[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

A DOUA EPISTOLĂ

 A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI

 

Urare.

 

1

 

1.           Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este īn Corint, şi către toţi sfinţii, cari sīnt īn toată Ahaia:

2.           Har şi pace vouă dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos!

 

Mīngīierile apostolului.

 

3.           Binecuvīntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele īndurărilor şi Dumnezeul oricărei mīngīieri,

4.           care ne mīngīie īn toate necazurile noastre, pentruca, prin mīngīierea cu care noi īnşine sīntem mīngīiaţi de Dumnezeu, să putem mīngīia pe ceice se află īn vreun necaz!

5.           Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mīngīiere.

6.           Aşa că, dacă sīntem īn necaz, sīntem pentru mīngīierea şi mīntuirea voastră; dacă sīntem mīngīiaţi, sīntem pentru mīngīierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

7.           Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentrucă ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mīngīiere.

8.           Īn adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm īn necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit īn Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

9.           Ba īncă ne spunea gīndul că trebuie să murim; pentruca să ne punem īncrederea nu īn noi īnşine, ci īn Dumnezeu care īnviază morţii.

10.         El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr'o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi īncă.

11.         Voi īnşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentruca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţămiri lui Dumnezeu pentru noi.

 

Mărturia cugetului apostolului.

 

12.         Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat īn lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o īnţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

13.         Nu vă scriem altceva decīt ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că pīnă la sfīrşit veţi cunoaşte,

14.         cum aţi şi cunoscut īn parte, că noi sīntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră īn ziua Domnului Isus.

15.         Īn această īncredinţare, voiam să vin mai īnainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.

16.         Voiam să trec pe la voi ca să mă duc īn Macedonia; apoi din Macedonia să mă īntorc la voi, şi să fiu petrecut de voi īn Iudea.

17.         Īn luarea hotărīrii acesteia, am lucrat eu īn chip uşuratic? Sau hotărīrile mele sīnt nişte hotărīri, pe cari le iau īn felul lumii, ca să fie īn mine „Da, da“ şi „Nu, nu“?

18.         Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n'a fost şi „Da“, şi „Nu“.

19.         Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi īn mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n'a fost „da“ şi „nu“, ci īn El nu este decīt „da“.

20.         Īn adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricīte ar fi ele, toate īn El sīnt „da“; de aceea şi „Amin“, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

21.         Şi Cel ce ne īntăreşte īmpreună cu voi, īn Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.

22.         El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus īn inimă arvuna Duhului.

 

Pricina amīnării venirii.

 

23.         Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n'am mai venit pīnă acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

24.         Nu doar că am avea stăpīnire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi īmpreună la bucuria voastră; căci staţi tari īn credinţă.

 

2

 

1.           Am hotărīt dar īn mine, să nu mă īntorc la voi cu īntristare.

2.           Căci, dacă vă īntristez, dela cine să mă aştept la bucurie, dacă nu dela cel īntristat de mine?

3.           Şi v'am scris cum v'am scris, ca, la venirea mea, să n'am
īntristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sīnt īncredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

4.           V'am scris cu multă mīhnire, şi strīngere de inimă, cu ochii scăldaţi īn lacrămi, nu ca să vă īntristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi.

 

Iertarea celui pedepsit.

 

5.           Dacă a fost cineva o pricină de īntristare, nu m'a īntristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin īn parte, ca să nu spun prea mult.

6.           Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;

7.           aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mīngăiaţi, ca să nu fie doborīt de prea multă mīhnire.

8.           De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăş dragostea faţă de el;

9.           căci v'am scris şi cu gīndul ca să vă pun la īncercare şi să văd dacă sīnteţi ascultători īn totul.

10.         Dar pe cine iertaţi voi, īl iert şi eu. Īn adevăr, ce am iertat eu, - dacă am iertat ceva - am iertat pentru voi, īn faţa lui Hristos,

11.         ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cīştig dela noi; căci nu sīntem īn neştiinţă despre planurile lui.

