         şi īndurarea Lui se īntinde din neam īn neam peste cei ce se tem de El.

51.         El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gīndurile, pe cari le aveau cei mīndri īn inima lor.

52.         A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a īnălţat pe cei smeriţi.

53.         Pe cei flămīnzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară  cu mīnile goale.

54.         A venit īn ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de īndurarea Sa, -

55.         cum făgăduise părinţilor noştri, - faţă de Avraam şi sămīnţa lui īn veac.“

56.         Maria a rămas īmpreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a īntors acasă.

 

Naşterea lui Ioan Botezătorul.

 

57.         Elisavetei i s'a īmplinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

58.         Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare īndurare faţă de ea, şi se bucurau īmpreună cu ea.

59.         Īn ziua a opta, au venit să taie pruncul īmprejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

60.         Dar mama lui a luat cuvīntul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“

61.         Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“

62.         Şi au īnceput să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

63.         Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicīnd: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s'au minunat.

64.         Īn clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvīnta pe Dumnezeu.

65.         Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi īn tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

66.         Toţi ceice le auzeau, le păstrau īn inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mīna Domnului era īntr'adevăr cu el.

 

Cīntarea lui Zaharia.

 

67.         Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfīnt, a proorocit, şi a zis:

68.         „Binecuvīntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

69.         Şi ne-a ridicat o mīntuire puternică (Greceşte: un corn de mīntuire.) īn casa robului Său David,

70.         cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; -

71.         mīntuire de vrăjmaşii noştri şi din mīna tuturor celor ce ne urăsc!

72.         Astfel Īşi arată El īndurarea faţă de părinţii noştri, şi Īşi aduce aminte de legămīntul Lui cel sfīnt,

73.         potrivit jurămīntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

74.         că, dupăce ne va izbăvi din mīna vrăjmaşilor noştri, ne va īngădui să-I slujim fără frică,

75.         trăind īnaintea Lui īn sfinţenie şi neprihănire, īn toate zilele vieţii noastre.

76.         Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Īnalt. Căci vei merge īnaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

77.         şi să dai poporului Său cunoştinţa mīntuirii, care stă īn iertarea păcatelor lui; -

78.         datorită marei īndurări a Dumnezeului nostru, īn urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din īnălţime,

79.         ca să lumineze pe ceice zac īn īntunerecul şi īn umbra morţii, şi să ne īndrepte picioarele pe calea păcii!“

80.         Iar pruncul creştea şi se īntărea īn duh. Şi a stat īn locuri pustii pīnă īn ziua arătării lui īnaintea lui Israel.

 

Naşterea lui Isus Hristos.

 

2

 

1.           Īn vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se īnscrie toată lumea.

2.           Īnscrierea aceasta s'a făcut īntīia dată pe cīnd era dregător īn Siria Quirinius.

3.           Toţi se duceau să se īnscrie, fiecare īn cetatea lui.

4.           Iosif s'a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă īn Iudea, īn cetatea lui David, numită Betleem, - pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, -

5.           să se īnscrie īmpreună cu Maria, logodnica lui, care era īnsărcinată.

6.           Pe cīnd erau ei acolo, s'a īmplinit vremea cīnd trebuia să nască Maria.

7.           Şi a născut pe Fiul ei cel īntīi născut, L-a īnfăşat īn scutece şi L-a culcat īntr'o iesle, pentrucă īn casa de poposire nu era loc pentru ei.

 

Păstorii din Betleem.

 

8.           Īn ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară īn cīmp, şi făceau de strajă noaptea īmprejurul turmei lor.

9.           Şi iată că un īnger al Domnului s'a īnfăţişat īnaintea lor, şi slava Domnului a strălucit īmprejurul lor. Ei s'au īnfricoşat foarte tare.

10.         Dar īngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

11.         astăzi īn cetatea lui David, vi s'a născut un Mīntuitor, care este Hristos, Domnul.

12.         Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc īnfăşat īn scutece şi culcat īntr'o iesle.“

13.         Şi deodată, īmpreună cu īngerul s'a unit o mulţime de oaste cerească, lăudīnd pe Dumnezeu, şi zicīnd:

14.         „Slavă lui Dumnezeu īn locurile prea īnalte, şi pace pe pămīnt īntre oamenii plăcuţi Lui.“

15.         După ce au plecat īngerii de la ei, ca să se īntoarcă īn cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem pīnă la Betleem, şi să vedem ce ni s'a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.“

16.         S'au dus īn grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat īn iesle.

17.         După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

18.         Toţi ceice i-au auzit, s'au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

19.         Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gīndea la ele īn inima ei.

20.         Şi păstorii s'au īntors, slăvind şi lăudīnd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau īntocmai cum li se spusese.

 

Isus adus īn Templu.

 

21.         Cīnd a venit ziua a opta, īn care trebuia tăiat īmprejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de īnger īnainte ca să fi fost El zămislit īn pīntece.

22.         Şi, cīnd s'au īmplinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L īnfăţişeze īnaintea Domnului, -

23.         după cum este scris īn Legea Domnului: „Orice īntīi născut de partea bărbătească va fi īnchinat Domnului“,

24.         şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit īn Legea Domnului.

 

Cīntarea lui Simeon.

 

25.         Şi iată că īn Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfīntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mīngīierea lui Israel, şi Duhul Sfīnt era peste el.

26.         Duhul Sfīnt īl īnştiinţase că nu va muri īnainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

27.         El a venit īn Templu, mīnat de Duhul. Şi, cīnd au adus părinţii īnlăuntru pe Pruncul Isus, ca să īmplinească cu privire la El ce poruncea Legea,

28.         Simeon L-a luat īn braţe, a binecuvīntat pe Dumnezeu, şi a zis:

29.         „Acum, slobozeşte īn pace pe robul Tău, Stăpīne, după cuvīntul Tău.

30.         Căci au văzutochii mei mīntuirea Ta,

31.         pe care ai pregătit-o să fie, īnaintea tuturor popoarelor,

32.         lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.“

33.         Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.

34.         Simeon i-a binecuvīntat, şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rīnduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora īn Israel, şi să fie un semn, care va stīrni īmpotrivire.

35.         Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gīndurile multor inimi.“

36.         Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte īnaintată īn vīrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.

37.         Rămasă văduvă, şi fiind īn vīrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.

38.         A venit şi ea īn acelaş ceas, şi a īnceput să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mīntuirea Ierusalimului.

 

Īntoarcerea la Nazaret.

 

39.         După ce au īmplinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s'au īntors īn Galilea, īn cetatea lor Nazaret.

40.         Iar Pruncul creştea şi se īntărea; era plin de īnţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

 

Isus īn Templu la vīrsta de doisprezece ani.

 

41.         Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim īn fiecare an, la praznicul Paştelor.

42.         Cīnd a fost El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

43.         Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cīnd se īntorceau acasă, băiatul Isus a rămas īn Ierusalim. Părinţii Lui n'au băgat de seamă lucrul acesta.

44.         Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.

45.         Dar nu L-au găsit, şi s'au īntors la Ierusalim să-L caute.

46.         După trei zile, L-au găsit īn Templu, şezīnd īn mijlocul īnvăţătorilor, ascultīndu-i şi punīndu-le īntrebări.

47.         Toţi cari-L auzeau, rămīneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

48.         Cīnd L-au văzut părinţii Lui, au rămas īnmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu īngrijorare.“

49.         El le-a zis: „Dece M'aţi căutat? Oare nu ştiaţi  că trebuie să fiu īn casa Tatălui Meu?“

50.         Dar ei n'au īnţeles spusele Lui.

51.         Apoi S'a pogorīt īmpreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea īn inima ei.

52.         Şi Isus creştea īn īnţelepciune, īn statură, şi era tot mai plăcut īnaintea lui Dumnezeu şi īnaintea oamenilor.

 

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul.

 

3

 

1.           Īn anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, - pe cīnd Pilat din Pont era dregător īn Iudea, Irod, cīrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cīrmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cīrmuitor al Abilenei,

2.           şi īn zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, - Cuvīntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia īn pustie.

3.           Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din īmprejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,

4.           după cum este scris īn cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă īn pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

5.           Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut īn loc neted; căile strīmbe vor fi īndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite.

6.           Şi orice făptură va vedea mīntuirea lui Dumnezeu.“

7.           Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpīrci, cine v'a īnvăţat să fugiţi de mīnia viitoare?

8.           Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi īn voi īnşivă: «Avem pe Avraam ca tată!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

9.           Securea a şi fost īnfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat īn foc.“

10.         Noroadele īl īntrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?“

11.         Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să īmpartă cu cine n'are nici una; şi cine are de mīncare, să facă la fel.“

12.         Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Īnvăţătorului, noi ce trebuie să facem?“

13.         El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v'a fost poruncit să luaţi.“

14.         Nişte oştaşi īl īntrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?“ El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu īnvinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.“

15.         Fiindcă norodul era īn aşteptare, şi toţi se gīndeau īn inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,

16.         Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cīt despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decīt mine, şi căruia eu nu sīnt vrednic să-I desleg cureaua īncălţămintelor.  El vă va boteza cu Duhul Sfīnt şi cu foc.

17.         Acela are lopata īn mīnă; Īşi va curăţi aria cu desăvīrşire, şi Īşi va strīnge grīul īn grīnar, iar pleava o va arde īntr'un foc care nu se stinge.“

 

Īnchiderea lui Ioan.

 

18.         Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, şi-i dădea īncă multe alte īndemnuri.

19.         Dar cīrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe cari le făcuse,

20.         a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a īnchis pe Ioan īn temniţă.

 

Botezul lui Isus.

 

21.         După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe cīnd Se ruga, s'a deschis cerul,

22.         şi Duhul Sfīnt S'a pogorīt peste El īn chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s'a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: īn Tine Īmi găsesc toată plăcerea Mea!“

 

Cartea neamului lui Isus Hristos.

 

23.         Isus avea aproape treizeci de ani, cīnd a īnceput să īnveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

24.         fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,

25.         fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,

26.         fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,

27.         fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,

28.         fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,

29.         fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

30.         fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,

31.         fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,

32.         fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,

33.         fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,

34.         fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,

35.         fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,

36.         fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

37.         fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,

38.         fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

 

Ispitirea lui Isus Hristos.

 

4

 

1.           Isus, plin de Duhul Sfīnt, S'a īntors dela Iordan, şi a fost dus de Duhul īn pustie,

2.           unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N'a mīncat nimic īn zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămīnzit.

3.           Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pīne.“

4.           Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pīne, ci cu orice cuvīnt care iese din gura lui Dumnezeu.“

5.           Diavolul L-a suit pe un munte īnalt, i-a arătat īntr'o clipă, toate īmpărăţiile pămīntului,

6.           şi I-a zis: „Ţie Īţi voi da toată stăpīnirea şi slava acestor īmpărăţii; căci mie īmi este dată, şi o dau oricui voiesc.

7.           Dacă dar, Te vei īnchina īnaintea mea, toată va fi a Ta.“

8.           Drept răspuns, Isus i-a zis: „Īnapoia Mea, Satano! Este scris: Să te īnchini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.“

9.           Diavolul L-a dus apoi īn Ierusalim, L-a aşezat pe straşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;“

10.         căci este scris: „El va porunci īngerilor Lui să Te păzească;“

11.         şi: „Ei Te vor lua pe mīni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.“

12.         Isus i-a răspuns: „S'a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“

13.         După ce L-a ispitit īn toate felurile, diavolul a plecat dela El, pīnă la o vreme.

 

Isus īn Galilea.

 

14.         Isus, plin de puterea Duhului, S'a īntors īn Galilea, şi I s'a dus vestea īn tot ţinutul deprimprejur.

15.         El īnvăţa pe oameni īn sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.

 

Isus propovăduieşte la Nazaret.

 

16.         A venit īn Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, īn ziua Sabatului, a intrat īn sinagogă. S'a sculat să citească,

17.         şi I s'a dat cartea proorocului Isaia. Cīnd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

18.         „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M'a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M'a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,

19.         şi să vestesc anul de īndurare al Domnului.“

20.         Īn urmă, a īnchis cartea, a dat-o īnapoi īngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau īn sinagogă, aveau privirile pironite spre El.

