EPISTOLA LUI PAVEL
CĂTRE GALATENI
Urare.
1
1. Pavel, apostol nu dela oameni, nici printr'un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,
2. şi toţi fraţii cari sînt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:
3. Har şi pace vouă dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul nostru Isus Hristos!
4. El S'a dat pe Sine însuş pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
5. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicia Galatenilor.
6. Mă mir că treceţi aşa de repede dela Cel ce v'a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.
7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v'am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
10. Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n'aş fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel.
11. Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrşie omenească;
12. pentrucă, n'am primit-o, nici n'am învăţat-o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13. Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;
14. şi cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulţi din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însufleţit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
15. Dar cînd Dumnezeu - care m'a pus deoparte din pîntecele maicii mele, şi m'a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale
16. să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n'am întrebat pe niciun om,
17. nici nu m'am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m'am dus în Arabia. Apoi m'am întors din nou la Damasc.
18. După trei ani, m'am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
19. Dar n'am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decît pe Iacov, fratele Domnului.
20. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
21. După aceea m'am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.
22. Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, cari sînt în Iudea.
23. Ele auzeau doar spunîndu-se: „Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s'o nimicească odinioară.“
24. Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
Încuviinţarea apostolilor.
2
1. După patrusprezece ani, m'am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
2. M'am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.
3. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n'a fost silit să se taie împrejur,
4. din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie;
5. noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.
6. Cei ce sînt socotiţi ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor - aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic.
7. Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, -
8. căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor -
9. şi cînd au cunoscut harul,care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
10. Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
Pavel înfruntă pe Petru.
11. Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.
12. În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s'a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14. Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?“
15. Noi sîntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16. Totuş, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucă nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
17. Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18. Căci, dacă zidesc iarăş lucrurile, pe cari le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
19. Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m'a iubit şi S'a dat pe Sine însuş pentru mine.
21. Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.
Legea şi credinţa.
3
1. O, Galateni nechibzuiţi! Cine v'a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2. Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
3. Sînteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească?
4. În zădar aţi suferit voi atît de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar!
5. Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?
6. Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“
7. Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sînt cei ce au credinţă.
8. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.“
9. Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sînt binecuvîntaţi împreună cu Avraam cel credincios.
10. Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“
11. Şi că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.“
12. Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“.
13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ -
12. pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.
Făgăduinţa şi Legea.
15. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuş nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui“. Nu zice: „Şi seminţelor“ (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale“, adică Hristos.
17. Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
18. Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr'o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
19. Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînţa“, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor.
20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe cînd Dumnezeu, este unul singur.
21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s'ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într'adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.
23. Înainte de venirea credinţei, noi eram supt paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Greceşte: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
25. După ce a venit credinţa, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta.
26. Căci toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
27. Toţi cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v'aţi îmbrăcat cu Hristos.
28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.
29. Şi dacă sînteţi ai lui Hristos, sînteţi „sămînţa“ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.
Moştenitorul şi credinţa.
4
1. Dar cîtă vreme moştenitorul este nevrîstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot.
2. Ci este supt epitropi şi îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său.
3. Tot aşa şi noi, cînd eram nevrîstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii.
4. Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege,
5. ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.
6. Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“
7. Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.
Galatenii şi învăţătorii mincinoşi.
8. Odinioară, cînd nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei.
9. Dar acum, dupăce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăş la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
10. Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani.
11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sînt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.
13. Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v'am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată.
14. Şi, n'aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m'aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus.
15. Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v'aţi fi scos pînă şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
16. M'am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentrucă v'am spus adevărul?
17. Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiţi plini de rîvnă faţă de ei.
18. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de faţă la voi.
19. Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii, pînăce va lua Hristos chip în voi!
20. O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!
Pilda Agarei şi a Sarei.
21. Spuneţi-mi voi, cari voiţi să fiţi supt Lege, n'ascultaţi voi Legea?
22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.
23. Dar cel din roabă s'anăscut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s'a născut prin făgăduinţă.
24. Lucrurile acestea trebuiesc luate într'alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, -
25. căci Agar este muntele Sinai din Arabia; - şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
26. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.
27. Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti de loc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat.“
28. Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sînteţi copii ai făgăduinţei.
29. Şi cum s'a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întîmplă şi acum.
30. Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.“
31. De aceea, fraţilor, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
5
1. Rămîneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăş supt jugul robiei.
Slobozenia creştină.
2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
3. Şi mărturisesc iarăş încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
4. Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v'aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
5. Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.
6. Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n'au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
7. Voi alergaţi bine: cine v'a tăiat calea ca să n'ascultaţi de adevăr?
8. Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v'a chemat.
9. Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.
10. Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
11. Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s'a dus.
12. Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
Îndemn să trăiască în dragoste.
13. Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
14. Căci toată Legea se cuprinde într'o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
15. Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Faptele firii pămînteşti şi Duhul.
16. Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.
17. Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18. Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege.
19. Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23. blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
25. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
6
1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.
2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.
3. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.
4. Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;
5. căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuş.
6. Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.
7. Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera.
8. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică.
9. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.
10. Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
11. Uitaţi-vă cu ce slove mari v'am scris, cu însăş mîna mea!
12. Toţi ceice umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.
13. Căci nici ei, cari au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentruca să se laude ei cu trupul vostru.
14. În ce mă priveşte, departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
15. Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sînt nimic, ci a fi o făptură nouă.
16. Şi peste toţi ceice vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!
17. De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentrucă port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
18. Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.