12.         Cīnd am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă īn Domnul,

13.         n'am avut linişte īn duhul meu, fiindcă n'am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela fraţi, şi am plecat īn Macedonia.

 

Slujba apostolului.

 

14.         Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă īn Hristos, şi care răspīndeşte prin noi īn orice loc mireasma cunoştinţei Lui.

15.         Īn adevăr, noi sīntem, īnaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sīnt pe calea mīntuirii şi printre cei ce sīnt pe calea pierzării:

16.         pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?

17.         Căci noi nu stricăm Cuvīntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, īnaintea
lui Dumnezeu, īn Hristos.

 

Destoinicia Apostolului.

 

3

 

1.           Īncepem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

2.           Voi sīnteţi epistola noastră, scrisă īn inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3.           Voi sīnteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte  table cari sīnt inimi de carne.

4.           Avem īncrederea aceasta tare īn Dumnezeu, prin Hristos.

5.           Nu că noi prin noi īnşine sīntem īn stare să gīndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

6.           care ne-a şi făcut īn stare să fim slujitori ai unui legămīnt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

 

 

Legămīntul cel nou şi cel vechi.

 

7.           Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată īn pietre, era cu atīta slavă īncīt fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

8.           cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

9.           Dacă slujba aducătoare de osīndă, a fost slăvită, cu cīt mai mult o īntrece īn slavă slujba aducătoare de neprihănire?

10.         Şi īn privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o īntrece cu mult.

11.         Īn adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cīt mai mult va rămīnea īn slavă ce este netrecător!

12.         Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă īndrăzneală;

13.         şi nu facem ca Moise, care īşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfīrşitului  a ceeace era trecător.

14.         Dar ei au rămas greoi la minte: căci pīnă īn ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămīne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte īn Hristos.

15.         Da, pīnă astăzi, cīnd se citeşte Moise, rămīne o măhramă peste inimile lor.

16.         Dar oridecīteori vreunul se īntoarce la Domnul, măhrama este luată.

17.         Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18.         Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca īntr'o oglindă, slava Domnului, şi sīntem schimbaţi  īn acelaş chip al Lui, din slavă īn slavă, prin Duhul Domnului.

 

Propovăduirea Evangheliei.

 

4

 

1.           Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după īndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

2.           Ca unii, cari am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvīntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, īnaintea lui Dumnezeu.

3.           Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sīnt pe calea pierzării,

4.           a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

5.           Căci noi nu ne propovăduim pe noi īnşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sīntem robii voştri, pentru Isus.

6.           Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din īntunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

 

Greutăţile slujbei.

 

7.           Comoara aceasta o purtăm īn nişte vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi.

8.           Sīntem īncolţiţi īn toate chipurile, dar nu la strīmtoare; īn grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi;

9.           prigoniţi, dar nu părăsiţi; trīntiţi jos, dar nu omorīţi.

10.         Purtăm īntotdeauna cu noi, īn trupul nostru, omorīrea Domnului Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate īn trupul nostru.

11.         Căci noi cei vii, totdeauna sīntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentruca şi viaţa lui Isus să se arate īn trupul nostru muritor.

12.         Astfel că, īn noi lucrează moartea, iar īn voi viaţa.

13.         Īnsă fiindcă avem acelaş duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“ şi noi credem, şi de aceea vorbim.

14.         Şi ştim că Cel ce a īnviat pe Domnul Isus, ne va īnvia şi pe noi īmpreună cu Isus, şi ne va face să ne īnfăţişăm īmpreună cu voi.

15.         Căci toate aceste lucruri se petrec īn folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.

 

Pricinile de īncredere.

 

16.         De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se īnoieşte din zi īn zi.

17.         Căci īntristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă.

18.         Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sīnt trecătoare, pe cīnd cele ce nu se văd, sīnt vecinice.