21.         Atunci a īnceput să le spună: „Astăzi s'au īmplinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.“

22.         Şi toţi Īl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“

23.         Isus le-a zis: „Fără īndoială, Īmi veţi spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine īnsuţi»; şi Īmi veţi zice: «Fă şi aici, īn patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut īn Capernaum.“

24.         „Dar“, a adăugat El „adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine īn patria lui.

25.         Ba īncă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cīnd a fost īncuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cīnd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve īn Israel;

26.         şi totuş Ilie n'a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.

27.         Şi mulţi leproşi erau īn Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n'a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.“

28.         Toţi cei din sinagogă, cīnd au auzit aceste lucruri, s'au umplut de mīnie.

29.         Şi s'au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pīnă īn sprīnceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos īn prăpastie.

30.         Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.

 

Vindecarea unui īndrăcit īn Capernaum.

 

31.         S'a pogorīt īn Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo īnvăţa pe oameni īn ziua Sabatului.

32.         Ei erau uimiţi de īnvăţătura Lui, pentrucă vorbea cu putere.

33.         Īn sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:

34.         „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfīntul lui Dumnezeu.“

35.         Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“ Şi dracul, dupăce l-a trīntit jos, īn mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău.

36.         Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce īnseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpīnire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!“

37.         Şi I s'a dus vestea īn toate īmprejurimile.

 

Vindecarea soacrei lui Simon.

 

38.         Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat īn casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.

39.         El S'a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s'a sculat īndată, şi a īnceput să le slujească.

 

Vindecarea mai multor bolnavi.

 

40.         La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, īi aduceau la El. El Īşi punea mīnile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.

41.         Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“ Dar El īi mustra, şi nu-i lăsa să vorbească, pentrucă ştiau că El este Hristosul.

42.         Cīnd s'a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S'a dus īntr'un loc pustiu. Noroadele au īnceput să-L caute īn toate părţile, şi au ajuns pīnă la El: voiau să-L oprească să nu plece dela ei.

43.         Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Īmpărăţiei lui Dumnezeu şi īn alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimes.“

44.         Şi propovăduia īn sinagogile Galileii.

 

Pescuirea minunată.

 

5

 

1.           Pe cīnd Se afla līngă lacul Ghenezaret şi Īl īmbulzea norodul ca să audă Cuvīntul lui Dumnezeu,

2.           Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.

3.           S'a suit īntr'una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s'o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi īnvăţa pe noroade din corabie.

4.           Cīnd a īncetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adīnc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire.“

5.           Drept răspuns, Simon I-a zis: „Īnvăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n'am prins nimic; dar, la cuvīntul Tău, voi arunca mrejile!“

6.           Dupăce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că īncepeau să li se rupă mrejile.

7.           Au făcut semn tovarăşilor lor, cari erau īn cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amīndouă corăbiile, aşa că au īnceput să se afunde corăbiile.

8.           Cīnd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s'a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sīnt un om păcătos.“

9.           Fiindcă īl apucase spaima, pe el şi pe toţi ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

10.         Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum īncolo vei fi pescar de oameni.“

11.         Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

 

Vindecarea unui lepros.

 

12.         Isus era īntr'una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s'a aruncat cu faţa la pămīnt, L-a rugat, şi I-a zis: „Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“

13.         Isus a īntins mīna, S'a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“ Īndată, l-a lăsat lepra.

14.         Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rīnduit Moise, ca mărturie pentru ei.“

15.         Se răspīndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strīngeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.

16.         Iar El se ducea īn locuri pustii, şi Se ruga.

 

Vindecarea unui slăbănog.

 

17.         Īntr'una din zile, Isus īnvăţa pe noroade. Nişte Farisei şi īnvăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

18.         Şi iată că nişte oameni purtau īntr'un pat pe un slăbănog, şi căutau să-l ducă īnlăuntru, ca să-l pună īnaintea Lui.

19.         Fiindcă n'aveau pe unde să-l ducă īnlăuntru, din pricina norodului, s'au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborīt cu patul printre cărămizi, īn mijlocul adunării, īnaintea lui Isus.

20.         Cīnd le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele īţi sīnt iertate!“

21.         Cărturarii şi Fariseii au īnceput să cīrtească, şi să zică īn ei īnşişi: „Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decīt singur Dumnezeu?“

22.         Isus, care le-a cunoscut gīndurile, a luat cuvīntul şi le-a zis: „Pentruce cīrtiţi īn inimile voastre?

23.         Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele īţi sīnt iertate», sau a zice: «Scoală-te, şi umblă?»

24.         Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămīnt să ierte păcatele: - «Ţie īţi poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acas㻓

25.         Şi numaidecīt, slăbănogul s'a sculat, īn faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s'a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.

26.         Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“

 

Chemarea lui Levi.

 

27.         După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezīnd la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!“

28.         Vameşul a lăsat totul, s'a sculat, şi a mers după El.

29.         Levi I-a făcut un ospăţ mare la el īn casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.

30.         Fariseii şi cărturarii cīrteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mīncaţi şi beţi īmpreună cu vameşii şi cu păcătoşii?

31.         Isus a luat cuvīntul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.

32.         N'am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.“

 

Īntrebarea despre post.

 

33.         Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cīnd ai Tăi mănīncă şi beau.“

34.         El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească īn timpul cīnd mirele este cu ei?

35.         Vor veni zile cīnd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti īn acele zile.“

36.         Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr'o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat dela ea, nu se potriveşte la cea veche.

37.         Şi nimeni nu pune vin nou īn burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;

38.         ci vinul nou trebuie pus īn burdufuri noi, şi amīndouă se păstrează.

39.         Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: «Este mai bun cel vechi“

 

Spicele de grīu şi Sabatul.

 

6

 

1.           Īntr'o zi de Sabat, s'a īntīmplat că Isus trecea prin lanurile de grīu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grīu, le frecau cu mīnile, şi le mīncau.

2.           Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceţi ce nu este īngăduit să faceţi īn ziua Sabatului?“

3.           Isus le-a răspuns: „Oare n'aţi citit ce a făcut David, cīnd a flămīnzit, el, şi cei ce erau īmpreună cu el?

4.           Cum a intrat īn Casa lui Dumnezeu, a luat pīnile pentru punerea īnaintea Domnului, a mīncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era īngăduit să le mănīnce decīt preoţii?“

5.           Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“

 

Omul cu mīna uscată.

 

6.           Īn altă zi de Sabat, s'a īntīmplat că Isus a intrat īn sinagogă, şi īnvăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mīna dreaptă uscată.

7.           Cărturarii şi Fariseii pīndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca īn ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L īnvinuiască.

8.           Dar El le ştia gīndurile; şi a zis omului, care avea mīna uscată: „Scoală-te, şi stăi īn mijloc.“ El s'a sculat, şi a stătut īn picioare.

9.           Şi Isus le-a zis: „Vă īntreb: Este īngăduit īn ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?“

10.         Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Īntinde-ţi mīna!“ El a īntins-o, şi mīna i s'a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

11.         Ei turbau de mīnie, şi s'au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

 

Alegerea celor doisprezece.

 

12.         Īn zilele acela, Isus S'a dus īn munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea īn rugăciune către Dumnezeu.

13.         Cīnd s'a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, şi anume:

14.         Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

15.         pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;

16.         pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s'a făcut vīnzător.

 

Felurite vindecări.

 

17.         S'a pogorīt īmpreună cu ei, şi S'a oprit īntr'un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe līngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.

18.         Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.

19.         Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.

 

Fericirile.

 

20.         Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, cari sīnteţi săraci, pentrucă Īmpărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

21.         Ferice de voi, cari sīnteţi flămīnzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi!

              Ferice de voi cari plīngeţi acum, pentrucă voi veţi rīde!

22.         Ferice de voi, cīnd oamenii vă vor urī, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărī, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!

23.         Bucuraţi-vă īn ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare īn cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.

24.         Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v'aţi primit aici mīngīerea!

25.         Vai de voi, cari sīnteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămīnzi!

              Vai de voi, cari rīdeţi acum, pentrucă voi veţi plīnge şi vă veţi tīngui!

26.         Vai de voi, cīnd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

 

Iubirea vrăjmaşilor.

 

27.         Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

28.         binecuvīntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

29.         Dacă te bate cineva peste o falcă, īntoarce-i şi pe cealaltă. Dacă īţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

30.         Oricui īţi cere, dă-i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere īnapoi.

31.         Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

32.         Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

33.         Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

34.         Şi dacă daţi cu īmprumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi īnapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu īmprumut păcătoşilor, ca să ia īnapoi īntocmai.

35.         Voi īnsă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu īmprumut, fără să nădăjduiţi ceva īn schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Īnalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.

36.         Fiţi dar milostivi, cum  şi Tatăl vostru este milostiv.

 

Paiul şi bīrna, pomul şi roada.

 

37.         Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osīndiţi, şi nu veţi fi osīndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

38.         Daţi, şi vi se va da; ba īncă, vi se va turna īn sīn o măsură bună, īndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“

39.         Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amīndoi īn groapă?

40.         Ucenicul nu este mai pe sus de īnvăţătorul lui; dar orice ucenic desăvīrşit va fi ca īnvăţătorul lui.

41.         De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bīrna din ochiul tău?

42.         Sau cum poţi să zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi» şi, cīnd colo, tu nu vezi bīrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate īntīi bīrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

43.         Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.

44.         Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strīng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

45.         Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

 

Casa zidită pe stīncă.

 

46.         De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu?

47.         Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.

48.         Se aseamănă cu un om care, cīnd a zidit o casă, a săpat adīnc īnainte, şi a aşezat temelia pe stīncă. A venit o vărsare de ape, şi s'a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n'a putut s'o clatine, pentrucă era zidită pe stīncă.

49.         Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămīnt, fără temelie. Şi s'a năpustit şivoiul asupra ei, ea s'a prăbuşit īndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“

 

Vindecarea robului unui sutaş.

 

7

 

1.           Dupăce a sfīrşit de rostit toate aceste cuvīntări īnaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat īn Capernaum.

2.           Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.

3.           Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrīni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.

4.           Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: „Face să-i faci acest bine;

5.           căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.“

6.           Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cīnd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atīta, pentrucă nu sīnt vrednic să intri supt acoperemīntul meu.

7.           De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu īnsumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.

8.           Căci şi eu, care sīnt supt stăpīnirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.“

9.           Cīnd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a īntors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar īn Israel n'am găsit o credinţă atīt de mare.“

10.         Cīnd s'au īntors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

 

Īnvierea fiului văduvei din Nain.

 

11.         Īn ziua următoare, Isus Se ducea īntr'o cetate numită Nain. Īmpreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.

12.         Cīnd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

13.         Domnul, cīnd a văzut-o, I s'a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plīnge!“

14.         Apoi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, īţi spun!“

15.         Mortul a şezut īn capul oaselor, şi a īnceput să vorbească. Isus l-a dat īnapoi maicii lui.

16.         Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s'a ridicat īntre noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“

17.         Vestea aceasta despre Isus s'a răspīndit īn toată Iudea şi prin toate īmprejurimile.

 

Trimeşii lui Ioan Botezătorul.

 

18.         Ucenicii lui Ioan au dat de ştire īnvăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

19.         Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i©a trimes la Isus să-L īntrebe: „Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?“

20.         Aceştia, cīnd s'au īnfăţişat īnaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimes la Tine să Te īntrebăm: «Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?“

21.         Chiar īn clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22.         Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sīnt curăţiţi, surzii aud, morţii īnviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

23.         Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“

 

Mărturia lui Isus despre Ioan.

 

24.         Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a īnceput să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi īn pustie? O trestie clătinată de vīnt?

25.         Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om īmbrăcat īn haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc īn desfătări, sīnt īn casele īmpăraţilor.

26.         Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decīt un prooroc.

27.         El este acela despre care este scris: «Iată, trimet pe solul Meu īnaintea Feţei Tale, care Īţi va pregăti calea īnaintea Ta.»

28.         Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decīt Ioan  Botezătorul. Totuş, cel mai mic īn Īmpărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decīt el.

29.         Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;

30.         dar Fariseii şi īnvăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

31.         Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?

32.         Seamănă cu nişte copii, cari stau īn piaţa, şi strigă unii către alţii: «V'am cīntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cīntat de jale, şi n'aţi plīns.»

