EPISTOLA  ÎNTÎI

A  LUI  PAVEL  CĂTRE TESALONICENI

 

1

 

1.           Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.

2.           Mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi, pe cari vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

3.           căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!

4.           Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu alegerea voastră.

5.           În adevăr, Evanghelia noastră v'a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt şi cu o mare îndrăsneală. Căci ştiţi , din dragoste pentru voi am fost aşa printre voi.

6.           Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucît aţi primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine dela Duhul Sfînt;

7.           aşa aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

8.           În adevăr, nu numai dela voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s'a răspîndit pretutindeni, aşa n'avem nevoie să mai vorbim de ea.

9.           Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v'aţi întors la Dumnezeu, caslujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,

10.         şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.

 

2

 

1.           Voi înşivă ştiţi, fraţilor, venirea noastră la voi n'a fost zadarnică.

2.           Dupăce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.

3.           Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

4.           Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutămvorbim aşa caplacem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

5.           În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n'am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.

6.           N'am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi pututcerem cinste.

7.           Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

8.           Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi.

9.           Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

10.         Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea,   am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.

11.         Ştiţi iarăş am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă adeveream,

12.         să vă purtaţi într'un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

13.         Deaceea mulţămim fără încetare lui Dumnezeu , atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cari credeţi.

14.         Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor.

15.         Iudeii aceştia au omorît pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sînt vrăjmaşi tuturor oamenilor,

16.         căci ne oprescvorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mînia lui Dumnezeu!

17.         Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţa să vă vedem.

18.         Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana.

19.         Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

20.         Da, voi sînteţi slava şi bucuria noastră.

 

3

 

1.           Deaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena,

2.           şi v'am trimes pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

3.           pentruca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri la aceasta sîntem rînduiţi.

4.           Şi cînd eram la voi, v'am spus mai dinainte vom aveasuferim necazuri, ceeace s'a şi întîmplat, cum bine ştiţi.

5.           Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

6.           Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

7.           Deaceea, fraţilor, în toate strîmtorările şi necazurile noastre, am fost mîngîiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

8.           Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

9.           Cum putem noi oaremulţămim în deajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria, pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?

10.         Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa, şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

11.         Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Hristos să ne netezească drumul la voi!

12.         Domnul să vă facăcreşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,

13.         cavi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

 

4

 

1.           Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.

2.           Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v'am dat prin Domnul Isus.

3.           Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;

4.           fiecare din voiştie să-şi stăpînească vasul în sfinţenie şi cinste,

5.           nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.

6.           Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v'am spus şi v'am adeverit.

7.           Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

8.           De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v'a dat şi Duhul Său cel sfînt.

9.           Cît despre dragostea frăţească, n'aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,

10.         şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Darîndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.

11.         Să căutaţitrăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mînile voastre, cum v'am sfătuit.

12.         Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n'aveţi trebuinţă de nimeni.

13.         Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n'au nădejde.

14.         Căci dacă credem Isus a murit şi a înviat, credem şi Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

15.         Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

16.         Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.

17.         Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, caîntîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

18.         Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

 

5

 

1.           Cît despre vremi şi soroace, n'aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.

2.           Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

3.           Cînd vor zice: “Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

4.           Dar voi, fraţilor, nu sînteţi în întunerec, pentruca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

5.           Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului.

6.           De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

7.           Căci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată, se îmbată noaptea.

8.           Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.

9.           Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

10.         care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.

11.         Deaceea, mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

12.         Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc.

13.         Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.

              Trăiţi în pace între voi.

14.         Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.

15.         Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.

16.         Bucuraţi-vă întotdeauna.

17.         Rugaţi-vă neîncetat.

18.         Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

19.         Nu stingeţi Duhul.

20.         Nu dispreţuiţi proorociile.

21.         Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.

22.         Feriţi-vă de orice se pare rău.

23.         Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

24.         Celce v'a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta.

25.         Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

26.         Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfîntă.

27.         În Domnul vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.

28.         Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.