 

5

 

1.           Ştim, īn adevăr, că, dacă se desface casa pămīntească a cortului nostru trupesc, avem o clădire īn cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mīnă ci este vecinică.

2.           Şi gemem īn cortul acesta, plini de dorinţa să ne īmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,

3.           negreşit dacă atunci cīnd vom fi īmbrăcaţi nu vom fi găsiţi
desbrăcaţi de el.

4.           Chiar īn cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim īmbrăcaţi cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor īn noi, să fie īnghiţit de viaţă.

5.           Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

6.           Aşa dar, noi īntotdeauna sīntem plini de īncredere; căci ştim că, dacă sīntem  acasă īn trup, pribegim departe de Domnul, -

7.           pentrucă umblăm prin credinţă, nu prin vedere. -

8.           Da, sīntem plini de īncredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

9.           Deaceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămīnem acasă fie că sīntem departe de casă.

10.         Căci toţi trebuie să ne īnfăţişăm īnaintea scaunului de judecată al lui  Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cīnd trăia īn trup.

 

Făptura cea nouă.

 

11.         Ca unii cari cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i īncredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine īn cugetele voastre.

12.         Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăş īnaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora cari se laudă cu ce este īn īnfăţişare şi nu cu ce este īn inimă.

13.         Īn adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă sīntem īntregi la minte, pentru voi sīntem.

14.         Căci dragostea lui Hristos ne strīnge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

15.         Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei īnşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a īnviat pentru ei.

16.         Aşa că, de acum īncolo, nu mai cunoaştem pe nimeni īn felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos īn felul lumii, totuş acum nu-L mai cunoaştem īn felul acesta.

17.         Căci, dacă este cineva īn Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s'au dus: iată că toate lucrurile s'au făcut noi.

18.         Şi toate lucrurile acestea sīnt dela Dumnezeu, care ne-a īmpăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a īncredinţat slujba īmpăcării;

19.         că adică, Dumnezeu era īn Hristos, īmpăcīnd lumea cu Sine, neţinīndu-le īn socoteală păcatele lor, şi ne-a īncredinţat nouă propovăduirea acestei īmpăcări.

20.         Noi dar, sīntem trimeşi īmputerniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar īndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, īn Numele lui Hristos: Īmpăcaţi-vă cu Dumnezeu!

21.         Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu īn El.

 

Rīvna lui Pavel pentru slujba lui.

 

6

 

1.           Ca unii cari lucrăm īmpreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit īn zădar harul lui Dumnezeu.

2.           Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, īn ziua mīntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mīntuirii.“

3.           Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentruca slujba noastră să nu fie defăimată.

4.           Ci, īn toate privinţele, arătăm că sīntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, īn necazuri, īn nevoi, īn strīmtorări,

5.           īn bătăi, īn temniţe, īn răscoale, īn osteneli, īn vegheri, īn posturi;

6.           prin curăţie, prin īnţelepciune, prin īndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfīnt, printr-o dragoste neprefăcută,

7.           prin cuvīntul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe cari le dă neprihănirea;

8.           īn slavă şi īn ocară, īn vorbire de rău şi īn vorbire de bine. Sīntem priviţi ca nişte īnşelători, măcar că spunem adevărul;

9.           ca nişte necunoscuţi, măcar că sīntem bine cunoscuţi; ca unii cari murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcarcă nu sīntem omorīţi;

10.         ca nişte īntristaţi, şi totdeauna sīntem veseli; ca nişte săraci, şi totuş īmbogăţim pe mulţi; ca neavīnd nimic, şi totuş stăpīnind toate lucrurile.

 

Dragostea apostolului pentru ei.

 

11.         Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s'a lărgit inima.

12.         Voi nu sīnteţi la strīmtoare īn noi; dar inima voastră s'a strīns pentru noi.

13.         Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi-vă şi voi!

 

Credincioşii şi necredincioşii.

 

14.         Nu vă īnjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este īntre neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta īmpreună lumina cu īntunerecul?