33.         Īn adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mīncīnd pīne, nici bīnd vin, şi ziceţi: «Are drac.»

34.         A venit Fiul omului, mīncīnd şi bīnd, şi ziceţi: «Iată un om mīncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.»

35.         Totuş Īnţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.“

 

Femeia păcătoasă.

 

36.         Un Fariseu a rugat pe Isus să mănīnce la el. Isus a intrat īn casa Fariseului, şi a şezut la masă.

37.         Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă īn casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,

38.         şi stătea īnapoi līngă picioarele lui Isus şi plīngea. Apoi a īnceput să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.

39.         Cīnd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.“

40.         Isus a luat cuvīntul, şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.“ - „Spune, Īnvăţătorule“, I-a răspuns el. -

41.         „Un cămătar avea doi datornici: unul īi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.

42.         Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amīndoi. Spune-Mi dar, care din ei īl va iubi mai mult?“

43.         Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.“ Isus i-a zis: „Drept ai judecat.“

44.         Apoi S'a īntors spre femeie, şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat īn casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.

45.         Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cīnd am intrat, n'a īncetat să-Mi sărute picioarele.

46.         Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

47.         De aceea īţi spun: Păcatele ei, cari sīnt multe, sīnt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.“

48.         Apoi a zis femeii: „Iertate īţi sīnt păcatele!“

49.         Ceice şedeau cu El la masă, au īnceput să zică īntre ei: „Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?“

50.         Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mīntuit; du-te īn pace.“

 

Isus propovăduieşte Evanghelia.

 

8

 

1.           Curīnd după aceea, Isus umbla din cetate īn cetate şi din sat īn sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Īmpărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;

2.           şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,

3.           Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau.

 

Pilda sămănătorului.

 

4.           Cīnd s'a strīns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:

5.           „Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămīnţa. Pe cīnd sămăna el, o parte din sămīnţă a căzut līngă drum: a fost  călcată īn picioare, şi au mīncat-o păsările cerului.

6.           O altă parte a căzut pe stīncă; şi, cum a răsărit, s'a uscat, pentrucă n'avea umezeală.

7.           O altă parte a căzut īn mijlocul spinilor: spinii au crescut īmpreună cu ea şi au īnecat-o.

8.           O altă parte a căzut pe pămīnt bun, şi a crescut, şi a făcut rod īnsutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus  a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.“

9.           Ucenicii Lui L-au īntrebat ce īnţeles are pilda aceasta.

10.         El le-a răspuns: „Vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Īmpărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte īn pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu īnţeleagă.“

11.         Iată ce īnţeles are pilda aceasta: „Sămīnţa, este Cuvīntul lui Dumnezeu.

12.         Cei īnchipuiţi īn sămīnţa căzută līngă drum, sīnt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvīntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mīntuiţi.

13.         Cei īnchipuiţi īn sămīnţa căzută pe stīncă, sīnt aceia cari, cīnd aud Cuvīntul, īl primesc cu bucurie; dar n'au rădăcină, ci cred pīnă la o vreme, iar cīnd vine ispita, cad.

14.         Sămīnţa, care a căzut īntre spini, īnchipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvīntul, īşi văd de drum, şi-l lasă să fie īnăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n'aduc rod care să ajungă la coacere.

15.         Sămīnţa, care a căzut pe pămīnt bun, sīnt aceia cari, după ce au auzit Cuvīntul, īl ţin īntr'o inimă bună şi curată, şi fac roadă īn răbdare.

16.         Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n'o acopere cu un vas, nici n'o pune supt pat, ci o pune īntr'un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.

17.         Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

18.         Luaţi seama dar la felul cum  ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n'are, i se va lua şi ce i se pare că are.“

 

Mama şi fraţii lui Isus.

 

19.         Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului.

20.         Cineva I-a spus: „Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.“

21.         Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sīnt ceice ascultă Cuvīntul lui Dumnezeu, şi-l īmplinesc.“

 

Potolirea furtunii.

 

22.         Īntr'una din zile, Isus S'a suit īntr'o corabie īmpreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem  dincolo de lac.“ Şi au plecat.

23.         Pe cīnd vīsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s'a stīrnit un aşa vīrtej de vīnt, că se umplea corabia cu apă; şi erau īn primejdie.

24.         Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Īnvăţătorule, Īnvăţătorule, perim.“ Isus S'a sculat, a certat vīntul şi valurile īnfuriate, cari s'au potolit: şi s'a făcut linişte.

25.         Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?“ Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vīnturilor şi apei şi-L ascultă?“

 

Vindecarea unui īndrăcit.

 

26.         Au venit cu corabia īn ţinutul Gherghesenilor, care este īn dreptul Galileii.

27.         Cīnd a ieşit Isus la ţărm, L-a īntīmpinat un om din cetate, stăpīnit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se īmbrăca īn haină, şi nu-şi avea locuinţa īntr'o casă, ci īn morminte.

28.         Cīnd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos īnaintea Lui, şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Īnalt? Te rog nu mă chinui.“

29.         Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpīnire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mīni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.

30.         Isus l-a īntrebat: „Cum īţi este numele?“ „Legiune,“ a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci īn el.

31.         Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă īn Adīnc.

32.         Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre īn ei. El le-a dat voie.

33.         Dracii au ieşit din omul acela, au intrat īn porci, şi turma s'a repezit de pe rīpă īn lac, şi s'a īnecat.

34.         Porcarii, cīnd au văzut ce se īntīmplase, au fugit şi au dat de veste īn cetate şi prin sate.

35.         Oamenii au ieşit să vadă cele īntīmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezīnd la picioarele lui Isus, īmbrăcat, şi īn toate minţile; şi i-a apucat frica.

36.         Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpīnit de draci.

37.         Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă īi apucase o mare frică. Isus S'a suit īntr'o corabie, şi S'a īntors.

38.         Omul din care ieşiseră dracii, Īl ruga să-i dea voie să rămīnă cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis:

39.         „Īntoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.“ El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

 

Īnvierea fiicei lui Iair. - Femeia cu scurgere de sīnge.

 

40.         La īntoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Īl aşteptau.

41.         Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s'a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină pīnă la el acasă;

42.         pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era īmbulzit de noroade.

43.         Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sīnge; ea īşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s'o fi putut vindeca vreunul.

44.         Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sīnge s'a oprit.

45.         Şi Isus a zis: „Cine s'a atins de Mine?“ Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Īnvăţătorule, noroadele Te īmpresoară şi Te īmbulzesc, şi mai īntrebi: «Cine s'a atins de Mine?“

46.         Dar Isus a răspuns: „S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.“

47.         Femeia, cīnd s'a văzut dată de gol, a venit tremurīnd, s'a aruncat jos īnaintea Lui, şi a spus īn faţa īntregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decīt.

48.         Isus i-a zis: „Īndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mīntuit, du-te īn pace.“

49.         Pe cīnd vorbea El īncă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Īnvăţătorul.“

50.         Dar Isus, cīnd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.“

51.         Cīnd a ajuns la casa fruntaşului, n'a lăsat pe nici unul să intre īmpreună cu El, decīt pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.

52.         Toţi plīngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plīngeţi; fetiţa n'a murit, ci doarme.“

53.         Ei īşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.

54.         Dar El, dupăce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mīnă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!“

55.         Şi duhul ei s'a īntors īn ea, iar fata s'a sculat numaidecīt. Isus a poruncit să-i dea să mănīnce.

56.         Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele īntīmplate.

 

Trimeterea celor  doisprezece.

 

9

 

1.           Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpīnire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.

2.           Apoi i-a trimes să propovăduiască Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

3.           „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,“ le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pīne, nici bani, nici două haine.

4.           Īn orice casă veţi intra, să rămīneţi acolo, pīnă veţi pleca din locul acela.

5.           Şi dacă  nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie īmpotriva lor.“

6.           Ei au plecat, şi au mers din sat īn sat, propovăduind Evanghelia, şi săvīrşind pretutindeni tămăduiri.

 

Irod nu ştie  ce să creadă despre Isus.

 

7.           Cīrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvīrşite de Isus, şi sta īn cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a īnviat Ioan din morţi;

8.           alţii ziceau că s'a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a īnviat vreun prooroc din cei din vechime.

9.           Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.

 

Īnmulţirea pīnilor.

 

10.         Apostolii, cīnd s'au īntors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S'a dus la o parte, līngă o cetate, numită Betsaida.

11.         Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.

12.         Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s'au apropiat, şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă īn satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mīncării; pentrucă aici sīntem īntr'un loc pustiu.“

13.         Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănīnce!“ Dar ei au răspuns: „N'avem decīt cinci pīni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi īnşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.“

14.         Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos īn cete de cīte cincizeci.“

15.         Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.

16.         Isus a luat cele cinci pīni şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuvīntat. Apoi le-a frīnt, şi le-a dat ucenicilor să le īmpartă norodului.

17.         Au mīncat toţi, şi s'au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase.

 

Mărturisirea lui Petru.

 

18.         Īntr'o zi, pe cīnd Se ruga Isus singur deoparte, avīnd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus īntrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sīnt Eu?“

19.         Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a īnviat un prooroc din cei din vechime.“

20.         „Dar voi“, i-a īntrebat El, „cine ziceţi că sīnt?“ „Hristosul lui Dumnezeu!“ I-a răspuns Petru.

21.         Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

22.         Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrīni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorīt, şi a treia zi să īnvieze.

 

Cum să urmăm pe Isus.

 

23.         Apoi a zis tuturor: „Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea īn fiecare zi, şi să Mă urmeze.

24.         Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine īşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mīntui.

25.         Şi ce ar folosi un om să cīştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine īnsuş?

26.         Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cīnd va veni īn slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor īngeri.

27.         Adevărat vă spun, că sīnt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pīnă nu vor vedea Īmpărăţia lui Dumnezeu.

 

Schimbarea la faţă.

 

28.         Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage.

29.         Pe cīnd Se ruga, I s'a schimbat īnfăţişarea feţei, şi īmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare.

30.         Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,

31.         cari se arătaseră īn slavă, şi vorbeau despre sfīrşitul Lui, pe care avea să-l aibă īn Ierusalim.

32.         Petru şi tovarăşii lui erau īngreuiaţi de somn; dar, cīnd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau īmpreună cu El.

33.         Īn clipa cīnd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Īnvăţătorule, este bine să fim aici; să facem  trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“ Nu ştia ce spune.

34.         Pe cīnd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimīntat, cīnd i-au văzut intrīnd īn nor.

35.         Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi.“

36.         Cīnd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, īn zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

 

Vindecarea unui īndrăcit.

 

37.         A doua zi, cīnd s'au pogorīt de pe munte, o gloată mare a īntīmpinat pe Isus.

38.         Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Īnvăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu īndurare la fiul meu, fiindcă īl am numai pe el.

39.         Īl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul īl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l-a stropşit de tot.

40.         Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n'au putut.

41.         „O neam  necredincios şi pornit la rău“, a răspuns Isus; „pīnă cīnd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.“

42.         Pe cīnd venea băiatul, dracul l-a trīntit la pămīnt, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat īnapoi tatălui său.

43.         Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

              Pe cīnd toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:

44.         „Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat īn mīnile oamenilor!“

45.         Dar ucenicii nu īnţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L īntrebe īn privinţa aceasta.

 

Cine este cel mai mare?

 

46.         Apoi le-a venit īn gīnd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.

47.         Isus le-a cunoscut gīndul inimii, a luat un copilaş, l-a pus līngă El,

48.         şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, īn Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic īntre voi toţi, acela este  mare.“

49.         Ioan a luat cuvīntul, şi a zis: „Īnvăţătorule, noi am văzut pe un om scoţīnd draci īn Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi.“

50.         „Nu-l opriţi“, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este īmpotriva voastră, este pentru voi.“

 

„Foc din cer.“

 

51.         Cīnd s'a apropiat vremea īn care avea să fie luat īn cer, Isus Şi-a īndreptat faţa hotărīt să meargă la Ierusalim.

52.         A trimes īnainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat īntr'un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.

53.         Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se īndrepta să meargă spre Ierusalim.

