[ Page principale | Commentaires | La Bible ]

 

EPISTOLA  LUI  PAVEL

CĂTRE  EVREI

 

1

 

1.           După ce a vorbit īn vechime părinţilor noştri prin prooroci, īn multe rīnduri şi īn multe chipuri, Dumnezeu,

2.           la sfīrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

3.           El, care este oglindirea slavei Lui şi īntipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvīntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a  şezut la dreapta Măririi īn locurile prea īnalte,

4.           ajungīnd cu atīt mai pe sus de īngeri, cu cīt a moştenit un Nume mult mai minunat decīt al lor.

5.           Căci, căruia dintre īngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ Şi iarăş: „Eu Īi voi fi Tată, şi El Īmi va fi Fiu?“

6.           Şi, cīnd duce iarăş īn lume pe Cel īntīi născut, zice: „Toţi īngerii lui Dumnezeu să I se īnchine!“

7.           Şi despre īngeri zice: „Din vīnturi face īngeri ai Lui; şi dintr'o flacără de foc, slujitori ai Lui“;

8.           pe cīnd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este īn veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:

9.           Tu ai iubit neprihănirea şi ai urīt nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decīt pe tovarăşii Tăi.“

10.         Şi iarăş: „La īnceput, Tu, Doamne, ai īntemeiat pămīntul; şi cerurile sīnt lucrarea mīnilor Tale.

11.         Ele vor pieri, dar Tu rămīi; toate se vor īnvechi ca o haină;

12.         le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfīrşi.“

13.         Şi căruia din īngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, pīnă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?“

14.         Nu sīnt oare toţi duhuri slujitoare trimese să īndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mīntuirea?

 

2

 

1.           De aceea, cu atīt mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

2.           Căci, dacă Cuvīntul vestit prin īngeri s'a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit  o dreaptă răsplătire,

3.           cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mīntuire aşa de mare, care,după ce a fost vestită īntīi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,

4.           īn timp ce Dumnezeu īntărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfīnt, īmpărţite după voia Sa!

5.           Īn adevăr, nu unor īngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.

6.           Ba īncă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-Ţi aduci amine de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

7.           L-ai făcut pentru puţină vreme mai pe jos de īngeri, l-ai īncununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mīnilor Tale:

8.           toate le-ai supus supt picioarele lui.“

              Īn adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuş, acum, īncă nu vedem că toate īi sīnt supuse.

9.           Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai pe jos decīt īngerii“, adică pe Isus, Īl vedem „īncununat cu slavă şi cu cinste“, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentruca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

10.         Se cuvenea, īn adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sīnt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvīrşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mīntuirii lor.

11.         Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sīnt sfinţiţi, sīnt dintr'unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numeasc㠄fraţi“,

12.         cīnd zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Īţi voi cīnta lauda īn mijlocul adunării.“

13.         Şi iarăş: „Īmi voi pune īncrederea īn El.“ Şi īn alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!“

14.         Astfel dar, deoarece copiii sīnt părtaşi sīngelui şi cărnii, tot aşa şi El īnsuş a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,

15.         şi să izbăvească pe toţi aceia, cari prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

16.         Căci negreşit, nu īn ajutorul īngerilor vine El, ci īn ajutorul seminţei lui Avraam.

17.         Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi īn toate lucrurile, ca să poată fi, īn ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de īncredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

18.         Şi prin faptul că El īnsuş a fost ispitit īn ceeace a suferit, poate să vină īn ajutorul celor ce sīnt ispitiţi.

 

3

 

1.           Deaceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,

2.           care a fost credincios Celuice L-a rīnduit, cum şi Moise a fost „credincios īn toată casa lui Dumnezeu.“

3.           Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atīt mai mare decīt a lui Moise, cu cīt celce a zidit o casă are mai multă cinste decīt casa īnsăş. -

4.           Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. -

5.           Cīt despre Moise, el a fost „credincios īn toată casa lui Dumnezeu“, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, cari aveau să fie vestite mai tīrziu.