15.         Ce īnţelegere poate fi īntre Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

16.         Cum se īmpacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sīntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla īn mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.“

17.         Deaceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

18.         Eu vă voi fi Tată, şi voi Īmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.“

 

7

 

1.           Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice īntinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea pīnă la capăt, īn frica de Dumnezeu.

 

Bucuria lui Pavel.

 

2.           Īnţelegeţi-ne bine! N'am nedreptăţit pe nimeni, n'am vătămat pe nimeni, n'am īnşelat pe nimeni.

3.           Nu spun aceste lucruri ca să vă osīndesc, căci am spus mai īnainte că sīnteţi īn inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

4.           Am o mare īncredere īn voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sīnt plin de mīngīiere, īmi saltă inima de bucurie īn toate necazurile noastre.

5.           Căci şi după venirea noastră īn Macedonia, trupul nostru n'a avut nicio odihnă. Am fost necăjiţi īn toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.

6.           Dar Dumnezeu, care mīngīie pe cei smeriţi, ne-a mīngīiat prin venirea lui Tit.

7.           Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mīngīierea cu care a fost mīngīiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rīvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

8.           Măcar că v'am īntristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău - căci văd că epistola aceea v'a īntristat (măcarcă pentru puţină vreme) -

9.           totuş, acum mă bucur, nu pentrucă aţi fost īntristaţi, ci pentrucă īntristarea voastră v'a adus la pocăinţă. Căci aţi fost īntristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n'aveţi nicio pagubă din partea noastră.

10.         Īn adevăr, cīnd īntristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mīntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe cīnd īntristarea lumii aduce moartea.

11.         Căci uite, tocmai īntristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămīntare a trezit īn voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mīnie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rīvnă! Ce pedeapsă! Īn toate voi aţi arătat că sīnteţi curaţi īn privinţa aceasta.

12.         Aşa că, dacă v'am scris nu v'am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi īnaintea lui Dumnezeu.

13.         De aceea am fost mīngīiaţi. Dar, pe līngă mīngīierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.

14.         Şi dacă m'am lăudat puţin cu voi īnaintea lui, n'am fost dat de ruşine. Ci, după cum īn orice lucru v'am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi īnaintea lui Tit, s'a adeverit.

15.         El are o şi mai mare dragoste pentru voi, cīnd īşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.

16.         Mă bucur că mă pot īncrede īn voi īn toate privinţele.

 

Dărnicia Macedonenilor.

 

8

 

1.           Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu īn Bisericile Macedoniei.

2.           Īn mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.

3.           Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.

4.           Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strīngere de ajutoare pentru sfinţi.

5.           Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s'au dat mai īntīi pe ei īnşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

6.           Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strīngere de ajutoare, pe care o īncepuse.

7.           După cum sporiţi īn toate lucrurile: īn credinţă, īn cuvīnt, īn cunoştinţă, īn orice rīvnă, şi īn dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi īn această binefacere.

8.           Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru rīvna altora, şi ca să pun la īncercare curăţia dragostei voastre.

9.           Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s'a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă īmbogăţiţi.

10.         Īn această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintīi aţi īnceput nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.

11.         Isprăviţi dar acum de făcut; pentruca, după graba voinţei să fie şi īnfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.

12.         Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avīndu-se īn vedere ce are cineva, nu ce n'are.

13.         Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strīmtoraţi;

14.         ci este vorba de o potrivire: īn īmprejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rīndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;

15.         după cum este scris: „Cel ce strīnsese mult, n'avea nimic de prisos, şi cel ce strīnsese puţin, nu ducea lipsă.“

 

A doua trimitere a lui Tit.

 

16.         Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus īn inima lui Tit aceeaş rīvnă pentru voi.

17.         Căci el a primit īndemnul nostru; ba īncă, stăpīnit de o rīvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.

18.         Am trimes cu el şi pe fratele a cărui laudă īn Evanghelie este răspīndită prin toate Bisericile.

19.         Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă īmpreună cu noi īn această lucrare de binefacere, pe care o săvīrşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.