54.         Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cīnd au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc  din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“

55.         Isus S'a īntors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sīnteţi īnsufleţiţi!

56.         Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mīntuiască.“ Şi au plecat īntr'alt sat.

 

Cum să urmăm pe Isus.

 

57.         Pe cīnd erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.“

58.         Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul.“

59.         Altuia i-a zis: „Vino după Mine!“ „Doamne“, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc īntīi să īngrop pe tatăl meu.“

60.         Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi īngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

61.         Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă īntīi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei.“

62.         Isus i-a răspuns: „Oricine pune mīna pe plug, şi se uită īnapoi, nu este destoinic pentru Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

 

Trimeterea celor şaptezeci de ucenici.

 

10

 

1.           După aceea Domnul a mai rīnduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimes doi cīte doi īnaintea Lui, īn toate cetăţile şi īn toate locurile, pe unde avea să treacă El.

2.           Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sīnt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.

3.           Duceţi-vă; iată, vă trimet ca pe nişte miei īn mijlocul lupilor.

 4.          Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici īncălţăminte, şi să nu īntrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.

5.           Īn orice casă veţi intra, să ziceţi īntīi: „Pacea să fie peste casa aceasta !“

6.           Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămīnea peste el; altminteri ea se va īntoarce la voi.

7.           Să rămīneţi īn casa aceea, şi să mīncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă īn casă.

8.           Īn oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mīncaţi ce vi se va pune īnainte;

9.           să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: „Īmpărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.“

10.         Dar īn oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:

11.         „Scuturăm īmpotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s'a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Īmpărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi.“

12.         Eu vă spun că, īn ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decīt pentru cetatea aceea.

13.         Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute īn Tir şi Sidon lucrările puternice cari au fost făcute īn voi, de mult s'ar fi pocăit stīnd īn sac şi cenuşă.

14.         De aceea, īn ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decīt pentru voi.

15.         Şi tu, Capernaume, vei fi īnălţat oare pīnă la cer? Vei fi pogorīt pīnă īn Locuinţa morţilor.

16.         Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine.“

 

Īntoarcerea celor şaptezeci.

 

17.         Cei şaptezeci s'au īntors plini de bucurie, şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sīnt supuşi īn Numele Tău.“

18.         Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzīnd ca un fulger din cer.“

19.         Iată că v'am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.

20.         Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sīnt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sīnt scrise īn ceruri.“

21.         Īn ceasul acela, Isus S'a bucurat īn Duhul Sfīnt, şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pămīntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei īnţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.“

22.         Toate lucrurile Mi-au fost date īn mīni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.“

23.         Apoi S'a īntors spre ucenici, şi le-a spus de o parte: „Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeţi voi!

24.         Căci vă spun că mulţi prooroci şi īmpăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n'au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n'au auzit.“

 

Pilda Samariteanului.

 

25.         Un īnvăţător al Legii s'a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Īnvăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“

26.         Isus i-a zis: „Ce este scris īn Lege? Cum citeşti īn ea?“

27.         El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine īnsuţi.“

28.         „Bine ai răspuns“, i-a zis Isus; „fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică.“

29.         Dar el, care vroia să se īndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?“

30.         Isus a luat din nou cuvīntul, şi a zis: „Un om  se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut īntre nişte tīlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.

31.         Din īntīmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cīnd a văzut pe omul acesta, a trecut īnainte pe alături.

32.         Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cīnd l-a văzut, a trecut īnainte pe alături.

33.         Dar un Samaritean, care era īn călătorie, a venit īn locul unde era el, şi cīnd l-a văzut, i s'a făcut milă de el.

34.         S'a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, şi a īngrijit de el.

35.         A doua  zi, cīnd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, īţi voi da īnapoi la īntorcere.“

36.         Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse īntre tīlhari?“

37.         „Celce şi-a făcut milă cu el“, a răspuns īnvăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel“, i-a zis Isus.

 

Marta şi Maria.

 

38.         Pe cīnd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat īntr'un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit īn casa ei.

39.         Ea avea o soră numită Maria, care s'a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.

40.         Marta era īmpărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m'a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.“

41.         Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te īngrijorezi şi te frămīnţi tu,

42.         dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.“

 

Tatăl nostru.

 

11

 

1.           Īntr'o zi, Isus Se ruga īntr'un loc anumit. Cīnd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, īnvaţă-ne să ne rugăm, cum a īnvăţat şi Ioan pe ucenicii lui.“

2.           El le-a zis: „Cīnd vă rugaţi, să ziceţi:

              Tatăl nostru care eşti īn ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Īmpărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum īn cer, aşa şi pe pămīnt.

3.           Pīnea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă īn fiecare zi;

4.           şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce īn ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.“

 

 

5.           Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: «Prietene, īmprumută-mi trei pīni,

6.           căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n'am ce-i pune īnainte;»

7.           şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta īi răspunde: «Nu mă turbura; acum uşa este īncuiată, copiii mei sīnt cu mine īn pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pīni», -

8.           vă spun: chiar dacă nu s'ar scula să i le dea, pentrucă-i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

9.           Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.

10.         Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

11.         Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pīne, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe īn loc de peşte?

12.         Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?

13.         Deci, dacă voi, cari sīnteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cīt mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfīnt celor ce I-L cer!“

 

Vindecarea unui īndrăcit mut.

 

14.         Isus a scos dintr'un bolnav un drac, care era mut. Dupăce  a ieşit, dracul, mutul a grăit, şi noroadele s'au mirat.

15.         Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.“

16.         Alţii, ca să-L ispitească, Īi cereau un semn, din cer.

17.         Isus le-a cunoscut gīndurile, şi le-a zis: „Orice īmpărăţie desbinată īmpotriva ei, este pustiită; şi o casă desbinată īmpotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.

18.         Deci, dacă Satana este desbinat īmpotriva lui īnsuş, cum va dăinui īmpărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?

19.         Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine īi scot? De aceea ei īnşişi vor fi judecătorii voştri.

20.         Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Īmpărăţia lui Dumnezeu a ajuns pīnă la voi.

21.         Cīnd omul cel tare şi bine īnarmat īşi păzeşte casa, averile īi sīnt la adăpost.

22.         Dar dacă vine peste el unul mai tare decīt el şi-l biruieşte, atunci īi ia cu sila toate armele īn care se īncredea, şi īmparte prăzile luate de la el.

23.         Cine nu este cu Mine este īmpotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.

 

Duhul necurat ieşit din om.

 

24.         Duhul necurat, cīnd iese afară dintr'un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n'o găseşte, zice: «Mă voi īntoarce īn casa mea, de unde am ieşit.»

25.         Şi cīnd vine, o găseşte măturată şi īmpodobită.

26.         Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decīt el; intră īmpreună īn casă, se aşează īn ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decīt cea  dintīi.“

 

Ferice de ceice ascultă Cuvīntul.

 

27.         Pe cīnd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pīntecele care  Te-a purtat, şi de ţīţele pe cari le-ai  supt!“

28.         Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvīntul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!“

 

Minunea cu Iona.

 

29.         Pe cīnd noroadele se strīngeau cu grămada, El a īnceput să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decīt semnul proorocului Iona.

30.         Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

31.         Īmpărăteasa de la miazăzi se va scula, īn ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi-i va osīndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămīntului ca să audă īnţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decīt Solomon.

32.         Bărbaţii din Ninive se vor scula, īn ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi-l vor osīndi, pentrucă ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decīt Iona.

 

Lumina.

 

33.         Nimeni n'aprinde o lumină, ca s'o pună īntr'un loc ascuns sau supt baniţă; ci o pune īntr'un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.

34.         Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de īntunerec.

35.         Ia  seama dar, ca lumina care este īn tine, să nu fie īntunerec.

36.         Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte īntunecată, va fi īn totul plin de lumină, īntocmai ca atunci cīnd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.“

 

Mustrarea cărturarilor şi Fariseilor.

 

37.         Pe cīnd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prīnzească la el. El īn intrat şi a şezut la masă.

38.         Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase īnainte de prīnz.

39.         Dar Domnul i-a zis: „Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.

40.         Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n'a făcut şi pe cea dinlăuntru?

41.         Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.

42.         Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

43.         Vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi umblaţi după scaunele dintīi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

44.         Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sīnteţi ca mormintele, cari nu se văd, şi peste cari oamenii umblă fără să ştie.“

45.         Unul din īnvăţătorii Legii a luat cuvīntul, şi I-a zis: „Īnvăţătorule, spunīnd aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.“

46.         „Vai şi de voi, īnvăţători ai Legii“, a răspuns Isus. „Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre  nu vă atingeţi de ele.

47.         Vai de voi! Pentrucă voi zidiţi mormintele proorocilor, pe cari i-au ucis părinţii voştri.

48.         Prin aceasta mărturisiţi că īncuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.

49.         De aceea Īnţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimete prooroci  şi apostoli; pe unii din ei īi vor ucide, iar pe alţii īi vor prigoni,

50.         ca să se ceară dela acest neam sīngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela īntemeierea lumii:

51.         dela sīngele lui Abel pīnă la sīngele lui Zaharia, ucis īntre altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta!

52.         Vai de voi, īnvăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mīna pe cheia cunoştinţei: nici voi n'aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi īmpedecat să intre.“

53.         După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au īnceput să-L pună la strīmtoare, şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

54.         I-au īntins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată īnvinui.

 

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula īmpotriva Duhului Sfīnt.

 

12

 

1.           Īn vremea aceea, cīnd se strīnseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a īnceput să spună ucenicilor Săi: „Mai īntīi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.

2.           Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.

3.           De aceea, orice aţi spus la īntunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, īn odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

4.           Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.

5.           Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce īn gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

6.           Nu se vīnd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată īnaintea lui Dumnezeu.

7.           Şi chiar perii din cap, toţi vă sīnt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sīnteţi mai de preţ decīt multe vrăbii.

8.           Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi īnaintea oamenilor, īl va mărturisi şi Fiul omului īnaintea īngerilor lui Dumnezeu;

9.           dar cine se va lepăda de Mine īnaintea oamenilor, va fi lepădat şi el īnaintea īngerilor lui Dumnezeu.

10.         Şi orişicui va vorbi īmpotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli īmpotriva Duhului Sfīnt, nu i se va ierta.

11.         Cīnd vă vor duce īnaintea sinagogilor, īnaintea dregătorilor, şi īnaintea stăpīnirilor, să nu vă īngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;

12.         căci Duhul Sfīnt vă va īnvăţa chiar īn ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.“

 

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina.

 

13.         Unul din mulţime a zis lui Isus: „Īnvăţătorule, spune fratelui meu să īmpartă cu mine moştenirea noastră.“

14.         „Omule“, i-a răspuns Isus, „cine M'a pus pe Mine judecător sau īmpărţitor peste voi?“

15.         Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă īn belşugul avuţiei lui.“

16.         Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.

17.         Şi el se gīndea īn sine, şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strīng rodurile.»

18.         «Iată», a zis el, «ce voi face: īmi voi strica grīnarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strīnge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;

19.         şi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunătăţi strīnse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănīncă, bea şi veseleşte-te!»

20.         Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar īn noaptea aceasta ţi se va cere īnapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?»

21.         Tot aşa este şi cu cel ce īşi adună comori pentru el, şi nu se īmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.“

 

Īngrijorările.

 

22.         Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă īngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gīndindu-vă ce veţi mīnca, nici cu privire la trupul vostru, gīndindu-vă  cu ce vă veţi īmbrăca.

23.         Viaţa este mai mult de cīt hrana, şi trupul mai mult de cīt īmbrăcămintea.

24.         Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n'au nici cămară, nici grīnar: şi totuş Dumnezeu īi hrăneşte. Cu cīt mai de preţ sīnteţi voi decīt păsările!

25.         Şi apoi, cine dintre voi, chiar īngrijorīndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?

26.         Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai īngrijoraţi de celelalte?

27.         Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, īn toată slava lui, n'a fost īmbrăcat ca unul din ei.

28.         Dacă astfel īmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cīmp, iar mīne va fi aruncată īn cuptor, cu cīt mai mult vă va īmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?

29.         Să nu căutaţi ce veţi mīnca sau ce veţi bea, şi nu vă frămīntaţi mintea.

30.         Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.

31.         Căutaţi mai īntīi Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

32.         Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Īmpărăţia.