6.           Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui sīntem noi, dacă păstrăm pīnă la sfīrşit īncrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

7.           Deaceea, cum zice Duhul Sfīnt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,

8.           nu vă īmpietriţi inimile, ca īn ziua răzvrătirii, ca īn ziua ispitirii īn pustie,

9.           unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au pus la īncercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!

10.         De aceea M'am desgustat de neamul acesta, şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc īn inima lor. N'au cunoscut căile Mele!

11.         Am jurat dar īn mīnia Mea că nu vor intra īn odihna Mea!“

12.         Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n'aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

13.         Ci īndemnaţi-vă unii pe alţii īn fiecare zi, cītă vreme se zice: „Astăzi,“ pentruca niciunul din voi să nu se īmpietrească prin īnşelăciunea păcatului.

14.         Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm pīnă la sfīrşit īncrederea nezguduită dela īnceput,

15.         cītă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă īmpietriţi inimile, ca īn ziua răzvrătirii.“

16.         Cine au fost, īn adevăr, ceice s'au răzvrătit dupăce auziseră? N'au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin Moise?

17.         Şi cine au fost aceia de cari S'a desgustat El patruzeci de ani? N'au fost oare ceice păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut īn pustie?

18.         Şi cui S'a jurat El că n'au să intre īn odihna Lui? Nu S'a jurat oare celorce nu ascultaseră?

19.         Vedem dar că n'au putut să intre din pricina necredinţei lor.

 

4

 

1.           Să luăm dar bine seama, ca, atīta vreme cīt rămīne īn picioare făgăduinţa intrării īn odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tīrziu.

2.           Căci şi nouă ni s'a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvīntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n'a găsit credinţă la ceice l-au auzit.

3.           Pe cīnd noi, fiindcă am crezut, intrăm īn „odihna“, despre care a vorbit El, cīnd a zis: „Am jurat īn mīnia Mea, că nu vor īntra īn odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite īncă dela īntemeierea lumii.

4.           Căci īntr'un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S'a odihnit īn ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“

5.           Şi aici este zis iarăş: „Nu vor intra īn odihna Mea!“

6.           Deci, fiindcă rămīne ca să intre unii īn odihna aceasta, şi pentrucă aceia cărora li s'a vestit īntīi vestea buna n'au intrat īn ea, din pricina neascultării lor,

7.           El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,“ - zicīnd, īn David, după atīta vreme, cum s'a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă īmpietriţi inimile!“

8.           Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n'ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

9.           Rămīne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10.         Fiindcă cine intră īn odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S'a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

11.         Să ne grăbim dar să intrăm īn odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă īn aceeaş pildă de neascultare.

12.         Căci Cuvīntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decīt orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pīnă acolo că desparte sufletul şi duhul, īncheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gīndurile inimii.

13.         Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit īnaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

14.         Astfel, fiindcă avem un Mare Preot īnsemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămīnem tari īn mărturisirea noastră.

15.         Căci n'avem un Mare Preot, care să n'aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care īn toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

16.         Să ne apropiem dar cu deplină īncredere de scaunul harului, ca să căpătăm īndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 

5

 

1.           Īn adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni īn lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

2.           El poate fi īngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

3.           Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atīt pentru păcatele lui, cīt şi pentru ale norodului.

4.           Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

5.           Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“

6.           Şi, cum zice iarăş īntr'alt loc: „Tu eşti preot īn veac, după rīnduiala lui Melhisedec.“

7.           El este Acela care, īn zilele vieţii Sale pămīnteşti, aducīnd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

8.           măcar că era Fiu, a īnvăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.

9.           Şi după ce a fost făcut desăvīrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mīntuiri vecinice,

10.         căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rīnduiala lui Melhisedec.“

11.         Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tīlcuit; fiindcă v'aţi făcut greoi la pricepere.

12.         Īn adevăr, voi cari de mult trebuia să fiţi īnvăţători, aveţi iarăş trebuinţă de cineva să vă īnveţe cele dintīi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

13.         Şi oricine nu se hrăneşte decīt cu lapte, nu este obicinuit cu cuvīntul despre neprihănire, căci este un prunc.