20.         Īn chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care īngrijim.

21.         Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai īnaintea Domnului, ci şi īnaintea oamenilor.

22.         Am trimes cu ei pe fratele nostru, a cărui rīvnă am īncercat-o de atītea ori īn multe īmprejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă rīvnă, din pricina marei lui īncrederi īn voi.

23.         Astfel, fie avīnd īn vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru īn mijlocul vostru; fie avīnd īn vedere pe fraţii noştri, cari sīnt trimeşii Bisericilor şi fala lui Hristos:

24.         daţi-le īnaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

 

Răsplata dărniciei creştine.

 

9

 

1.           Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strīngerea de ajutoare pentru sfinţi.

2.           Cunosc, īn adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi rīvna voastră a īmbărbătat pe foarte mulţi din ei.

3.           Am trimes totuş pe fraţi, pentruca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.

4.           Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n'aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine īn īncrederea aceasta.

5.           De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai īnainte la voi, şi să pregătească strīngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgīrcenie.

6.           Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.

7.           Fiecare să dea după cum a hotărīt īn inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, īl iubeşte Dumnezeu.“

8.           Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avīnd totdeauna īn toate lucrurile din destul, să prisosiţi īn orice faptă bună,

9.           după cum este scris: „A īmprăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămīne īn veac.“

10.         „Cel ce dă sămīnţă sămănătorului şi pīne pentru hrană“, vă va da şi vă va īnmulţi şi vouă sămīnţa de sămănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.

11.         Īn chipul acesta veţi fi īmbogăţiţi īn toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.

12.         Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţămiri către Dumnezeu.

13.         Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, īi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;

14.         şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.

15.         Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

 

Pavel īşi apără slujba lui.

 

10

 

1.           Eu, Pavel, vă rog, prin blīndeţa şi bunătatea lui Hristos, - eu, cel „smerit cīnd sīnt de faţă īn mijlocul vostru, şi plin de īndrăzneală īmpotriva voastră, cīnd sīnt departe“,

2.           - vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci cīnd voi fi de faţă, să alerg cu hotărīre la īndrăzneala aceea, pe care am de gīnd s'o īntrebuinţez īmpotriva unora, cari īşi īnchipuiesc că noi sīntem mīnaţi de firea pămīntească.

3.           Măcar că trăim īn firea pămīntească, totuş nu ne luptăm călăuziţi de firea pămīntească.

4.           Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sīnt supuse firii pămīnteşti, ci sīnt puternice, īntărite de Dumnezeu ca să surpe īntăriturile.

5.           Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice īnălţime, cari se ridică īmpotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gīnd īl facem rob ascultării de Hristos.

6.           Īndată ce se va săvīrşi ascultarea aceasta din partea voastră, sīntem gata să pedepsim orice neascultare.

7.           La īnfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede c㠄este al lui Hristos“, să aibă īn vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa sīntem şi noi.

8.           Şi chiar dacă m'aş lăuda ceva mai mult cu stăpīnirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărīmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.

9.           Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă īnfricoşez prin epistolele mele.

10.         „De fapt“, zic ei, „epistolele lui sīnt cu greutate şi pline de putere; dar cīnd este de faţă el īnsuş, este moale, şi cuvīntul lui n'are nici o greutate.“

11.         Cine judecă aşa, să fie īncredinţat că, aşa cum sīntem īn vorbă, īn epistolele noastre, cīnd nu sīntem de faţă, tot aşa vom fi şi īn faptă, cīnd vom fi de faţă!

 

Pavel şi protivnicii lui.

 

12.         Negreşit, n'avem īndrăzneala să ne punem alături sau īn rīndul unora din aceia cari se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei īnşişi şi se pun alături ei cu ei īnşişi, sīnt fără pricepere.

13.         Noi, īnsă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci īn măsura marginilor, pe cari le-a īnsemnat Dumnezeu cīmpului nostru ca să ajungem pīnă la voi.