33.         Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se īnvechesc, o comoară nesecată īn ceruri, unde  nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.

34.         Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

 

Īndemn la veghere.

 

35.         Mijlocul să vă fie īncins, şi făcliile aprinse.

36.         Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpīnul lor să se īntoarcă dela nuntă, ca să-i deschidă īndată, cīnd va veni şi va bate la uşă.

37.         Ferice de robii aceia, pe cari stăpīnul īi  va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va īncinge, īi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.

38.         Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!

39.         Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpīnul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n'ar lăsa să-i spargă casa.

40.         Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni īn ceasul īn care nu vă gīndiţi.“

 

Ispravnicul credincios.

 

41.         „Doamne“, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?“

42.         Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi īnţelept, pe care-l va pune stăpīnul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?

43.         Ferice de robul acela, pe care stăpīnul, la venirea lui, īl va găsi făcīnd aşa!

44.         Adevărat vă spun, că īl va pune peste toată avuţia sa.

45.         Dar dacă robul acela zice īn inima lui: «Stăpīnul meu zăboveşte să vină»; dacă va īncepe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănīnce, să bea şi să se īmbete,

46.         stăpīnul robului aceluia va veni īn ziua īn care el nu se aşteaptă, şi īn ceasul īn care nu ştie, şi-l va tăia īn bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi īn lucrul īncredinţat lor.

47.         Robul acela, care a ştiut voia stăpīnului său, şi nu s'a pregătit deloc, şi n'a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.

48.         Dar cine n'a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a īncredinţat mult, i se va cere mai mult.

 

Foc pe pămīnt.

 

49.         Eu am venit să arunc un foc pe pămīnt. Şi ce vreau decīt să fie aprins chiar acum!

50.         Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cīt de mult doresc să se īndeplinească!

51.         Credeţi că am venit să aduc pace pe pămīnt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.

52.         Căci, de acum īnainte, din cinci, cari vor fi īntr'o casă, trei vor fi desbinaţi īmpotriva a doi, şi doi īmpotriva a trei.

53.         Tatăl va fi desbinat īmpotriva fiului, şi fiul īmpotriva tatălui; mama īmpotriva fiicei, şi fiica īmpotriva mamei; soacra īmpotriva norei, şi nora īmpotriva soacrei.“

 

Semnele vremurilor.

 

54.         El a mai zis noroadelor: „Cīnd vedeţi un nor ridicīndu-se la apus, īndată ziceţi: «Vine ploaia.» Şi aşa se īntīmplă.

55.         Şi cīnd vedeţi suflīnd vīntul dela miazăzi, ziceţi: «Are să fie zăduf.» Şi aşa se īntīmplă.

56.         Făţarnicilor, faţa pămīntului şi a cerului ştiţi s'o deosebiţi: vremea aceasta cum de n'o deosebiţi?

57.         Şi pentruce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

58.         Cīnd te duci cu pīrīşul tău īnaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tīrască īnaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mīna temnicerului, şi temnicerul să te arunce īn temniţă.

59.         Īţi spun că nu vei ieşi de acolo, pīnă nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.“

 

Galileenii măcelăriţi de Pilat.

 

13

 

1.           Īn vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se īntīmplase unor Galileeni, al căror sīnge īl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2.           „Credeţi voi“, le-a răspuns Isus, „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decīt toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?

3.           Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.

4.           Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorīt, credeţi că au fost mai păcătoşi decīt toţi ceilalţi oameni, cari locuiau īn Ierusalim?

5.           Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.“

 

Pilda smochinului neroditor.

 

6.           El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit īn via sa. A venit să caute rod īn el, şi n'a găsit.

7.           Atunci a zis vierului: «Iată că sīnt trei ani, decīnd vin şi caut rod īn smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pămīntul degeaba?»

8.           «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur īmprejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.

9.           Poate că deacum īnainte va face roadă; dacă nu, īl vei tăia.“

 

Vindecarea unei femei gīrbove.

 

10.         Isus īnvăţa pe norod īntr'o sinagogă īn ziua Sabatului.

11.         Şi acolo era o femeie stăpīnită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gīrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi īndrepte spatele.

12.         Cīnd a văzut-o Isus, a chemat-o, şi i-a zis: „Femeie, eşti deslegată de neputinţa ta.“

13.         Şi-a īntins mīnile peste ea: īndată s'a īndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.

14.         Dar fruntaşul sinagogii, mīniat că Isus săvīrşise vindecarea aceasta īn ziua Sabatului, a luat cuvīntul, şi a zis norodului: „Sīnt şase zile īn cari trebuie să lucreze omul; veniţi dar īn aceste zile să vă vindecaţi, şi nu īn ziua Sabatului!“

15.         „Făţarnicilor“, i-a răspuns Domnul; „oare īn ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, şi-l duce de-l adapă?

16.         Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta īn ziua Sabatului?“

17.         Pe cīnd vorbea El astfel, toţi protivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El.

 

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului.

 

18.         El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Īmpărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?

19.         Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om, şi l-a aruncat īn grădina sa; el a crescut, s'a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi īn ramurile lui.“

20.         El a zis iarăş: „Cu ce voi asemăna Īmpărăţia lui Dumnezeu?

21.         Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus īn trei măsuri de făină, pīnă s'a dospit toată.“

 

Uşa cea strīmtă.

 

22.         Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, īnvăţīnd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.

23.         Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sīnt ceice sīnt pe calea mīntuirii?“ El le-a răspuns:

24.         „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strīmtă. Căci vă spun, că  mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

25.         Odată ce Stăpīnul casei Se va scula şi va īncuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi īncepe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sīnteţi.»

26.         Atunci veţi īncepe să ziceţi: «Noi am mīncat şi am băut īn faţa Ta, şi īn uliţele noastre ai īnvăţat pe norod.»

27.         Şi El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sīnteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.»

28.         Va fi plīnsul şi scrīşnirea dinţilor, cīnd veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii īn Īmpărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

29.         Vor veni dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela miază-zi, şi vor şedea la masă īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.

30.         Şi iată că sīnt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintīi, şi sīnt unii din cei dintīi, cari vor fi cei de pe urmă.“

 

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului.

 

31.         Īn aceeaş zi, au venit cīţiva Farisei, şi I-au zis: „Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.“

32.         „Duceţi-vă“, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, şi săvīrşesc vindecări astăzi şi mīne, iar a treia zi voi isprăvi.

33.         Dar trebuie să umblu astăzi, mīne şi poimīne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.

34.         Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de cīte ori am vrut să strīng pe fiii tăi, cum īşi strīnge găina puii supt aripi, şi n'aţi vrut!

35.         Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, pīnă veţi zice: «Binecuvīntat este Celce vine īn Numele Domnului!“

 

Vindecarea unui bolnav de dropică.

 

14

 

1.           Īntr'o zi de Sabat, Isus a intrat īn casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prīnzească. Fariseii Īl pīndeau de aproape.

2.           Şi īnaintea Lui era un om  bolnav de dropică.

3.           Isus a luat cuvīntul, şi a zis īnvăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este īngăduit a vindeca īn ziua Sabatului sau nu?“

4.           Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mīnă pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.

5.           Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul īn fīntīnă, nu-l va scoate īndată afară, īn ziua Sabatului?“

6.           Şi n'au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

 

Despre smerenia la ospeţe.

 

7.           Apoi, cīnd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintīi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:

8.           „Cīnd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă īn locul dintīi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decīt tine,

9.           şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: «Dă locul tău omului acestuia.» Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.

10.         Ci, cīnd eşti poftit, du-te şi aşează-te īn locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cīnd va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: «Prietene, mută-te mai sus.» Lucrul acesta īţi va face cinste īnaintea tuturor celor ce vor fi la masă īmpreună cu tine.

11.         Căci oricine se īnalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi īnălţat.“

 

Despre binefacere.

 

12.         A zis şi celui ce-L poftise: „Cīnd dai un prīnz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rīndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

13.         Ci, cīnd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

14.         Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la īnvierea celor neprihăniţi.“

 

Pilda celor poftiţi la cină.

 

15.         Unul din ceice şedeau la masă cu El, cīnd a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice de acela care va prīnzi īn Īmpărăţia lui Dumnezeu!“

16.         Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

17.         La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: «Veniţi, căci iată că toate sīnt gata.»

18.         Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au īnceput să se desvinovăţească. Cel dintīi i-a zis: «Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.»

19.         Un altul a zis: «Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să-i īncerc: iartă-mă, te rog.»

20.         Un altul a zis: «Tocmai acum m'am īnsurat, şi de aceea nu pot veni.»

21.         Cīnd s'a īntors robul, a spus stăpīnului său aceste lucruri. Atunci stăpīnul casei s'a mīniat, şi a zis robului său: «Du-te degrab īn pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.»

22.         La urmă, robul a zis: «Stăpīne, s'a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.»

23.         Şi stăpīnul  a zis robului: «Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

24.         Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.“

 

Cum să fie ucenicul lui Isus.

 

25.         Īmpreună cu Isus mergeau multe noroade. El S'a īntors, şi le-a zis:

26.         „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar īnsăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

27.         Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

28.         Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai īntīi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfīrşească?

29.         Pentruca nu cumva, dupăce i-a pus temelia, să nu-l poată sfīrşi, şi toţi ceice-l vor vedea, să īnceapă să rīdă de el,

30.         şi să zică: «Omul acesta a īnceput să zidească, şi n'a putut isprăvi.»

31.         Sau care īmpărat, cīnd merge să se bată īn război cu un alt īmpărat, nu stă mai īntīi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni īnaintea celuice vine īmpotriva lui cu douăzeci de mii?

32.         Altfel, pe cīnd celalt īmpărat este īncă departe, īi trimete o solie să ceară pace.

33.         Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

34.         Sarea este bună; dar dacă sarea īşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da īnapoi gustul acesta?

35.         Atunci nu mai este bună nici pentru pămīnt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.“

 

Pilda cu oaia rătăcită şi leul.

 

15

 

1.           Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

2.           Şi Fariseii şi cărturarii cīrteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănīncă cu ei.“

3.           Dar El le-a spus pilda aceasta:

4.           „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pīnă cīnd o găseşte?

5.           După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;

6.           şi, cīnd se īntoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: «Bucuraţi-vă īmpreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.»

7.           Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie īn cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decīt pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n'au nevoie de pocăinţă.

8.           Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pīnă cīnd īl găseşte?

9.           După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: «Bucuraţi-vă īmpreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.»

10.         Tot aşa, vă spun că este bucurie īnaintea īngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.“

 

Pilda fiului risipitor.

 

11.         El a mai zis: „Un om avea doi fii.

12.         Cel mai tīnăr din ei a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.» Şi tatăl le-a īmpărţit averea.

13.         Nu după multe zile, fiul cel mai tīnăr a strīns totul, şi a plecat īntr'o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducīnd o viaţă destrăbălată.

14.         După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare īn ţara aceea, şi el a īnceput să ducă lipsă.

15.         Atunci s'a dus şi s'a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii.

16.         Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mīncau porcii, dar nu i le da nimeni.

17.         Şi-a venit īn fire, şi a zis: «Cīţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pīne, iar eu mor de foame aici!

18.         Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit īmpotriva cerului şi īmpotriva ta,

19.         şi nu mai sīnt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»

20.         Şi s'a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cīnd era īncă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s'a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult.

21.         Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit īmpotriva cerului şi īmpotriva ta, nu mai sīnt vrednic să mă chem  fiul tău.»

22.         Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai bună, şi īmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel īn deget, şi īncălţăminte īn picioare.

23.         Aduceţi viţelul cel īngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mīncăm şi să ne veselim;

24.         căci acest fiu al meu era mort, şi a īnviat; era pierdut, şi a fost găsit.» Şi au īnceput să se veselească.

25.         Fiul cel mai mare era la ogor. Cīnd a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.

26.         A chemat pe unul din robi, şi a īnceput să-l īntrebe ce este.

27.         Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit īnapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel īngrăşat, pentrucă l-a găsit iarăş sănătos şi bine.»

28.         El s'a īntărītat de mīnie, şi nu voia să intre īn casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l-a rugat să intre.