14.         Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s'a deprins, prin īntrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

 

6

 

1.           De aceea, să lăsăm adevărurile īncepătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvīrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei īn Dumnezeu,

2.           īnvăţătura despre botezuri, despre punerea mīnilor, despre īnvierea morţilor şi despre judecata vecinică.

3.           Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

4.           Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfīnt,

5.           şi au gustat Cuvīntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor -

6.           şi cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie īnoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.

7.           Cīnd un pămīnt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi  rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvīntare dela Dumnezeu.

8.           Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfīrşeşte prin a i se pune foc.

9.           Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari īnsoţesc mīntuirea.

10.         Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

11.         Dorim īnsă ca fiecare din voi să arate aceeaş rīvnă, ca să păstreze pīnă la sfīrşit o deplină nădejde,

12.         aşa īncīt să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

13.         Dumnezeu, cīnd a dat lui Avraam  făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decīt El, s'a jurat pe Sine īnsuş,

14.         şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvīnta, şi īţi voi īnmulţi foarte mult sămīnţa.“

15.         Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobīndit făgăduinţa.

16.         Oamenii, ce-i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămīntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neīnţelegeri dintre ei.

17.         Deaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărīrii Lui, a venit cu un jurămīnt;

18.         pentruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi īn cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică īmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă īnainte,

19.         pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,

20.         unde Isus a intrat pentru noi ca īnainte mergător, cīnd a fost făcut „Mare Preot īn veac, după rīnduiala lui Melhisedec“.

 

7

 

1.           Īn adevăr, Melhisedec acesta, īmpăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Īnalt, - care a īntīmpinat pe Avraam cīnd acesta se īntorcea dela măcelul īmpăraţilor, care l-a binecuvīntat,

2.           care a primit dela Avraam zeciuială din tot, - care, după īnsemnarea numelui său, este īntīi, „Īmpărat al neprihănirii“, apoi şi „Īmpărat al Salemului“, adic㠄Īmpărat al păcii“;

3.           fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavīnd nici īnceput al zilelor, nici sfīrşit al vieţii, - dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, - rămīne preot īn veac.

4.           Vedeţi bine dar cīt de mare a fost el, dacă pīnă şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!

5.           Aceia dintre fiii lui Levi, cari īndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.

6.           Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, şi a binecuvīntat pe cel ce avea făgăduinţele.

7.           Dar fără īndoială că cel mai mic este binecuvīntat de cel mai mare.

8.           Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sīnt nişte oameni muritori; pe cīnd acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.

9.           Mai mult, īnsuş Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;

10.         căci era īncă īn coapsele strămoşului său, cīnd a īntīmpinat Melhisedec pe Avraam.

11.         Dacă, dar, desăvīrşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, - căci supt preoţia aceasta a primit poporul Legea - ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rīnduiala lui Melhisedec“, şi nu după rīnduiala lui Aaron?

12.         Pentrucă, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecīt să aibă loc şi o schimbare a Legii.

13.         Īn adevăr, Acela despre care sīnt zise aceste lucruri, face parte dintr'o altă seminţie, din care nimeni n'a slujit altarului.

14.         Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n'a zis nimic cu privire la preoţie.

15.         Lucrul acesta se face şi mai luminos cīnd vedem ridicīndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,

16.         pus nu prin legea unei porunci pămīnteşti, ci prin puterea unei vieţi neperitoare.

17.         Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot īn veac, după rīnduiala lui Melhisedec“.

18.         Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai īnainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei -

19.         căci Legea n'a făcut nimic desăvīrşit - şi pe de alta, se pune īn loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20.         Şi fiindcă lucrul acesta nu s'a făcut fără jurămīnt, -

21.         căci, pe cīnd Leviţii se făceau preoţi fără jurămīnt, Isus S'a făcut preot prin jurămīntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: «Tu eşti preot īn veac, după rīnduiala lui Melhisedec», -

22.         prin chiar faptul acesta, El s'a făcut chezăşul unui legămīnt mai bun.