14.         Nu ne īntindem prea mult, ca şi cīnd n'am fi ajuns pīnă la voi, căci, īn adevăr, pīnă la voi am ajuns īn Evanghelia lui Hristos.

15.         Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi cīmpul nostru de lucru īntre voi, nespus de mult, după măsura noastră.

16.         Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi īn ţinuturile cari sīnt dincolo de al vostru, fără să intrăm īn cīmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute deagata.

17.         Ci, „oricine se laudă, să se laude īn Domnul.“

18.         Pentrucă nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul īl laudă.

 

Apostolii mincinoşi.

 

11

 

1.           O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!

2.           Căci sīnt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v'am logodit cu un bărbat, ca să vă īnfăţişez īnaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

3.           Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gīndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

4.           Īn adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n'aţi primit-o, oh, cum īl īngăduiţi de bine!

5.           Dar socotesc că nici eu nu sīnt cu nimic mai pe jos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!“

6.           Chiar dacă sīnt un necioplit īn vorbire, nu sīnt īnsă şi īn cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, īn tot felul şi īn toate privinţele.

7.           Sau, am făcut un păcat, cīnd m'am smerit pe mine īnsumi, ca să fiţi īnălţaţi voi, şi v'am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

8.           Am despoiat alte Biserici, primind dela ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

9.           Şi cīnd eram la voi, şi m'am găsit īn nevoie, n'am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au īngrijit fraţii, cīnd veniseră din Macedonia. Īn toate m'am ferit, şi mă voi feri să vă īngreuiez cu ceva.

10.         Pe adevărul lui Hristos care este īn mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă īn ţinuturile Ahaiei!

11.         Pentruce?... Pentrucă nu vă iubesc?... Ştie Dumnezeu!

12.         Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine īn lucrurile cu cari se laudă.

13.         Oamenii aceştia sīnt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători īnşelători, cari se prefac īn apostoli ai lui Hristos.

14.         Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface īntr-un īnger de lumină.

15.         Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac īn slujitori ai neprihănirii. Sfīrşitul lor va fi după faptele lor.

 

Necazurile apostolului.

 

16.         Iarăş spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.

17.         Ce spun īn această īndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

18.         De vreme ce mulţi se laudă după firea pămīntească, mă voi lăuda şi eu.

19.         Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, cari sīnteţi īnţelepţi!

20.         Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănīncă cineva, dacă pune cineva mīna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!

21.         Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuş, orice poate să pună īnainte cineva - vorbesc īn nebunie - pot pune şi eu īnainte.

22.         Sīnt ei Evrei? Şi eu sīnt! -  Sīnt ei Israeliţi? Şi eu sīnt! - Sīnt ei sămīnţă a lui Avraam? Şi eu sīnt! -

23.         Sīnt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi - eu sīnt şi mai mult. Īn osteneli şi mai mult; īn temniţe, şi mai mult; īn lovituri, fără număr; de multe ori īn primejdii de moarte !

24.         De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una;

25.         de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost īmproşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărīmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost īn adīncul mării.

26.         Deseori am fost īn călătorii, īn primejdii pe rīuri, īn primejdii din partea tīlharilor, īn primejdii din partea celor din neamul meu, īn primejdii din partea păgīnilor, īn primejdii īn cetăţi, īn primejdii īn pustie, īn primejdii pe mare, īn primejdii īntre fraţii mincinoşi.

27.         Īn osteneli şi necazuri, īn priveghiuiri adesea, īn foame şi sete, īn posturi adesea, īn frig şi lipsă de īmbrăcăminte!

28.         Şi, pe līngă lucrurile de afară, īn fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

29.         Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade īn păcat, şi eu să nu ard?

30.         Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

31.         Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvīntat īn veci, ştie că nu mint!...

32.         Īn Damasc, dregătorul īmpăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.

33.         Dar am fost dat jos pe o fereastră, īntr'o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mīnile lor.

 

Descoperirile lui Pavel.