29.         Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: «Iată, eu īţi slujesc ca un rob de atīţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;

30.         iar cīnd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mīncat averea cu femeile desfrīnate, i-ai tăiat viţelul cel īngrăşat.»

31.         «Fiule», i-a zis tatăl, «tu īntotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.

32.         Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a īnviat, era pierdut şi a fost găsit.“

 

Pilda ispravnicului necredincios.

 

16

 

1.           Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pīrīt la el că-i risipeşte averea.

2.           El l-a chemat, şi i-a zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.»

3.           Ispravnicul şi-a zis: «Ce am să fac, dacă īmi ia stăpīnul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc,  mi-e ruşine.

4.           Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cīnd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească īn casele lor.»

5.           A chemat pe fiecare din datornicii stăpīnului său, şi a zis celui dintīi: «Cīt eşti dator stăpīnului meu?»

6.           «O sută de măsuri de untdelemn», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.»

7.           Apoi a zis altuia: «Dar tu, cīt eşti dator?» «O sută de măsuri de grīu», a răspuns el. Şi i-a zis: «Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.»

8.           Stăpīnul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase īnţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sīnt mai īnţelepţi decīt fiii luminii.

9.           Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cīnd veţi muri, să vă primească īn corturile vecinice.

10.         Cine este credincios īn cele mai mici lucruri, este credincios şi īn cele mari; şi cine este nedrept īn cele mai mici lucruri, este nedrept şi īn cele mari.

11.         Deci, dacă n'aţi fost credincioşi īn bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va īncredinţa adevăratele bogăţii?

12.         Şi dacă n'aţi fost credincioşi īn lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

13.         Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpīni; căci sau va urī pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.“

 

Mustrări făcute Fariseilor.

 

14.         Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi īşi băteau joc de El.

15.         Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi īnaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă  ce  este īnălţat īntre oameni, este o urīciune īnaintea lui Dumnezeu.

16.         Legea şi proorocii au ţinut pīnă la Ioan; de atunci īncoace, Evanghelia Īmpărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre īn ea, dă năvală.

17.         Este mai lesne să treacă cerul şi pămīntul decīt să cadă o singură frīntură de slovă din Lege.

18.         Oricine īşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.

 

Pilda bogatului nemilostiv.

 

19.         „Era un om bogat, care se īmbrăca īn porfiră şi in supţire; şi īn fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

20.         La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.

21.         Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pīnă şi cīnii veneau şi-i lingeau bubele.

22.         Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de īngeri īn sīnul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au īngropat.

23.         Pe cīnd era el īn Locuinţa morţilor, īn chinuri, şi-a ridicat ochii īn sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr īn sīnul lui,

24.         şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vīrful degetului īn apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sīnt chinuit īn văpaia aceasta.»

25.         «Fiule», i-a răspuns  Avraam, «adu-ţi aminte că, īn viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mīngīiat, iar tu eşti chinuit.

26.         Pe līngă toate acestea, īntre noi  şi īntre voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.»

27.         Bogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr īn casa tatălui meu;

28.         căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei īn acest loc de chin.»

29.         Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.»

30.         «Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.»

31.         Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar īnvia cineva din morţi.“

 

Prilejurile de păcătuire.

 

17

 

1.           Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

2.           Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gīt, şi să fie aruncat īn mare, decīt să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

3.           Luaţi seama la voi īnşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte īmpotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

4.           Şi chiar dacă păcătuieşte īmpotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se īntoarce la tine şi zice: «Īmi pare rău!» - să-l ierţi.

5.           Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!“

6.           Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cīt un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: «Desrădăcinează-te şi sădeşte-te īn mare», şi v'ar asculta.

 

„Robi netrebnici.“

 

7.           Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, īi va zice, cīnd vine dela cīmp: „Vino īndată, şi şezi la masă?“

8.           Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănīnc, īncinge-te, şi slujeşte-mi pīnă voi mīnca şi voi bea eu; după aceea, vei mīnca şi vei bea şi tu?“

9.           Va rămīnea el īndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

10.         Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi: „Sīntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.“

 

Cei zece leproşi.

 

11.         Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.

12.         Pe cīnd intra īntr'un sat, L-au īntīmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,

13.         şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Īnvăţătorule, ai milă de noi!“

14.         Cīnd i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cīnd se duceau, au fost curăţiţi.

15.         Unul din ei, cīnd s'a văzut vindecat, s'a īntors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.

16.         S'a aruncat cu faţa la pămīnt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.

17.         Isus a luat cuvīntul, şi a zis: „Oare n'au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sīnt?

18.         Nu s'a găsit decīt străinul acesta să se īntoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“

19.         Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mīntuit.“

 

Venirea Īmpărăţiei lui Dumnezeu.

 

20.         Fariseii au īntrebat pe Isus cīnd va veni Īmpărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Īmpărăţia lui Dumnezeu nu vine īn aşa fel ca să izbească privirile.

21.         Nu se va zice: «Uite-o aici», sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Īmpărăţia lui Dumnezeu este īnlăuntrul vostru.“

 

Venirea Fiului omului.

 

22.         Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile cīnd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n'o veţi vedea.

23.         Vi se va zice: «Iată-L aici, iată-L acolo!» Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

24.         Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pīnă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului īn ziua Sa.

25.         Dar mai īntīi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.

26.         Ce s'a īntīmplat īn zilele lui Noe, se va īntīmpla la fel şi īn zilele Fiului omului:

27.         mīncau, beau, se īnsurau şi se măritau pīnă īn ziua cīnd a intrat Noe īn corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

28.         Ce s'a īntīmplat īn zilele lui Lot, se va īntīmpla aidoma: oamenii mīncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

29.         dar, īn ziua cīnd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

30.         Tot aşa va fi şi īn ziua cīnd Se va arăta Fiul omului.

31.         Īn ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi īşi va avea vasele īn casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cīmp, de asemenea, să nu se mai īntoarcă.

32.         Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

33.         Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.

34.         Vă spun că, īn noaptea aceea, doi inşi vor fi īn acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

35.         două femei vor măcina īmpreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

36.         Doi bărbaţi vor fi la cīmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“

37.         Ucenicii L-au īntrebat: „Unde, Doamne?“ Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strīnge vulturii.“

 

Pilda judecătorului nedrept.

 

18

 

1.           Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

2.           El le-a zis: „Īntr'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni  nu se ruşina.

3.           Īn cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: «Fă-mi dreptate īn cearta cu pīrīşul meu.»

4.           Multă vreme n'a voit să-i facă dreptate. Dar īn urmă, şi-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem  şi de oameni nu mă ruşinez,

5.           totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, īi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»

6.           Domnul a adăogat: «Auziţi ce zice judecătrul nedrept?

7.           Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

8.           Vă spun că le va face dreptate īn curīnd. Dar cīnd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămīnt?“

 

Pilda vameşului şi a Fariseului.

 

9.           A mai spus şi pilda aceasta pentru  unii cari se īncredeau īn ei īnşişi că sīnt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.

10.         „Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.

11.         Fariseul sta īn picioare, şi a īnceput să se roage īn sine astfel: «Dumnezeule, Īţi mulţămesc că nu sīnt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

12.         Eu postesc de două ori pe săptămīnă, dau zeciuială din toate veniturile mele.»

13.         Vameşul sta departe, şi nu īndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea īn piept, şi zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»

14.         Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorīt acasă socotit neprihănit decīt celalt. Căci oricine se īnalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi īnălţat.“

 

Copilaşii.

 

15.         I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cīnd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.

16.         Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Īmpărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

17.         Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Īmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra īn ea.“

 

Tīnărul bogat.

 

18.         Un fruntaş a īntrebat pe Isus: „Bunule Īnvăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“

19.         „Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decīt Unul singur: Dumnezeu.

20.         Ştii poruncile: «Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

21.         „Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.“

22.         Cīnd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Īţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, īmparte la săraci, şi vei avea o comoară īn ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“

23.         Cīnd a auzit el aceste cuvinte, s'a īntristat de tot; căci era foarte bogat.

24.         Isus a văzut că s'a īntristat de tot, şi a zis: „Cīt de anevoie vor intra īn Īmpărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

25.         Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decīt să intre un om bogat īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

26.         Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mīntuit?“

27.         Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“

28.         Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“

29.         Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Īmpărăţia lui Dumnezeu,

30.         şi să nu primească mult mai mult īn veacul acesta  de acum, iar īn veacul viitor, viaţa vecinică.“

 

Isus vesteşte moartea şi īnvierea Sa.

 

31.         Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va īmplini.

32.         Căci va fi dat īn mīna Neamurilor; Īl vor batjocori, Īl vor ocărī, Īl vor scuipa;

33.         şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Īl vor omorī, dar a treia zi va īnvia.“

34.         Ei n'au īnţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

 

Vindecarea unui orb la Ierihon.

 

35.         Pe cīnd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea līngă drum şi cerşea.

36.         Cīnd a auzit norodul trecīnd, a īntrebat ce este.

37.         I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“

38.         Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

39.         Ceice mergeau īnainte, īl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“

40.         Isus S'a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s'a apropiat, l-a īntrebat:

41.         „Ce vrei să-ţi fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“

42.         Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mīntuit.“

43.         Numaidecīt, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cīnd a văzut cele īntīmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

 

Zacheu.

 

19

 

1.           Isus a intrat  īn Ierihon, şi trecea prin cetate.

2.           Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,

3.           căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

4.           A alergat īnainte, şi s'a suit īntr'un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.

5.           Isus, cīnd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii īn sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămīn īn casa ta.“

6.           Zacheu s'a dat jos īn grabă, şi L-a primit cu bucurie.

7.           Cīnd au văzut lucrul acesta, toţi cīrteau şi ziceau: „A intrat să  găzduiască la un om păcătos !“

8.           Dar Zacheu a stătut īnaintea Domnului, şi I-a zis : „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, īi dau īnapoi īmpătrit.“

9.           Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mīntuirea īn casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

10.         Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mīntuiască ce era pierdut.“

 

Pilda polilor.

 

11.         Pe cīnd ascultau ei aceste  lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Īmpărăţia lui Dumnezeu are să se arate īndată.

12.         Deci a zis: „Un om de neam mare s'a dus īntr'o ţară depărtată, ca să-şi ia o īmpărăţie, şi apoi să se īntoarcă.

13.         A chemat zece din robii săi, le-a dat  zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: „Puneţi-i īn negoţ pīnă mă voi īntoarce.“

14.         Dar cetăţenii lui īl urau; şi au trimes după el o solie să-i spună : „Nu vrem  ca omul acesta să īmpărăţească peste noi.“

15.         Cīnd s'a īntors īnapoi, după ce īşi luase īmpărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse  banii, ca să vadă cīt cīştigase fiecare cu ei din negoţ.

16.         Cel dintīi a venit, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“

17.         El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios īn puţine  lucruri, primeşte cīrmuirea a zece cetăţi.“

18.         A venit al doilea, şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“

19.         El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cīrmuirea a cinci cetăţi.“

20.         A venit un altul, şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat īnvelit īntr'un ştergar;

21.         căci m'am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n'ai pus, şi seceri ce n'ai sămănat.“

22.         Stăpīnul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sīnt un om aspru, care iau ce n'am pus şi secer ce n'am sămănat;

23.         atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la īntoarcerea mea, să-i fi luat īnapoi cu dobīndă?“

24.         Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.“

25.         „Doamne“, i-au zis ei, „el are zece poli.“

26.         Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are.

27.         Cīt despre vrăjmaşii mei, cari n'au vrut să īmpărăţesc eu peste ei, aduceţi-i īncoace, şi tăiaţi-i īnaintea mea.“

28.         După ce a vorbit astfel, Isus a pornit īn frunte şi Se suia spre Ierusalim.

 

Intrarea lui Isus īn Ierusalim.

 

29.         Cīnd S'a apropiat de Betfaghe şi de Betania, īnspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,

30.         şi le-a zis: „Duceţi-vă īn satul dinaintea voastră. Cīnd veţi intra īn el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n'a īncălecat nimeni niciodată: deslegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.