23.         Mai mult, acolo au fost preoţi īn mare număr, pentrucă moartea īi īmpiedica să rămīnă pururea.

24.         Dar El, fiindcă rămīne „īn veac“, are o preoţie, care nu poate trece dela unul la altul.

25.         De aceea şi poate să mīntuiască īn chip desăvīrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

26.         Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfīnt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi īnălţat mai pe sus de ceruri,

27.         care n'are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe īn fiecare zi, īntīi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, cīnd S'a adus jertfă pe Sine īnsuş.

28.         Īn adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvīntul jurămīntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvīrşit pentru vecinicie.

 

8

 

1.           Punctul cel mai īnsemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S'a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, īn ceruri,

2.           ca slujitor al Locului prea sfīnt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

3.           Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

4.           Dacă ar fi pe pămīnt, nici n'ar mai fi preot, fiindcă sīnt ceice aduc darurile după Lege.

5.           Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cīnd avea să facă cortul: „Ia seama“, i s'a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte“.

6.           Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atīt mai īnaltă cu cīt legămīntul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

7.           Īn adevăr, dacă legămīntul dintīi ar fi fost fără cusur, n'ar mai fi fost vorba să fie īnlocuit cu un al doilea.

8.           Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, cīnd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămīnt nou;

9.           nu ca legămīntul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, īn ziua cīnd i-am apucat de mīnă, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentrucă n'au rămas īn legămīntul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.

10.         Dar iată legămīntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele īn mintea lor şi le voi scrie īn inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

11.         Şi nu vor mai īnvăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicīnd: «Cunoaşte pe Domnul!» Căci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pīnă la cel mai mare dintre ei.

12.         Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor“.

13.         Prin faptul că zice: „Un nou legămīnt“, a mărturisit că cel dintīi este vechi; iar ce este vechi, ce a īmbătrīnit, este aproape de peire.

 

9

 

1.           Legămīntul dintīi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pămīntesc de īnchinare.

2.           Īn adevăr, s'a făcut un cort. Īn partea dinainte, numit㠄Locul Sfīnt“, era sfeşnicul, masa şi pīnile pentru punerea īnaintea Domnului;

3.           după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul prea sfīnt“ (Sau  Sfīnta Sfintelor.).

4.           El avea un altar de aur pentru tămīie, şi chivotul legămīntului, ferecat peste tot cu aur. Īn chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care īnfrunzise, şi tablele legămīntului.

5.           Deasupra erau heruvimii slavei, cari acopereau capacul ispăşirii (Sau scaunul īndurării.) cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu deamăruntul despre aceste lucruri.

6.           Şi după ce au fost īntocmite astfel lucrurile acestea, preoţii cari fac slujbele, intră totdeauna īn partea dintīi a cortului.

7.           Dar īn partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sīnge, pe care īl aduce pentru sine īnsuş şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

8.           Prin aceasta, Duhul Sfīnt arăta că drumul īn Locul prea sfīnt, nu era īncă deschis cītă vreme sta īn picioare cortul dintīi.

9.           Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, cīnd se aduc daruri şi jertfe, cari nu pot duce pe cel ce se īnchină īn felul acesta, la desăvīrşirea cerută de cugetul lui.

10.         Ele sīnt doar nişte porunci pămīnteşti, date, ca toate cele privitoare la mīncări, băuturi şi felurite spălături, pīnă la o vreme de īndreptare.

11.         Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvīrşit, care nu este făcut de mīni, adică nu este din zidirea aceasta;

12.         şi a intrat, odată pentru totdeauna, īn Locul prea sfīnt, nu cu sīnge de ţapi şi de viţei, ci cu īnsuş sīngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.

13.         Căci dacă sīngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei īntinaţi, īi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,

14.         cu cīt mai mult sīngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S'a adus pe Sine īnsuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

15.         Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legămīnt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite supt legămīntul dintīi, cei ce au fost chemaţi, să capete vecinica moştenire, care le-a fost făgăduită.

16.         Īn adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.

17.         Pentrucă un testament nu capătă putere decīt după moarte. N'are nici o putere cītă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.