 

12

 

1.           E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuş la vedeniile şi descoperirile Domnului.

2.           Cunosc un om īn Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pīnă īn al treilea cer (dacă a fost īn trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).

3.           Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost īn trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie),

4.           a fost răpit īn rai, şi a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, şi pe cari nu-i este īngăduit unui om să le rostească.

5.           Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar īntrucīt mă priveşte pe mine īnsumi, nu mă voi lăuda decīt cu slăbiciunile mele.

6.           Chiar dacă aş vrea să mă laud, n'aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n'aibă nimeni despre mine o părere mai īnaltă decīt ce vede īn mine, sau ce aude dela mine.

7.           Şi ca să nu mă umflu de mīndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş īn carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă īmpedece să mă īngīmf.

8.           De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

9.           Şi El mi-a zis: „Harul Meu īţi este de ajuns; căci puterea Mea īn slăbiciune este făcută desăvīrşită.“ Deci  mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea  lui Hristos să rămīnă īn mine.

10.         De aceea simt plăcere īn slăbiciuni, īn defăimări, īn nevoi, īn prigoniri, īn strīmtorări, pentru Hristos; căci cīnd sīnt slab, atunci sīnt tare.

 

Slujba lui Pavel.

 

11.         Am ajuns nebun: voi m'aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sīnt nimic, totuş cu nimic n'am fost mai pe jos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.

12.         Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi īn toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni cari au fost făcute īntre voi.

13.         Īn adevăr, īn ce aţi fost voi puşi mai pe jos decīt celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v'am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta !...

14.         Iată că sīnt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi īnşivă. Ce-i drept, nu copiii sīnt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.

15.         Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui īn totul şi pe mine īnsumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sīnt iubit cu atīt mai puţin ?

16.         Fie şi-aşa! Nu v'am fost sarcină de loc. „Dar“, zic ei, „ca un om isteţ ce sīnt, v'am prins prin şiretlic.“ -

17.         Dar, am tras eu oare vreun  folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi?

18.         Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi īmpreună cu el am trimes şi pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaş Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?

19.         De multă vreme voi vă īnchipuiţi că, vrem să ne apărăm īnaintea voastră! Noi vorbim īnaintea lui Dumnezeu īn Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiţilor, pentru zidirea voastră.

20.         Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n'aş vrea să vă găsesc, şi eu īnsumi să fiu găsit de voi aşa cum n'aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gīlceavă, pizmă, mīnii, desbinări, vorbiri de rău, bīrfeli, īngīmfări, tulburări.

21.         Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să plīng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai īnainte, şi nu s'au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe cari le-au făcut.

 

Cele din urmă īnştiinţări.

 

13

 

1.           Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.“

2.           Cum am spus, cīnd am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi,
cīnd nu sīnt de faţă, spun iarăş mai dinainte celor ce au păcătuit mai īnainte, şi tuturor celorlalţi, că, dacă mă voi īntoarce la voi, n'am să cruţ deloc;

3.           căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte īn mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere īntre voi.

4.           Īn adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi sīntem slabi īn El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.

5.           Pe voi īnşivă īncercaţi-vă dacă sīnteţi īn credinţă. Pe voi īnşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este īn voi? Afară numai dacă sīnteţi lepădaţi.

6.           Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu sīntem lepădaţi.

7.           Totuş ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi īnşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.

8.           Căci n'avem nici o putere īmpotriva adevărului ci pentru adevăr.

9.           Īn adevăr, ne bucurăm cīnd noi sīntem slabi, iar voi sīnteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvīrşirea voastră.

10.         Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, cīnd nu sīnt de faţă, pentruca, atunci cīnd voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărīmare.

 

Urări de sănătate.

 

11.         Īncolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvīrşiţi-vă, īmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi īn pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.

12.         Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfīntă.

13.         Toţi sfinţii vă trimet sănătate.

14.         Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi īmpărtăşirea Sfīntului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.