31.         Dacă vă va īntreba cineva: «Pentruce-l deslegaţi?» să-i spuneţi  aşa: «Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.“

32.         Ceice fuseseră trimeşi, s'au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

33.         Pe cīnd deslegau măgăruşul, stăpīnii lui le-au zis: „Pentruce deslegaţi măgăruşul?“

34.         Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.“

35.         Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

36.         Pe cīnd mergea Isus, oamenii īşi aşterneau hainele pe drum.

37.         Şi cīnd S'a apropiat de Ierusalim, spre pogorīşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a īnceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.

38.         Ei ziceau: „Binecuvīntat este Īmpăratul care vine īn Numele Domnului! Pace īn cer, şi slavă īn locurile prea īnalte!“

39.         Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Īnvăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“

40.         Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“

 

Isus plīnge pentru cetate.

 

41.         Cīnd S'a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plīns pentru ea,

42.         şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar īn această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sīnt ascunse de ochii tăi.

43.         Vor veni peste tine zile, cīnd vrăjmaşii tăi te vor īnconjura cu şanţuri, te vor īmpresura, şi te vor strīnge din toate părţile:

44.         te vor face una cu pămīntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa īn tine piatră pe piatră, pentrucă n'ai cunoscut vremea cīnd ai fost cercetată.“

 

Izgonirea vīnzătorilor din Templu.

 

45.         Īn urmă a intrat īn Templu, şi a īnceput să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau īn el.

46.         Şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tīlhari.“

47.         Isus īnvăţa īn toate zilele pe norod īn Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrīnii norodului căutau să-L omoare;

48.         dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Īi sorbea vorbele de pe buze.

 

Puterea lui Isus.

 

20

 

1.           Īntr'una din acele zile, cīnd īnvăţa Isus norodul īn Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrīnii,

2.           şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?“

3.           Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o īntrebare. Spuneţi-Mi:

4.           Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?“

5.           Dar ei cugetau astfel īntre ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Atunci dece nu l-aţi crezut?»

6.           Şi dacă răspundem: «Dela oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este īncredinţat că Ioan era un prooroc.“

7.           Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

8.           Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n'am  să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“

 

Pilda vierilor.

 

9.           Apoi a īnceput să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat īntr'o altă ţară, pentru o vreme īndelungată.

10.         La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes īnapoi cu mīnile goale.

11.         A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes īnapoi cu mīnile goale.

12.         A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

13.         Stăpīnul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că īl vor primi cu cinste.“

14.         Dar vierii, cīnd l-au văzut, s'au sfătuit īntre ei, şi au zis: „Iată  moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.“

15.         Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorīt. Acum, ce le va face stăpīnul viei?

16.         Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.“ Cīnd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!“

17.         Dar Isus i-a privit drept īn faţă, şi a zis: „Ce īnsemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să  fie pusă īn capul unghiului?

18.         Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, īl va  spulbera?“

19.         Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mīna pe El, chiar īn ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta īmpotriva lor.

 

Birul Cezarului.

 

20.         Au īnceput să pīndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sīnt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mīna stăpīnirii şi pe mīna puterii dregătorului.

21.         Iscoditorii aceştia L-au īntrebat: „Īnvăţătorule, ştim  că vorbeşti şi īnveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i īnveţi calea lui Dumnezeu īn adevăr.

22.         Se cuvine să plătim bir  Cezarului sau nu?“

23.         Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

24.         Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sīnt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei.

25.         Atunci El le-a zis: „Daţi dar  Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui  Dumnezeu.“

26.         Nu L-au putut prinde cu vorba īnaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

 

Despre īnviere.

 

27.         Unii din Saduchei, cari zic că nu este īnviere, s'au apropiat şi au īntrebat pe Isus:

28.         „Īnvăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, avīnd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.»

29.         Au fost dar şapte fraţi. Cel dintīi s'a īnsurat, şi a murit fără copii.

30.         Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

31.         A luat-o şi al  treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

32.         La urma tuturor, a murit şi femeia.

33.         Deci, la īnviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.“

34.         Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia  se īnsoară şi se mărită;

35.         dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de īnvierea dintre cei morţi, nici nu se vor īnsura, nici nu se vor mărita.

36.         Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca īngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai īnvierii.

37.         Dar că morţii īnviază, a arătat īnsuşi Moise, īn locul unde este vorba despre «Rug», cīnd numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.»

38.         Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sīnt vii.“

39.         Unii din cărturari au luat cuvīntul, şi au zis: „Īnvăţătorule, bine ai zis.“

40.         Şi nu mai īndrăzneau să-I mai pună nici o īntrebare.

 

Al cui fiu este Hristosul?

 

41.         Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

42.         Căci īnsuş David zice īn Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,

43.         pīnă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.»

44.         Deci David Īl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“

 

Cărturarii mustraţi de Isus.

 

45.         Atunci a zis ucenicilor Săi, īn auzul īntregului norod:

46.         „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe īn haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintīi īn sinagogi, şi după locurile dintīi la ospeţe;

47.         şi casele văduvelor le mănīncă, īn timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osīndă.“

 

Văduva săracă.

 

21

 

1.           Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari īşi aruncau darurile īn vistierie.

2.           A văzut  şi pe o văduvă săracă, aruncīnd acolo doi bănuţi.

3.           Şi a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă  a aruncat mai mult decīt toţi ceilalţi;

4.           căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.“

 

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

 

5.           Pe cīnd vorbeau unii despre Templu, că era īmpodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:

6.           „Vor veni zile cīnd, nu va rămīnea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărīmată.“

7.           „Īnvăţătorule“, L-au īntrebat ei, „cīnd se vor īntīmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul cīnd se vor īntīmpla aceste lucruri?“

8.           Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi īn Numele Meu, şi vor zice: «Eu  sīnt Hristosul»,  şi «Vremea se apropie.»  Să nu mergeţi după ei.

9.           Cīnd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimīntaţi; pentrucă īntīi trebuie să se īntīmple aceste lucruri. Dar sfīrşitul nu va fi  īndată.

10.         „Apoi“, le-a  zis El, „un neam se va scula īmpotriva altui neam, şi o īmpărăţie īmpotriva altei  īmpărăţii.

11.         Pe alocurea vor fi mari cutremure de pămīnt, foamete şi ciumi; vor fi arătări īnspăimīntătoare, şi semne mari īn cer.

12.         Dar īnainte de toate acestea, vor pune mīnile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mīna sinagogelor, vă vor arunca īn temniţe, vă vor tīrī īnaintea īmpăraţilor şi īnaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.

13.         Aceste lucruri vi se vor īntīmpla ca să fiţi mărturie.

14.         Ţineţi bine minte, să nu vă gīndiţi mai dinainte ce veţi răspunde;

15.         căci vă voi da o gură şi o īnţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta īmpotrivă toţi protivnicii voştri.

16.         Veţi fi daţi īn mīnile lor pīnă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorī pe mulţi dintre voi.

17.         Veţi fi  urīţi de toţi din pricina Numelui Meu.

18.         Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.

19.         Prin răbdarea voastră, vă veţi cīştiga sufletele voastre.

 

Īndemn  la veghere.

 

20.         Cīnd veţi vedea Ierusalimul īnconjurat de oşti, să ştiţi că atunci  pustiirea lui este aproape.

21.         Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre īn el.

22.         Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se īmplinească tot ce este scris.

23.         Vai de femeile cari vor fi īnsărcinate, şi de cele ce vor da ţīţă īn acele zile! Pentrucă va fi o strīmtorare mare īn ţară, şi mīnie īmpotriva norodului acestuia.

24.         Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate  neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat īn picioare de neamuri, pīnă se vor īmplini vremurile neamurilor.

25.         Vor fi semne īn soare, īn lună şi īn stele. Şi pe pămīnt va fi strīmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

26.         oamenii īşi vor da sufletul de groază, īn aşteptarea lucrurilor cari se vor īntīmpla pe pămīnt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

27.         Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

28.         Cīnd vor īncepe să se īntīmple aceste lucruri, să vă uitaţi īn sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.“

29.         Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

30.         Cīnd īnfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.

31.         Tot aşa, cīnd veţi vedea īntīmplīndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Īmpărăţia lui Dumnezeu este aproape.

32.         Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pīnă cīnd se vor īmplini toate aceste lucruri.

33.         Cerul şi pămīntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34.         Luaţi seama la voi  īnşivă, ca nu cumva să vi se īngreuieze inimile cu īmbuibare de mīncare şi băutură, şi cu īngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

35.         Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămīntului.

36.         Vegheaţi dar īn tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se  vor īntīmpla, şi să staţi īn picioare īnaintea Fiului omului.“

37.         Ziua, Isus īnvăţa pe norod īn Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea īn muntele care se cheamă muntele Măslinilor.

38.         Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El īn Templu, ca să-L asculte.

 

Sfat īmpotriva lui Isus.

 

22

 

1.           Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.

2.           Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

3.           Dar Satana a intrat īn Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4.           Iuda s'a dus să se īnţeleagă cu preoţii cei mai  de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea īn mīnile lor.

5.           Ei s'au bucurat, şi au căzut la īnvoială să-i dea bani.

6.           După ce le-a făgăduit că li-L va da īn mīni, Iuda căuta un prilej  nimerit să dea pe Isus īn mīnile lor, fără ştirea norodului.

 

Prăznuirea Paştelor.

 

7.           Ziua praznicului Azimilor, īn care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

8.           Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mīncăm.“

9.           „Unde voieşti să pregătim?“ L-au īntrebat ei.

10.         El le-a răspuns: „Iată, cīnd veţi intra  īn  cetate, vă va ieşi īnainte un om, ducīnd un ulcior cu apă; mergeţi după el īn casa īn care va intra,

11.         şi spuneţi stăpīnului casei: «Īnvăţătorul īţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, īn care să mănīnc Paştele cu ucenicii Mei?»

12.         Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.“

13.         Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

14.         Cīnd a  sosit  ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece  apostoli.

15.         El le-a zis: „Am dorit mult să mănīnc Paştele acestea cu voi īnainte de patima Mea;

16.         căci  vă spun, că de acum īncolo, nu le voi mai mīnca, pīnă la  īmplinirea lor īn Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

17.         Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: „Luaţi paharul acesta, şi īmpărţiţi-l īntre voi;

18.         pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum īncolo din rodul viţei, pănă cīnd va veni Īmpărăţia lui Dumnezeu.“

19.         Apoi a luat pīne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frīnt-o, şi le-a dat-o zicīnd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“

20.         Tot astfel, dupăce au mīncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicīnd: „Acest pahar este legămīntul cel nou, făcut īn sīngele Meu, care se varsă pentru voi.“

 

Descoperirea vīnzătorului.

 

21.         „Dar iată că mīna vīnzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

22.         Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rīnduit. Dar vai de omul acela prin care este vīndut  El!“

23.         Şi au īnceput să se īntrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

 

Care este cel mai mare?

 

24.         Īntre apostoli s'a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

25.         Isus le-a zis: „Īmpăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpīnesc, li se dă numele de binefăcători.

26.         Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cīrmuieşte, ca celce slujeşte.

27.         Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la  masă?  Şi Eu totuş, sīnt īn mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.

28.         Voi sīnteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine īn  īncercările Mele.

29.         De aceea vă pregătesc Īmpărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

30.         ca să mīncaţi şi să beţi la masa Mea īn Īmpărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“

 

Īnştiinţarea lui Petru.

 

31.         Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v'a cerut să vă cearnă ca grīul.

32.         Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei īntoarce la Dumnezeu, să īntăreşti pe fraţii tăi.“

33.         „Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sīnt gata să merg chiar şi īn temniţă şi la moarte.“

34.         Şi Isus i-a zis: „Petre, īţi spun că nu va cīnta astăzi cocoşul, pīnă te vei lepăda de trei ori că nu  Mă cunoşti.“

35.         Apoi le-a mai zis: „Cīnd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără īncălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei.

36.         Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vīndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.

37.         Căci vă spun că trebuie să se īmplinească cu Mine aceste cuvinte  scrise: «El a fost pus īn numărul celor fărădelege.» Şi lucrurile privitoare la Mine, sīnt gata să se īmplinească.“

38.         „Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Şi El le-a zis: „Destul!“

 

Ghetsimani.

 

39.         După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, īn muntele  Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

40.         Cīnd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi īn ispită.“

41.         Apoi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a īngenuncheat, şi a īnceput să Se roage,

42.         zicīnd: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“

43.         Atunci I s'a arătat un īnger din cer, ca să-L īntărească.

44.         A ajuns īntr'un chin ca de moarte, şi a īnceput să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sīnge, cari cădeau pe pămīnt.