18.         De aceea şi īntīiul legămīnt n'a fost sfinţit fără sīnge.

19.         Şi īntr'adevăr, Moise, după ce a rostit īnaintea īntregului norod toate poruncile Legii, a luat sīnge de viţei şi de ţapi, cu apă, līnă stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,

20.         şi a zis: „Acesta este sīngele legămīntului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.“

21.         De asemenea, a stropit cu sīnge cortul şi toate vasele pentru slujbă.

22.         Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sīnge; şi fără vărsare de sīnge, nu este iertare.

23.         Dar, deoarece chipurile lucrurilor cari sīnt īn ceruri, au trebuit curăţite īn felul acesta, trebuia ca īnseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decīt acestea.

24.         Căci Hristos n'a intrat īntr'un locaş de īnchinare făcut de mīnă omenească, după chipul adevăratului locaş de īnchinare, ci a intrat chiar īn cer, ca să Se īnfăţişeze acum, pentru noi, īnaintea lui Dumnezeu.

25.         Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine īnsuş, ca marele preot, care intră īn fiecare an īn Locul prea sfīnt cu un sīnge, care nu este al lui;

26.         fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela īntemeierea lumii; pe cīnd acum, la sfīrşitul veacurilor, S'a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

27.         Şi, după cum oamenilor le este rīnduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

28.         tot aşa, Hristos, după ce S'a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu īn vederea păcatului, ca să aducă mīntuirea celor ce-L aşteaptă.

 

10

 

1.           Īn adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu īnfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, cari se aduc neīncetat īn fiecare an, să facă desăvīrşiţi pe cei ce se apropie.

2.           Altfel, n'ar fi īncetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n'ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

3.           Dar aducerea aminte a păcatelor este īnoită din an īn an, tocmai prin aceste jertfe;

4.           căci este cu neputinţă ca sīngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.

5.           De aceea, cīnd intră īn lume, El zice: „Tu n'ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;

6.           n'ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

7.           Atunci am zis: „Iată-Mă (īn sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“

8.           După ce a zis īntīi: „Tu n'ai voit şi n'ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat“, (lucruri aduse toate după Lege),

9.           apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.“ El desfiinţează astfel pe cele dintīi, ca să pună īn loc pe a doua.

10.         Prin aceast㠄voie“ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.

11.         Şi, pe cīnd orice preot face slujba īn fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, cari niciodată nu pot şterge păcatele,

12.         El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S'a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,

13.         şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

14.         Căci printr'o singură jertfă El a făcut desăvīrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sīnt sfinţiţi.

15.         Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfīnt.  Căci, după ce a zis:

16.         „Iată legămīntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele īn inimile lor, şi le voi scrie īn mintea lor“,

17.         adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.“

18.         Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.

19.         Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sīngele lui Isus avem o intrare slobodă īn Locul prea sfīnt,

20.         pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: -

21.         şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,

22.         să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.

23.         Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

24.         Să veghem unii asupra altora, ca să ne īndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

25.         Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne īndemnăm unii pe alţii, şi cu atīt mai mult, cu cīt vedeţi că ziua se apropie.

26.         Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămīne nici o jertfă pentru păcate,

27.         ci doar o aşteptare īnfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

28.         Cine a călcat Legea lui Moise, este omorīt fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

29.         Cu cīt mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca īn picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pīngări sīngele legămīntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

30.         Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ Şi īn altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.“

31.         Grozav lucru este să cazi īn mīnile Dumnezeului celui viu!

32.         Aduceţi-vă aminte de zilele dela īnceput, cīnd, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:

33.         pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte īn mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v'aţi făcut părtaşi cu aceia cari aveau aceeaş soartă ca voi.

34.         Īn adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari ştiţi că aveţi īn ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.

35.         Să nu vă părăsiţi dar īncrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

36.         Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi īmplinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v'a fost făgăduit.

37.         „Īncă puţină, foarte puţină vreme“, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.

38.         Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă īnapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere īn el.“

39.         Noi īnsă nu sīntem din aceia cari dau īnapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credinţă pentru mīntuirea sufletului.