45.         După ce S'a rugat, S'a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit  adormiţi de īntristare,

46.         şi le-a zis: „Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi īn ispită.“

 

Prinderea lui Isus.

 

47.         Pe cīnd grăia El īncă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea īn fruntea lor. El s'a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

48.         Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“

49.         Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se īntīmple, şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“

50.         Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51.         Dar Isus a luat cuvīntul, şi a zis: „Lăsaţi-i! Pīnă aici!“ Şi S'a  atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.

52.         Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrīnilor, cari veniseră īmpotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tīlhar, cu săbii şi cu ciomege?

53.         Īn toate zilele eram cu voi īn Templu, şi n'aţi pus mīna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea īntunerecului.“

 

Tăgăduirea lui Petru.

 

54.         Dupăce au pus mīna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat īn casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

55.         Au aprins un foc īn mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s'a aşezat şi el printre ei.

56.         O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.“

57.         Dar Petru s'a lepădat, şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“

58.         Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sīnt dintre ei.“

59.         Cam după un ceas, un altul īntărea acelaş lucru, şi zicea: „Nu mai īncape īndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.“

60.         Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.“ Chiar īn clipa aceea, pe cīnd vorbea el īncă,  a cīntat cocoşul.

61.         Domnul S'a īntors, şi S'a uitat ţintă la Petru. Şi Petru  şi-a adus  aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Īnainte ca să cīnte  cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.“

62.         Şi a ieşit afară, şi a plīns cu amar.

 

Isus īnaintea Sinedriului. Osīndirea.

 

63.         Oamenii, cari păzeau pe Isus, Īl batjocoreau şi-L băteau.

64.         L-au legat la ochi, Īl loveau peste faţă, şi-L īntrebau, zicīnd: „Prooroceşte, cine Te-a lovit?“

65.         Şi rosteau īmpotriva Lui multe alte batjocori.

66.         Cīnd s'a făcut ziuă, bătrīnii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s'au adunat īmpreună, şi au adus pe Isus īn Soborul lor. Ei I-au zis:

67.         „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

68.         şi dacă vă voi īntreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

69.         Deacum īncolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“

70.         Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sīnt.“

71.         Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi īnşine am auzit-o din gura Lui.“

 

Isus īnaintea lui Pilat.

 

23

 

1.           S'au sculat toţi, şi au dus pe Isus īnaintea lui Pilat.

2.           Şi au īnceput să-L pīrască, şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţīţīnd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicīnd că el este Hristosul, Īmpăratul.“

3.           Pilat L-a īntrebat: „Eşti Tu Īmpăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sīnt.“

4.           Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină īn omul acesta.“

5.           Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: „Īntărītă norodul, şi īnvaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde  a īnceput, pīnă aici.“

 

Isus īnaintea lui Irod.

 

6.           Cīnd a auzit Pilat de Galilea, a īntrebat dacă omul acesta este Galilean.

7.           Şi cīnd a aflat că este de supt stăpīnirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla şi el īn Ierusalim  īn zilele acelea.

8.           Irod, cīnd a văzut pe Isus, s'a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din  pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcīnd vreo minune.

9.           I-a pus multe īntrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

10.         Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi-L pīrau cu īnferbīntare.

11.         Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi-a bătut joc de El, şi L-a īmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes īnapoi la Pilat.

12.         Īn ziua aceea, Irod şi Pilat  s'au īmprietenit unul cu altul, căci erau īnvrăjbiţi īntre ei mai īnainte.

 

Hotărīrea de moarte īntărită.

 

13.         Pilat a strīns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,

14.         şi le-a zis: „Mi-aţi adus īnainte pe omul acesta ca pe unul care aţīţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, īnaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pīrīţi.

15.         Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes īnapoi; şi iată că omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte.

16.         Eu deci, după ce voi pune să-l bată, īi voi da drumul.“

17.         La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia  să le slobozească un īntemniţat.

18.         Ei au strigat cu toţii īntr'un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!“

19.         Baraba fusese aruncat īn temniţă pentru o răscoală, care avusese loc īn cetate, şi pentru un omor.

20.         Pilat le-a vorbit din nou, cu gīnd să dea drumul lui Isus.

21.         Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!“

22.         Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n'am găsit nici o vină de moarte īn El. Aşa că, dupăce voi pune să-L bată, Īi voi da drumul.“

23.         Dar ei strigau īn gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

24.         Pilat a hotărīt să li se īmplinească cererea.

25.         Le-a slobozit pe celce fusese aruncat īn temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau  ei; iar pe Isus L-a dat īn mīnile lor, ca să-şi facă voia cu El.

 

Răstignirea.

 

26.         Pe cīnd Īl duceau să-L răstignească, au pus mīna pe un anume Simon din Cirena, care se īntorcea dela cīmp; şi i-au pus crucea īn spinare, ca s'o ducă după Isus.

27.         Īn urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, īşi băteau pieptul, şi se tīnguiau după El.

28.         Isus S'a īntors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plīngeţi pe Mine; ci plīngeţi-vă pe voi īnşivă  şi pe copiii voştri.

29.         Căci iată vor veni zile, cīnd se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pīntecele cari n'au născut, şi de ţīţele cari n'au alăptat!»

30.         Atunci vor īncepe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!» Şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»

31.         Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?“

32.         Īmpreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorīţi īmpreună cu Isus.

33.         Cīnd au ajuns la locul, numit „Căpăţīna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe  făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stīnga.

34.         Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Ei şi-au īmpărţit hainele Lui īntre ei, trăgīnd la sorţi.

 

Batjocurile.

 

35.         Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii īşi băteau joc de Isus, şi ziceau: „Pe alţii i-a mīntuit; să Se mīntuiască pe Sine īnsuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“

36.         Ostaşii de asemenea īşi băteau joc de El; se apropiau, Īi dădeau oţet,

37.         şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Īmpăratul Iudeilor, mīntuieşte-Te pe Tine īnsuţi!“

38.         Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Īmpăratul Iudeilor.“

39.         Unul din tīlharii răstigniţi Īl batjocorea, şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mīntuieşte-Te pe Tine īnsuţi, şi mīntuieşte-ne şi pe noi!“

40.         Dar celalt l-a īnfruntat, şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osīndă?

41.         Pentru noi este drept, căci primim  răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n'a făcut nici un rău.“

42.         Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cīnd vei veni īn Īmpărăţia Ta!“

43.         Isus a răspuns: „Adevărat īţi spun    astăzi vei fi cu Mine īn rai.“

 

Moartea lui Isus.

 

44.         Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s'a făcut īntunerec peste toată ţara, pīnă la ceasul al nouălea.

45.         Soarele s'a īntunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt prin mijloc.

46.         Isus a strigat cu glas tare: „Tată, īn mīnile Tale Īmi īncredinţez duhul!“ Şi cīnd a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul.

47.         Sutaşul, cīnd a văzut ce se īntīmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“

48.         Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cīnd a văzut cele īntīmplate, s'a īntors, bătīndu-se īn piept.

49.         Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari-L īnsoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

 

Īngroparea lui Isus.

 

50.         Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

51.         care nu  luase  parte la sfatul  şi hotărīrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Īmpărăţia lui Dumnezeu.

52.         Omul acesta s'a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.

53.         L-a dat jos de pe cruce, L-a īnfăşurat īntr'o pīnză de in, şi L-a pus īntr'un mormīnt nou, săpat īn piatră, īn care nu mai fusese pus nimeni.

54.         Era ziua Pregătirii, şi īncepea ziua Sabatului.

55.         Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au īnsoţit pe Iosif; au văzut mormīntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus īn el,

56.         s'au īntors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, īn ziua Sabatului, s'au odihnit, după Lege.

 

Īnvierea lui Isus.

 

24

 

1.           Īn ziua īntīi a săptămīnii, femeile acestea, şi altele īmpreună cu ele, au venit la mormīnt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.

2.           Au găsit piatra răsturnată de pe mormīnt,

3.           au intrat īnlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.

4.           Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, īmbrăcaţi īn haine strălucitoare.

5.           Īngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămīnt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutaţi īntre cei morţi pe Cel ce este viu?

6.           Nu este aici, ci a īnviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cīnd era īncă īn Galilea,

7.           cīnd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat īn mīnile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să īnvieze.“

8.           Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

 

Petru se duce la mormīnt.

 

9.           La īntoarcerea lor dela mormīnt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10.         Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau īmpreună cu ele.

11.         Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

12.         Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormīnt. S'a plecat, şi s'a uitat īnlăuntru, dar n'a văzut decīt făşiile de pīnză, cari stăteau pe pămīnt; apoi a plecat acasă, mirat de cele īntīmplate.

 

Isus Se arată la doi ucenici.

 

13.         Īn aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

14.         şi vorbeau īntre ei despre tot ce se īntīmplase.

15.         Pe cīnd vorbeau ei şi se īntrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum īmpreună cu ei.

16.         Dar ochii lor erau īmpiedicaţi să-L cunoască.

17.         El le-a zis: „Ce vorbe sīnt acestea pe cari le schimbaţi īntre voi pe drum?“ Şi ei s'au oprit, uitīndu-se trişti.

18.         Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici īn Ierusalim, de nu ştii ce s'a īntīmplat īn el zilele acestea?“ -

19.         „Ce?“ le-a zis El. - Şi ei I-au răspuns: „Ce s'a īntīmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic īn fapte şi īn cuvinte, īnaintea lui Dumnezeu şi īnaintea īntregului norod.

20.         Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osīndit la moarte, şi L-au răstignit?“

21.         Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia  zi decīnd s'au īntīmplat aceste lucruri.

22.         Ba īncă nişte femei de ale noastre ne-au pus īn uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormīnt,

23.         nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de īngeri, cari ziceau că El este viu.

24.         Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormīnt, şi au  găsit  aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“

25.         Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cīnd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

26.         Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre īn slava Sa?“

27.         Şi a īnceput dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le-a tīlcuit, īn toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28.         Cīnd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.

29.         Dar ei au stăruit de El, şi au zis: „Rămīi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.“  Şi a intrat să rămīnă cu ei.

30.         Pe cīnd şedea la masă cu ei, a luat pīnea; şi, după ce a rostit binecuvīntarea, a frīnt-o, şi le-a dat-o.

31.         Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.

32.         Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima īn noi, cīnd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea  Scripturile?“

33.         S'au sculat chiar īn ceasul acela, s'au īntors īn Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

34.         şi zicīnd: „A īnviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.“

35.         Şi au istorisit ce li se īntīmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frīngerea pīnii.

 

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi.

 

36.         Pe cīnd vorbeau ei astfel, īnsuş Isus a stătut īn mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!“

37.         Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38.         Dar El le-a zis: „Pentru ce sīnteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gīnduri īn inimă?

39.         Uitaţi-vă la mīnile şi picioarele Mele, Eu sīnt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.“

40.         (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mīnile şi picioarele Sale.)

41.         Fiindcă ei, de bucurie, īncă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mīncare?“

42.         I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

43.         El le-a luat, şi a mīncat īnaintea lor.

44.         Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cīnd īncă eram cu voi, că trebuie să se īmplinească tot ce este scris despre Mine īn Legea lui Moise, īn Prooroci şi īn Psalmi.“

45.         Atunci le-a deschis mintea, ca să īnţeleagă Scripturile.

46.         Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să īnvieze a treia zi dintre cei morţi.

47.         Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, īn Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, īncepīnd din Ierusalim.

48.         Voi sīnteţi martori ai acestor lucruri.

49.         Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămīneţi īn cetate pīnă veţi fi īmbrăcaţi cu putere de sus.“

 

Īnălţarea.

 

50.         El i-a dus afară pīnă spre Betania. Şi-a ridicat mīnile, şi i-a binecuvīntat.

51.         Pe cīnd īi binecuvīnta, S'a despărţit de ei, şi a fost īnălţat la cer.

52.         Dupăce I s'au īnchinat, ei s'au īntors īn Ierusalim  cu o mare bucurie.

53.         Şi tot timpul stăteau īn Templu, şi lăudau şi binecuvīntau pe Dumnezeu. Amin.