 

11

 

1.           Şi credinţa este o īncredere neclintită īn lucrurile nădăjduite, o puternică īncredinţare despre lucrurile cari nu se văd.

2.           Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

3.           Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvīntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n'a fost făcut din lucruri cari se văd.

4.           Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decīt Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el īncă, măcar că este mort.

5.           Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămīnt, ca să nu vadă moartea. Şi n'a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu īl mutase. Căci īnainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

6.           Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

7.           Prin credinţă Noe, cīnd a fost īnştiinţat de Dumnezeu despre lucruri cari īncă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfīntă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osīndit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

8.           Prin credinţă Avraam, cīnd a fost chemat să plece īntr'un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.

9.           Prin credinţă a venit şi s'a aşezat el īn ţara făgăduinţei, ca īntr'o ţară care nu era a lui, şi a locuit īn corturi, ca şi Isaac şi Iacov, cari erau īmpreună moştenitori cu el ai aceleiaş făgăduinţe.

10.         Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

11.         Prin credinţă şi Sara, cu toată vīrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut īn credincioşia Celui ce-i făgăduise.

12.         De aceea, dintr'un singur om, şi īncă un om aproape mort, s'a născut o sămīnţă īn mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

13.         Īn credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sīnt străini şi călători pe pămīnt.

14.         Cei ce vorbesc īn felul acesta, arată desluşit că sīnt īn căutarea unei patrii.

15.         Dacă ar fi avut īn vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se īntoarcă īn ea.

16.         Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

17.         Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, cīnd a fost pus la īncercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

18.         El căruia i se spusese: „Īn Isaac vei avea o sămīnţă care-ţi va purta numele!“

19.         Căci se gīndea că Dumnezeu poate să īnvieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca īnviat din morţi l-a primit īnapoi.

20.         Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvīntare, care avea īn vedere lucrurile viitoare.

21.         Prin credinţă Iacov, cīnd a murit, a binecuvīntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s'a īnchinat, rezemat pe vīrful toiagului său.“

22.         Prin credinţă a pomenit Iosif, cīnd i s'a apropiat sfīrşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

23.         Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, cīnd s'a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, şi nu s'au lăsat īnspăimīntaţi de porunca īmpăratului.

24.         Prin credinţă Moise , cīnd s'a făcut mare, n'a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

25.         ci a vrut mai bine să sufere īmpreună cu poporul lui Dumnezeu decīt să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

26.         El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decīt comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiţi spre răsplătire.

27.         Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mīnia īmpăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

28.         Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sīngelui, pentruca Nimicitorul celor īntīi născuţi să nu se atingă de ei.

29.         Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe cīnd Egiptenii, cari au īncercat s'o treacă, au fost īnghiţiţi.

30.         Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.

31.         Prin credinţă n'a perit curva Rahav īmpreună cu cei răzvrătiţi, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

32.         Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!

33.         Prin credinţă au cucerit ei īmpărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

34.         au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au vindecat de boli, au fost viteji īn războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.

35.         Femeile şi-au primit īnapoi pe morţii lor īnviaţi; unii, ca să dobīndească o īnviere mai bună, n'au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

36.         Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi īnchisoare;

37.         au fost ucişi cu pietre, tăiaţi īn două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit īmbrăcaţi cu cojoace şi īn piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -

38.         ei, de cari lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămīntului.

39.         Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n'au primit ce le fusese făgăduit;

40.         pentrucă Dumnezeu avea īn vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n'ajungă ei la desăvīrşire fără noi.

 

12

 

1.           Şi noi, dar, fiindcă sīntem īnconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne īnfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă īn alergarea care ne stă īnainte.

2.           Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvīrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă īnainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

3.           Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o īmpotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală īn sufletele voastre.

4.           Voi nu v'aţi īmpotrivit īncă pīnă la sīnge, īn lupta īmpotriva păcatului.

5.           Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cīnd eşti mustrat de El.

6.           Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.“

7.           Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?

8.           Dar dacă sīnteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sīnteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.

9.           Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atīt mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?

10.         Căci ei īn adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.

11.         Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de īntristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.

12.         Īntăriţi-vă dar mīnile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

13.         croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.

14.         Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.

15.         Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie īntinaţi de ea.

16.         Vegheaţi să nu fie īntre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mīncare şi-a vīndut dreptul de īntīi născut.

17.         Ştiţi că mai pe urmă, cīnd a vrut să capete binecuvīntarea n'a fost primit; pentrucă, măcar că o cerea cu lacrămi, n'a putut s'o schimbe.

18.         Voi nu v'aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de īntunerec, nici de furtună,

19.         nici de sunetul de trīmbiţă, nici de glasul, care vorbea īn aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească,

20.         (pentrucă nu puteau suferi  porunca aceasta: „Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata“.

21.         Şi priveliştea aceea era aşa de īnfricoşătoare īncīt Moise a zis: „Sīnt īngrozit şi tremur!“).

22.         Ci v'aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea īn sărbătoare a īngerilor,

23.         de Biserica celor īntīi născuţi, cari sīnt scrişi īn ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvīrşiţi,

24.         de Isus, Mijlocitorul legămīntului celui nou, şi de sīngele stropirii, care vorbeşte mai bine decīt sīngele lui Abel.

25.         Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n'au scăpat ceice n'au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămīnt, cu atīt mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne īntoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,

26.         al cărui glas a clătinat atunci pămīntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina īncăodată nu numai pămīntul, ci şi cerul“.

27.         Cuvintele acestea „īncă odat㓠arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămīnă lucrurile cari nu se clatină.

28.         Fiindcă am primit dar o īmpărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o īnchinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;

29.         fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor“.

 

13

 

1.           Stăruiţi īn dragostea frăţească.

2.           Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe īngeri.

3.           Aduceţi-vă aminte de cei ce sīnt īn lanţuri, ca şi cum aţi fi şi voi legaţi cu ei; de cei chinuiţi, ca unii cari şi voi sīnteţi īn trup.

4.           Căsătoria să fie ţinută īn toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va  judeca pe curvari şi pe preacurvari.

5.           Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El īnsuş a zis: „Nicidecum n'am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.“

6.           Aşa că putem zice plini de īncredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?“

7.           Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v'au vestit Cuvīntul lui Dumnezue; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfīrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!

8.           Isus Hristos este acelaş ieri şi azi şi īn veci!

9.           Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de īnvăţături străine; căci este bine ca inima să fie īntărită prin har, nu prin mīncări, cari n'au slujit la nimic celorce le-au păzit. -

10.         Noi avem un altar, din care n'au drept să mănīnce ceice fac slujbă īn cort.

11.         Īn adevăr, trupurile dobitoacelor, al căror sīnge este adus de marele preot īn Locul prea sfīnt, pentru păcat, „sīnt arse de tot afară din tabără.“

12.         De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu īnsuş sīngele Său, a pătimit dincolo de poartă.

13.         Să ieşim dar afară din tabără la El, şi să suferim ocara Lui.

14.         Căci noi n'avem aici o cetate stătătoare, ci sīntem īn căutarea celei viitoare.

15.         Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.

16.         Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Īi plac.

17.         Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentruca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinīnd, căci aşa ceva nu v'ar fi de niciun folos.

18.         Rugaţi-vă pentru noi; căci sīntem īncredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine īn toate lucrurile.

19.         Mai ales vă rog cu stăruinţă să faceţi lucrul acesta, ca să vă fiu īnapoiat mai curīnd.

20.         Dumnezeul păcii, care, prin sīngele legămīntului celui vecinic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor,

21.         să vă facă desăvīrşiţi īn orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze īn noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava īn vecii vecilor! Amin.

22.         Vă rog, fraţilor, să primiţi bine acest cuvīnt de sfătuire, căci v'am scris pe scurt.

23.         Să ştiţi că fratelui Timotei i s'a dat drumul. Dacă vine curīnd, voi veni īmpreună cu el să vă văd.

24.         Spuneţi sănătate tuturor mai marilor voştri şi tuturor sfinţilor. Cei din Italia vă trimet sănătate.

25.         Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.